Sunteți pe pagina 1din 65

UNIVERSITATEA

PITEŞTI
FACULTATEA : FINANŢE CONTABILITATE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

- LUCRARE DE LICENŢĂ -

Coordonator ştiinţific:
Lect. Univ. dr. Dindire Laura

Absolvent:
Ivan Alin
PITEŞTI 2010
CUPRINS
INTRODUCERE.....................................................................pag 3
CAPITOLUL I - APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA LEASINGULUI
1. Istoricul şi definirea leasingului...............................................................pag 5
2. Formele leasingului..................................................................................pag 11
3. Asemănări şi deosebiri între leasing şi credit, respectiv între leasing
şi închiriere………………………………………………... ………..……pag 23

CAPITOLUL II - STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING


FINANCIAR
1. Definirea şi structura operaţiunilor de leasing financiar………….…pag 26
2. Executarea contractului de leasing financiar…………………………pag 31
3. Efectele şi încetarea contractului de leasing financiar………..………pag 35
3.1. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante…………..……………pag 36
3.2. Riscul contractului de leasing……………...…………………………pag 43
3.3. Încetarea contractului de leasing ……………………………………pag 44

CAPITOLUL III - "LEASINGUL ÎN ROMÂNIA"- Studiu de caz


1. Apariţia leasingului în România………………………..………………pag 46
2. Derularea operaţiunilor de leasing la S.C. Transilvania Leasing
I.F.N. - S.A. …………………………………...…………………………pag 48
2.1. Administrarea instituţiei financiare nebancare………………………pag 48
2.2. Activitatea de creditare………………………...………………………pag 50
2.3. Criza economică şi financiară………………………………...………pag 51
3. Structura pieţei de leasing în România……………………...…………pag 53

CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………………………….….pag 59
BIBLIOGRAFIE………………………………………………….pag 63
2
ANEXE
INTRODUCERE

În orice societate, economiile şi investiţiile au jucat un rol deosebit de


important, atât la nivel macroeconomic cât şi la nivelul fiecărei persoane sau
agent economic. Desigur, există un ansamblu de factori care influenţează deciziile
fiecărei persoane sau agent economic de a renunţa la un câştig sau avantaj prezent
(determinat de utilizarea unor fonduri disponibile în prezent) în favoarea unui
avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri, pentru a
fi utilizate în viitor), însă procesele de economisire sunt prezente într-o măsură
mai mare sau mai mică, pe termene mai lungi sau mai scurte şi moduri foarte
variate la nivelul fiecărei persoane, fizice sau juridice. Aceste procese de
economisire au însă un rol important şi la nivelul întregii economii naţionale.
Desigur, alegerea căilor celor mai potrivite de economisire şi investiţie se poate
dovedi a fi un proces dificil, având în vedere o serie de factori precum
multitudinea instrumentelor disponibile, instabilitatea pe care o traversează
anumite pieţe, recesiunea economică, etc. În aceste condiţii se pune problema
alegerii unui instrument de economisire adecvat, care să ofere o păstrare în
siguranţa cea mai deplină a acestor economii, dar şi multiplicarea lor în timp,
devenind practic dintr-un instrument de economisire unul de investire. Decizia
reprezintă un proces dinamic de interacţiune a tuturor participanţilor confruntaţi
cu o politică de alegere, un proces de selecţie a unui răspuns dintr-un ansamblu de
răspunsuri potenţiale.
Unul din principalele motive pentru care leasingul este o alternativă financiară
atât de populară în lume, este acela care sintetizează de fapt “filosofia”
leasingului: nu proprietatea asupra mijloacelor fixe ci utilizarea lor efectivă este
aceea care aduce la profit.
Leasingul este o soluţie care permite depăşirea neajunsurilor şi obţinerea în
folosinţă, cu un minim de capital investit a unor echipamente moderne,
performante, care măresc eficienţa şi atrag mărirea volumului afacerii şi al

3
activităţii, ceea ce înseamnă în final mai mult profit.
Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri
împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii;
prin aceasta leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde
întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea
leasingul – ca tehnică de finanţare – vizează, în primul rând, întreprinderile care
urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general,
asigură progresul tehnic.
Am încercat să fac o cercetare asupra leasingului, pentru a înţelege cauzele
dezvoltării rapide a acestei tranzacţii, de ce se spune că leasingul este o tranzacţie
de sine stătătoare şi care sunt elementele care îl diferenţiază de celelalte modalităţi
de investire cunoscute. De asemenea am căutat să văd care sunt noutăţile
interesante ale acestei noţiuni, căutând o anumită explicaţie pentru eventuala
supremaţie a acestei variante de investiţie faţă de celelalte alternative posibile, însă
trebuie arătat faptul că şi leasingul are limitele si riscurile sale.
În continuarea lucrării am analizat particularităţile şi avantajele leasingului, de
asemenea am făcut comparaţie între diferitele posibilităţi de investiţie şi am
prezentat diferitele variante de leasing. Pentru a arăta care este importanţa
industriei leasingului în România, parcurg condiţiile existente pentru dezvoltarea
acestuia, efectuând o abordare financiară a leasingului.

4
CAPITOLUL I
APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA LEASINGULUI

1. Istoricul şi definirea leasingului


Rădăcinile leasingului sunt extrem de adânci, urme rudimentare ale acestor
operaţiuni găsim încă de la începutul omenirii. Încă din antichitate, în ţări orientale
ca Mesopotamia, Egipt apar forme apropiate ale acestor tipuri de operaţiuni. Fiind
în concordanţă cu activităţile preponderente din acea perioadă, obiectul acestor
operaţiuni îl constituiau uneltele necesare practicării agriculturii, iar subiecţii ereau,
pe de-o parte, clasele bogate şi, pe de altă parte, agricultorii cărora li se „închiriau”
unelte, pământ, etc. Astfel încă din antichitate s-au observat beneficiile obţinute
prin folosinţa unui bun, având mai puţină importanţă cine deţine titlul de
proprietate.
Leasingul îşi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în
dreptul roman „fiducia”: împrumutătorul îşi rezerva pentru garanţia creanţei sale
proprietatea unui lucru. Există o mare asemănare a leasingului şi în special a
modalităţii „sale and lease-back” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman
„fiducia cum creditare”1. În cadrul operaţiunii „fiducia cum creditare”,
împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în
patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanţie a împrumutului primit.
La rândul său, fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În
practică, datorită necesităţilor economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod
frecvent folosinţa bunului vândut.
În epoca modernă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele
operaţiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate
abonaţilor, iar acest contract avea să fie denumit „lease”2. Cam în aceeaşi perioadă,
o operaţiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio. Operaţiunea consta în
vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanţie (trustee), imobil ce urma să
1
Clocotici Dorin, Gheorghiu Gh.- Operaţiuni de leasing, Ed: Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag 18
2
Molico T, Wunder E. - Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed: CECCAR, Bucureşti, 2003,
pag 35
5
fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care
utilizatorul avea opţiunea cumpărării bunului.
Leasingul (lease financing) s-a folosit în S.U.A. în anii 30 pentru finanţarea
bunurilor imobile. La începutul anilor ‘50, el a început să fie folosit şi ca instrument
de finanţare a echipamentelor mobiliare. Operaţiunile de lease financing3 s-au
dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial şi datorită încurajărilor pe care
S.U.A. le-au dat prin facilităţile fiscale. Leasingul echipamentelor (finance
equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele societăţi specializate de
leasing.
Leasingul financiar este strâns legat de numele omului de afaceri californian
Schoenfeld, care a fondat în 1952, alături de câţiva parteneri, între care şi D.P.
Bootle Jr. „United States Leasing Corporation” - prima societate specializată în
operaţiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este şi astăzi una
din cele mai puternice în domeniu. Schoenfeld şi D.P. Bootle pot fi consideraţi pe
drept cuvânt, părinţi ai leasingului modern. Principalele susţinătoare ale leasingului
echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect, prin intermediul unor
societăţi specializate de leasing, fie direct după ce acestea au primit autorizaţia să
desfăşoare asemenea operaţiuni.
În 1963, cea mai importantă reţea bancară, National Banks, a primit această
autorizaţie urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în
mai puţin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing
în mod direct în 41 de state americane.4 Dezvoltarea explozivă a leasingului în
America a avut loc pe fondul unei economii expansive şi într-un climat fiscal
încurajator.
Foarte rapid, această operaţiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi,
începând cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franţa, Olanda,
Belgia etc.), unde au apărut reglementări juridice specifice. Ca şi în Statele Unite,
prima formă a leasingului care s-a răspândit în Marea Britanie a fost „sale and
lease-back”. În Marea Britanie, cele mai multe dintre societăţile de leasing- „leasing

3
Voiculescu M, Coraş M- Leasing, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 2005, pag 37
4
Clocotici Dorin, Gheorghiu Gh.- Op cit. pag 21
6
companies”- sunt înfiinţate şi susţinute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal
extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusă pană la 100%
din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca şi Marea Britanie să cunoască o
dezvoltare explozivă a acestor societăţi, ele finanţând un sfert din totalul
investiţiilor de la finele anilor ‘80.
După anii ‘70 leasingul se extinde şi în Asia şi în America Latină, rare fiind ţările
în care leasingul nu este practicat sub o formă sau alta. În ţările socialiste leasingul
a fost utilizat şi reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii ‘80 iar apoi a fost
utilizat în ţări ca Polonia şi Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul
anilor ‘80.
Pe glob există asociaţii multinaţionale de leasing5, printre care şi cele prezentate
în tabelul de mai jos:
Tabel Nr: 1.1.
Denumirea asociaţiei * Sediul Domeniul
principal
European Federation of Equipement Leasing Bruxelles, Leasing industrial
Company Association – LEASEUROPE Belgia
European Computer Leasing and Trading Birmingham, Leasingul
Association – ECLAT Marea Britanie calculatoarelor, al
mijloacelor de
transport
Assian Leasing Association – ASIALEASE n.a** Leasing industrial
Association of African Leasing Companies – Lagos, Nigeria Leasing general
AFROLEASE
Association of African Developement Finance n.a.** Leasing general
Institution – AADFI
Latin American Leasing Association – n.a.** Leasing industrial
FELALEASE
Institute of International Container Lessor n.a.** Leasing de
containere
Sursa: www. leseurope.org.
* denumirile asociaţiilor sunt păstrate în limba engleză.
** n.a. (non available dates) – nu se dispune de date.
După cum se observă din tabelul de mai sus leasingul nord-american nu este
dominat de o asociaţie multinaţională, aici existând însă asociaţii naţionale bine
dezvoltate. În S.U.A. funcţionează nu mai puţin de zece asociaţii de leasing.

5
www. leseurope.org.
7
În Marea Britanie, unde industria leasingului este cea mai dezvoltată din Europa,
s-au creat patru asociaţii de leasing. De asemenea în Germania funcţionează trei
astfel de asociaţii iar în Australia de asemenea trei.
Voi reda mai jos câteva din asociaţiile naţionale de leasing reprezentative pentru
ţările dezvoltate de pe glob:
Tabel Nr: 1.2.
Denumirea asociaţiei Ţara Domeniul
Equipment Leasing Association-ELA S.U.A. Echipamente
National Vehicle Leasing Association-NVLA S.U.A. Transporturi
British Lease Brokeers Association Marea Britanie Brokeraj
British Vehicle Rental and Leasing Association Marea Britanie Transporturi
Canadian Finance and Leasing Association Canada Industrie
Association Francaise des Societe Financieres (ASF) Franţa Echipamente
Bundesverband Deutcher Leasing E.V. (BDL) Germania Echipamente
Associazine Italian Leasing (ASSILEA) Italia Echipamente
Japan Leasing Association Japonia Echipamente
Australian Fleet Lessors Association Australia Transporturi
Sursa: www. leseurope.org.

Nici ţările din Europa de Est nu au rămas în urmă la acest capitol dar cu o
oarecare întârziere faţă de ţările puternic dezvoltate. În tabelul următor se pot
urmări asociaţiile naţionale de leasing din Europa de Est şi ţările în care acestea s-
au format.
Tabel Nr: 1.3.
Denumirea asociaţiei Ţara
Rosilizing Rusia
Asociaţia Societăţilor de leasing din Republica Cehă Cehia
Asociaţia Ungară de Leasing Ungaria
Uniunea locatorilor din Belarus Belarus
Uniunea Naţională a Societăţilor de leasing din România (UNSLR) România
Sursa: www. leseurope.org.

DEFINIREA CONCEPTULUI DE LEASING

Leasingul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi


achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această
tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor
8
economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze
bunurile mobile şi imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a
afecta dinamismul specific domeniului comercial.
Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul
economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi
preluat de ţările europene occidentale. Definiţia leasingului poate fi dată atât din
punct de vedere economic, cât şi juridic.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care
permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.
Prima definiţie legală a leasingului în Europa continentală provine din Franţa,
referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea numindu-se credit-bail6.
Operaţiunile de credit-bail sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri
imobiliare în vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin
efortul ei financiar, dacă aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit
locatarului să devină proprietarul bunurilor fie printr-o promisiune unilaterală de
vânzare, fie prin achiziţionarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a
terenului pe care au fost edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin
drept a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pentru acel locator. O
definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune în evidenţă funcţiile economice
ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii
productive garantată de beneficiar.
În Italia, normele legale privind leasingul îl definesc prin: “închirierea
bunurilor mobile sau imobile, pe care finanţatorul le dobândeşte, ori le
confecţionează, în raport cu indicaţiile date de utilizator, acesta din urmă
asumându-şi toate riscurile pe timpul valabilităţii contractului, având şi dreptul
de a deveni proprietarul bunului primit în locaţiune, cu condiţia de a plăti preţul
stabilit la data încheierii”7. Nu se specifică nimic despre natura plăţilor şi a
preţului.
În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni

6
Constantinescu Coca Cornel- Leasing financiar. Realitate şi perspective. Ed: Economica, Bucureşti, 2006, pag 45
7
Legea nr. 183 din 2 aprilie 2005, art. 17, Italia
9
prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi,
denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun
mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia
contra unei plăţi numită redevenţă, în scopul exploatării sau, după caz, a
achiziţionării bunului.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare,
pe baza unui contract de leasing, în care finanţatorul asigură fondurile necesare
pentru întreaga investiţie. Pe toată durata contractului, închiriatorul-proprietar
permite utilizatorului-chiriaş să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii
ultimului de a efectua o serie de plăţi (rate de leasing) pe durata contractului.
Câştigurile obţinute prin leasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul
de proprietate asupra acestuia. O operaţie tipică de leasing decurge astfel:
utilizatorul hotărăşte asupra echipamentului de care are nevoie, asupra
întreprinderii producătoare, a mărcii şi modelului. De asemenea, specifică clar
orice însuşire specială dorită a bunului, termenele de garanţie, livrare, instalare şi
service-ul.
Totodată, utilizatorul negociază preţul. După ce echipamentul şi aspectele
importante au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat,
utilizatorul încheie un contract de locaţiune cu finanţatorul-proprietar, negociind
cu acesta durata contractului, ratele de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare,
instalare vor fi incluse în preţul contractului, precum şi alte considerente opţionale.
Termenul de leasing include o varietate de tranzacţii de la cele în care leasingul
reprezintă folosirea proprietăţii închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la
cele în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finanţare a utilizatorului-chiriaş
pentru a achiziţiona bunul închiriat.
Leasingul este o tehnică de afaceri economice, anume de comerţ şi de finanţare
cu bunuri mobiliare şi imobiliare, care are la bază un contract de locaţie prin
care se înstrăinează dreptul de folosinţă dar se păstrează cel de proprietate8. La
expirarea contractului utilizatorul are dreptul la tripla opţiune: să cumpere

8
Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale, Ed:
Independenţa Economică, Piteşti, 2007, pag 115
10
produsul la valoarea reziduală, să prelungească sau să înceteze afacerea de leasing.
Leasingul apare în afacerile economice ca o formulă relativ nouă, promiţătoare
de afaceri economice, în care partenerii sunt: producătorul, finanţatorul şi
utilizatorul. Leasingul are atât asemănări, cât şi deosebiri faţă de vânzarea-
cumpărarea pe credit precum şi tradiţionala închiriere.

2. Formele leasingului
Fără îndoiala că diverse forme şi modalităţi de leasing au fost practicate cu mult
înainte de presupusa dată de naştere a industriei leasingului. În noţiunea de leasing
au fost incluse, treptat, sensuri noi, aduse de nenumăratele variante ale închirierii
şi arendării bunurilor mobile şi imobile din sfera producţiei, dar şi a bunurilor de
folosinţă îndelungată din domeniul particular.
Extinderea operaţiunilor de leasing în lume a dus la modalităţi diferite de
organizare şi finanţare a lor, cuprinse într-un sistem de criterii de clasificare a
acestor operaţiuni, astfel:
1) După modalităţile de finanţare a operaţiunilor de leasing există: leasing cu
finanţare internă când finanţatorul utilizează surse proprii de finanţare (leasing în
forma sa clasică, leasing furnizor) şi leasing cu finanţare externă când
finanţatorul utilizează resurse externe pentru finanţarea leasingului (leasing cu
finanţare bancară, leasing cu credit furnizor).
Leasingul furnizor este situaţia extrem de simplă când furnizorul coincide cu
societatea de leasing. În acest caz, nu mai sunt necesare fonduri pentru
achiziţionarea bunului de către societatea de leasing deoarece aceasta este însăşi cu
furnizorul. Această modalitate de finanţare este, desigur, şi cea mai ieftină, dar
destul de rar întâlnită în practică.
Schema de derulare se prezintă astfel9:

Figura nr.1.1 Schemă de derulare a leasingului „furnizor”

9
Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti 2005, pag 35
11
Societatea de Închiriază bunul Beneficiar
leasing
urzor
Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti 2005

Leasingul în forma sa clasică este acea operaţiune de leasing în care


finanţatorul (societatea de leasing) dispune de resurse proprii utilizate în
achiziţionarea bunului care va face obiectul contractului de leasing. În acest caz,
bunul este achiziţionat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de
leasing beneficiarul va plăti dobânda pe care ar fi plătit-o unei bănci dacă i-ar fi
acordat un împrumut. Adeseori, dobânda percepută acoperă şi profitul vizat de
finanţator din operaţiune şi trebuie să fie atractivă pentru beneficiar. Schematic,
această formă de leasing se prezintă astfel10:

Figura nr.1.2. Schemă a leasingului în forma sa clasică

Finanţator
Societatea de
leasing
Achită bunul Închiriază bunul

Livrează bunul
Furnizor Beneficiar

Sursa: Andreica M- Leasingul- cale de finanţare a IMM-urilor, Ed: Crimm, Bucureşti, 1997, pag
37
Leasingul cu finanţare bancară se caracterizează prin aceea că societatea de
leasing finanţează bunul pe baza unor resurse financiare atrase, de obicei, de la
bănci. În acest caz, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului prin
ratele de leasing.

10
Andreica M- Leasingul- cale de finanţare a IMM-urilor, Ed: Crimm, Bucureşti, 1997, pag 37
12
Această modalitate de finanţare este cea mai des întâlnită în practică, deoarece
volumul operaţiunilor de leasing depăşeşte potenţialul financiar al societăţilor de
leasing. Schema de derulare a leasingului cu finanţare bancară se prezintă astfel11:

Figura nr.1.3. Schemă de derulare a leasingului cu finanţare bancară


Banca

Achită bunul Acordă credite Închiriază bunul

Finanţator
Societatea de leasing

Furnizor Beneficiar
Livrează bunul
Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti 2005

Leasingul cu credit furnizor apare în situaţia în care furnizorul livrează bunul


pe credit, urmând a încasa contravaloarea sa de la societatea de leasing pe măsura
încasării ratelor de leasing de către aceasta de la beneficiari. Şi în acest caz, ratele
de leasing ar trebui majorate cu dobânda aferentă vânzării pe credit (practic a
vânzării în rate).

Figura nr.1.4. Schemă de derulare a leasingului cu credit furnizor

Finanţator
Societatea de leasing

11
Achim Monica Violeta- Op. cit. pag 38.
13
Închiriază
Creditează bunul
Achită eşalonat
bunul
Furnizor Livrează bunul Beneficiar

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, Ed: Economică, Bucureşti, 2005

Leasingul laverage este utilizat frecvent în tranzacţiile cu echipamente de mare


valoare cum ar fi avioane, în care societatea de leasing finanţează doar o parte din
valoarea bunului, restul fiind acoperit de diferiţi creditori care, contra unei
dobânzi, îşi vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la
beneficiari. Schematic, modalitatea de derulare a acestei forme de leasing arată
astfel12:
Figura nr.1.5. Schemă de derulare a leasingului “laverage”

Societate de Societate de
finanţare Rambursează creditul finanţare

Finaţator
Societatea de leasing

Achită bunul Închiriază bunul

Furnizor Beneficiar

2) După conţinutul ratelor percepute, leasingul poate fi brut sau net. Leasingul
net se caracterizează prin aceea că ratele de leasing se calculează numai pe baza
preţului net de vânzare al obiectului contractului, fără să includă costul întreţinerii
sau al reparaţiilor.

12
Achim Monica Violeta- Op cit., pag 39
14
Leasingul brut (full-service) leasing13 este caracterizat prin aceea că ratele de
leasing includ cheltuieli de întreţinere, service, reparaţii şi asigurare. În mod
normal, în cazul leasingului operaţional se încheie şi un contract de full-service
sau acesta este integrat celui anterior.
3) În funcţie de durata de leasing, distingem: leasing pe termen scurt, leasing
pe termen mediu şi leasing pe termen lung.
Leasingul pe termen scurt, constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva
ore, zile sau luni mai multor beneficiari. Amortizarea se realizează prin închirierea
pe termene scurte mai multor clienţi.
Leasingul pe termen mediu, presupune amortizarea bunului prin închirierea
consecutivă a acestora mai multor beneficiari pe termene scurte, de doi-trei ani.
Leasingul pe termen lung, se practică frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare
pentru clădiri complet utilate, durata fiind de circa 20-30 de ani.
4) După particularităţile tehnicii de realizare, se disting diferite forme de
leasing: lease-back, leasing acţionar, leasing experimental, time-sharing,
master leasing, leasing cu operator intercalat, operaţiuni de hire-renting.
Lease-back-ul este o formă specială a leasingului, conţinutul economic al
acestei operaţiuni, ca şi în cazul leasingului obişnuit, fiind de creditare. Schema de
derulare a operaţiunii de lease-back se prezintă astfel14 :

Figura nr.1.6. Schema de derulare a leasingului “lease-back"


Vinde bunuri aflate în proprietate
Societatea de
Beneficiarul leasing

Închiriază bunul cumpărat


Leasingul acţionar reprezintă o tehnică financiară, care a fost inventată pentru a
întâmpina cerinţele tot mai mari ale întreprinderilor mici şi mijlocii în ce priveşte
alegerea de fonduri. Beneficiarul nu vinde bunuri, ci acţiuni ale societăţii unui
fond de investiţii care le va ceda în locaţie în schimbul unei chirii stipulate în
contractul de locaţie. La încheierea contractului, societatea emitentă are
13
Koch Richard- Dicţionar de management şi de finanţe, Ed: Teora, Bucureşti, 2001, pag 159
14
Achim Monica Violeta- Op. cit. pag 42
15
posibilitatea de a răscumpăra propriile acţiuni la un preţ convenit între părţi, ţinând
seama de vărsămintele efectuate până în momentul respectiv.

Figura nr.1.7. Schema de derulare a leasingului “acţionar”

Emite acţiuni care sunt subscrise de un fond de investiţii

Beneficiar Finanţator

Cedează în locaţie acţiunile subscrise


Sursa: Hoanţă, Nicolae- Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003

Master leasingul sau leasingul de containere este utilizat adesea de expeditorii


de mărfuri şi de cărăuşi pentru care este mai avantajoasă închirierea de containere
decât achiziţionarea lor. Această modalitate de leasing se prezintă sub două
forme15:
- term leasing, ceea ce reprezintă o închiriere pe termen dat;
- trip leasing sau închirierea cu voiajul şi în care intră în calcul poziţia
containerelor pe trasee şi regimul exportării lor.
Leasingul experimental reprezintă o tehnică de realizare a unei operaţiuni de
leasing care se utilizează în scopul promovării exportului de maşini şi utilaje şi
care constă în închirierea acestora pe termen scurt, cu condiţia să fie achiziţionate
de beneficiarii locaţiunii dacă sunt corespunzătoare cerinţelor, sau să fie restituite
dacă prezintă unele neajunsuri.
Time-sharingul presupune sistemul de închiriere în timpi partajaţi, simultan mai
multor clienţi care îşi împart minutele sau orele de utilizare-funcţionare.
Leasingul cu operator intercalat apare în situaţia în care beneficiarul nu are
bonitatea solicitată de finanţator pentru a putea beneficia de facilităţile contractului
de leasing. Astfel, se poate apela la o altă societate comercială care să devină

15
Hoanţă, Nicolae- Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003, pag 288

16
titulara contractului de leasing şi cu care să se asocieze în participaţiune pentru a
derula contractul.
Operaţiunile de hire-renting sunt considerate forme “intermediare” de leasing.
Prin “hire” se înţelege închirierea pe termen scurt a unor mijloace de transport,
utilaje şi aparate, inclusiv asigurarea service-ului.
5) În funcţie de natura obiectului tranzacţiei există16: leasing mobiliar, leasing
imobiliar şi leasing de personal.
Leasingul mobiliar reprezintă acel contract de leasing ce presupune darea în
locaţie a unui bun mobil cum ar fi mijloace de transport (automobile) dar şi
mijloace de producţie (maşini, utilaje, echipamente).
Leasingul imobiliar este acel contract de locaţie ce presupune darea în locaţie a
unui bun imobil, cum ar fi clădiri, hale industriale şi terenurile aferente lor.
Leasingul de personal s-a dovedit a fi o formă foarte eficientă pentru
satisfacerea nevoilor temporare de personal ale societăţilor mici şi mijlocii pentru
durate mai scurte sau mai lungi.
6) După direcţia leasingului, distingem leasing intern şi leasing internaţional
(extern). Leasingul intern intervine atunci când părţile implicate în contractul de
leasing provin din aceeaşi ţară.
Leasingul internaţional sau extern, intervine atunci când părţile implicate în
contractul de leasing provin din cel puţin două ţări diferite. Acesta poate fi, la
rândul său, de import, de export, şi de tranzit.
7) În funcţie de conţinutul ratei de leasing, avem17:
• leasing financiar;
• leasing operaţional.
Leasing financiar presupune în principiu, ca în perioada de încheiere de bază
(prima încheiere) să se recupereze întregul preţ al obiectului contractat, inclusiv
costurile auxiliare, precum şi să se obţină, eventual, un profit.
Se numeşte leasing financiar operaţiunea pe termen mediu sau lung cu scop
financiar, în care finanţatorul cumpără bunul ales de utilizator de la furnizorul

16
Turcu Elena- Contractul de leasing, Ed: Hamangiu, Bucureşti, 2008, pag 45
17
Puiu Alexandru- Management, Ed: Independenţa Economică, Piteşti 2001, pag 128
17
desemnat tot de acesta din urmă, predându-i după aceea în vederea utilizării pe o
anumită perioadă determinată, cu condiţia ca la expirarea termenului contractual,
în cazul îndeplinirii integrale a obligaţiei de plată a ratelor de leasing, utilizatorul
fie să-şi poată valorifica dreptul lui de cumpărare putând denumi în acelaşi timp şi
un alt cumpărător, fie să primească automat dreptul de proprietate asupra bunului
de leasing.
Leasingul financiar constituie deci “tipul clasic” de leasing, de obicei prin
leasing înţelegându-se această definiţie dată mai sus, în majoritatea ţărilor acest tip
constituind segmentul decisiv al pieţei leasingului, ca şi în România de altfel. În
linii mari acest tip se aseamănă foarte mult cu creditul de investiţie. Operaţiunea
de leasing financiar ia naştere prin încheierea a două contracte interdependente, cu
participarea a trei părţi principale.
Contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de leasing sunt semnate de obicei
în acelaşi moment, dar oricum unul intră în vigoare doar după încheierea celuilalt.
Utilizatorul negociază şi se înţelege cu furnizorul în ceea ce priveşte parametrii
bunului şi termenul de livrare, modul de punere în funcţiune şi condiţiile de
garanţie. După livrare are loc semnarea contractelor, iar cu punerea în funcţiune
începe scurgerea perioadei de leasing, adică a termenului stabilit prin contract.
Finanţatorul, de regulă, plăteşte preţul de achiziţie al bunului doar după punerea în
funcţiune a acestuia. Riscurile şi cheltuielile legate de alegerea, livrarea şi
utilizarea bunului, sunt suportate de către utilizator, în schimb, tot acesta este şi
singurul uzufructuar al dreptului de folosinţă.
În ceea ce priveşte ratele de leasing, utilizatorul plăteşte regulat în forma ratelor
lunare, trimestrială sau semestriale, în cazul României caracteristic este faptul că
ratele se plătesc lunar.
Pe durata perioadei de leasing, mărimea ratelor poate fi constantă (lineară),
descrescătoare (degresivă), crescătoare (progresivă), sau fluctuantă (sezonieră). În
practica românească şi cea din străinătate se utilizează aproape exclusiv ratele de
leasing constante, celelalte forme fiind excepţii rare. Explicaţia este foarte simplă:
această metodă asigură calculaţii simple atât finanţatorului cât şi utilizatorului.
Însă pentru unele societăţi, tocmai această obligaţie de plată de valori constante
18
constituie problemă nerezolvabilă. Încasările acestor societăţi variază într-o astfel
de manieră, încât în unele perioade ale anului nu dispun de lichidităţile necesare
plăţii acestor rate constante, în timp ce în alte perioade au mai multe lichidităţi
decât cele necesare acestor plăţi (aceste societăţi apar frecvent în domeniul
agriculturii, industriei alimentare şi comerţului). În cazul existenţei unei
concurenţe acerbe, societăţile de leasing sunt totuşi nevoite să satisfacă aceste
necesităţi speciale de finanţare, făcând astfel rost de clienţi noi. Desigur,
încheierea unei astfel de tranzacţii nu este de loc uşoară, deoarece este aproape
imposibil de a găsi o sursă de finanţare cu condiţii de rambursare asemănătoare.
Din acest motiv, în aceste cazuri se impune un management al lichidităţilor mult
mai sofisticat şi mai atent faţă de cazul existenţei doar a tranzacţiilor obişnuite.
Plata degresivă a ratelor de leasing este solicitată de obicei de către acei
utilizatori, care ar dori, ca pe seama veniturilor prezente să plătească cât mai mult
posibil din preţul leasingului (adică din taxa de leasing). Explicaţia principală a
acestui fapt constă în faptul că aceste societăţi previzionează pentru următorii 2 – 3
– 4 ani beneficii mai reduse şi pe care doresc să le micşoreze cu cât mai puţin
posibil cu ratele de leasing. În cazul plăţii progresive, aceasta este în interesul
acelor societăţi, la care noua capacitate de producţie, obţinută prin investiţia
realizată prin leasing, va fi urmată de un nivel de vânzări corespunzător doar după
trecerea unei anumite perioade de timp, fiindcă, de exemplu, majorarea
segmentului de piaţă nu se realizează uşor şi rapid.
Astfel, iniţial, rambursarea liniară ar constitui pentru o societate o povară prea
ridicată. Plata progresivă ascunde de cele mai multe ori un risc foarte ridicat
asumat de către societatea de leasing, iar din acest motiv această formă se
utilizează în cazurile cele mai rare.
La expirarea contractului de leasing financiar, utilizatorul sau o altă societate,
desemnată de acesta din urmă, poate trăi cu dreptul său de cumpărare. Suma
plătibilă în acest moment de către utilizator se numeşte valoare reziduală (valoare
rămasă) sau taxă simbolică de cumpărare18. Vorbim despre valoare reziduală
atunci când la sfârşitul termenului contractual, valoarea contabilă a bunului,
18
Puiu Alexandru- Op. cit. pag 130
19
evidenţiată la finanţator, nu s-a micşorat la zero, utilizatorul cumpărând bunul la
valoarea respectivă. Taxa de cumpărare se utilizează atunci când valoarea
contabilă a bunului a devenit zero. În acest caz trebuie să se achite doar o sumă
simbolică. Contractul de leasing financiar, în general nu poate fi reziliat de către
utilizator nici chiar prin restituirea obiectului contractului de leasing. Această
afirmaţie derivă din faptul că acest tip de leasing are un conţinut asemănător cu cel
al creditului, unde finanţatorul leasingului îşi plasează banii la utilizator,
menţinându-şi dreptul său de proprietate în primul rând din motive de garanţie, dar
din punct de vedere economic nefiind proprietar al bunului, el nefiind deci capabil
să-l utilizeze pe acesta şi nici nu având intenţia de a o face. El ar dori deci, în
primul rând să recupereze investiţia sa sub formă bănească.
Leasingul funcţional ( operaţional) presupune ca în perioada de bază să se
realizeze doar o parte din preţul de export al obiectului contractului. Leasingul
operaţional, denumit şi leasing funcţional este o afacere cu caracter de serviciu pe
termen mediu sau scurt, în care finanţatorul predă pentru utilizare, desigur contra
unor plăţi regulate a ratelor de leasing şi pe o anumită perioadă strict determinată
bunul de leasing care reprezintă proprietatea acestuia şi care corespunde
exigentelor utilizatorului, iar după expirarea perioadei contractuale utilizatorul
restituie bunul a cărui drept de proprietate rămâne în continuare la finanţator.
Acest tip de leasing se aseamănă foarte mult cu închirierea simplă, cu deosebirea
că riscul de păgubire al bunului închiriat este suportat într-o măsură mai mare de
către locator decât de către finanţatorul leasingului.
În cazul operaţiunilor de leasing operaţional, finanţatorul este de multe ori
întreprinderea producătoare sau o filială a acesteia din urmă sau eventual o
societate de leasing, colaborator important al acesteia. Pe această piaţă există
foarte rar societăţi de leasing independente care îşi cumpără bunuri pe cont
propriu, cu scopul ca acestea să devină ulterior obiecte ale contractelor de leasing.
Explicaţia constă în faptul că în operaţiunea de leasing operaţional, întreţinerea,
repararea şi schimbarea în caz de defecţiuni a bunului de leasing cade în sarcina
finanţatorului, ceea ce impune existenţa unei reţele de service proprie sau cel puţin

20
subcontractate, lucru pe care societăţile de leasing independente, de obicei nu şi-l
pot permite.
Finanţatorul îşi asumă obligaţii de garanţie şi răspundere, deci el este
responsabil în ceea ce priveşte corespunderea bunului de leasing cu necesităţile
pentru care va fi utilizat şi ca pe parcursul perioadei de leasing defecţiuni de natura
celor de fabricaţie să nu împiedice utilizarea. Cel îndreptăţit la încasarea
veniturilor provenite din utilizarea obiectului contractului de leasing este şi în
acest caz exclusiv utilizatorul. Însă, în contradicţie cu leasingul financiar el nu este
obligat la asumarea tuturor riscurilor funcţionării. De pildă, în cazul unei reparaţii
serioase intervenite din cauza unei defecţiuni sau în caz de stricare completă a
bunului (dacă aceasta nu s-a produs din vina utilizatorului), finanţatorul îi va
asigura un alt bun, aici neputându-se deci întâmpla ca utilizatorul să fie nevoit la
plata ratelor chiar dacă nu utilizează bunul. În plus, cheltuielile de reparaţie a
defecţiunilor în a căror producere este nevinovat nu sunt suportate sau sunt
suportate doar parţial de către utilizator.
La expirarea contractului utilizatorul restituie bunul finanţatorului deoarece nu-şi
doreşte să procure dreptul de proprietate asupra acestuia. Iar pentru că durata
perioadei de leasing operaţionale este mult mai scurtă decât cea de viaţă a bunului
de leasing, finanţatorul îl poate utiliza din nou la încheierea unui nou contract de
leasing sau îl poate vinde.
Riscul venitului încasat din încheierea unui contract de leasing sau dintr-o
revalorificare a bunului este suportat exclusiv de către finanţator, neputându-şi
permite deci, ca acesta să uzeze prea tare deci cu ocazia derulării primului
contract. De aceea, el este cel care execută întreţinerea, repararea şi încheierea
asigurării bunului. Costurile acestor ultime operaţii sunt suportate desigur până la
urmă de către utilizator prin intermediul ratelor de leasing.
Datorită prestării serviciilor menţionate şi a necesităţii de acoperire a riscului de
replasare a bunului de către societatea de leasing, costul relativ, raportat la timp a
operaţiunii de leasing operaţionale este mai ridicat decât cel al unui leasing
financiar având ca obiecte bunuri de aceleaşi valori. Riscul de replasare şi
concomitent diferenţa de preţ este cu atât mai mare cu cât bunul constituie mai
21
mult un unicat. De asemenea, din cauza replasării, finanţatorii de leasing
operaţional nu prea dau permisiunea pentru modificarea bunului de leasing, care se
obţine mult mai des în cazul leasingului financiar.
Contractul de leasing operaţional este reziliabil în orice moment de către
utilizator prin restituirea bunului de leasing. Ratele de leasing aferente perioadei
neutilizării nu mai trebuie plătite. În cazul în care utilizatorul a plătit în avans o
parte a ratelor pentru o anumită perioadă, dar după puţin timp desface contractul,
decizia de rambursare din acest avans de către finanţator depinde de înţelegerea
celor doi, condiţia de bază fiind că în interiorul perioadei respective finanţatorul să
poată încheia un nou contract de leasing. Această procedură demonstrează unanim
rudenia pe care leasingul operaţional o are cu închirierea şi diferă esenţial de cea
practicată în cazul leasingului financiar. Garanţiile utilizabile pentru operaţiunile
de leasing operaţional sunt aceleaşi ca şi ale celuilalt tip.
Valoarea de acoperire a bunului de leasing – ca garanţie primordială – este însă
aici considerată mai mare. Cauza parţială a acestuia este faptul că societatea de
leasing este bine pregătită pentru reluarea şi revalorificarea bunului de leasing,
cunoscând piaţa acestuia şi ca urmare putând estima cu o mai mare precizie
veniturile posibile de încasat în viitor dintr-o încheiere a unui nou contract sau
dintr-o vânzare şi astfel nu trebuie să ţină seama de o acoperire de risc chiar aşa de
mare ca şi în cazul leasingului financiar. Pe de altă parte, acest lucru devine posibil
prin posibilitatea finanţatorului de urmărire a stării tehnice a bunului, stare tehnică
care determină preţul de revalorificare a acestuia, datorită efectuării de către acesta
a lucrărilor de întreţinere.

3. Asemănări şi deosebiri între leasing şi credit, respectiv între


leasing şi închiriere
Leasingul este oarecum similar cu împrumutul; ambele situaţii impun o serie de
plăţi contractuale fixe, pe o durată stabilită. Avantajul leasingului faţă de un credit
este că locatorul are o poziţie mai bună decât un creditor, dacă firma utilizatoare se
confruntă cu greutăţi financiare. Dacă locatarul nu îndeplineşte obligaţiile
22
contractului de leasing, locatorul are un drept legal mai puternic de recuperare a
mijlocului fix, deoarece locatorul este încă proprietarul mijlocului fix. Un creditor,
chiar unul garant, se poate confrunta cu costuri şi întârzieri în recuperarea activelor
care au fost finanţate direct sau indirect. Deoarece locatorul are un risc mai mic
decât alte surse de finanţare utilizate la achiziţia de mijloace fixe, cu cât firma care
solicită finanţarea este mai riscantă, cu atât mai puternic este motivul furnizorului
de finanţare să propună o tranzacţie de leasing şi nu un împrumut. Totuşi deoarece
leasingul poate fi considerat o formă de finanţare prin îndatorare, aceasta oferă o
pârghie financiară, crescând astfel atât riscul cât şi rentabilitatea anticipată pentru
investitorul în acţiuni.
Dacă o investiţie este finanţată din credit bancar, dreptul de proprietate şi cel de
folosinţă nu sunt strict separate, deoarece debitorul apare în calitate de cumpărător,
efectuând imediat plata bunului şi devenind astfel proprietar. În cazul închirierii
apare însă foarte clar această separaţie între cele două drepturi. Din punct de
vedere al acestei caracteristici19, leasingul este înrudit cu închirierea, libertatea de
dispoziţie a utilizatorului fiind mai limitată decât cea în cazul creditului.
De asemenea faptul că finanţatorul investeşte fonduri într-un mijloc determinat,
face legătura iarăşi cu închirierea, deoarece finanţatorul dă cu titlu de împrumut
bunul însuşi, cumpărat de el, iar ratele de leasing acoperă aceasta investiţie făcută
de el. În schimb, investiţia creditorului ia formă bănească (credit bancar), creând o
anumită creanţă, el aşteptând o rambursare tot sub formă de bani. Ca urmare,
creditorul are o posibilitate de verificare mai redusă a utilizării sumei acordate cu
titlu de credit decât locatorul unei închirieri sau finanţatorul unui leasing.
Creditorul nu are nici o intervenţie în ceea ce priveşte evaluarea parametrilor
bunului ce urmează a fi cumpărat şi în alegerea acestuia, aceasta, împreună cu
plata, cad în sarcina exclusivă a debitorului. Aşadar garantarea bunului şi
răspunderea pentru acesta este datoria exclusivă a furnizorului. Finanţatorul poate
să aibă un anumit rol de consultant, el fiind interesat ca bunul să corespundă

19
Puiu Alexandru- Managementul internaţional. Trat. Vol I şi II, Ed: Independenţa Economică, Brăila 1999, pag
107.
23
cerinţelor, în caz contrar contractul ajungând la soarta rezilierii, chiar dacă
obligaţia de plată a ratelor scadente nu se schimbă.
Faţă de credit şi leasing, într-o închiriere, participantul finanţator, locatorul, are
un rol activ în ceea ce priveşte alegerea bunului şi pe deasupra acordă şi garanţii.
Rolul lui este asemănător cu cel al furnizorului celorlalte două forme de finanţare.
În ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cele de montare şi de punere în
funcţiune, cele trei construcţii discutate sunt identice, deoarece în toate cele trei
cazuri, în mod echivoc, aceste cheltuieli sunt suportate de către cel care utilizează
bunul respectiv. Cheltuielile de întreţinere şi cele de asigurare sunt suportate de
asemenea de către utilizator, chiar dacă în cazul închirierii propriu-zise, acesta nu
apare evidenţiat în mod direct, ci doar inclus în suma redevenţei, în mod indirect.
Dacă avem în vedere dreptul de dispoziţie asupra bunului primit în folosinţă,
posibilităţile utilizatorului operaţiunii de leasing, sunt similare cu cele ale
chiriaşului, în timp ce în cazul creditului, mâinile debitorului nu sunt legate de
către creditor, acesta nefiind proprietar al bunului. În cazul leasingului şi al
închirierii, pentru modificarea locului de utilizare a bunului, se necesită
autorizarea proprietarului, autorizare care se acordă de obicei printr-o simplă
modificare în contract. Pagubele şi problemele de rezolvat în cazul în care
utilizatorul nu mai are nevoie de acesta sunt mai reduse în cazul închirierii, el
putând preda imediat bunul respectiv proprietarului, în cel mai rău caz
pierderea lui fiind
egală cu plăţile efectuate în zadar, a redevenţelor scadente până la sfârşitul
perioadei contractuale, dar în caz optim, dacă în contract s-a prevăzut o mare parte
din aceasta poate fi chiar rambursată de către proprietar. În cazul leasingului sau al
creditului, riscul societăţii utilizatoare este mult mai ridicat20: pierderea lui poate
să atingă valoarea obligaţiei de plată contractuale încă neefectuate, micşorarea sau
stingerea ei fiind posibilă doar printr-o valorificare secundară reuşită.
Activul corporal aflat în proprietatea debitorului operaţiunii de credit, nu poate
constitui o garanţie atât de sigură pentru instituţia financiară creditoare (bancă), ca

20
Achim M, Achim S- Leasingul în lume. Leasingul în Japonia şi alte tări din Asia, Tribuna economică, nr 4/ 2001,
pag 35
24
un bun reprezentând obiectul unei operaţiuni de leasing pentru finanţatorul acestei
din urmă operaţiuni. Creditorul poate obţine cel mult un drept de gaj asupra
bunului respectiv, ceea ce înseamnă că în cazul unei eventuale incapacităţi de plată
a clientului sau în caz de lichidare a acestuia, nici prin valorificarea acestui drept
nu este sigură recuperarea creanţei sale, ştiut fiind faptul că recuperarea creanţelor
provenite din drepturi de gaj, urmează în rând după satisfacerea creanţelor
salariaţilor (drepturi de salarii) şi după efectuarea cheltuielilor legate de lichidare.
Din aceste motive, o bancă solicită de obicei de la debitor garanţii de valoare mai
ridicată decât un finanţator de leasing, care de altfel finanţează o investiţie de o
valoare asemănătoare.
Spre deosebire de cele spuse anterior, finanţatorul leasingului, în caz de neplată,
faliment sau lichidare a clientului, poate să-şi valorifice dreptul său de proprietate,
preluând bunul de leasing, care are astfel un rol de garanţie principală. El nu
trebuie să aibă în vedere nici o altă obligaţie a utilizatorului, deoarece bunul,
nefiind proprietatea acestuia din urmă, nu poate fi folosit pentru stingerea
obligaţiilor fată de alţi creditori.
În ceea ce priveşte tipurile de garanţii, nu există deosebire semnificativă între
credit, leasing si închiriere, finanţatorii preferând garanţia bancară, cauţiunea,
gajul şi ipoteca.

CAPITOLUL II
STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING FINANCIAR

1. Definirea şi structura operaţiunilor de leasing financiar


Leasingul financiar a fost practic forma de comerţ şi creditare pe care au
îmbrăcat-o operaţiunile autentice de leasing, convenţia UNIDROIT arătând că

25
leasingul financiar are ca obiect echipamente industriale. Doctrina economică,
precum şi cea de drept al comerţului internaţional au definit leasingul financiar ca
fiind leasingul prin care, în principiu, în perioada de închiriere de bază (prima
închiriere), se realizează întregul preţ de export al obiectului contractat, inclusiv
costurile auxiliare, precum şi un beneficiu21, în perioada leasingului de bază (care
este de regulă mai scurtă decât durata normală de folosinţă a bunului), părţile nu
au voie să rezilieze contractul, fiind ţinute să îşi îndeplinească toate obligaţiile
asumate, iar riscurile economico-financiare se transferă la utilizator, prin
încheierea contractului.
Legea22 defineşte leasingul financiar, ca fiind operaţiunea de leasing care
îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii :
• riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului
din momentul încheierii contractului de leasing;
• părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
• utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va
reprezenta cel puţin 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are la data
la care opţiunea poate fi exprimată. Perioada de folosire a bunului în sistem de
leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă
în final dreptul de proprietate nu este transferat. Contractul de leasing este un
contract sinalagmatic (bilateral), cu titlul oneros, comutativ, consensual, având
conţinut patrimonial, cu executarea succesivă, numit, negociat, translativ al
dreptului de folosinţă.

Contractul de leasing (anexa.1.) poate fi definit ca fiind acele raporturi


contractuale, în baza cărora o parte, denumită locator/ finanţator, transmite pe o
perioadă determinată de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui
proprietar este sau pe care îl va produce sau îl va achiziţiona de la un terţ furnizor,
unei alte părţi, denumită utilizator, contra unei plăţi periodice, denumită rată de

21
Puiu Alexandru- Management în afacerile economice internaţionale, Tratat, Ed. Independentă
Economica, Bucureşti, 1997, pag, 385.
22
Legea nr. 533/2004 precum şi Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările
ulterioare.
26
leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bunului, restituirea sa
ori continuarea folosirii acestuia.
În cadrul leasingului financiar se utilizează termeni şi noţiuni specifice, astfel:
• valoarea de intrare - valoarea de achiziţie a bunului de către finanţator ( cost de
achiziţie);
• valoarea totală - valoarea totală de leasing plus valoarea reziduală ( valoarea de
achiziţie a bunului de către utilizator la momentul expirării contractului de
leasing);
• preţ de opţiune - suma pe care trebuie să o plătească cumpărătorul la sfârşitul
contractului de leasing pentru a intra în posesia juridică a bunului.
Contractele de leasing financiar trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele
elemente23:
• părţile contractului de leasing: furnizor, societatea în calitate de locator/
finanţator şi respectiv utilizatorul care se mai numeşte şi locatar.

Cumpără bunul Închiriază bunul


FURNIZORUL SOCIETATE BENEFICIARUL
A DE
LEASING

• obiectul contractului de leasing: îl constituie închirierea temporară a bunurilor


de investiţii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor;
• durata contractului de leasing;
• valoarea totală a contractului de leasing;
• valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
• clauza privind obligaţia asigurării bunului;
• valoarea iniţială a bunului;
• clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea
bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat;
• garanţii;
• obligaţiile şi drepturile părţilor;

23
Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale,
Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2007, pag 124.

27
• răspunderi, notificări, litigii, clauze finale.
Contractul de leasing financiar este orice contract, care îndeplineşte cel puţin una
din următoarele condiţii:
• riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate care face obiectul leasingului sunt
transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
• contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului către utilizator, la momentul expirării
contractului.
Nerespectarea dreptului de opţiune al utilizatorului obligă societatea de leasing
la plata de daune, egale cu valoarea reziduală a bunului la momentul expirării
contractului de leasing:
• perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce
face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include
orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
• la începutul contractului de leasing, valoarea actualizată a plăţilor minime de
leasing este aproape egală cu valoarea justă a bunului;
• bunul care face obiectul contractului este de natură specială, astfel încât
utilizatorul îl poate folosi fără modificări semnificative.
Operaţiunile de leasing financiar sunt reglementate în legislaţia românească prin
Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing, republicată în M.O. nr. 9/2000, modificată şi completată de Legea nr.
533/2004 precum şi Legea nr. 571/ 2008 privind Codul fiscal cu modificările şi
completările ulterioare.
Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri
mobile de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor
pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a
drepturilor de autor. Iniţierea, contractarea şi derularea afacerilor de leasing24
necesită o serie de operaţiuni care pot fi reprezentate astfel:
Tabel Nr: 2.1.
Tehnica iniţierii şi derulării tranzacţiei de leasing
24
Molico T, Wunder E- Op cit. pag 264
28
Operaţiunea Furnizorul Societatea de Utilizatorul
leasing
- trimite factura - întocmeşte şi trimite - acceptă propunerea
proformă ; propunerea de
1.Operaţiuni - trimite cererea de
închiriere;
premergătoare - cere trimiterea închiriere împreună cu
către client a - răspunde viitorului bilanţul contabil pe
facturii proformă. chiriaş; ultimele trei exerciţii
- stabileşte comanda. -acceptă comanda de
echipament
-confirmă primirea - trimite comanda fermă - returnează comanda
comenzii; la furnizor; împreună cu avansul
2.Comandarea
solicitat.
echipamentului -solicită un - remite avansul
eventual avans. furnizorului.
- livrează - plăteşte - confirmă primirea
echipamentul; contravaloarea echipamentului;
3. Livrarea şi
echipamentului; - plăteşte ratele de
decontarea - emite factura.
chirie şi avansul;
echipamentului - facturează avansul
- are tripla opţiune la
primit.
scadenţă.
- satisface opţiunea - prelungire contract la
utilizatorului. o chirie inferioară;
4. Lichidarea
- cumpărare de
operaţiunii
echipament la o valoare
reziduală;
- restituie echipament
către societatea de
leasing.
Sursa: www. leseurope.org.
Pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing orice persoană fizică sau juridică
trebuie să trimită unei societăţi de leasing o ofertă fermă însoţită de lista cu
bunurile ce vor constitui obiectul contractului de leasing şi de acte din care să
rezulte situaţia financiară a solicitantului finanţării.
Relaţiile dintre participanţii unei operaţiuni de leasing, sunt prezentate în
următoarea figură:

Fig Nr: 2.1. Schema operaţiunii de leasing

FINANŢATOR

dreptul de proprietate

29
BUNUL
livrare, DE contractul de leasing

garanţie LEASING

a răspundere pentru dreptul de

a bunul produs folosinţă

FURNIZOR
UTILIZATOR

Sursa: Hoanţă Nicolae- Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003

Societatea de leasing, analizând oferta, va putea fie să accepte finanţarea, fie să o


respingă. Există posibilitatea ca utilizatorul să cumpere bunul şi înainte de
expirarea termenului de leasing, cu condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor
contractuale şi a încheierii unui acord în acest sens cu locatorul. Folosirea
operaţiunilor de leasing poate genera o serie de efecte pozitive sub forma unor
factori de antrenare, cum ar fi: obţinerea de know – how aferent exploatării
optime, pregătirea personalului, ridicarea nivelului de calificare fără cheltuieli
suplimentare, îmbunătăţirea organizării proceselor economice. Ca şi în cazul
celorlalte contracte, pentru încheierea în mod valabil a contractului de leasing, este
necesară întrunirea unor condiţii de validitate. Condiţiile esenţiale pentru
validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil
al părţii ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
2. Executarea contractului de leasing financiar
Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care
guvernează încheierea contractelor. Astfel, contractul se încheie prin întâlnirea
cererii cu oferta, fiind aplicabile dispoziţiile art. 35-39 din Cod Comercial privitoare
la formarea contractelor.

I. Etapa de formare a contractului

30
Art. 4 din O.G. nr. 51/2008 prevede că pentru efectuarea unei operaţiuni de
leasing, orice persoană fizică sau juridică va formula unei societăţi de leasing o
ofertă fermă, însoţită de lista de bunuri care vor constitui obiectul contractului,
precum şi de acte din care să rezulte situaţia să financiară. Utilizatorul are dreptul de
a-şi alege, cu acordul societăţii de leasing, furnizorul, precum şi societatea care va
asigura bunul (art. 5).
Pentru a se încheia un contract de leasing iniţiativa îi va aparţine utilizatorului;
însă, iniţiativa poate aparţine şi finanţatorului, constând în trimiterea unei oferte
către potenţialul utilizator, oferta care va fi acceptată de acesta, practica frecvent
uzitată în activitatea comercială a societăţilor de leasing. În oferta societăţii de
leasing vor fi menţionate bunurile ce pot fi puse la dispoziţie în baza contractului de
leasing, condiţiile de acordarea creditului(valoarea bunului şi a ratelor de leasing,
valoarea dobânzii practicate, numărul ratelor de achitat şi garanţiile cerute), actele
necesare pentru încheierea contractului de leasing şi, eventual, termenul de livrare.
Societatea de leasing are obligaţia de a prezenta, în materialele publicitare,
cuantumul integral al ratei de leasing sau cuantumul net al acesteia, însă cu obligaţia
menţionării vizibile a componentelor care se adaugă la rata de leasing.
Potrivit legii25, oferta utilizatorului va fi însoţită de o listă de bunuri, care vor
constitui obiect al contractului. Deşi legea nu prevede în mod expres, pentru a se
evita orice neînţelegeri cu privire la bunurile cumpărate de finanţator, această listă
va conţine întocmai descrierea şi caracteristicile bunurilor dorite de către utilizator.
Utilizatorul va trebui să înainteze viitorului finanţator, acte din care să rezulte
situaţia sa financiară, precum:
• Acte de înfiinţare şi funcţionare a societăţii - statut, contract de societate, certificat
de înregistrare la registrul comerţului, certificat de înmatriculare şi certificat de
înregistrare fiscală - precum şi acte adiţionale care atestă modificări importante în
structura şi patrimoniul societăţii;
• Acte contabile propriu-zise, care reflectă situaţia financiară a utilizatorului

25
Potrivit Legii nr. 158/2008 art. 6 lit. a şi b- Legea publicităţii, ce interzice publicitatea care este
înşelătoare si subliminală.

31
reprezentative pentru finanţator ar fi bilanţurile contabile anuale certificate (bilanţ,
cont de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de numerar şi notele de bilanţ), pe
ultimii 2 sau 3 ani, precum şi cele mai recente balanţe lunare (sau semestriale) de
verificare;
• Certificat de bonitate eliberat de bancă;
• Avansul 0-20% care poate fi plătit de utilizator;
• Eventual, actele de proprietate ale spaţiilor de desfăşurare a activităţii sau ale
spaţiilor de producţie.
În cazul persoanelor fizice se solicită adeverinţe de venit ale beneficiarului şi se
întocmeşte un buget de venituri şi cheltuieli, urmărindu-se de regulă ca rata de
leasing să fie maxim 1/2 din veniturile solicitantului. Fie că este vorba de locator
sau de utilizator, oferta aparţine celui care ia iniţiativa de a contracta. Pentru a avea
caracterul unei oferte, intenţia de a contracta trebuie adusă la cunoştinţa celeilalte
părţi, împreună cu principalele elemente ale contractului. Două dintre principalele
elemente ale ofertei sunt durata contractului şi valoarea acesteia (exprimată prin
suma redevenţelor şi valoarea reziduală).
Acordul intervenit între societatea de leasing şi utilizator înainte de stabilirea
furnizorului bunului şi clauzelor referitoare la valoarea şi durata contractului de
leasing, are valoarea unui ante-contract sau a unui contract prealabil. Acest acord
este un veritabil contract având forţa obligatorie pentru părţi, în cadrul operaţiunilor
de leasing, acesta este primul contract care dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru
părţi.
Avansul reprezintă o sumă de bani, calculată procentual din valoarea totală a
contractului, pe care utilizatorul o plăteşte la începutul derulării contractului de
leasing. Avansul nu este însă obligatoriu, astfel că rămâne la latitudinea părţilor,
dacă acesta trebuie plătit, ori cuantumul acestuia urmează a se distribui proporţional
în ratele de leasing ce urmează a fi achitate de utilizator. În ceea ce priveşte societatea
de leasing, plata unei sume de bani cu titlu de avans poate constitui elementul
determinant în luarea deciziei de a investi într-o afacere, atunci când utilizatorul şi planul
de afacere nu prezintă o bonitate suficientă pentru o finanţare integrală.

32
În cazul operaţiunilor de leasing în care societatea de leasing are şi calitatea de furnizor,
această fază nu există, părţile trecând direct la negocierea clauzelor contractului de leasing,
inclusiv cele referitoare la durata şi valoarea acestuia (numărul şi cuantumul redevenţelor
şi valoarea reziduală). În funcţie de rezultatul acestei analize şi de categoria de risc în
care este încadrat solicitantul, firma de leasing poate să avizeze favorabil sau nefavorabil
cererea de finanţare. După stabilirea condiţiilor în care se va efectua finanţarea, acestea
vor fi prezentate beneficiarului şi în baza acceptului acestuia se va trece la încheierea
propriu-zisă a contractului. În faza contractuală, compania de leasing care de regulă
impune majoritatea clauzelor contractuale trebuie să redacteze contractul în termenii
minimali ai loialităţii contractuale. Tendinţa de pe piaţa actuală a firmelor de leasing
este aceea de a abuza de poziţia lor de finanţator şi de a impune beneficiarului dobânzi
pentru întârziere mult mai mari decât cele obişnuite în practică comercială. Cel mai
adesea societatea de leasing îşi constituie garanţii care să-i asigure realizarea
creditului acordat. De exemplu, va solicita utilizatorului un acord din redevenţe sau
poate solicita garantarea returnării creditului de către un terţ, prin cauţiune dată de
acesta, sau cauţiune dată de persoanele din conducerea societăţii utilizatoare.
În situaţia în care bunul ce urmează a fi utilizat nu este încă proprietatea societăţii de
leasing care finanţează operaţiunea, pentru a se realiza contractul de vânzare-cumpărare este
suficient ca o societate de leasing să se adreseze furnizorului cu o comandă prin care să-şi
manifeste intenţia de a achiziţiona bunul ales de utilizator, înainte de a fi transmisă comanda
la furnizor, societatea de leasing o supune spre aprobare utilizatorului, ca o măsură de
precauţie pentru a nu se comanda alte bunuri cu alte caracteristici decât cele solicitate de
utilizator. Având în vedere că societatea de leasing comandă bunul pe baza prescripţiilor
utilizatorului, s-ar părea că el acţionează ca un mandatar.
După primirea comenzii, furnizorul-de regulă-solicită societăţii de leasing un acont din
preţ pentru a avea certitudinea încheierii şi realizării contractului de vânzare-cumpărare.

II. Momentul şi locul încheierii contractului de leasing


În cazul în care contractul de leasing se încheie între părţi prezente, momentul formării
consimţământului determină şi momentul încheierii contractului, iar locul în care se găsesc
părţile este locul încheierii contractului.

33
Dacă părţile nu sunt de faţă la încheierea contractului, iar acceptarea şi oferta sunt trimise
prin scrisoare, fax sau alte mijloace de trimitere la distanţă, contractul de leasing se
consideră încheiat în momentul în care ofertantul-utilizator primeşte acceptarea ofertei
sale de la finanţator în termenul hotărât de utilizator, prezumându-se juris tantum că prin
primirea acceptării, utilizatorul a luat la cunoştinţă de conţinutul acesteia.
Soluţia a fost admisă atât de către literatura de specialitate, cât şi de legislaţia noastră
recentă, în Ordonanţa Guvernului nr. 130/2008, privind regimul juridic al contractelor la
distanţă, stipulându-se expres că, în cazul în care părţile nu au convenit altfel, momentul
încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul primirii comenzii de către
comerciant În acest caz, locul încheierii contractului este locul unde se află ofertantul şi
unde i-a fost adresată corespondenţa.
Momentul formării consimţământului şi implicit al încheierii contractului, joacă un rol
foarte important, în principal, în aspectele privind capacitatea părţilor contractante, riscul
contractelor, legea aplicabilă contractului, stabilirea perioadei suspecte în cazul
instituirii procedurii falimentare, precum şi cu privire la curgerea termenului de
prescripţie extinctivă. De asemenea, acest moment determină şi locul încheierii
contractului, legea aplicabilă formei acesteia şi instanţa competentă potrivit
principiului locus regit actum26.
În fine, în cazul în care intervine un element de internaţionalitate, cum ar fi sediul
societăţii de leasing, contractul se va încheia în limba aleasă de părţi. Contractul se
poate încheia şi în limbile celor două părţi, în acest caz trebuind să existe două sau
trei exemplare originale (cu conţinut identic), precum şi un exemplar consemnat
într-o limbă de circulaţie internaţională.

3. Efectele şi încetarea contractului de leasing financiar


Dacă în cadrul unei operaţiuni de leasing iau parte toate cele trei părţi, şi anume,
furnizorul, finanţatorul şi utilizatorul, se impun a fi menţionate următoarele precizări:

26
Cărpenaru St- Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, pag 145

34
• Deşi contractul de vânzare-cumpărare (care are ca obiect bunul ce urmează a fi dat în
leasing) se încheie între furnizor şi finanţator, utilizatorul are acţiune directă împotriva
furnizorului în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, precum şi
service-ul necesar în perioada de garanţie.
• De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare, la care utilizatorul nu este parte, îşi
produce direct efectele în patrimoniul său, întrucât, deşi bunul în cauză trece în proprietatea
societăţii de leasing, el este livrat direct utilizatorului;
• Corespunzător acţiunii directe a utilizatorului împotriva furnizorului, apare răspunderea
furnizorului faţă de utilizator, pentru livrarea, calitatea, asistenţa tehnică şi service-ul
bunului dat în leasing, deşi cele două părţi nu au luat parte împreună la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare, iar pentru furnizor, contractul de leasing încheiat de
utilizator cu finanţatorul este rest inter alias acta;
• Contractul de asigurare a bunurilor date în leasing se încheie între finanţator şi
societatea de asigurare, însă îşi produce efectele asupra utilizatorului întrucât acesta va plăti
primele de asigurare, dacă s-a stipulat astfel în contractul de leasing. Ca operaţiune
tripartită, leasingul creează obligaţii tuturor părţilor implicate şi anume, furnizorului,
finanţatorului şi utilizatorului. Obligaţiile derivă pe de-o parte, din contractul de vânzare-
cumpărare încheiat între furnizor şi societatea de leasing, dar mai ales din contractul
de leasing propriu-zis încheiat între societatea de leasing şi utilizator.
În ceea ce priveşte obligaţiile furnizorului, terţ în contractul de leasing propriu-zis,
acestea vizează, în principal, aspectele privind livrarea şi calitatea bunului obiect al
contractului de leasing. Astfel, în virtutea contractului de vânzare-cumpărare
încheiat cu finanţatorul, furnizorul are obligaţia să livreze utilizatorului utilajele sau
echipamentele contractate, conform specificaţiilor date de utilizator şi să asigure
asistenţa tehnică a personalului care va exploata aceste bunuri; de asemenea, el va
trebui să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor şi să efectueze reparaţiile
echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa
utilizatorului27.

3.1. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante


27
Mazilu Dumitru- Dreptul comerţului internaţional, Partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
pag. 305.
35
Drepturile finanţatorului28 sunt următoarele:
a) Să încaseze taxe de leasing;
b) Să inspecteze periodic starea utilajului închiriat şi modul de exploatare;
c) Să realizeze contractul înainte de termen, adică utilizatorul nu şi-a îndeplinit
obligaţiile comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat,
plata în continuare a chiriei, precum şi a unor eventuale daune.
Obligaţiile locatorului / finanţatorului.
Locatorul/ finanţatorul este obligat faţă de utilizator prin încheierea contractului de
leasing, obligaţiile fiind corelative şi în strânsă interdependenţă cu drepturile
utilizatorului, prevăzute de lege. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, locatorul/ finanţatorul are
următoarele obligaţii:
a) Să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul, potrivit necesităţilor;
b) Să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing;
c) Să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în
condiţiile expres formulate de acesta;
d) Să încheie contract de leasing cu utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul
contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare-
cumpărare, cu excepţia dreptului de dispoziţie;
e) Să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului care constă în posibilitatea de a
opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziţionarea ori restituirea bunului;
f) Să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care
acesta a respectat toate clauzele contractuale.
Încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu furnizorul desemnat de
utilizator
Utilizatorul îşi alege furnizorul potrivit propriilor sale necesităţi, ca urmare a
cerinţelor impuse de procesul de producţie sau de nevoile familiale ori profesionale.
Dreptul utilizatorului de a-şi alege furnizorul este însă limitat, întrucât, conform
prevederilor art. 5, acest lucru se face cu acordul societăţii de leasing, deci al

28
Puiu Alexandru- Managementul afacerilor economice-Tehnici de afaceri economice interne şi
internaţionale Op. cit. pag 125.
36
finanţatorului. Contractul de vânzare- cumpărare se va încheia în condiţiile expres
formulate de către utilizator (preţ, termen şi condiţii de livrare, asistenţa tehnică şi
service oferite, servicii adiacente, etc.), condiţii care, prin ipoteză au fost stabilite
înainte de către acesta, în urma negocierilor avute cu furnizorul, în cazul în care
utilizatorul nu negociase cu furnizorul bunurilor, sau când furnizorul nu fusese ales
de către utilizator la data emisiunii ofertei, acesta adresându-se direct finanţatorului
(situaţie întâlnită relativ frecvent în practică), urmează ca utilizatorul să ia parte la
încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre finanţator şi furnizor. Specific
contractului de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor şi finanţator este clauza potrivit
căreia cumpărătorul nu plăteşte preţul bunurilor decât în momentul în care intră în posesia
procesului-verbal de predare-primire încheiat între vânzător (furnizor) şi utilizator.
În absenţa livrării bunului ce constituie obiect al contractului de leasing, şi, implicit al
procesului verbal de predare primire, contractul de leasing este lovit de nulitate absolută,
care nu poate fi acoperită de o clauză non-recurs, nici de întocmirea unui proces verbal de
predare primire contrar realităţii. În cazul în care contractul de leasing a fost încheiat
anterior contractului de vânzare-cumpărare, finanţatorul acţionează ca un mandatar al
utilizatorului, în ceea ce priveşte cumpărarea bunului de la furnizor, ţinând cont de
caracteristicile şi preţul descris în contractul de leasing.
Încheierea contractului de leasing cu utilizatorul
Potrivit legii, finanţatorul are obligaţia de a încheia cu utilizatorul contract de leasing
având ca obiect bunul cumpărat de la furnizor, conform specificaţiilor utilizatorului, şi de a-
i transmite acestuia toate drepturile rezultând din contractul de vânzare-cumpărare, cu
excepţia dreptului de dispoziţie. În concret, transmisiunea are ca obiect dreptul de folosinţă
asupra bunului, precum şi acţiunile pe care finanţatorul, în calitate de cumpărător le are
împotriva furnizorului, în calitate de vânzător.
Transmiterea dreptului de folosinţă este efectul principal al încheierii contractului de
leasing. Utilizatorul beneficiază, prin urmare, de dreptul de a poseda bunul şi de dreptul de
a-i culege fructele, însă nu şi de dreptul de dispoziţie, astfel că el nu poate dispune de
bunul luat în leasing, înstrăinându-1 sau grevându-l cu sarcini fără acordul finanţatorului.

37
Dreptul care se transmite prin încheierea unui contract de leasing este un drept de
creanţă29, în textul art. 13 al O.G. nr. 51/2008, se arată fără echivoc rămânerea dreptului real
de proprietate asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing, în patrimoniul
finanţatorului, în cazul în care utilizatorul se află în reorganizare judiciară şi/ sau faliment.
Transmiterea dreptului de folosinţă asupra bunului dat în leasing se poate transforma într-o
transmitere a dreptului de proprietate, prin exercitare a dreptului de opţiune al utilizatorului
în sensul manifestării dorinţei de a cumpăra bunul pe care l-a folosit.
Respectarea dreptului la opţiune al utilizatorului
Dreptul de opţiune al utilizatorului are natură legală, fiind prevăzut în mod expres
de lege, în însăşi definiţia dată operaţiunilor de leasing. Corelativ, respectarea
dreptului de opţiune este o obligaţie ce îi incumbă finanţatorului, în caz contrar,
acesta datorând daune-interese în cuantum egal cu valoarea reziduală a bunului sau
cu valoarea sa de circulaţie, calculată la data expirării contractului de leasing.
Utilizatorul îşi poate exprima dreptul de opţiune, indiferent de forma contractului
de leasing pe care îl încheie: financiar, operaţional (în acest caz, cuantumul valorii
reziduale urmând a fi stabilit în funcţie şi de cuantumul ratelor de leasing achitate
până la data manifestării dreptului de opţiune) sau imobiliar cu clauză irevocabilă de
vânzare. Dreptul de opţiune al utilizatorului poate fi exercitat numai la sfârşitul
perioadei de leasing, cu excepţia optării pentru achiziţionarea bunului, care se poate
face şi pe parcursul derulării contractului. Dacă utilizatorul, din vina societăţii de
leasing sau a furnizorului, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract,
privind prelungirea termenului de leasing sau achiziţia bunului, iar bunul nu a fost
restituit, el va fi obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului,
care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.
Manifestarea dreptului de opţiune poate avea drept consecinţă transmiterea
proprietăţii, menţinerea raporturilor contractuale existente între utilizator şi
finanţator, ori încetarea acestora. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului
şi înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă
utilizatorul şi-a achitat toate obligaţiile asumate prin contract .
29
Gabriel Tiţa-Nicolescu- Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed: All Beck, Bucureşti, 2003,
pag 178
38
Dacă la sfârşitul perioadei contractuale, utilizatorul nu a formulat opţiunea
cumpărării bunului sau a prelungirii contractului şi refuză predarea bunului,
contractul de leasing constituie titlu executoriu. La sfârşitul expirării termenului
contractual, utilizatorul poate opta pentru prelungirea contractului, continuând să
efectueze plăti cu titlu de rată de leasing, al cărei cuantum va fi însă mai mic.
Obligaţia de garanţie

Finanţatorul este obligat să îi asigure utilizatorului folosinţa liniştită a bunului dat în


leasing, ceea ce înseamnă că el va răspunde pentru evicţiunea unui terţ, însă numai pentru
evicţiunea care se bazează pe un drept, întrucât, pentru altă tulburare, utilizatorul se poate
apăra singur, prin folosirea acţiunilor posesorii. Potrivit legii, finanţatorul este obligat să
asigure utilizatorului folosinţa liniştită a bunului numai în condiţiile în care acesta a
respectat toate clauzele contractuale. Legea prevede că finanţatorul asigură numai folosinţa
liniştită nu şi cea utilă a lucrului. Aceasta este o excepţie de la regula de drept comun în
materie de locaţiune. Aceasta excepţie nu este însă justificată, având în vedere că
utilizatorul încheie contractul de leasing cu finanţatorul, iar în cazul în care bunul nu
corespunde calitativ, numai faţă de el ar putea invoca excepţia de neexecutare a
contractului sau cere rezilierea acestuia, chiar daca şi faţă de furnizor are o acţiune
directă, întrucât această situaţie este ineficientă, legea neprevăzând în ce fel poate
răspunde furnizorul faţă de utilizator30.
Finanţatorul şi furnizorul vor răspunde numai pentru viciile ascunse nu şi pentru cele
aparente, pe care utilizatorul ar fi putut să le cunoască. Necesitatea răspunderii pentru
vicii a finanţatorului alături de furnizor este cu atât mai mare cu cât finanţatorul nu
răspunde pentru prejudiciile cauzate terţilor prin folosinţa bunului de către utilizator,
inclusiv dacă acestea sunt cauzate de viciile ascunse ale bunului.
Drepturile utilizatorului
Drepturile utilizatorului31 sunt următoarele:
a) Dreptul de folosinţă asupra bunului închiriat;
b) Autonomie tehnică şi de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

30
Gabriel Tiţa Nicolescu- Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed. All. Beck, Bucureşti,
2003, pag. 185, Publicată în M. Of. nr. 148/10.04.2000.
31
Puiu Alexandru - Op. cit. pag 124
39
c) Beneficiază de asistenţă tehnică din partea societăţii de leasing sau a furnizorului;
d) Poate înlocui utilajul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat în
ramura respectivă, cu majorări ale chiriei;
e) Beneficiază, la sfârşitul contractului, de tripla opţiune;
f) Poate înlocui utilajele avariate, cu condiţia de a respecta instrucţiunile de folosire.

Obligaţiile utilizatorului

Obligaţiile utilizatorului sunt stipulate în art. 10 din lege32, după cum urmează:
a) Să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de
leasing;
b) Să restituie bunul, în conformitate cu prevederile contractului de leasing;
c) Să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure
personalului desemnat să îl exploateze;
d) Să nu greveze de sarcini bunul ce face obiect al contractului de leasing, fără acordul
finanţatorului;
e) Să nu aducă modificări bunului, fără acordul finanţatorului;
f) Să efectueze plăţile cu rată de leasing, în cuantumul valoric stabilit şi la termenele
prevăzute în contractul de leasing;
g) Să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli ce decurg din contractul de
leasing;
h) Să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare,
totalitatea obligaţiilor ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv
riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuarea
plăţilor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de
leasing;
i) Să permită finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a
bunului care face obiect al contractului de leasing;
j) Să îl informeze pe finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de
proprietate, venită din partea unui terţ.

Obligaţia de a nu greva de sarcini bunurile luate în leasing şi plata ratelor de leasing

32
Ordonanţa de urgenţă nr. 51/2008 din 21/04/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
40
Potrivit legii, utilizatorul nu poate greva de sarcini bunul ce constituie obiect al
contractului de leasing şi nu-i poate aduce modificări fără acordul finanţatorului. La
restituire, bunul se va preda în starea în care 1-a primit. Dacă are însă acordul
finanţatorului pentru a aduce modificări bunului luat în leasing, bunul se va preda în starea
în care se află, întrucât ratele de leasing achitate de el acoperă uzura bunului sub forma
amortizării.
Cesiunea leasingului poate reprezenta o soluţie convenabilă pentru ambele părţi şi se
realizează printr-un contract care trebuie să cuprindă, în principal, clauze privind
identificarea părţilor, acordul finanţatorului, motivaţia cesiunii, preţul cesiunii, precum şi
obligaţiile ce revin cedentului şi cesionarului. Obligaţiile cedentului faţă de finanţator
trebuie preluate de cesionar în integralitate, fără a le putea modifica decât cu acordul
prealabil al finanţatorului, în caz contrar, cesiunea fiind lovită de nulitate.
Cesionarul (noul utilizator) va prelua bunul ce formează obiectul contractului de leasing
în starea în care se află la data intrării în vigoare a actului de cesiune. El nu va putea fi
obligat la plata către cedent (vechiul utilizator) a ratelor de leasing care reprezintă
beneficiul obţinut de acesta ca urmare a folosirii bunului în cauza şi nici a dobânzilor plătite
de vechiul utilizator către finanţator. El poate conveni însă cu cedentul să-i achite
acestuia sumele de bani reprezentând primele de asigurare plătite pentru bunul respectiv.
Utilizatorul este obligat să efectueze plăţile cu titlu de rată de leasing, în cuantumul şi la
termenele prevăzute în contractul de leasing. Valoarea ratelor de leasing33 este stabilită încă
de la încheierea contractului, fiind compusă după caz, din cota-parte din valoarea de
intrare a bunului plus dobânda (la leasingul financiar), respectiv cota de amortizare a
bunului plus beneficiul (în cazul leasingului operaţional), la care se adaugă diferite
comisioane percepute de societatea de leasing. Termenele de plată sunt prestabilite urmând
ca ratele de leasing sa fie achitate eşalonat, în mod egal, la anumite perioade de timp (lunar,
trimestrialele.). Ratele de leasing sub aspectul valorii lor şi al termenului de plată, sunt
menţionate, în practică, într-un grafic sau tabel, anexă la contractul de leasing. Neplata
ratelor de leasing dă dreptul finanţatorului de a cere rezilierea contractului cu daune-
interese, însă el poate să menţină în vigoare contractul de leasing.

Ialomiţeanu Gh., Voinescu L.- Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Ed. Ecran
33

Magazin, Bucureşti, 2000, pag 95


41
În principiu, plata poate fi efectuată de orice persoană, dacă în contractul de leasing s-a
stipulat expres că plata poate fi efectuată numai de către utilizator. Plata ratelor de leasing
este supusă principiului indivizibilităţii, astfel că, la termenele stipulate în contractul de
leasing, utilizatorul trebuie să plătească întregul cuantum al ratelor, neputându-1 obliga pe
finanţator să primească o rată fracţionată. Pentru plata ratelor de leasing, utilizatorul poate fi
obligat şi la aducerea unor garanţii la încheierea contractului, care trebuie însă menţionate
în mod expres în conţinutul acestuia. Garanţia executării obligaţiilor de către utilizator
poate fi reală sau personală şi poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile.

Apărarea dreptului de proprietate al finanţatorului


Utilizatorul este obligat să îl anunţe pe finanţator despre orice tulburare a dreptului
de proprietate provenită din partea unui terţ. În caz contrar, utilizatorul răspunde pentru
uzurpare, chiar dacă a încercat să apere, în numele finanţatorului, proprietatea asupra
bunului dat în leasing, întrucât acesta din urmă poate invoca excepţia moli
processus34, arătând că ar fi avut mijloacele necesare să înlăture pretenţiile terţului.
Anunţarea uzurpării trebuie să se facă în timp util, astfel încât finanţatorul să aibă
posibilitatea de a-şi pregăti apărarea.

Utilizatorul este obligat să restituie bunul ce constituie obiect al contractului de leasing,


conform clauzelor contractuale, în starea în care se află la momentul restituirii, la
sfârşitul perioadei contractuale, dacă nu si-a exprimat intenţia de a prelungi contractul de
leasing sau cumpărarea bunului, ori dacă în cadrul termenului stipulat intervine rezilierea
contractului, în cazul în care utilizatorul refuza restituirea bunului, contractul de leasing
constituie titlu executoriu, astfel ca finanţatorul îi poate obliga la restituire.

3.2. Riscul contractului de leasing


Regula generala în materie arată că riscul unui contract este suportată de debitorul
obligaţiei imposibil de executat, regulă care se aplică corespunzător şi în cazul locaţiunii.
În accepţiunea O.G. nr. 51/2008, prin art. 10 lit. f se instituie o prezumţie relativa de
suportare a riscului contractului de leasing de către utilizator. Astfel, utilizatorul va suporta
riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite, continuând
efectuarea plaţilor cu titlu de rata de leasing, pana la achitarea integrală a valorii
34
Deak Fr., Cărpenaru D.- Contracte civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag 96.
42
contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare35. Utilizatorul poate fi exonerat de pieirea
fortuită a bunului, numai în situaţia în care acest lucru s-a stipulat expres în contractul de
leasing. Dacă asemenea cauză a fost inserată în contract, riscul va fi suportat de către
finanţator, ca debitor al obligaţiei imposibil de executat, putând fi răsturnată astfel,
prezumţia legală relativă instituită prin prevederile O.G. nr.51/2008. În lipsa unei astfel
de clauze, riscul va fi suportat de utilizator, în virtutea legii, întocmai ca si comodatarul,
prevăzut de lege a suporta şi el pieirea fortuită a bunului in cazul in care acesta a fost preţuit,
suportând riscul şi în cazul în care putea sa sustragă de la pieire bunul primit în leasing,
înlocuindu-1 cu un bun al său. Dreptul care se transmite în baza unui astfel de contract
nu este real, ci mai degrabă un drept de creanţă, întrucât dreptul real de proprietate
asupra bunului este şi rămâne în patrimoniul finanţatorului. Însăşi legea, arată că
drepturile reale ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing
sunt opozabile judecătorului în situaţia în care utilizatorul se află în lichidare judiciară
şi/ sau faliment, ceea ce înseamnă ca bunul este folosit de utilizator în virtutea
contractului de leasing, însă dreptul de proprietate cu prerogativele sale, rămâne la
finanţator. Riscul contractului de leasing financiar este suportat de creditorul
obligaţiei de a da, adică utilizatorul, cu excepţia cazului în care finanţatorul a fost pus
în întârziere de către utilizator, situaţie în care riscul îl suportă finanţatorul.
3.3. Încetarea contractului de leasing
Exercitarea dreptului de opţiune al utilizatorului în sensul restituirii bunului luat în
leasing la data stipulată în contract, duce la încetarea efectelor contractului de leasing, cu
alte cuvinte, contractul de leasing încetează prin ajungerea la termen. Dacă utilizatorul
optează pentru cumpărarea bunului, contractul de leasing încetează, de asemenea, să îşi
mai producă efectele, din momentul transferării dreptului de proprietate de la finanţator
la utilizator, prin achitarea valorii reziduale. Manifestarea dreptului de opţiune acordat de
lege utilizatorului, în sensul folosirii în continuare a bunului dat în leasing, nu duce la
încetarea efectelor contractului de leasing, acesta continuându-şi efectele, în condiţiile
stipulate în contract sau în noile condiţii stabilite de părţi. În ceea ce priveşte, încetarea
35
Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice- Tehnici de afaceri economice interne şi
internaţionale, Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2003, pag 140.

43
contractului de leasing la termen, utilizatorul are trei posibilităţi: să achiziţioneze bunul,
să-l restituie sau să continue contractul de leasing.
a) Achiziţia bunului
La expirarea perioadei de locaţiune, îşi poate exercita dreptul de opţiune de a
cumpăra bunul folosit, la valoarea reziduală. Ca excepţie, dreptul de opţiune de a
achiziţiona bunul se poate exercita şi până la expirarea contractului de leasing, dacă
utilizatorul formulează o ofertă fermă şi irevocabilă de cumpărare. Deci utilizatorul
poate cumpăra bunul folosit la valoarea reziduală, dacă părţile nu au convenit altfel.
În contractele de leasing imobiliar este utilizată şi o altă tehnică de achiziţie
pentru situaţia în care terenul pe care se află construcţia este proprietatea
utilizatorului care îi permite societăţii de leasing să construiască, în această situaţie,
proprietatea asupra construcţiei este transmisă utilizatorului în conformitate cu o
clauză expresă din acest contract.
b) Restituirea bunului
Dacă utilizatorul nu îşi manifestă intenţia de a achiziţiona bunul ori de a prelungi
contractul de leasing, el este obligat a restitui bunul folosit la momentul expirării
contractului ori altă dată convenită de părţi.
Lucrul trebuie restituit in starea în care se află, dar fără depăşirea gradului de
uzura normală cauzata de folosinţă. Deteriorările care exced uzurii normale sunt
imputabile utilizatorului care datorează despăgubiri societăţii de leasing. Asupra
nivelului de uzură şi a deteriorărilor aduse bunului urmează a decide instanţa de
judecată sau arbitrii. Pare firesc a considera că arbitrajul furnizorului este cel mai
indicat. Sub acest aspect o clauză de arbitraj poate fi inclusă în contractul de leasing
sau poate forma obiectul unei înţelegeri separate.
Restituirea bunului este o soluţie neconvenabilă pentru societatea de leasing, având în
vedere că aceasta are în obiectul de activitate operaţiuni financiare, iar nu folosirea în concret
de bunuri materiale. În situaţia în care bunul utilizat este uzat moral, ori fizic, iar societatea de
leasing nu-1 mai poate exploata, societatea de leasing va acţiona în baza legii amortizării
şi va casa acele bunuri.

c) Prelungirea contractului de leasing

44
Utilizatorul poate să ceara societăţii de leasing reînnoirea contractului de leasing, sens în
care îi va adresa o cerere înainte de expirarea contractului. Contractul de leasing este un
contract cu termen, ceea ce face să nu fie posibilă o prorogare a termenului, însă se poate
reînnoi contractul de leasing care va conţine dispoziţii diferite de cele din vechiul contract
privitoare la modul de derulare a acestuia. Aceasta este necesar pentru ca bunul se afla într-
un anumit stadiu de uzură cauzat de folosinţa anterioară, iar redevenţa va trebui să fie
determinată în funcţie de aceasta. Negocierile între părţi vor avea în vedere valoarea
reziduală a bunului.

CAPITOLUL III

LEASINGUL ÎN ROMÂNIA – STUDIU DE CAZ


1. Apariţia leasingului în România
Apărut în România doar de câţiva ani, leasingul s-a bucurat de un tratament
special, fiind considerat pe bună dreptate pilonul creşterii economice. Avantajele
acestei tranzacţii au devenit cunoscute foarte rapid şi ca urmare, în momentul de
faţă, se poate spune, că a devenit o modalitate de finanţare acceptată şi confirmată
în totalitate, fiind utilizată cu precădere de către întreprinzători. Se poate spune
deja că leasingul, în ceea ce priveşte funcţiile acestuia, se apropie de practica
Uniunii Europene, chiar dacă semnificaţia şi dezvoltarea lui nu au ajuns încă
45
nivelul de acolo, piaţa leasingului fiind una de constituire pentru astfel de
operaţiuni.
Dezvoltarea activităţii de leasing şi lărgirea volumului pieţei acestuia poate fi
observată zi de zi de către cel care urmăreşte evenimentele economiei româneşti,
însă exprimarea cifrică a acestui proces este deja o problemă mai dificilă, datorită
faptului că nici Institutul Naţional de Statistică, nici Uniunea Naţională a
Societăţilor de Leasing din România nu pot să strângă date despre toate societăţile
ce se ocupă cu prestarea serviciilor de leasing. De aceea, rolul acestui tip de
finanţare în totalitatea investiţiilor economiei naţionale, se poate estima doar
aproximativ.
Mediul economic existent în România prezintă unele trăsături, care se constituie
ca factori favorabili dezvoltării tranzacţiilor de leasing. Un prim factor ar fi
creşterea necesarului de resurse pentru investiţii, pentru relansarea economiei
româneşti. Un al doilea factor ar fi dificultatea acoperirii necesarului de investiţii
mai ales pentru agenţii mici şi mijlocii, din surse clasice, deoarece resursele
proprii se asigură greu, datorită rezultatelor financiare reduse, a blocajului
financiar, a fiscalităţii crescânde, iar sumele atrase sunt greu accesibile datorită
condiţiilor restrictive, a dobânzilor foarte mari şi a lipsei de credibilitate a firmelor
noi. Chiar dacă costul finanţării prin leasing este cu câteva procente mai mare
decât în cazul unui credit bancar, se câştigă foarte mult, datorită eliminării
birocraţiei şi accesului mult mai uşor şi rapid. Un alt factor ar fi necesitatea
adaptării rapide la cerinţele pieţei. Dacă ar fi să amintim factorii negativi existenţi
în economia românească pentru promovarea leasingului, ar trebui să enumerăm:
cadrul legislativ cu multe lacune, lipsa unor prevederi care să ofere protecţie
locatorului faţă de eventualele prejudicii datorate degradării bunurilor sau
insolvabilităţii partenerului.
Confruntarea economiei româneşti cu o lipsă de lichidităţi poate fi soluţionată
într-o anumită măsură prin realizarea unor importuri în sistem leasing, permiţând
dezvoltarea ei. Aducerea în ţară a unui volum sporit de utilaje printr-un efort
valutar iniţial mai mic şi eşalonarea acestuia pe o perioadă îndelungată şi care sunt
admise în regim de impozit temporar cu exonerarea totală de obligaţia de plată a
46
sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale, constituie un
important avantaj economic. În cazul achiziţionării bunurilor importate în sistem
leasing, conform termenului convenit între părţi în baza contractului de leasing,
cumpărătorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a
bunului din momentul întocmirii actului de vânzare–cumpărare, în baza declaraţiei
de import definitiv. Dacă la expirarea contractului, utilizatorul nu şi-a exercitat
dreptul de opţiune pentru prelungirea contractului sau achiziţia bunului, iar bunul
nu a fost restituit din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, utilizatorul este
obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, dacă foloseşte în
continuare bunul respectiv. Termenul în cadrul căruia bunurile respective urmează
să fie restituite sau să primească o nouă destinaţie vamală, este cel convenit de
părţi prin contractul de leasing, dar să nu depăşească 7 ani.
Avantajul contractelor de leasing – faţă de privatizarea prin vânzarea cu plata în
rate – este, că perioada de leasing se extinde până la 10 ani, faţă de termenul de
eşalonare a ratelor de numai 3-5 ani. Calculul ratei de leasing are la bază
următoarele elemente: preţul de achiziţie al bunului, valoarea reziduală, durata
leasingului şi cuantumul amortizării, asigurarea, cheltuielile prilejuite de achiziţie,
transport, întreţinere şi reparaţii, dobânda, TVA, profitul finanţatorului, comisionul
de gestiune şi rata de actualizare.

2. Derularea operaţiunilor de leasing la S.C. Transilvania Leasing IFN S.A.


2.1. Administrarea instituţiei financiare nebancare

Transilvania Leasing IFN S.A. este o societate comercială pe acţiuni, cu capital


integral privat, înscrisă în Registrul General al Băncii Naţionale cu nr. RG-PJ R-
08-110060. Sediul principal al societăţii este în Braşov, Calea Bucureşti, nr.20. De
asemenea există şi un punct de lucru care funcţionează tot în Braşov, la adresa Bd.
Eroilor, nr.5.36 Societatea are ca obiecte principale de activitate finanţarea în
sistem de leasing financiar şi de creditare, finanţare destinată atât persoanelor
fizice cât şi celor juridice.

36
www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)
47
Conducerea societăţii a fost asigurată în anul 2009 de către Consiliul de
Administraţie (format din 3 membri) şi de către directorul general. Societatea a
început exerciţiul financiar sub conducerea domnului Barbu Alexandru Ovidiu şi
l-a încheiat cu domnul Director Ioan Manea.
Anul 2009 a reprezentat o adevărată provocare pentru piaţa leasingului în special
şi piaţa creditelor în general, care a fost afectată nu numai de efectele directe ale
crizei economice şi financiare ci şi de consecinţele ei colaterale.
Pe parcursul anului 2009, piaţa leasingului s-a aflat sub influenţa mai multor
factori, care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei acesteia37:
• Evoluţia cursului de schimb. Cursul de schimb ron/euro a avut o evoluţie
crescătoare, ajungând de la 3,9852 ron/euro la 1 ianuarie 2009 la 4.2282 ron/euro
la data de 31.12.2009. Această tendinţă de depreciere a monedei naţionale a
influenţat atât clienţii care au expuneri în euro şi plătesc ratele în ron cât şi
rezultatele financiare ale societăţii prin mecanismul reevaluării creanţelor şi
datoriilor exprimate în euro. ( grafic 3.1.)
• Evoluţia ratelor dobânzii. Ratele de referinţă ale dobânzilor euribor şi libor au
avut evoluţii descrescătoare în cursul anul 2009, astfel: • dobânda euribor 6M a
înregistrat o scădere de la 2,945 % la începutul anului la 0,994 % la finalul anului;
• dobânda libor 6M a avut aceiaşi tendinţă de scădere ca şi dobânda euribor,
începând anul cu valoarea de 2,16% şi încheind anul cu un minim de 0,33%;
Grafic Nr: 3.1.
Evoluţia cursului de schimb în 2009

37
Idem 36.
48
Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)

• dobânda robor 6M la lei a urmat tendinţa generală de scădere a ratelor dobânzii,


de la un nivel de 15,4% la începutul anului la 10,48% la sfârşitul acestuia.

Grafic Nr: 3.2.

Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro. (raport_anual_2009)

• Evoluţia ratei dobânzii de politică monetară. Rata dobânzii de politică monetara


comunicată de Banca Naţională a fost redusă succesiv, de 10,25 % la începutul
anului la 8% la finalul acestuia.( grafic 3.3.)
Grafic Nr: 3.3.

49
Evolutia ratei dobanzii de politica monetara 2009

11
10.5 10.25
10
10 9.5
9.5
9
9
8.5
8.5 8
8 8
7.5
7
01 ian 5-Feb 07 mai 01 iul 5-Aug 30-Sep 31-Dec

Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)

2.2. Activitatea de creditare

În anul 2009, Transilvania Leasing IFN S.A. şi-a continuat activitatea de


creditare, atât pentru clientela persoanelor juridice cât şi pentru persoane fizice, pe
cele două segmente principale de grupe de produse: leasingul financiar şi credite
cu garanţii imobiliare. Pe fondul scăderii industriei leasingului, respectiv a
activităţilor de creditare prin leasing financiar, Transilvania Leasing IFN şi-a
diversificat activitatea prin introducerea activităţii de creditare cu garanţii
imobiliare, crescând ponderea acestui segment în total portofoliu de credite.
Structura portofoliului de credite la finele anului 2009, în funcţie de moneda
creditului şi de tipul finanţării se prezintă astfel:
Tabel Nr: 3.1.

7.972.450 euro, din Leasing : 6.568.882 euro


care:
Credite: 1.403.568 euro
Expunere
totală
7.989.597 lei, din Leasing: 3.418.041 lei
care:
Credite: 4.571.556 lei

50
Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)

Situaţia comparativă a structurii totalului expunerilor la finele anului 2009 faţă


de anul precedent se prezintă astfel: Tabel Nr: 3.2.

Tip expunere / moneda expunere 2008 2009 evolutie %


Leasing euro 10 119 667 6 568 882 - 35%
Leasing lei 6 311 435 3 418 041 -45%
Credite euro 725 327 1 403 568 +94%
Credite lei 300 687 4 571 556 +1424%
Total euro 10 844 994 7 972 450 -26%
Total lei 6 612 122 7 989 597 +21%
Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)

Din analiza comparativă se observă o scădere a expunerii totale în euro cu 26%


faţă de anul precedent şi o creştere a expunerii în lei cu 21% . Analizând în structură
expunerile totale se poate observa o creştere a ponderii creditelor acordate în total
portofoliu şi o scădere a segmentului de leasing financiar, care reflectă politica
adoptată de IFN pentru diversificarea activităţii de creditare, reuşind în felul acesta
să compenseze scăderea înregistrată de industria leasingului (de cca. 75% în anul
2009) şi să se pună bazele dezvoltării ulterioare a societăţii.
Transilvania Leasing IFN S.A. nu mai practică activitatea de leasing operaţional,
aceasta nefăcând parte din activităţile de creditare premise unei I.F.N., însă
derulează în continuare contracte de leasing operaţional încheiate în anii anteriori
până la finalizarea acestora. La data de 31.12.2009 societatea mai avea în derulare
60 de contracte de leasing operaţional, a căror valoare însumează 310.242 euro.
Transilvania Leasing IFN S.A. aplică reglementările contabile conforme cu
directivele europene, prevăzute de Ordinul nr.13/2008 al Băncii Naţionale a
României. (anexa 3)

2.3. Criza economica şi financiară

51
Activitatea anului 2009 s-a derulat sub impactul acutizării crizei economice, care
s-a resimţit pe mai multe planuri, întreaga piaţă financiară înregistrând o tendinţă
de scădere. Industria leasingului pe toate segmentele ei (echipamente, vehicule,
imobiliar) a înregistrat o scădere accentuată de peste 70%, de la 4,9 miliarde euro
total finanţări în anul 2008 la cca. 1,2 miliarde euro în anul 2009.
Indicatorii macroeconomici semnificativi au înglobat şi ei efectele crizei,
respectiv o scădere economică cu cca. 8%, o creştere a nivelului şomajului până la
nivelul de cca. 7,8% şi o depreciere a cursului de schimb al monedei naţionale, şi o
scădere accentuată a creditării economiei din partea instituţiilor de credit.
Aceste evoluţii macroeconomice au influenţat puternic funcţionarea pieţei
financiare, inclusiv activitatea Transilvania Leasing I.F.N., principalele efecte
resimţite fiind:
• scăderea finanţării în leasing pe toate segmentele pieţei;
• creşterea perioadei de încasare a ratelor de leasing;
• creşterea nivelului provizioanelor constituite.
Pentru a contracara efectele negative ale crizei, Transilvania Leasing I.F.N. a
căutat soluţii atât pentru consolidarea veniturilor cât şi în zona de control al
costurilor, astfel38:
• diversificarea serviciilor oferite prin acordare de credite garantate imobiliar,
pentru compensarea scăderii segmentului de leasing;
• acordarea de suport clienţilor în dificultate pentru depăşirea situaţiei prin
restructurarea contractelor de leasing (perioade de graţie, reeşalonări).
• întărirea activităţii de gestiune a riscurilor şi de cunoaştere a clientelei.
Pentru anul 2010, Consiliul de Administraţie îşi propune realizarea următoarelor
obiective: • schimbarea sediului social al societăţii şi creşterea cotei de piaţă prin
înfiinţarea unui punct de lucru în Bucureşti;
• diversificarea structurii portofoliului prin implementarea unor produse noi
de creditare de tipul creditului imobiliar şi creditul ipotecar;

38
www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)
52
• consolidarea poziţiei şi cotei de piaţă a societăţii prin intensificarea
acţiunilor de promovare a societăţii şi serviciilor oferite;
• sporirea canalelor de comunicare cu clienţii şi creşterea calităţii serviciilor
prestate.
3. Structura pieţei de leasing în România
Piaţa de leasing din România este formată din câteva mii de agenţi economici
care îndeplinesc cele două condiţii impuse de lege pentru a fi operatori pe această
piaţă şi anume: includerea “activităţii de leasing” în obiectul de activitate şi un
capital social de ROL 500 mil.
39
Dintre acestea, peste 270 de societăţi sunt active şi s-au notificat la Banca
Naţională a României (BNR) ca făcând leasing financiar, iar din acestea 34 sunt
membre ASLR, deţinând o cotă de piaţă de cca. 48%. Piaţa de leasing din România
este structurată astfel (şi procentual în cadrul ASLR):
- firme de leasing afiliate unor bănci (30 %);
- firme de leasing afiliate unor producători sau furnizori de produse (15 %);
- firme de leasing independente (55 %).
Piaţa de leasing din România a înregistrat în anul 2009 o scădere o volumului de
finanţări cu circa 25-30% faţă de 2008 40, mai ales din cauza reducerii tranzacţiilor
pe segmentele auto şi imobiliar şi pe fondul turbulenţelor internaţionale.
În 2008, leasingul auto a atins nivelul de 3,38 miliarde de euro, iar finanţările de
echipamente au totalizat 1,082 miliarde de euro. Segmentul de leasing auto a rămas
şi în anul 2008 principala afacere a companiilor de profil, cu o pondere de 71.6%
din piaţă, leasingul de echipamente a reprezentat 21%, în timp ce segmentul de
leasing imobiliar a cântărit 7% din întreaga piaţă (grafic 3.4.).Vehiculele comerciale
grele au fost finanţate în proporţie de 15% şi vehiculele comerciale uşoare - 13%.41
Piaţa de leasing auto second-hand s-a revigorat în 2009, astfel companiile de
leasing se pot orienta către segmentul de leasing auto second-hand pentru
dezvoltarea afacerilor în 2009, în condiţiile în care volumele de vânzări pe acest
segment au crescut . În primul semestru din 2008, piaţa de leasing auto second-hand
39
www.BNR-leasing.ro- Evidenţa societăţilor active din 2009.
40
www.alb-leasing.ro- Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România.
41
www.asrl.ro- Piaţa de leasing auto în 2008- 2009 (articol. 4 martie 2009).
53
reprezenta 6% din totalul finanţărilor auto. Piaţa de leasing auto a ajuns la 2,1
miliarde euro la sfârşitul primului semestru din 2009, cu o pondere de 78% în total
piaţa de leasing ( grafic 3.5.).
Grafic Nr: 3.4.

Structura pietei de leasing in Romania dupa tipul bunurilor


finantate
71.60%
80.00% 68.90%
63.60%

60.00%

40.00% 23.40% 20.90%


19.50% 17.00%
7.20%
20.00% 7.80%

0.00%
Echipamente Vehicule Imobiliare

Septembrie 2007 Septembrie 2008 Septembrie 2009

Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România

Finanţarea în domeniul transporturilor înregistrează o scădere de aproximativ 72%


în domeniul autoturismelor şi a vehiculelor comerciale uşoare, conform datelor
ALB România.
Grafic Nr: 3.5.

Piata de leasing din Romania dupa originea bunului

80.00% 78.00%
70.00%
64.00% PIAŢA
70.00%
SECOND-HAND
60.00%
50.00%
40.00% 33.00%

30.00% 20.00% 21.00%

20.00% 10.00%

10.00% 3.00% 1.00%

0.00%
Domestic Domestic EU Import

Septembrie 2007 Septembrie 2008 Septembrie 2009

Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România


54
Din finanţarea categoriei echipamentelor, domeniul construcţiilor reprezintă o
cotă de 27%, în coborâre cu 27% faţă de anul 2008, 8% în domeniul
echipamentelor IT şi software, 8% echipamente destinate industriei metalurgice,
4% industria alimentară, 5% echipamente medicale, 9% echipamente agricole, 3%
industria de prelucrare a lemnului, 4% industria chimică şi 37% alte domenii.
(grafic 3.6.)
Grafic Nr: 3.6.

Piata de leasing din Romania finantarea echipamentelor 2009


Constructii

27%
28%

Echipem ente IT
Ind. Metalurgica
Ind. Alim entara
Echip.Medicale
Echip Agricole
Ind. Lem nului
Ind. Chim ica
1% 3%

8%
ATMs
Office
8%
9%

Alte dom enii


4%
5%
4%
3%

Piata de leasing din Romania finantarea echipamentelor 2008


54%
21%

4%
5%
2%
1%
1%

3%
2%
2%

5%

Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România


Piaţa de leasing a înregistrat, în anul 2007, o creştere de peste 60%, ajungând la
3,26 miliarde de euro, în funcţie de valoarea activelor finanţate, potrivit datelor
publicate de Asociaţia de Leasing şi Servicii Financiare Nebancare (ALB) şi
Asociaţia Societăţilor de Leasing din România (ASLR).
Clienţii corporativi au atras cea mai mare parte (84%) din totalul finanţărilor,
urmaţi de componenta de retail (7%) şi de sectorul public (3%), aceste date fiind
55
reprezentate prin următorul grafic pentru a putea fi înţelese mult mai bine. Din
punct de vedere al duratei contractului de leasing, perioada cea mai des întâlnită
este de 3-4 ani (34%), urmată de cea de 2-3 ani (21%), 4-5 ani (26%), peste 5 ani
(11%), 1-2 ani (5%) şi de un an (3%) (grafic 3.8.).
Grafic Nr: 3.7.

Piata de leasing din Romania dupa categoria utilizatorului

100.00% 89.18% 91.10%


84.42%
Înmatricularea
90.00%
vehiculelor/ taxă
80.00% de poluare
70.00% Limitarea
creditelor pentru
60.00% PF de către BNR Lipsa dorinţei
50.00% Criza financiară sectorului public
40.00%
30.00%
20.00% 10.05%
7.26% 8.24%
2.75%
10.00% 0.77% 0.67%
0.00%
Companii Retail Public

Septembrie 2007 Septembrie 2008 Septembrie 2009

Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România


Grafic Nr: 3.8.

56
Piata de leasing din Romania dupa durata contractului
Credite
35.00% 34% 34% existente
30%
30.00%
26% 26%
25%
25.00% 23%
21.00%
18.00% Sale
20.00%
17.90% and
Restructurarea leas
15.00% creditelor e
12%
back
11%
10.00%

5% 5%
5.00% 3.00% 3.00%
4%
2.00%
0.00%
1 An 1-2 Ani 2-3 Ani 3-4 Ani 4-5 Ani > 5 Ani

Septembrie 2007 Septembrie 2008 Septembrie 2009

Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România


Valoarea bunurilor finanţate în sistemul leasing în 2007 s-a ridicat la circa două
miliarde de euro. Companiile de leasing subsidiare ale băncilor deţineau, la sfârşitul
anului 2007, 64% din totalul activelor finanţate, în timp ce sectorul companiilor
independente a avut o cotă de 12%, restul revenind firmelor care aparţin unor
dealeri sau importatori auto, se arată într-un comunicat comun al celor doua
asociaţii (grafic 3.9).
Grafic Nr: 3.9.

Piata de leasing din Romania dupa categoria societatilor


de leasing
70.00%
63.68% 61.74%

60.00%
60.79%

50.00%
Piaţa vehiculelor S.H.
40.00%

30.00% 26.26%
24.42%

20.00% 16.29%
11.90%
17.51%
10.00% 12.94%

0.00%
Subsidiare banci Captive
57 Independente
Septembrie 2007 Septembrie 2008 Septembrie 2009
Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România
În ceea ce priveşte sectorul financiar, piaţa de leasing financiar a ajuns, la sfârşitul
anului 2009, la 3,84 miliarde euro, în creştere cu 32% faţă de valoarea de 2,9
miliarde euro raportată în anul precedent. În anul 2008, leasingul financiar a
acoperit 98% din totalul activelor finanţate, iar leasingul operaţional doar 2% din
piaţă. Până la sfârşitul anului, compania ALB România a înregistrat o creştere de
40% a valorii contractelor de leasing financiar, la 400 milioane euro.
Anul acesta piaţa de leasing operaţional din România se va menţine la nivelul din
2009, fiind posibilă o uşoară creştere de cel mult 10%, iar în următorii trei ani, 63%
dintre companiile din Europa vor apela la soluţiile de leasing operaţional.
Potrivit unui studiu efectuat de Arval în 12 state europene, în următorii trei ani, se
va constata o orientare tot mai accentuată a companiilor către serviciile de leasing
operaţional pentru gestionarea flotelor auto, indiferent de dimensiunea business-ului
acestora: 63% dintre companiile cu peste 1.000 de angajaţi intenţionează să solicite
mai multe tipuri de produse de finanţare specifice leasing-ului operaţional. Din acest
procent, 44% au apelat deja la o parte dintre aceste opţiuni, iar 20% dintre companii
vor renunţa la metodele de finanţare actuale şi au în vedere leasingul operaţional.
De asemenea, 28% dintre companiile cu 100-999 angajaţi intenţionează să apeleze
la o gamă mai variată de soluţii de finanţare prin leasing, iar 24% dintre firmele cu
10-99 angajaţi adoptă aceeaşi perspectiva, precum şi 10% dintre companiile cu mai
puţin de 10 angajaţi.42
Studiul relevă, în acelaşi timp, faptul că, în următorii trei ani, companiile care au
apelat deja la servicii de leasing nu intenţionează să renunţe la ele în detrimentul
altor soluţii de finanţare. În ceea ce priveşte companiile care achiziţionează
vehiculele în mod direct, lucrurile nu stau la fel, întru-cât 6% şi-au declarat intenţia
de a renunţa treptat la această opţiune, 8% dintre firme şi-au manifestat aceeaşi
opinie în legătură cu creditul auto şi 5% dintre companii intenţionează, de
asemenea, să renunţe în timp la servicii de leasing financiar.43

42
www.Mediafax.ro- Comunicat de presă dat de directorul general al BCR Leasing, Claudiu Stănescu, 4 dec.2009.
43
www.Leasing.ro- Studii despre evoluţia leasingului în următorii ani (articol- 1 feb 2010).
58
În concluzie leasingul prezintă avantaj atât pentru beneficiar cât şi pentru
societatea de leasing. Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a
investiţiilor productive, oferind un plus de siguranţă deţinătorului de capital. Statele
trebuie să încurajeze finanţările prin intermediul leasingului a unor investiţii de
interes general. Nu în ultimul rând, leasingul combinat cu facilităţi fiscale adecvate,
poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate. În prezent, în
ţările cu economie dezvoltată peste o treime din investiţii este finanţată în sistem
leasing. În România industria leasingului este în plină dezvoltare dar expansiunea ei
este limitată de cadrul juridic existent şi de criza economică aflată în plină
desfăşurare.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Creşterea ponderii sectorului privat în România, creşterea mediului concurenţial


în care companiile activează, a determinat o mai atentă şi judicioasă organizare a
resurselor financiare şi direcţionarea lor către cât mai multe sectoare de activitate. În
acest fel, leasingul a devenit un instrument de finanţare din ce în ce mai folosit,
avantajele acestuia, în comparaţie cu alte modalităţi de finanţare, l-a promovat ca
fiind un factor important al creşterii economice la nivel global.
Leasingul este soluţia ce permite depăşirea dificultăţilor generate de un mediu
economic necorespunzător, finanţări limitate şi scumpe, birocraţia sistemului
bancar, şi permite companiilor obţinerea dreptului de folosinţă, cu eforturi
financiare iniţiale minime, asupra unor maşini, utilaje, echipamente tehnologice ce
le permite creşterea productivităţii, rentabilizarea activităţii, ceea ce conduce la
creşterea profitului.
Leasingul s-a dezvoltat şi va continua să se dezvolte într-un ritm considerabil
chiar dacă au fost şi ani de regres şi stagnare. Afacerile cu finanţări de leasing sunt
în permanenţă dezvoltare şi dinamica lor de progres este necontestabilă.
Dezvoltarea dinamică a afacerilor de leasing din ultima perioadă a obligat
societăţile de leasing să se orienteze în direcţia unor strategii clare de procurare a

59
capitalului necesar şi pentru un management de finanţare profesional. Dobânzile
aferente acestor finanţări sunt incluse ca elemente ale costurilor de finanţare şi se
regăsesc în calculele care determină ratele de leasing, având importanţă
determinantă în totalul costurilor afacerilor de leasing şi, totodată, în configuraţia
factorilor de concurenţă pe piaţa leasingului.
Unul din ţelurile principale întreprinzătoare în afacerile de leasing este
promovarea unei politici de preţuri care să asigure posibilităţile reale de încheiere a
unor contracte de leasing corespunzătoare şi prin realizarea acestora să se asigure
satisfacerea cerinţelor utilizatorului de leasing, precum şi rentabilitatea afacerilor
pentru producătorul/ furnizorul de leasing şi locatorul de leasing.
Leasingul, ca instrument de finanţare, poate să fie eficient şi modern numai dacă
excelează prin operativitate şi prin avantaje faţă de celelalte forme de finanţare a
obiectelor pentru investiţii şi de procurare a bunurilor de folosinţă de lungă durată.
Unele avantaje oferite de afacerile finanţate prin leasing pot fi:
- leasingul nu imobilizează capitalul propriu şi menajează lichiditatea
societăţilor;
- mijloacele financiare economisite prin operaţiuni de leasing pot fi folosite ca
mijloace circulante în economia societăţilor;
- posibilitatea de disponibilizare a capitalului şi de mobilizare a rezervelor
latente prin procesul “sale-and-lease-back”;
- bunurile proprii creditabile ale utilizatorului rămân libere, deoarece obiectul
leasingului va reprezenta garanţia faţă de locator;
- leasingul reprezintă o bază sigură de calcule economice pentru afacerile
utilizatorului prin ratele de leasing stabilite ferm prin contract;
- prin înregistrarea ratelor de leasing asupra costurilor sunt influenţate în mod
favorabil obligaţiile de impozitare;
- nivelul maxim de creditare stabilit de bănci pentru finanţări nu acţionează în
cazul valorii leasingului.
Leasingul, pe lângă avantaje, prezintă şi unele limite, în sensul că acesta comportă
anumite riscuri pentru furnizor şi pentru utilizator. Pentru societatea de leasing,
riscurile pot creşte pe măsura creşterii numărului beneficiarilor, a scăderii exigenţei
60
privind solvabilitatea, a creşterii duratei pe care pot acţiona factorii aleatori, a
creşterii ponderii tranzacţiilor transnaţionale.
De asemenea contractul de leasing presupune o instruire specială a personalului,
iar derularea operaţiunii presupune antrenarea unui număr mare de consilieri şi
analişti financiari. Pentru finanţatori, dacă preţul contractului nu s-a stabilit într-o
monedă stabilă, ratele fixe ale locaţiei pot deveni foarte dezavantajoase în timp. Cel
mai mare risc pentru finanţatori există în situaţia în care un bun utilizat temporar nu
îşi mai găseşte solicitanţi. Din punct de vedere al utilizatorului, dezavantajul ar
putea fi faptul că leasingul este mai costisitor decât creditul bancar şi neplata unei
singure rate atrage după sine pierderea bunului şi obligaţia de plată a tuturor ratelor
restante.
Utilizarea acestui instrument modern de finanţare şi investiţii va fi benefic şi în
restructurarea industriei noastre încă etatizată, îndeosebi pentru retehnologizarea şi
modernizarea ei. Această activitate este în plină dezvoltare şi din partea tuturor
oamenilor de afaceri se aşteaptă o diversificare şi perfecţionare a acestui instrument
de investiţii şi finanţare.
După părerea mea, leasingul va cunoaşte în viitor o dezvoltare serioasă în
România. Scopurile şi avantajele utilizării lui sunt bine cunoscute deja, conducătorii
întreprinderilor dispunând de o oarecare experienţă în domeniu în ceea ce priveşte
modul şi posibilităţile de utilizare a acestuia şi ca urmare cu ocazia deciziilor de
investiţii se ia în considerare şi aceasta din urmă alternativă.
În ceea ce priveşte oferta de pe piaţa leasingului şi acesta s-a dezvoltat şi se
dezvoltă în continuare. Societăţile de leasing, din punct de vedere al cunoştinţelor
profesionale şi al puterii de capital, s-au întărit, clienţii reuşind să găsească parteneri
pentru orice tip de leasing dorit, putând să se aştepte la un conţinut şi la clauze ale
contractelor cât mai cristalizate. Adică, sub leasing se înţelege peste tot acelaşi lucru
şi ca urmare între diferitele oferte, comparaţiile se pot efectua mult mai uşor.
Dar ritmul dorit al dezvoltării este stânjenit de lipsa unei legislaţii clare,
modificările frecvente fac aproape imposibile efectuarea de previziuni cu ocazia
acestor operaţii. După părerea mea, perfecţionarea reglementărilor se impune şi

61
după republicarea Ordonanţei Guvernamentale Nr.51/2008, chiar dacă în prezent, în
perioada de constituire a acestei pieţe reglementarea prea detaliată este imposibilă.
Potenţialul de creştere al industriei leasingului este însă foarte mare, chiar dacă
este o industrie la începuturile ei. Stabilitatea pe termen lung a acestei activităţi este
susţinută de existenţa unei rezerve mari de clienţi potenţiali, neexistând pericolul
scăderii acestei cereri sub nivelul ofertei.
Dezvoltarea pieţii serviciilor de leasing în România poate fi accelerată ca urmare a:
• semnării de către România a acordurilor de evitare a dublei impuneri;
• folosirii mecanismului de primire a creditelor de la ţările mai dezvoltate în condiţii
avantajoase;
• folosirii avantajelor zonelor offshore;
• acordării serviciilor de leasing într-un pachet cu creditul bancar tradiţional;
• stimulării prin diferite metode a subiecţilor unei operaţiuni de leasing.
Dezvoltarea cu succes a activităţii de leasing în România este împiedicată de:
• neajunsul capitalului de stat pentru organizarea întreprinderilor de leasing;
• dubla calculare a TVA-ului (nu numai la import în ţară dar se calculează şi din
suma ratelor de leasing);
• lipsa infrastructurii pieţei;
• lipsa cadrelor de înaltă calificare.
Leasingul devine un instrument progresiv în economia României, care e în stare să
atragă investiţii, să atragă capital în ramurile de bază a economiei ţării, să asigure o
susţinere reală a businessului mic, să asigure un venit stabil şi pe mult timp a
băncilor comerciale etc, ceea ce este un mare potenţial pentru aşa o ţară ca
România. Se poate afirma că leasingul, la noi în ţară, treptat îşi va mări sfera de
activitate, accesibilitatea şi va juca un rol tot mai important în dezvoltarea
economiei ţării.
Aşa, deci leasingul este o formă de cooperare economică internaţională de
investire, care în baza posibilităţilor atribuite poate fi un impuls de reînarmare
tehnică, formarea marilor întreprinderi de producere şi a restructurării economiei în
general, fiind în realitate un înlocuitor mai ieftin şi mai efectiv al creditului.

62
În România funcţionează din 1996 Asociaţia Societăţilor de Leasing din
România(ASRL)- care iniţial s-a numit UNSLR (Uniunea Naţională a Societăţilor
de Leasing din România)- cu scopul de a reprezenta şi promova interesele
societăţilor membre, de a promova colaborarea între aceste societăţi, dar în special
pentru a determina autorităţile de resort să adopte norme juridice care să creeze un
cadru legislativ adecvat dezvoltării industriei leasingului.
După 1996, ASRL organizează întâlniri anuale pe teme de leasing la care participă
specialişti români şi străini, reprezentanţi ai Uniunii Europene a Societăţilor de
Leasing. (LEASEUROPE). Membrii ASRL au încheiat contracte de leasing în
valoare de 939 miliarde de euro, în timp ce estimările privind contractele încheiate
de societăţile nemembre ASLR indică un nivel de aproximativ 3.714 milioane de
euro.
BIBLIOGRAFIE

1. Achim Monica Violeta - Leasing- o afacere de success, Ed: Economică, Bucureşti,


2005;

2. Achim Monica, Achim S - Leasingul în lume. Leasingul în Japonia şi alte ţări din
Asia, Tribuna Economică, Nr: 4/2001;

3. Andreica N. - Leasingul- cale de finanţare a IMM-urilor, Ed: Crimm,


Bucureşti, 1997;

4. Cărpenaru St. - Drept comercial român, Ed: All Beck, Bucureşti, 2000;

5. Constantinescu Coca -Leasing financiar. Realitate şi perspective, Ed:


Economică,
Cornel Bucureşti, 2006;

6. Clocotici Dorin, - Operaţiuni de leasing, Ed: Lumina Lex, Bucureşti, 2000


Gheorghiu Ghe.

7. Deak Fr., Cărpenaru D. - Contracte civile şi comerciale, Ed: Lumina Lex, Bucureşti
2001;

8. Ialomiţeanu Ghe. - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul,


Voinescu L Ed: Ecran Magazin, Bucureşti, 2000;

63
9. Hoanţă Nicolae - Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003;

10. Koch Richard - Dicţionar de management şi de finanţe, Ed: Teora,


Bucureşti, 2001 ;

11. Mazilu Dumitru - Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială,


Ed: Lumina Lex, Bucureşti, 2000;

12. Molico T. - Leasingul, un instrument modern de investiţii şi de


Wunder E. finanţare, Ed: CECCAR, Bucureşti, 2003;

13. Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice. Tehnici de afaceri


economice şi internaţionale, Ed : Independenţa Economică
Piteşti, 2003;

14. Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice. Tehnici de afaceri


economice şi internaţionale, Ed : Independenţa Economică
Piteşti, 2007;

15. Puiu Alexandru - Management, Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2001;

16. Puiu Alexandru - Managementul Internaţional, Trat. Vol I şi II, Ed: Indepen-
denţa Economică, Brăila, 1999;

17. Puiu Alexandru - Management in afaceri economice internaţionale, Ed: Inde-


pendenţa Economică, Bucureşti, 1997;

18. Tiţa Nicolescu - Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed: All Beck,
Gabriel - Bucureşti, 2003;

19. Turcu Elena - Contractul de leasing, Ed: Hamangiu, Bucureşti, 2008;

20. Voiculescu M. - Leasing, Ed: Ştinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 2005;


Coraş M.

21. *** - Legea Nr: 183/ 2 aprilie 2005, art. 17. Italia;

22. *** - Legea Nr: 158/ 2008, art.6, lit.a şi b


Legea publicităţii ce interzice publicitatea care este înşelă-
toare şi subliminală;

23. *** - Legea Nr: 533/ 2004 şi Legea Nr: 571/ 2003 privind Codul
Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

24. *** - Ordonanţa de urgenţă Nr: 51/ 2008 din 24/04/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă;
64
25. *** - www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)
26. *** - www.financiarul.com.
27. *** - www.leseurope.org.
28. *** - www. asrl.ro.
29. *** - www.mediafax.ro.
30. *** - www.money.ro.
31. *** - www.leasing.ro.
32. *** - www.alb-leasing.ro.
33. *** - www.capital.ro.
34. *** - www.BNR-leasing.ro

65