Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu

Tema și viziunea: 1+2+3+4+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+C

Modernism: 1+2+3+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+C

1. Alături de Tudor Arghezi și de Lucian Blaga, Ion Barbu dă conceptului modern de poezie
noi valori, impunând o viziune poetică originală. Poet modernist și matematician, opera lui Dan
Barbilian, pe numele său adevărat, cunoaște trei etape. Perioada parnasiană cuprinde exerciții de
scriere și peisaje mineralizate, cea baladic – orientală cuprinde poezii cu caracter narativ,
descriptiv, care invocă o lume de inspirație autohtonă / orientală, iar cea ermetică este reprezentată
de tendința de esențializare și intelectualizare a poeziei.

2. Aparținând etapei baladești, opera literară ,,Riga Crypto și lapona Enigel” a fost publicată
inițial în 1924, apoi integrată în volumul ,,Joc secund”. Poezia este subintitulată ,,baladă”, începe ca
un cântec bătrânicesc de nuntă, dar se realizează în viziune modernă, ca un amplu poem de
cunoaștere și poem alegoric, o poveste de iubire din lumea vegetală.

3. Poemul se încadrează modernismului interbelic prin intelectualizarea emoției, imaginar

poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare și cuvinte cu sonorități neobișnuite, înnoiri
prozodice.

4. Viziunea despre lume a poetului – matematician se reflectă în universul poetic original care
exprimă, într-un limbaj încifrat, o lume de esențe contemplate de spirit. Ion Barbu ilustrează
conceptul modern de poezie pură, o lirică esențializată, a ideilor, pentru care este nevoie de un
cititor inițiat.

5. Tema poeziei o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Fiind ,,un

<<Luceafăr>> întors”, poemul prezintă drama cunoașterii și a incompatibilității dintre două lumi
(regnuri). Între cele două opere există numeroase similitudini, atât la nivelul personajelor, cât și al
construcției discursului și al mesajului.

6. Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura

universală, ,,Romeo și Julieta”, ,,Tristan și Isolda”. Însă la Ion Barbu, membrii cuplului sunt
antagonici. Numele Crypto are dublă semnificație: cel tăinuit, ,,inimă ascunsă”, provenind din
adjectivul criptic, dar sugerează, în egală măsură, apartenența sa la familia ciupercilor, numite
științific Criptogame. Personajul este rege (rigă) al făpturilor inferioare, din regnul vegetal.
Numele cu sonoritate nordică, Enigel, sugerează originea laponei de la pol și trimite probabil la
semnificația cuvântului din limba suedeză, înger. Titlul desemnează, deci, membri ai cuplului
neîmplinit: el, o ciupercă ce tinde la ceva mai presus de condiția sa, fapt pentru care va fi pedepsit
și ea, o ființă umană plecată în căutarea cunoașterii.

7. Din punct de vedere structural, poezia este alcătuită din două părți, fiecare prezentând câte
o nuntă: una împlinită, în cadrul căreia menestrelul este rugat să cânte despre cea de-a doua
nuntă, dorită, dar neîmplinită, modificată în final prin căsătoria lui Crypto cu măsălarița.
Formula compozițională este, așadar, aceea a povestirii în ramă.

8. Prologul conturează în puține imagini atmosfera de la ,,spartul nunții”. Primele patru strofe
constituie rama viitoarei povești și reprezintă dialogul menestrelulul cu ,,nuntașul fruntaș”.
Menestrelul e îmbiat să zică ,,încetinel” ,,un cântec larg” despre nunta ratată dintre cei doi
parteneri inegali, reprezentanți ai două regnuri distincte. Invocația este repetată de trei ori, ceea ce
determină intrarea în starea de grație necesară zicerii acelui cântec. Auditoriul stabilește contextul
reiterării poveștii, pentru a preveni mirii asupra nunților incompatibile: ,,Azi zi-mi-l stins încetinel”,
,, în cămară”.

9. Partea a doua conține patru secvențe lirice: portretele celor doi, întâlnirea acestora,
chemările rigăi și refuzurile laponei, încheierea întâlnirii și pedepsirea rigăi în finalul baladei.

10. Incipitul debutează cu prezentarea mediului de viață al lui Crypto, ,,în pat de rău și humă
unsă”, printre ,,bureți”. Este caracterizat prin sintagmele ,,sterp”, ,,nărăvaș” și metafora ,,inimă
ascunsă”, ce face referire la condiția lui tragică, de a nu putea înflori. Laponei îi sunt atribuite
epitetele ,,mică, liniștită, cu piei” (tanara, bogata) și trăiește ,,în țări de gheață urgisită”. Acest spațiu
rece, specific gândirii raționale, explică aspirația ei spre soare și lumină.

11. Membrii cuplului fac parte din regnuri diferite și de aceea, nu pot comunica în plan real.
Întâlnirea lor se realizează în visul fetei, la fel ca în ,,Luceafărul”. Riga este cel care rostește de trei
ori descântecul de dragoste și de tot atâtea ori, lapona îl respinge. În dialogul lor, formulele de
adresare sugerează familiaritate, afecțiune blândă: repetiția ,,Enigel, Enigel”, epitetul ,,rigă
blând”. Eunucul batran – perioada creatiei

12. În prima chemare – descântec, cu rezonanță de incantație magică, Crypto își îmbie
aleasa cu dulceață și cu fragi, elemente ale existenței sale vegetative, simbolizând dorința lui de a-
i oferi împărăția sa. Ea, însă, își continuă aspirația către sud, soare, absolut: ,,Eu mă duc să
culeg / Fragii fragezi mai la vale”. A doua chemare evocă sacrificiul suprem de care este capabil
riga, în numele iubirii: ,,Dacă pleci să culegi, / Începi, rogu-te, cu mine”. Enigel intuiește faptul că
aspirația lui este prea înaltă: ,,Teamă mi-e, te frângi curând, / Lasă. Așteaptă de te coace”. Ultima
chemare presupune sugerarea renunțării la ideal, drumul către soare, și integrarea în regnul
inferior: ,,Lasă-l, uită-l, Enigel, / În somn fraged și răcoare”. Răspunsul laponei este amplu și
explicativ, relevând importanța acestui ideal: ,,Mă-nchin la soarele-nțelept, / Că sufletu-i fântână-n
piept, / Și roata albă mi-e stăpână, / Ce zace-n sufletul – fântână”.

13. Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, ,,Și sucul dulce
înăcrește! /Ascunsa inima-i plesnește” și este obligat să nuntească cu plante inferioare din regnul
său, ,,Laurul-Balaurul” și ,,măsălarița mireasă”.

14. Personajele reprezintă și ele simboluri, poemul remarcându-se printr-un lirism obiectiv,
evidentă fiind lirica măștilor.

15. Sub raport stilistic, prezența inversiunilor (,,mult îndărătnic”, ,,zice-l-aș”) și a vocativelor
în prima parte a baladei evidențiază oralitatea textului. În portretizarea celor două personaje
simbolice sunt utilizate epitetul și antiteza: Crypto este ,,sterp și nărăvaș”, ,,rigă spân”; lapona
e ,,mică, liniștită” și ,,prea-cu-minte”. Dialogul dintre riga Crypto și laponă este constituit pe baza
unor asonanțe interioare și repetiții, dar și a antitezelor: spirit – materie, rațiune – instinct, soare
– umbră, lumină – întuneric, veghe – somn.

16. Alcătuirea prozodică pare destul de riguroasă inițial: catrene cu rimă încrucișată și
măsură predominantă de 8–9 silabe. Pe parcurs, poetul modern schimbă trăsăturile prozodice și
sonoritățile, în funcție de mesaj: intervenția naratorului sau dialogul protagoniștilor, chemare
sau refuz, descântec de dragoste sau blestem.

Concluzie:

În opinia mea, accentul în această baladă cade pe antagonismul slab – puternic: înlocuind
ideea impusă în literatură că dragostea este un miracol în sine, poetul prezintă drama
incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii (supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este
sacrificat).

Poemul ,,Riga Crypto și lapona Enigel” impune o viziune modernă. Interpretarea dată de
însăși Ion Barbu poemului, ,,un <<Luceafăr>> întors”, relevă asemănarea cu problematica
capodoperei lui Mihai Eminescu. Ion Barbu răstoarnă clișeele mentalității tradiționale, astfel
încât axa uman – feminin – comun devine superioară axei nonuman – masculin – regal.