O scrisoare pierduta

I. L. Caragiale

Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea
unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaii neasteptate, cu final fericit.
Actiunea este simpla, conventionala, limitata in timp si spatiu, declansata de un conflict
derizoriu, evolueaza prin dialog, al carui deznodamant este vesel. Este strucurata in acte,
scene si tablouri, iar interventia directa a autorului este evidenta doar prin didascalii.
Personajele sunt inferioare, construite pe o dominanta. In comedia totala se valorifica la
maxim categoria estetica a comicului de moravuri, de situatii, caracter, limbaj, nume.

I. L. Caragiale este unul dintre scriitorii care apartin clasicilor literaturii romane
alaturi de Eminescu, Slavici si Creanga. A scris comedii (,,O noapte furtunoasa”), drame
(,,Napasta”), nuvele (,,Doua loturi”), dar si schite (,,Vizita”, ,,Un pedagog de scoală noua”).

Reprezentata pe scena in 1884, comedia ,,O scrisoare pierduta” este a treia piesa
dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic. Este o comedie de
moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind
inspirata din evenimentele politice din 1883, cand s-a scindat Partidul Liberal.

Tema acestei piese este degradarea vietii publice si private, surprinsa in timpul
unei batalii electorale. Asadar, aspectele prezentate sunt: lupta pentru putere,
imoralitatea vietii de familie, coruptia vietii politice.

Titlul pune in evidenta intriga si contrastul comic dintre aparenta si esenta.

Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca
instrument de santaj politic ,,o scrisoare pierduta”- pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile
succesive ale aceleiasi scrisori).

Opera este structurata in patru acte, fiecare act subsumand mai multe scene. Se
observa doua tipuri de discurs: dramatic (dialog, monolog, aparteu, solilocviu) si
didascalic (lista de personaje, indici spatio-temporali, decorul, jocul scenic). Spatiul este
obiectiv, determinat, ,,capitala unui judet de munte”, dar are rolul de a generaliza
(evenimentele se pot petrece oriunde in tara). Spatiul scenic devine un simbol. Primele
doua acte au loc in ,,anticamera” casei prefectului, spatiu privat unde se iau decizii
importante. Actul al treilea are loc in sala mare a primariei, spatiu al aparentelor, public,
iar al patrulea act se intampla in gradina lui Zoe, spatiu privat. Timpul precizat este
sfarsitul secolului ai XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei zile, ca
in teatrul clasic.

Scena initiala din actul I (expoxitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si

Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, ,,Racnetul Carpatilor”. Venirea lui
Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza
conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat
ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla
de ,,machiaverlacul” lui Catavencu sunt de un comic savuros.

Actul II (desfasurarea actiunii) incepe cu numararea voturilor, cu o zi inaintea

alegerilor. Se declanseaza conflictul secundar, teama grupului Farfuridi – Branzovenescu
de tradarea prefectului. Incercarile amorezilor sunt contradictorii. Cum prefectul nu
accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita
de la centru solicita insa alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea. In actul III au loc
discursurile candidatilor la intrunirea electorala. Intre timp, Trahanache gaseste o polita
falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi
anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache
(punctul culminant). In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru
a doua oara de Cetateanul turmentat, care o va duce destinatarei in actul urmator.

Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, iar Catavencu se supune conditiilor.

Intervine un alt personaj, Dandanache, care ii intrece prin prostie si necinste pe candidatii
provinciali. In deznodamant, Dandanache este ales in unanimitate, iar la festivitatea
condusa de Catavencu, adversarii se impaca.

Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica.

Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipologii din literatura romana. Ele
apartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta
de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. In ,,O scrisoare pierduta” pot fi identificate
urmatoarele tipologii: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primelui amorez
(Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul demagogului (Catavencu), tipul
cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul servilului (Pristanda).

Comicul de situatie este obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii de amor, prin
postula ridicola a lui Catavencu, de a ajunge, din stapan pe situatie, victima unei
escrocherii asemanatoare celei la care el apelase. Totodata, comica este situatia finala,
cand cele doua forte electorale se impaca si accepta cu dezinvoltura compromisul cu care
se termina farsa electorala.

Comicul de moravuri este realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe,
ori a felului in care se pregatesc si se desfasoara alegerile sau se obtine victoria. Este,
asadar, vorba atat de moralitatea din viata de familie, cat si de cea politica.

Comicul de limbaj se realizeaza prin ticuri verbale (,,curat”), pronuntare gresita

(,,bampir”, ,,nifilist”), truisme (,,un popor care nu merge inainte sta pe loc”), contradictii in
termeni (,,lupte seculare care au durat vreo 30 de ani”), frantuzisme (,,pardon”).

In comicul de limbaj se incadreaza si comicul de nume, pentru ca acestea sunt

deosebit de sugestive: Zaharia- zaharisitul, ramolitul, ticaitul; Trahanache- derivat de la
cuvantul ,,trahana”, o coca moale, usor de modelat; Catavencu- derivat de la ,,cata” si
poate fi asociat ,,cataveicii”, haina cu doua fete; Tipatescu- derivat de la ,,tip”, june
prim, aventurier; Pristanda- joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si in alta
fara a avansa; Dandanache- derivat de la ,,dandana”, incurcatura.

Prin urmare, ,,O scrisoare pierduta” reprezinta o opera complexa, o frantura din
complexitatea vietii sociale si politice din marea fresca a societatii urbane romanesti din
a doua jumatate a secolului al XIX-lea, care-si pastreaza actualitatea tocmai prin
evocarea unor tipuri si moravuri mereu contemporane.