Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi An universitar 2010 – 2011

Facultatea de DREPT Semestrul al II-

lea
Catedra de ŞTIINŢE PENALE
Disciplina: DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ

FIŞĂ DE LUCRU
~ CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI ~

 ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ

Atât în cazul legitimei apărări cât şi al stării de necesitate:

a) trebuie verificat caracterul necesar al apărării / actului de salvare de la pericol.
b) atacul / starea de pericol, se îndreaptă strict împotriva aceloraşi valori sociale.
c) depăşirea limitelor acestora poate constitui circumstanţă generală, facultativă (judiciară) de atenuare a
pedepsei.
d) stările improprii sunt asimilate celor proprii din punct de vedere al efectelor pe care le atrag.

Cauzele reglementate potrivit art. 44-51 C. pen.:

a) sunt cauze speciale care înlătură caracterul penal al faptei.
b) de regulă, exclud infracţiunea înlăturând vinovăţia penală şi producând efecte in personam.
c) exclud - pe cale de consecinţă - şi răspunderea penală, atrăgând (aşadar) soluţia instanţei de încetare a
procesului.
d) sunt cauze generale de nepedepsire.

3. Nu răspunde penal minorul:

a) pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală pe care a comis-o pe când nu avea încă
împlinită vârsta de 14 ani, nici măcar după momentul la care împlineşte această vârstă.
b) cu vârsta cuprinsă între 14 ani (împliniţi) şi 16 ani (neîmpliniţi) la data săvârşirii faptei, legea
instituind în privinţa lui o prezumţie relativă de capacitate penală.
c) în vârstă de 15 ani, cu discernământ diminuat dovedit la data săvârşirii faptei.
d) de 17 ani, constrâns pentru a săvârşi fapta prevăzută de legea penală.

4. Reprezintă cauză care înlătură caracterul penal al faptei:

a) excesul scuzabil de (legitimă) apărare.
b) starea de beţie.
c) eroarea neesenţială de fapt.
d) starea de minoritate, indiferent de segmentul de vârstă în care se încadra făptuitorul la momentul comiterii
faptei.

5. Starea de beţie:
a) totală (completă) şi involuntară (fortuită), înlătură caracterul penal al faptei.
b) preordinată, constituie o circumstanţă generală obligatorie (legală) de agravare a pedepsei.
c) poate constitui, după caz, o circumstanţă generală de atenuare sau de agravare a pedepsei.
d) în cazul anumitor fapte, în condiţiile legii, constituie o circumstanţă specială de agravare a răspunderii
penale.

6. Minorul de 13 ani:
a) este o persoană iresponsabilă.
b) poate participa la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, caz în care nu va putea fi tras la
răspundere penală
c) care loveşte victima, aceasta decedând atunci când minorul a împlinit vârsta de 14 ani şi 6 luni,
răspunde – dacă i se dovedeşte discernământul la data producerii morţii victimei – pentru infracţiunea
prevăzută de art. 183 C.pen.
d) care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, nu poate fi pedepsit, însă fapta îi poate atrage în
 sancţionare o măsură educativă.

7. În ipoteza cazului fortuit:

a) intervine imposibilitatea subiectivă de prevedere a rezultatului faptei.
b) efectele se produc in rem.
c) efectele nu se răsfrâng asupra participanţilor.
d) intervine o imposibilitate obiectivă, generală, de prevedere a rezultatului faptei.

8. Eroarea:
a) de fapt - produce efecte asupra circumstanţelor agravante (generale sau speciale), înlăturând – în
aceste cazuri – caracterul penal al faptei.
b) de drept - înlătură caracterul penal al faptei dacă este o eroare de drept extra-penal.
c) se deosebeşte de îndoială care, în baza regulii in dubio pro reo, atrage nepedepsirea, deci soluţia
instanţei de încetare a procesului penal, spre diferenţă de reţinerea erorii, care atrage soluţia achitării.
d) de fapt – se manifestă identic indiferent că înlătură vinovăţia sub forma intenţiei sau a culpei pentru
fapta comisă.

9. Constrângerea fizică poate fi generată:

a) de acţiunea unui animal.
b) de un fenomen natural.
c) de acţiunea unei alte persoane.
d) de cauze mecanice.

10. Este în stare de necesitate:

a) cel care loveşte cu un par o persoană care încerca să producă incendierea unei case prin
manipularea (în scopul defectării şi aprinderii) sistemului de furnizare cu gaze naturale al respectivei
locuinţe.
b) persoana care, aflată în stare de ebrietate, conduce fără permis o maşină, pentru a transporta o
persoană grav bolnavă la spital, dacă cei doi se aflau singuri într-o cabană dintr-o zonă izolată.
c) cel care, fiind atacat noaptea, pe o stradă dosnică, de un grup de persoane, le ameninţă cu un pistol
pentru a scăpa.
d) căpitanul unui avion avariat care, pentru a lua ultima paraşută rămasă, loveşte mai mulţi pasageri
ce şi-o disputau.

11. Constrângerea:
a) poate fi psihică sau materială, înlăturând (în condiţiile legii) caracterul penal al faptei.
b) exercitată de către o persoană care foloseşte o armă de foc pentru a obliga o altă persoană să sustragă
un autovehicul, poate fi considerată drept constrângere fizică.
c) înseamnă înfrângerea libertăţii de hotărâre şi acţiune (condiţie generală necesară pentru ca o persoană
fizică să aibă capacitate juridico-penală şi să poată răspunde pentru faptele comise, în calitate de subiect
activ al infracţiunii), înlăturând astfel vinovăţia, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, prin aceea că face să
dispară una dintre premisele sale
d) fizică, mai este denumită în doctrina şi practica juridico-penală şi forţă majoră.

12. Atacul de la legitima apărare poate să constea:

a) într-o faptă din culpă, percepută ca atare de către cel atacat.
b) într-o ameninţare.
c) în acţiunea unui animal sălbatic.
d) într-o omisiune.

13. Excesul justificat de legitimă apărare este:

cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
cauză care înlătură executarea pedepsei.
circumstanţă atenuantă legală.
cauză care înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea comisă.
SPEŢE

I. Instanţa a reţinut că, la 1 februarie 2005, în timp ce inculpatul şi victima, fiul

acestuia, se aflau în căruţă pe un drum judeţean, pe fondul unor discuţii
contradictorii şi al consumului de alcool, dar şi al neînţelegerilor anterioare, victima
a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feţei. După ce a oprit căruţa şi a coborât din
aceasta, timp în care victima a rămas pe capra căruţei, inculpatul a tras o scândură
folosită pentru sprijin în timpul mersului, cu care a aplicat victimei mai multe
lovituri în zona capului.
În urma loviturilor primite şi din cauza intensităţii acestora, victima a decedat. În cursul judecăţii inculpatul a
invocat existenţa stării de legitimă apărare.
Apreciaţi, motivat, dacă sunt întrunite – în speţă – condiţiile necesare pentru reţinerea acestei cauze care
înlătură caracterul penal al faptei! Care este soluţia procesuală pe care trebuie să o pronunţe instanţa dacă
reţine legitima apărare?

II. Prin sentinţa penală nr. 390 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe
inculpaţii C.V. şi T.I., cetăţeni ai Republicii Moldova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute
în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri, respectiv „introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul
ori exportul de droguri de risc, fără drept”.
Instanţa a reţinut că inculpaţii lucrau la data săvârşirii faptelor ca şoferi la o firmă de transport din Republica
Moldova şi efectuau, în mod regulat, curse de transport de colete şi persoane pe ruta Spania - Republica Moldova
şi retur, firma având în Republica Moldova un punct de lucru unde un angajat primea colete de la diferite persoane
pentru a le transporta în Spania, contra cost. Acest angajat, martorul T.V., verifica conţinutul fiecărui colet pentru
a nu conţine substanţe sau obiecte interzise, după care nota într-un caiet numele destinatarului şi încasa
contravaloarea transportului coletului, iar coletele erau încărcate în microbuzul condus, pe rând, de cei doi
inculpaţi, pentru a fi transportate în Spania.
La 2 martie 2005, inculpaţii au plecat către Spania, unde au predat coletele destinatarilor şi au primit, de la
diverse persoane, alte 128 de colete pentru a fi transportate în Republica Moldova. În Spania, inculpaţii nu au mai
respectat aceleaşi reguli cu privire la verificarea coletelor, ci doar le-au cântărit, au încasat contravaloarea
transportului şi au trecut în caiet numele şi numărul de telefon al destinatarilor.
La 9 martie 2005, inculpaţii au ajuns la punctul de trecere a frontierei Nădlac, unde au declarat că nu
transportă arme sau droguri. Ambii inculpaţi au observat un comportament ciudat al unuia dintre câinii special
antrenaţi pentru depistarea drogurilor în momentul când acesta a mirosit unul dintre coletele pe care-l transportau,
dar – grăbindu-se – au profitat de neatenţia lucrătorului de la punctul de trecere al frontierei, căruia nu i-au atras
atenţia şi au plecat mai departe. Înainte de a ajunge la punctul de trecere a frontierei Albiţa (dinspre România în
Republica Moldova), cei doi au schimbat locaţia respectivului pachet, amplasându-l în cabină, între scaune, pentru
a părea că face parte dintre ambalajele conţinând alimente pentru consumul propriu al şoferilor. Ajunşi la Albiţa,
inculpaţii au declarat, de asemenea, că nu transportă arme sau droguri. La controlul autovehiculului s-a descoperit
în cabină coletul, în care se aflau mai multe calupuri de culoare brun-cafenie, substanţă ce a reacţionat pozitiv la
testare ca fiind haşiş.
Inculpaţii au declarat că au primit pachetul ce conţinea aceste calupuri în Spania, de la o persoană
necunoscută, pentru a-l preda la Chişinău numitului D.P., persoană pe care nu o cunosc, iar inculpatul C.V. a
declarat că a ascuns pachetul deoarece i-a fost frică de repercusiunile ce ar putea să se răsfrângă asupra lor dacă ar
fi fost descoperite cu adevărat droguri.
Greutatea totală a celor 19 calupuri a fost de 4,936 kg, iar în urma analizei tehnico-ştiinţifice s-a constatat că
substanţa era rezină de canabis, substanţă înscrisă în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins apelurile inculpaţilor.
Inculpatul C.V. a declarat recurs, prin care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e)
C. proc. pen., întrucât s-a aflat în eroare de fapt.
Apreciaţi, argumentat, asupra deciziei pe care trebuie să o adopte instanţa!

III. Instanţa a reţinut că în ziua de 4 octombrie 2002, inculpatul, însoţit de tatăl său şi de martorul
F.G., s-a deplasat pe un teren agricol şi a efectuat lucrări de cosire a buruienilor şi a resturilor
de coceni rămase în urma recoltării porumbului, folosind pentru aceasta un dispozitiv
 improvizat, format dintr-o cositoare mecanică tip freză, tractată de un tractor.
La un moment dat, de cositoare s-a apropiat, la o distanţă de circa 10 m., partea vătămată Z.M., care anterior
fusese atenţionată de către inculpat să se îndepărteze de utilaj, dar nu o făcuse. Instantaneu, s-a produs ruperea
cuţitului cositorii, care, în mişcarea care a urmat (mişcare ce nu a fost împiedicată de apărătorile de protecţie ale
tractorului, căci inculpatul nu le montase pe acestea după fixarea cositorii artizanale) a lovit-o pe partea vătămată,
secţionându-i gamba piciorului drept. Pentru vindecarea leziunilor suferite, care i-au pus în primejdie viaţa, partea
vătămată a necesitat 75 – 80 de zile de îngrijiri medicale şi a rămas cu o infirmitate fizică permanentă.
Instanţa a reţinut că inculpatul a achiziţionat cositoarea în anul 2000, de la persoane necunoscute, care i-au
vândut-o ca fier vechi, deoarece termenul de funcţionare al utilajului, stabilit de constructor ca fiind de 8 ani de la
fabricare, expirase. Ulterior, inculpatul a reparat artizanal cositoarea, prin efectuarea de suduri la sistemul de
prindere al cuţitului, ceea ce a condus la slăbirea rezistenţei materialului, deja obosit ca urmare a exploatării sale
peste perioada de funcţionare avizată. Totodată, instanţa a reţinut din propriile declaraţii ale inculpatului, precum
şi din depoziţia tatălui acestuia şi a martorului F.G. că inculpatul nu a mai inspectat utilajul anterior demarării
respectivei lucrări agricole, motiv pentru care nu a observat că tractorul nu are montate apărătorile de protecţie.
În apărarea sa, inculpatul a invocat dispoziţiile art. 47 C.pen., precum şi faptul că a depus toată diligenţa
pentru a preîntâmpina producerea rezultatului socialmente periculos, prin aceea că l-a atenţionat pe Z.M. să nu se
apropie de utilaj cât acesta este în funcţiune. Indicaţi, motivat, care este soluţia corectă pe care ar trebui să o
pronunţe instanţa!

IV. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă (art.
182 C. pen.).
Instanţa a reţinut că partea vătămată, conducător auto, a condus un autobuz aglomerat în care, într-una din
staţii, călătorii care aşteptau în număr foarte mare au încercat să urce cu toţii; după ce o parte dintre ei au urcat,
şoferul a încercat să închidă uşile, însă cea din faţă nu s-a închis complet, deoarece era blocată de călătorii aflaţi pe
scară, printre care şi soţia inculpatului, care ţinea un copil în braţe.
După ce şoferul a reuşit (aparent) să închidă şi această uşă, a pus în mişcare autobuzul, care a parcurs o
distanţă de câţiva metri, timp în care, din cauza aglomeraţiei, uşa s-a redeschis, iar soţia inculpatului a căzut de pe
scară, rămânând cu un picior prins în uşă şi a fost târâtă circa 3 metri.
Inculpatul şi persoanele aflate în staţie au strigat şoferului să oprească autobuzul şi – văzând că acesta
continua deplasarea, în mod lent – au fugit prin faţa maşinii aflate în mişcare. În aceste condiţii, pentru a determina
oprirea maşinii, inculpatul a mers la geamul de lângă şofer pe care l-a spart cu un pantof; în cădere, cioburi din
geam au lovit mâna stângă a şoferului, secţionându-i tendonul extensor şi cauzându-i părţii vătămate o invaliditate
de 10 %.
Comentaţi, argumentat, soluţia instanţei!

V. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nr. 6233/P din 6 septembrie 2004 s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului C.C., pentru comiterea infracţiunii de conducere fără permis, prevăzută de art.
71 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (Codul rutier), republicată, aprobată prin Legea nr. 49/2006 (actualul art. 86
alin. 1), reţinându-se că în ziua de 24 iunie 2004 inculpatul a fost surprins conducând pe D.N.3, în perimetrul
comunei Valu lui Traian, un autoturism marca Oltcit, iar când i-au fost solicitate la control actele maşinii şi
permisul de conducere, inculpatul a declarat că pe acesta din urmă nu îl are fiindcă nu i-a fost eliberat încă. Din
înscrisurile depuse la dosar rezultă că inculpatul urmase cursurile unei şcoli de şoferi e care o absolvise deja, mai
mult, susţinuse şi promovase încă din luna aprilie a anului 2004 examenul pentru obţinerea permisului auto.
Acesta a fost eliberat în cursul cercetării penale, la data de 5 august 2004, motivul întârzierii fiind acela că
inculpatul îşi pierduse buletinul de identitate, motiv pentru care eliberarea permisului fusese amânată până după
refacerea buletinului. Din actele care atestau susţinerea şi promovarea examenului pentru obţinerea permisului de
conducere reiese că inculpatul dovedise, încă din luna aprilie a anului 2004, toate cunoştinţele, aptitudinile şi
competenţele necesare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul din categoria B,
corespunzătoare inclusiv autoturismului marca Oltcit, condus pe 24 iunie 2004.
Procurorul a susţinut concluzii pentru condamnarea inculpatului, acesta a solicitat instanţei pronunţarea unei
hotărâri de achitare. Ce urmează a decide instanţa? Motivaţi răspunsul, indicând temeiul de drept al soluţiei
propuse!

VI. Inculpatul D.N. a convenit cu victima să fie angajat de către aceasta ca cioban, motiv pentru care i-a lăsat acesteia
actele de identitate, pe post de garanţie că nu va fugi cu oile. Ulterior, neînţelegându-se asupra salariului,
inculpatul a solicitat restituirea actelor, dar victima, care nu efectuase încă numărătoarea oilor, temându-se de
faptul că inculpatul ar fi putut să îi fi sustras peste zi dintre oi, a refuzat pe moment restituirea actelor. Drept
urmare, între cei doi s-a produs o altercaţie, în urma căreia inculpatul a atacat victima, agresând-o cu pumnii şi
picioarele. Pentru a se apăra, victima a scos un briceag cu lama mică, pe care îl purta de obicei asupra sa pentru
tăierea diferitelor alimente. În acelaşi timp în care ţinea îndreptat briceagul către inculpat, victima încerca să se
retragă din faţa acestuia, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri puternice, în cap, cu o piatră
voluminoasă, astfel încât victima a decedat. Inculpatul a invocat existenţa stării de legitimă apărare! Ce trebuie să
decidă instanţa?