OCROTIREA PERSOANEI FIZICE

Pers care au nevoie de ocrotire sunt următoarele:

- minorii, ocrotirea lor se realizeaza prin părinți, prin instituția tutelei, prin darea în plasament si alte
masuri de protectie

- alienatii si debilii mintali a caror ocrotire se realizeaza prin punerea sub interdicție și prin instituția
tutelei si curatelei

- persoanele aflate în situații deosebite a caror ocrotire se realizeaza prin curatela

Ocrotirea pers fizice este reglementata de cc cartea 1 titlul 3 de la art 104-186. Legi speciale, precum
legea 487/2002 legea sănătății mintale si a protecției persoanelor cu tulburări psihice, legea
272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, legea 273/2004 privind procedura
adoptiei.

Ocrotirea minorilor

1. Autoritatea părintească este un ansamblu de drepturi și obligații atribuite părinților până la

majoratul sau emanciparea copiilor pentru a asigura educarea, sănătatea, securitatea si
moralitatea(art. 483 al. 1 cc). Sediul materiei este în cc, de la art 483 până la art 502 si de asemenea,
de la art 503 507 cc, legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Trăsături:

- autoritatea părintească este instituită cu scopul de a proteja copilul minor

- autoritatea pari creasca apartine ambilor părinți, în sensul că ea apartine atât tatălui, cât și mamei,
în mod egal

!! Drepturile și obligațiile din conținutul autorității părintești nu sunt transmisibile pe cale moștenirii
legale sau testamentare .

- autoritatea părintească se exercita numai in interesul superior al copilului (art.483 al.2 cc)

- autoritatea părintească este de ordine publică, în sensul că dispozițiile legale care o reglementează
au un caracter imperativ, părinții neavând dreptul să renunțe la autoritatea părintească și nici sa o
delege unui terț, decât în condiții speciale. Astfel, autoritatea părintească este supusă controlului
societății.

Fundamentele autorității părintești:

• Autoritatea părintească se bazează pe nevoia naturală de protectie a copilului

!! Autoritatea părintească poarta in natura sa juridică semnul finalitatii sale.(drepturi și îndatoriri care
se exercita in interesul superior al copilului)

!! Autoritatea părintească este temporară, în sensul că se exercita până la majorat sau emancipare și
este evolutivă, în sensul că ea se transformă odată cu vârsta copilului.

• Autoritatea părintească se bazează pe vocația firească a părinților de a si proteja copiii.

Principiile fundamentale ale autorității părintești:

• Relatiile dintre părinți și copii

• Relatiile dintre părinți în legătură cu copiii

• Relatiile dintre copiii acelorasi părinți

Principiul care guvernează relațiile dintre părinți și copii este cel potrivit cu care copilul datorează
respect părinților săi, indiferent de varsta sa(art.485 cc).

Principiul care guvernează relațiile între părinți este egalitatea între mamă și tată în ceea ce priveste
exercitarea autorității părintești.

Principiul care a guvernează situația copiilor în relația cu părinții lor este cel a egalității tuturor
copiilor. .. nu se face distinctie intre copilul din casatorie sau cel din afara căsătoriei și nici între
copilul firesc și cel adoptat.

Principiile privind exercitarea autorității părintești:

• Principiul exercitării autorității părintești numai in interesul superior al copilului, cu respectul

datorat persoanei acestuia(legea 272/2004, art. 2 al.6 privind interesul superior al copilului

- nevoia de dezvoltare psihică psihologică de educație și sănătate, de securitate și stabilitate,precum

si nevoia de apartenență la o familie

- opinia copilului in functie de varsta si gradul de maturitate

- istoricul copilului in sensul de a se avea în vedere situațiile de abuz, neglijare, exploatare, precum și
prevenirea unor situații e risc care pot interveni în viitor

- capacitatea părinților sau a pers care urmează să e ocupe de copii de a răspunde nevoilor acestora

- menținerea relațiilor personale cu persoanele fata de care copilul s a atasat

• Principiul independenței patrimoniale între părinți și copii(art.500 cc). Părinții au dreptul si

îndatorirea de a administra bunurile copilului, precum și de a l reprezenta în actele juridice civile sau
de a i incuviinta aceste acte(art. 501, al.1 cc)
• Autoritatea părintească se exercita sub controlul statului, adică statul trebuie să asigure crearea
mecanismelor necesare în ceea ce priveste protecția și promovarea drepturilor copilului.

!! Acestor principii trebuie să le se adauge regulile consacrate in art.6 din legea 272/2004 privind
protecția și apărarea drepturilor copilului.

Conținutul autorității părintești:

Autoritatea părintească re două laturi, una personala care se refera la ocrotirea persoanei copilului si
o latură patrimoniala care se refera la patrimoniul copilului.

• Latura personală(art.487 cc) se refera la dreptul copilului privind sănătatea, dezvoltarea lui fizica
psihică, etc

• Latură patrimonial se refera la administrarea bunurilor copilului. De asemenea, se refera si la

reprezentarea legală a minorului sub 14 ani si la încuviințarea actelor juridice ale minorului peste 14
ani.

Modalitati de administrare :

- simpla , legată de exercitarea in comun, ceea ce înseamnă că administrarea patrimoniului minorului

se face in comun de către ambii părinți și e intalneste in situatia in care minorul se află în familie.

Principii privind administrarea simpla:

• Are loc numai până la majoratul civil al minorului

• Se face in comun de către ambii părinți

- administrarea concurenta a tatălui și a mamei, situație în care există o prezumție de consimtamant

a fiecaruia dintre părinți un ceea ce privește actele pe care le fac sau pe care le încuviințeaza(art.503
al.2 cc)

- administrarea sub control judecătoresc a bunurilor copilului, adică administrarea se face de către
părinți și de către instanța de tutela(art.799 al.1 cc) judecătorul are cel care apreciază dacă actul ce
urmează să se încheie este cf interesului copilului. Aceasta situatie se întâlnește în cazul actelor de
dispozitie, adică în cazul actelor care depășesc dreptul de administrare(art.144 al.2 cc) sau in cazul
partajului