Introducere

Meditând asupra temelor pe care și le propune autorul acestei teze de licență și prin
călăuza Duhului Sfânt, a fost hotărât subiectul alegerea partenerului de viață. Cu toate că
această temă este des discută în cercurile creștine și laice, subiectul a fost ales din evaluările
autorului asupra celor mai des întâlnite probleme cu care se confruntă omenirea în ziua de astăzi,
mai exact divorțurile printre tinerii căsătoriți. Este tragic să constatăm, că problema divorțurilor
în ultimii ani ia amploare. Comform statisticii, în Republica Moldova în anul 2018, s-au realizat
puțin mai mult de 20 de mii de căsătorii, dintre care aproape 10 mii au divorțat. 1 În anul 2019
sunt înregistrate aproximativ 20 de mii de căsătorii, dintre care aproape 11 mii au divorțat. 2 Mult
mai trist este că nu doar Republica Moldova se întâlnește cu acest fenomen, ci toate țările din
lume sunt cuprinse de valuri și vânturi epidemice de rupere a căsniciilor. Pentru mulți oameni
fenomenul divorțului, poate părea nu atât de grav și dăunător pentru societate, însă este greșit să
gândești sau să crezi astfel. Divorțul are consecințe oribile , mulți copii cresc doar cu un singur
părinte și tot mai mulți copii se nasc fără ca să cunoască cine i-a adus pe lume. De altfel, tot mai
mulții tineri nu mai cred importante relațiile de căsătorie, trăind în concubinaj cu partenerul său,
iar motivul acestor tineri este frica de a crește procentul cuplurilor divorțate.

Analizând această problemă, autorul și-a propus să urmărească începutul acestui dezastru
pentru a sugera un antidot situației create. Pentru a înțelege mai bine importanța alegerii corecte
a partenerului de viață, autorul vine cu un exemplu. Nu corabia scumpă sau vâslele tari, nici
pânza puternică nu sunt garantul că veți ajunge la destinație. Garantul de succes este o echipă
aleasă corect, fiecare cu însărcinări potrivite pentru abilități posedate. O echipă cu persoane care
sunt pregătite să întâlnească valurile înalte ale mării și vânturile puternice ale oceanelor, aceasta
este o echipă în care îți poți pune încrederea și cu care vei ajunge la destinație. La fel este în
formarea unui cuplu, totul începe cu alegerea partenerui, cu care mergi în călătoria, de o viață,
spre comoara principală, fericirea conjugală. Alegerea partenerului de viață potrivit, este foarte
greu de realizat corect, în special în timpurile zilelor de astăzi. Totul în lume se orientează pe
schimbarea ritmului de viață, de la unul lent, atenț, cumpătat, la un tempou de viață accelerat.

Ritmul rapid de viață face oamenii să alerge necontenit după un viitor pustiu și să evite
frumusețile emoționale, spiritual și natural, ce îi înconjoară. Din cauza tempoului accelerat,
omul pertrece puțin timp cu cei dragi, acordă minim atenție frumuseților pe care le-a creat
Dumnezeu în natură și tot mai rar își face timp pentru comunicarea cu Dumnezeu. Din cauza că
1
Sputnik, Nuntă și divorț: câte căsătorii și câte divorțuri au fost înregistrate în 2018 în Moldova 12.08.2019, linke: https://sptnkne.ws/FJfZ
accesată pe 01.01.2021

2
Diez, În Moldova, numărul căsătoriilor scade, iar cel al divorțurilor crește, Liubomir Guțu, 23 iunie 2020, linkul: https://bit.ly/3fdzTUq accesată
pe 01.01.2021
omul în mod accelerat își trăiește viața, divorțul s-a strecurat și în rândurile creștinilor. Creștinii,
din anii 90 al secolului XX, au bătut deja alarma, începând să abordeze această problemă. Ei au
început să tipărească cărți despre alegerea partenerului de viață, să organizeze seminare și să
predice în bisericii despre importanță menținerii familiei în întregime, în fața lui Dumnezeu. În
același timp și psihologii laici au început să studieze cazurile divorțurilor și au identificat cauza
în alegerea incorectă a partenerului de viață.

Într-o zi un cetățean a intrat într-o cabină de telefon, introduce moneda, formează

numărul și așteaptă… așteaptă încă puțin. După care se înfurie și începe să bată cu pumnul în
telefon. O altă persoană trăcând pe alături îl vede și înțelege că telefonul nu funcționează,
deoarece bărbatul nu a urmat instrucțiunile lipite alături de telefon. Prin urmare, se apropie de el
și îi șoptește ” citiți instrucțiunea”.

Tot mai mulți tineri pornesc spre întemeierea unei familii fără să-i intereseze instrucținea
de utilizare, prin urmare dau greș și se miră de ce așteptările lor nu se împlinesc. Prin această
lucrare autorul nu doresște doar să spună ” citește instrucțiunea”. El dorește să transmită ceva
mai mult de atât, dorește să înmâne fiecărui tânăr instrucțiunea alegerii corecte a partenerului de
viață, împreună cu cuvintele ” citește instrucțiunea”.

Această lucrare este orientată nu doar pentru cercurile de tineri creștini, ci și pentru tinerii
laici, cărora nu le sunt cunoscute conceptele și viziunea creștină. Alegerea corectă a partenerului
de viață este o responsabilitate foarte mare. Chiar dacă avem deplina libertate în alegere, este un
domeniu la care omul este chemat să fie foarte atent, să pășească cu precizie și încredere,
deoarece la final voi veți duce în totalitate răspundere de rezultatele alegerii voastre. Este foarte
important ca lumea creștină să nu țină sfaturile și conceptele biblice, doar pentru ea însăși, ci
trebuie să împărtășească și lumii din jur lumina familiei fericite create de Dumnezeu, încă de la
începuturi. Din cauză că Dumnezeu a pus fundamental instituției familie, prin urmare cunoscând
conceptele Lui despre familiei, care sunt prezente în învățătura creștinismului, veți putea vedea
viziunea lui Dumnezeu despre acestă instituție.

Pe parcursul acestei lucrări, va fi realizată o paralelă dintre conceptul de dragoste,

principiile de alegere a partenerului și modelul soțului și soției, în perspectiva celor două mari
sisteme de gândire ale umanității, sistemul secular și creștin. Această paralelă vă va ajuta să
vedeți în primul rând modul de gândire ale acestor două sisteme și să puteți face o alegere, după
care concepte doriți să vă conduceți în alegerea autentică a partenerului de căsătorie potrivit.
Astfel să puneți temelia unei generații de familii tinere, ce vor avea ca bază relațiile personale,
dragostea, respectul și încrederea.
 Toate informațiile, argumentele, princiile sunt susținute de către note de subsol, iar cărțile
utilizate le veți putea găsi la finalul lucrării, în bibliografia tezei de licență.

I. Dragostea în Vizinea Sistemului Secular și Creștin

Dragostea este prima temă pe care autorul dorește să o prezinte în această lucrare,
deoarece dragostea stă la baza dorinței de a forma o familie, dragoste este fundamentul pentru
inițiativa de a alege o personană ca tovarăș de viață. Prin înțelesul a ceea ce este dragostea, prin
ce se manifestă, cum poate fi identificată și doar prin posedarea cunoștințelor despre ea, puteți
înțelege dacă este presentă acestă stare între voi și potențialul partener.

Dragostea este cea mai discutată temă din întreaga lume și de fiecare om care a existat
vreodată. De mic, omul își întreabă părinții săi și pe cei din jur, ce este dragostea? Primele istorii
scrise, majoritatea cărților, poeziilor, cântecelor au ca subiect principal dragostea. Însă în cele din
urmă toți oamneii ajung la ideiea că iubirea nu poate fi explicată, înțeleasă, descrisă într-un mod
unic și egal, pentru a o înțelege este necesar să ai experiență personală cu ea.

În dorinția de a explica dragostea, cineva a spus următoarele cuvinte „Dragostea este

disponibilă doar pentru tineri, adulți și bătrâni” Pentru fiecare om dragostea este o forță
puternică, ce îl umple cu energie pentru a trăi și îi schimbă radical relațiile cu oamenii din jur.
Dragostea este ceva fenomenal, doar ea poate preface greutățile și problemele în aventuri
palpitante. Doar dragostea poate transforma munca asiduă în bucurie și vă poate împinge spre
hotărâri curajoase. Dragostea este cel mai minunat dar din lume și doar când două persoane
retrăiesc această stare incredibilă și unică în felul ei, ea merită să primească cele mai profunde
recunoștințe și mulțumiri.”3

Cu toate că mai sus s-a discutat puțin despre dragostea dintre două persoane îndrăgostite,
ar trebui remarcat că dragostea există în ipostaze mult mai largi. Sunt diferite feluri de dragoste
cum ar fi dragostea dintre copil și părinți, soră și frate, față de prieteni, dragostea lui Dumnezeu
față de om, ect. Prin această enumerare a tipurilor de dragoste, autorul dorește să evidențieze că
nu există doar un singur fel de dragoste, cel dintre bărbat și femeie. Însă din cauza păcatului,
semnificația dragostei, dintre bărbat și femeie s-a deformat, prin urmare, astăzi oamenii înțeleg și
aleg să explice dragostea în forma distorsionată de cel rău. Cu regret, acum se acceptă, ca fiind
ceva natural și corect, dragostea dintre aceleași sexe, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie.
Posibilitatea și existența acestui tip de dragoste îl susțin în mare parte psihologii seculari și o
mică parte dintre așa numiții ”psihologi creștini”. Autorul a pus în ghilimele psihologii creștini,
3
Dr. N.C.Warren ” Как Найти Любовь на Всю Жизнь” Kiev, Варух, 2004, PP 112
deoarece conceptele creștine nu acceptă și nu permit existența unei astfel de perversiuni între
același sex. Din această cauză se prezint aparte viziunea seculară și creștină despre dragoste,
principii și modelul partenerului. Însă, ca să vă ușurăm procesul de analizare a acestor două
sisteme de gândire masive și în cele din urmă să puteți face o alegere cărui sistem să vă alăturați,
în sfera alegerii partenerului potrivit, la finele fiecărui capitol va fi realizată o comparație a
viziunilor acestora, referitor la tema principală a fiecărui capitol în parte.

1.1. Dragostea în viziunea Sistemului secular

Lumea laică în general se deosebește de lumea creștină prin conceptele de viață, viziunea
asupra lumii și apariției ei, prin modul de gândire și percepere a existenței. Cu toate că ei afirmă
că lumea, tot ce vă înconjoară și chiar viața în sine a apărut întâmplător și din nimic, însă
conceptele după care ei se conduc au fost create de oameni. Autorul planifică să discute aspectul
dragostei în lumea laică prin intermediul descrierii viziunii filosofilor și psihologilor seculari
care au stabilit anumite definiții și norme despre dragoste, pe care lumea contemporană lea
împrumutat pentru sine și acum trăiește după ele.

Pe parcursul istoriei mulți filosofi își întăreau argumentele prin exemple din opere
populare, care conțineau tema despre care ei dispuneau. Dragostea, era tema celor mai populare
opere antice, ea persista în scrierile vechi ale Indiei și Greciei. Tema dragostei era prezentă în așa
scrieri indiene ca „Mahabharata” „Ramayana” „Sakuntala” „Nara și Dunaryanti” și în numeroase
scrieri grecești, care sunt citite cu interes chiar și în zilele de astăzi, cum ar fi „Eros și Psyche”
„Afrodita și Ares” „Hades și Persefona” și încă în multe alte opere grecești este prezent motivul
dragostei. Unul dintre cele mai fundamentale mituri, este cel despre Androgin, care este amintit
în lucrarea lui Platon Banchetul. Anume opera Androgin, scrisă de celebrul Aristofan, povestește
despre niște ființe neutre, care au fost despicate în două de Zeus, prin urmare apar bărbații și
femeile care își caută jumătățile potrivite. Astfel se crede că de aici începe conceptul de jumătăți
care se caută una pe cealaltă. Aceste legende pun începutul unei mari serii de opere despre
motivul iubirii, toți având dorința de a explica prin istoriile sale inventate, viziunea proprie,
despre dragoste și viață. Cu toate că epopeile și srierile literare au avut o semnificație importantă,
nu ele au pus în societate conceptele esențiale, ci filosofii.

În continuare se va discuta despre viziunile asupra dragostei a celor mai semnificativi

filosofi și gânditori, care la rândul lor au influențat o mai mare parte din lumea seculară. Modul
lor de explicare a dragostei a fost preluat și de lumea postmodernă de astăzi, care dezvoltă și
extinde, deja în înțelesul său, conceptele oamenilor ce i-au inspirat.

Dragostea la Socrate și Platon

 Socrate și Platon au fost și rămân unii dintre cei mai vestiți filosofi din istoria omenirii. Ei
au adus în lume și la mințile oamenilor importanța întrebărilor despre: Ce este viața și moartea
omului? Ce este fericirea adevărată? Ce este dragostea? Cu toate că Biserica Ortodoxă, îl crede
pe Socrate unul din primii creștini înainte de Creștinism, el nu a fost atât de curat în viața sa
intimă. Cu toate că a fost căsătorit, nu a avut înțelegere cu soția, deoarece era rea de gură,
deasemena, cu toate că avea concepte interesante și frumoase despre dragoste, era în relații
homosexuale cu un tovarăș al său pe nume Alcibiades.4

La fel și Platon, ale cărui idei și viziuni au fost împrumutate de Creștinismul primar, dar
și de mișcări seculare și filosofi laici, cum ar fi Arthur Schopenhauer. Până astăzi în multe
teologii și concepte, predomină ideile platonice, în care lumea materială este un fals, fără
însemnătate, iar lumea spirituală și sufletul sunt adevărate și esențiale. Însă Platon a fost foarte
semnificativ afectat de Socrate, în mare parte din cauza modului de viață a lui Socrate. El avea o
stăpânire incredibilă asupra patimilor trupești, fapt ce mira pe toți cei care îl cunoșteau. Rareori
bea vin, dar când se întâmpla să o facă, dovedea pe oricine și niciodată nu a fost văzut beat. În
iubire, chiar și când ispitele erau maxime, rămânea „platonic”, după cele scrise de Platon. În
dualismul dintre sufletul ceresc și trupul pământesc, a reușit să dobândească stăpânirea deplină a
sufletului peste trup, dovada fiind nepăsarea față de moarte.” 5 Datorită faptului că ideile lui
Platon și Socrate nu se deosebesc în mare parte, autorul a luat decizia să-i introducă în același
subcapitol.

Cu toate acestea, interesant este faptul, că Socrate, filosoful ale cărui lucrări și concepte
au fost învățate de mulți împărați, regi, aristocrați și au stat la temelia formării altor filosofi, nu a
scris nimic din gândurile și ideile sale. Toate cuvintele, gândurile și ideile lui au ajuns până
astăzi, doar datorită înregistrărilor făcute Platon, ucenicul său, care îl urma oriunde mergea și în
final a lăsat în formă scrisă, pentru generațiile următoare, învățăturile principale ale lui Socrate.
Platon a înregistrat conceptele despre dragoste a învățătorului său, într-o operă numită Banchet,
care prezintă un dialog dintre mai multe persoane, filosofi, scriitori, dramaturgi și artiști renumiți
în lumea Greciei antice. Aici într-o discuție, Socrate își dezvăluie viziunea sa privitor temei
despre dragoste.

Din cele scrise în „Banchet”, se poate identifica viziunea lui Platon și Socrate asupra iubirii:

„Dragostea nu poate fi bună sau rea, urâtă sau frumoasă, ea nu este

asemenea unei ființe muritoare, ci este ca un intermediator între divin și

4
Platon Cifino ” Banchetul Asupra Iubirii” Editura de Vest, Oradia, 1992 PP 72-73
5
Secareanu, ” Un gânditor creștin înainte de creștinism: Socrate”, 13 iulie 2011, linkul :
https://secareanu.wordpress.com/2011/07/13/un-ganditor-crestin-inainte-de-crestinism-socrate/, accesat:
02.01.2021
 uman. Ea este un filosof necesar, aflat între ignoranță și înțelepciune.
Dragostea este o dorință de a produce frumusețe, cât în relații cu sufletul
atât și în relații cu trupul. Ea este o dorință de eternitate, de nemurire, o
tendință spre veșnicie.”6

Un cercetător din Tadjikistan, explicând conceptul despre dragoste a lui Socrate,

a adăugat:

„Există oameni care sunt însărcinați trupește și însărcinați spiritual, iar

când se întâlnesc două persoane spiritual dezvoltate, se întâmplă crearea
unui copil spiritual între ei. Prin intermediul creșterii copilului spiritual,
partenerii sunt mult mai aproape unul de altul, chiar dacă sunt departe
fizic.”7

Conceptele lui Socrate și Platon au inspirat pe mulți gânditori dea lungul secolelor,
despre influența învățăturilor lui Platon, poate vorbi faptul existenței școlii platonice din anul
387 Î.Hr., până în anul 529 d.Hr., când la porunca Împăratului Iustin, în Atena au fost închise
toate școlile filosofice. În orice caz învățătura lui Socrate și Platon continuă să se studieze și să
se extindă prin papirusuri și cărți, ce conțin învățătura lor. O influență semnificativă, învățătura
lor a jucat asupra viziunilor filosofilor din perioada Renașterii. Unul din astfel de filosofi a fost
Arthur Schopenhauer, o persoană cu o gândire și viziune asupra vieții foarte specifică.

Dragostea la Arthur Schopenhauer

Arthur Schopenhauer este un gânditor și un filosof cu viziuni radicale asupra vieții, chiar
din punct de vedere a filosofilor laici. Din cauza conceptelor sale filosofice și modului de
abordare asupra vieții, a fost denumit cel mai pesimist filosof din lume. Filosofia lui a fost
inspirată din dualismul lui Platon și din gândirea platonică. Cu toate acestea, conceptele sale, au
devenit destul de popular în cercurile seculare și în cercurile filosofilor de după el.

În cartea sa Viața Amorul Moartea, Schopenhauer vorbește despre dragoste în felul

următor „Scopul unic, adevărat , scopul real al oricărei uniri din dragoste este procreația,
nașterea unui copil, cu toate că îndrăgostiții nici nu visează cât de trădătoare este natura ei,
aruncând peste actul propriu-zis cel mai strălucitor val.”8 Schopenhauer în general spunea că
dragostea este un instrument foarte puternic al naturii, folosit la nivel emoțional, pentru al induce

6
Platon Cifino ” Banchetul Asupra Iubirii” Editura de Vest, Oradia, 1992 PP 9-10
7
З.М.Хамсе ” Теория любви в философии платона”, linkul: https://cyberleninka.ru/article/n/teoriya-lyubvi-v-
filosofii-platona/viewer, accesat: 02.01.2021
8
A.Schopenhauer „Viața Amorul Moartea” ANTET XX PRESS, București, 2013 pp 43
pe om, numit de el ființă din specia umană, într-o capcană al amorului, pentru ai forța să se
reproducă și să extindă specia umană pe pământ.

În zilele noastre, urmașii ideilor lui Schopenhauer exclamă că afirmația filosofului este
posibilă de dovedit ușor și logic. Imaginațivă ce ar fi dacă dragostea nu ar mai exista între
oameni. Omul fiind o ființă inteligent, care permanent este în căutarea plăcerii, provocată de
eliberarea dopaminei în creier, oamenii ar petrece timp cu alte activități, ce provoacă plăcerea.
Cum ar fi consumul de mâncăruri dulci, sărate sau grase, care eliberează în mod natural
dopamina în creier și prin urmare creează senzații de plăcere. Astfel oamenii ar petrece timp
consumând ceea ce le place, iar activitatea de reproducere ar dispărea. Prin urmare dragostea
fiind necesară doar pentru reproducere și propagarea speciei umane, aceasta fiind poziția
filosofică a lui Schopenhauer.

La fel cum învățătura lui Platon a influențat ideile și conceptele filosofice ale lui
Schopenhauer, astfel și el a fost persoana care a pus început dezvoltării ideilor sale în conceptele
altor gânditori și filosofi din secolul XIX-lea, cum ar fi Friedrich Nietzsche și Sigmund Freud.
Aceștea din urmă, inspirânduse cu revoluționismul lui Schopenhauer, ce era împotriva
conceptelor Bisericii despre dragoste, viață, existență, încep să dezvolte filosofia lor direct opus
învățăturii creștine, chiar criticând-o în lucrările sale.

Dragostea la Friedrich Nietzsche

În filosofia lui Friedrich Nietzsche în centru stă ființa umană, iar restul se învârte în jurul
acesteia. El nu acceptă existența divinității și îi crede slabi și nătângi pe cei credincioși.
Nietzsche produce o revoluție în cadrul etic și aduce multe schimbări în mijlocul societății.
Apariția schimbărilor aduse de el, a fost provocată de fățărnicia slujitorilor religioși de atunci,
începând să-i critice și să dezbată conceptele creștine despre viață, chemând omul la libertate
deplină.9 Pe lângă antropocentrismul din filosofia sa, el dezvoltă conceptul Super-omului, acesta
fiind folosit și în aspectul înțelegerii a ceea ce este dragostea.

În primul rând Nietzsche, vorbește despre faptul necesității sentimentului de iubire și nu

acceptă importanța necesitații unei persoane alături, tot de ce are nevoie omul este doar să simtă
că este iubit, dar nu are nevoie de producătorul iubirii. El afirmă că unicul mod de a fi posibil o
iubire dintre două persoane, este atitudinea contrară tendințelor narcisiste și tendințelor
ignorante.10 Nietzsche spune că dragostea dintre două persoane presupune cunoașterea
9
Chugunova Inna ” К проблеме любви в ницшеанской философии” , 09.02.2017, linkul: https://e-
notabene.ru/fr/article_18833.html#:~: , accesată 02.01.2021
10
Internetstructure, ”O analiză a lui “Aşa grăit-a Zarathustra” de Friedrich Nietzsche”, 21 noiembrie, 2012, linkul:
https://internetstructure.wordpress.com/2012/11/21/o-analiza-a-lui-asa-grait-a-zarathustra-de-friedrich-
nietzsche-4/ , accesat pe 02.01.2021, aliniatul 2,3
psihologică și practică, cea din urmă ne fiind neapărat erotică. O dragoste adevărată poate avea
loc doar dacă cei doi sunt cuprinși de un singur scop și dacă scopul acesta lucrează asupra
dezvoltării Supra-omului.

Fiind copleșit de dorința de a critica Biserica și slijitorii creștini, Nietzsche merge mai
departe și critică conceptul Nou Testamental „ iubește pe aproapele tău”, afirmând că acest
concept este unul fățarnic. Omul poate să iubească doar pe sine însuți, din cauza naturii sale
narcisiste, spune Nietzsche. Este o greșeală și stupiditate să te opui acestui concept și să încerci
să iubești pe alții, în timp ce acest lucru este imposibil..11

Conceptele sale despre dragoste în general sunt foarte complicate. Nietzsche intersectează
viziunea sa despre dragoste cu războiul și ura, în timp ce a înlocuit conceptul biblic a „iubirii față
de aproapele tău” cu conceptul propriu de „iubire a celui îndepărtat de tine”. Însă cert este faptul
că nu doar conceptul despre dragoste, dar și toată filosofia sa este fundamentată pe ură, durere,
neîncredere, narcisism și ateism.

Dragostea la Sigmund Freud

Sigmund Freud, la fel ca și Nietzsche, a fost filosoful care a inspirat alți gânditori și
psihologi de după el, iar anumite concepte ale sale au constituit fundamentul epocii moderne,
postmoderne și celei actuale, numite post-postmodernism. Însă la rândul său, cum a fost subliniat
mai sus, la fel ca Nietzsche, a fost inspirat de filosofia lui Schopenhauer și de modul său de
privire asupra lumii și dragostei. Freud la fel, ca ceilalți doi filosofi precedenții, avea o filosofie
antropocentrică, negând existența divinității.

El are o poziție interesantă referitor la dragoste, fiind fondatorul coceptului de „libido”12

sau atracție sexuală a unei persoane față de cealaltă. Este interesant că majoritatea oamenilor au
distorsionat ideile lui Freud și l-au poziționat în societate ca persoana care a deformat înțelesul
dragostei. Freud nu a limitat dragostea la atragerea sexuală, ci a numit „libido” unul din
motivele atragerii între oameni și apariției dragostei între doi. Ce este mai important decât
explicația motivației, Freud a adus anumite concepte ce sunt folosite până astăzi de psihologi ca
să explice modul de îndrăgostire a oamenilor. Dragostea este un proces prin care identitatea unei
persoane fuzionează cu identitatea altei persoane, creând o personalitate comună, întreagă, un
nou om, prin care fiecare se îmbogățește, gândește și respiră.13

11
Idim, aliniatul 1,2
12
Libido - Dorință permanentă de a-și satisface instinctele sexuale. După Dex, linkul:
https://dexonline.ro/definitie/libido, accesat: 03.05.2021
13
Părintele Filothei Faros ” MANUAL DE IUBIRE-Firea dragostei”, Editura Egumenita, 15 martie 2008, linkul:
https://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/03/15/dragostea-la-freud/ , accesat 02.01.2021
 Freud folosește teoria psihanalitică care afirmă că omul se îndrăgostește inconștient de un
anumit tip de partener. Bărbații de fete care sunt asemănătoare mamelor sale, iar fetele de băieți
care sunt asemănători taților săi. Acest tip de îndrădostire este provocat de sentimentul siguranței
și dragostei, ce vă sunt oferite de părinții voștrii.14

Concluzie

Toți acești filosofi și gânditori, evidențiați mai sus, au fost persoane importante în istoria
filosofie și a omenirii. Fiecare dintre ei au jucat un rol foarte important în dezvoltarea
conceptelor lumii și eticii societății de astăzi. Prin intermediul gândirii și viziunilor sale, ei au
influențat un număr mare de oameni de știință, pictori, sculptori, arhitectori, generali, regi și
împărați, filosofi și oameni de rând care căutau răspunsuri la întrebările fundamentale despre
existență și sensul vieții. Din această cauză s-a evidențiat doar conceptele lor despre dragoste,
fiind cei mai remarcabili și respectați din cercurile sistemului secular de gândire. Sunt corecte
sau greșite conceptele acestor filosifi? Răspunsul la această întrebare depinde de conceptele
proprii pe care le posedați și de filosilia după care trăiți. Însă la sfârșitul capitolului, aceste
concepte vor fi comparate cu conceptele creștine, ce sunt reprezentate în subcapitolul următor.

1.2 Dragostea în viziunea Creștinismului

Viziunea creștină, asupra vieții și altor aspecte de care sunt preocupați oamenii, sunt
diferite de cele laice. Conceptul despre dragoste, în învățătura Domnului Isus nu este redusa la o
atracție sexuală sau un eros, de exemplu cum o fac majoritatea lumii seculare. În Sfânta Scriptură
tema dragostei are o conotație mult mai universal și împărtășește un înțeles diferit de cel laic.
Dragostea în viziunea creștină are în centrul său pe Dumenzeu și pe cei din jurul nostru, dar în
nici un caz eul nostru. Iubirea este permament îndreptată către cineva, către un consumator, iar
noi suntem producătorii acesteia. În înțelesul biblic, dragostea nu este prezentă doar între un
bărbat și o femeie, ci se extinde peste un număr mai mare de persoane, peste toți oamenii.
Apostolul Ioan scrie în prima sa Epistolă suborniceacă 1Ioan 4:8 „Cine nu iubeşte n-a cunoscut
pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”
În scrierile Noului Testament se observă foarte evident importanța prezenței iubirii ca
concept de viață al fiecărui om. Domnul Isus mereu chema oamenii la dragoste față de cel
aproapiat și să-l iubiți doar pe Domnul Dumenzeul cel Viu, evidențiind că acestea sunt cele două
porunci ce sumarizează în sine toată Legea, Marcu 12:30-31 şi Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Iată porunca
dintâi. Iar a doua este următoarea: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă
poruncă mai mare decât acestea.” Domnul Isus aduce o concepție mai largă a dragostei și îi

14
Idim
poruncește urmașilor Săi să iubească nu doar pe cei ce îi iubesc, dar să-și iubească și vrăjmașii,
Matei 5:43-48 „ ... Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă
blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca
să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri... Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru
cel ceresc este desăvârşit.” .
Interesant este faptul că dragostea în Sfânta Scriptură, este reprezentat ca un act total
necondiționat din partea lui Dumnezeu față de om Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţa veşnică” Chemând la o viață asemănătoare Lui, Dumenzeu dorește ca și voi să iubiți
pe aproapele vostru necondiționat și cu deplină dedicare de sine sau jertfire. Dragostea lui
Dumenzeu este o dragoste imposibil de măsurat și de cântărit. Doar prin imaginea salvării
omenirii, prin jertfirea Sa pentru oamenii care sunt înecați în păcat, nemernici, vrednici doar de
distrugere și anihilare. Prin acest exemplu puteți cât de puțin să vă apropiați de dragoste Lui
nemărginită față de om.
O conotație mai largă a dragostei exprimată de Isus Cristos, prin învățăturile Sale, o face
Apostolul Pavel în prima epistolă către Corinteni, capitolul 13. Acest capitol pe drept este
denumit de lumea creștină „Imnul Dragostei”. Apostolul Pavel aduce tâlmăcit învățăturile lui
Isus Cristos despre dragoste, pe care le vorbea cât era El încă pe pământ.
De la începutul capitolului Pavel ne arată importanța dragostei în comparație cu celelalte
daruri spirituale 1Corinteni 13:1-3:
„Chiar dacă aş vorbi în limbi omenești şi îngerești, şi n-aş avea dragoste,
sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor, Şi chiar dacă aş avea
darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş
avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu
sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor,
chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte
la nimic”

Pavel arată cât de inutilă este viața fără dragoste, cât de lipsită de sens este existența fără
ea, cât de risipitoare sunt lucrurile materiale, dacă dragostea lipsește din inima omului. Cum a
evidențiat Apostolul Ioan în Epistola sa, 1Ioan 4:8 „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu este dragoste.”. Pavel știe că dragostea nu este doar o stare sau sentiment,
ci ceva mai mult, un dar. Astfel el are în vedere ceva mult mai frumos, profund și mai
semnificativ, poți să ai toate darurile spirituale posibile, poți să vorbești chiar și în orice limbă
existentă și neexistentă, poți să ai toate bogățiile lumii și poți să faci multe fapte bune, dar dacă
nu-l ai pe Dumnezeu în inima ta, viața ta este inutilă și fără rost.
 În cele din urmă Apostolul Pavel trece de la semnificația dragostei, în comparație cu
restul bunurilor omului. În continuare accentuând prin ce se remarchează adevărata dragoste și
cum o puteți identifica. Va fi reprezentat treptat fiecare caracteristică acordată dragostei, de către
Apostolul Pavel în 1Corinteni 13:4-7. Explicarea acestui pasaj, va fi realizată cu ajutorul
comentariilor teologilor specialiști în domeniul exegeticii Noului Testament, ca să puteți intra în
esența conceptului dragostei ce îl reprezintă pe Dumnezeu și să înțelegeți ce înseamnă dragostea
adevărată.

„Dragostea este îndelung răbdătoare...”

”Conform teologilor noului testament, în acest pasaj este utilizat cuvântul grecesc
μακροΘυμέω (makrothiumăi – din gr. a fi răbdător ) 15, ce este utilizat în Noul Testament, cu
semnificația de răbdare în relațiile cu oamenii. Mai mult de atât, acest cuvânt este folosit în cazul
unei persoane agresate sau obijduită pe nedrept, care putea ușor să se răzbune, însă nu o face în
cele din urmă. Este o caracteristică a unui om, în care este foarte greu de trezit ura și mânia, este
o calitate care se asociază cel mai potrivit lui Dumnezeu în relația Sa cu oamenii. 16 Cât de
neplăcut, grosolan, fără rușine, încăpăținat nu s-ar comporta oamenii față de voi, ca obiectiv
aveți să vă arătați îndelung răbdători, la fel cum Dumnezeu este îndelung răbdător cu voi. Este o
greșeală să credeți că îndelunga răbdare este un simbol al slăbiciunii, ci chiar din potrivă,
răbdarea este un semn al maturității și puterii unui om.

Un exemplu frumos îl aduce William Barclay în comentariul său pentru 1Corinteni 13:4:

„Nimeni nu-l trata pe Lincoln cu un mai mare dispreț decât Stanton, care la
numit pe Lincoln „un clovn scund și viclean”. El i-a dat porecla de „gorilă
autentică” și a spus în același timp că Du Schaelu, în zadar a călătorit toată
Africa pentru a prinde o gorilă. Această gorilă, spunea Stanton, ar putea fi
găsită chiar aici în America, în Springfield, Illinois. Lincoln nu a răspuns cu
aceiași monedă, ci l-a numit pe Stanton ministru al apărării, deoarece știa
meseria aceasta mai bine decât toți ceilalți. În noaptea în care a fost ucis
Lincoln în teatru, același Stanton stătea în camera în care a fost așezat corpul
președintelui și privind printre lacrimi la președinte, a spus: „Aici se află cel
mai mare lider pe care l-a văzut vreodată lumea”. Astfel dragostea îndelung
răbdătoare a câștigat.”17
„dragostea este plină de bunătate...”

Conform lui MacArthur, dacă dragostea răbdătoare vă cheamă să primiți din partea
oamenilor orice fel de comportament, atunci bunătatea vă cheamă să oferiți oamenilor tot ce
15
Greek-English Dictionary, linkul: https://www.billmounce.com/greek-dictionary/makrothumeo , accesat pe
03.01.2021
16
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 03.01.2021, aliniatul 50
17
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 03.01.2021
aliniatul 11
aveți mai bun. MacArthur mai adaugă, a fi plin de bunătate, înseamnă să fii bun, util, mărinimos,
sau altfel spus, dragostea este o dorință voluntară activă. Bunătatea lucrează pentru a aduce
bunăstarea altor oameni. Referinduse la Domnul Isus, Evanghelistul Matei scrie în Matei 5:40-42
„Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să
mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce
vrea să se împrumute de la tine.”18 Fără plinătatea bunătății, viața creștinului este una seacă.
Deși Regele Spaniei Filip II este considerat cel mai religios conducător din istorie, anume el a
organizat inchiziția, crezând că prin aceasta slujește lui Dumnezeu, omorând cu cruzime pe toți
aceia care credeau altfel decât el. Lucrul acesta a avut loc din cauza lipsei plinătății de bunătate
în inima lui.

„dragostea nu pizmuiește...”

Sinonimul cuvântului pizmă, este invidia, prin urmare dragostea adevărată nu invidiază.
Barclay spune că lumea se împarte în două categorii, cei care au devenit milionari și cei care
doresc să devie milionari. MacArthur evidențiază două tipuri de invidie, ușoară și gravă. Cea
ușoară îi provoacă pe oameni să dorească ceea ce au alții, nu este neapărat ceva material, poate fi
o abilitate sau cunoștință oarecare. Forma gravă de invidie este atunci când omul dorește ca cei
din jur să nu fie mai buni decât el.

Un exemplu al invidiei grave în Biblie, sunt cele două curve care au venit la Solomon să-
și hotărască conflictul, în care una dintre acestea a schimbat copilul său mort pe copilul viu al
celeilalte. Astfel din invidie, că ea a rămas fără copil, a schimbat trupul neînsuflețit al pruncului
ei cu copilul viu. Conflictul a fost hotărât cu dreptate și copilul viu a fost reîntors maicii sale,
1Împărat 3:16-28.19

„dragostea nu se laudă...”

Lauda în esența ei este o soră cu invidia, provocată de dorința împlinirii de apreciere și

înălțare asupra altora, asupra celui apropiat. Dacă invidia provoacă să doriți ceea ce are altul,
lăuda provoacă pe cei din jur să dorească ceea ce voi deja avem și nu este necesar ca să posedați
cu adevărat ceea cu ce vă lăudați. Chiar destinatarii acestei epistole, corintenii, se lăudau cu
spiritualitatea lor, cu toate că mai degrabă erau doar niște prunci spirituali încă. 20 O dragoste

18
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 03.01.2021 , aliniatul 58.
19
Idim, aliniatul 62-64.
20
Ibim, aliniatul 72-73
adevărată preferă modestia, ea nu se laudă cu țelurile atinse și nu crede că a ajuns apogeul
potențialului de iubire pe care îl poate acorda celui apropiat.21

„nu se umflă de mândrie...”

Mândria sau aroganța nu face parte din dragoste, deoarece ea naște certuri și ură,
deoarece mândria se ridică deasupra celorlalți, însă dragostea ridică inima. Un exemplu al
smereniei a fost William Carey numit și părintele misiunii moderne. El a fost un om foarte
deștept și cu multe realizări în domeniul misiunii. Carey, era cizmar de profesie, însă de la
trecerea în misionare, a tradus o bună parte din Biblie în treizeci și patru de dialecte ale limbii
Indiene, dar a fost privit cu dispreț de către aristocrați.22

Fiind invitat la o masa de un bogătaș, el a fost întrebat cu sarcasm dacă este adevărat că în
țara lui de baștină, Anglia, el a lucrat ca cizmar, ca răspuns, Carey a zis că este greșit, el doar
repara încălțămintea oamenilor. Nivelul său de smerenie era un exemplu pentru cei care aflaseră
despre realizările sale în slujire și despre răspunsul acordat la întrebare. 23 Dragostea adevărată
înțelege că tot ce are ea, este dăruită ei de Dumnezeu și că ea în sine nu are nimic ce să poată
spune că este al ei pe deplin. 24

„nu se poartă necuviincios...”

Dragostea adevărată niciodată nu se va purta necuviincios, niciodată nu va fi dură cu

nimeni și nu va indigna pe cineva. 25 Din potrivă, va fi plină de milă și grijă față de cei din jurul
său. Un exemplu bun al comportamentului necuviincios sunt corintenii, descriși de Pavel, în
timpul participării la Cina Domnului Isus. Unde fiecare tindea să ia primul din bucatele aduse de
el, pentru a le mânca, nimeni nu se gândea unul la altul, la cei săraci sau la văduve, din cauza
aceasta la masa lor era lipsa de respect, iar cearta, zarva, mândria, egoismul și necuviincioșirea
domneau între ei.26

„nu caută folosul său...”

21
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 03.01.2021
aliniatul 14
22
Idim, aliniatul 15
23
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 79
24
Комментарии МакДональда ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/mcdonald/53/13/ , accesat
04.01.2021, aliniatul 5
25
Idim, aliniatul 6
26
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 83-84
 Dragostea adevărată este interesată de a dărui, dar nu de a primi, ea niciodată nu va căuta
folosul propriu, egocentric, în nici o relație, fie de prietenie, de familie sau cu orice om. 27 Barclay
afirmă că dragostea ce nu căută folosul propriu mereu ține minte de obligațiunile sale, se
gândește la ceea ce mai poate dărui.28 Lipsa egoismului și de căutare a propriului interes, permite
de a avea grijă de cel apropiat permanent, astfel satisfăcând necesitățile lui. R.K.Kh. Lensky
spunea: „Vindecăți egoismul și tu din nou vei sădi grădina Eden”..

„nu se mânie...”

John MacArthur, slujitor activ de peste 20 de ani, doctor în teologie, scriitor, evidențiază
că în greacă este folosit termenul „παροξύνεται” (paroksiunătai – din gr., a irita, a înfuria).
Dragostea adevărată se izolează de ceea ce o întristează, o supără sau o irită, dragostea nu se
mânie. Mai mult de atât mânia este un semn al slăbiciunii și al pierderii controlului cârmei
emoțiilor voastre.29 Însă cu toate acestea este important de accentuat faptul unei mânii fără păcat,
față de neadevăr, despre care vorbește Apostolul Pavel în 1Corinteni 13:6 „nu se bucură de
nelegiuire”30 Dragostea adevărată nu se supără pe oameni, nu se irită în convorbirile cu ei.

„nu se gândeşte la rău...”

Dragostea nu face însemnări ale faptelor rele sau ale greșelilor persoanelor ce au păcătuit
înaintea ei. Iubirea adevărată nu păstrează ca amintire toate înjosirile ce i-au fost făcute. 31 Ea
iartă și nu-și mai aduce aminte de greșelele acelei persoane, chiar când o va înjosi din nou. Așa
face și Dumnezeu, odată iertând, El mai mult nu-și aduce aminte de greșelile noastre, ci vă face
înaintea Lui neprihăniți, deoarece așa face adevărata dragoste.32

„nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr...”

Dragostea adevărată nu găsește plăcerea în necazurile oamenilor și nu caută să se bucure

de necazurile altuia, ci din potrivă se îndeletnicește din bucuria și reușitele celor din jur. Ea mai
mult dorește oamenilor bunăstare, ci nu lipsa ei. Un alt sens al cuvântului nelegiuire, este
neadevăr. Pavel învață că dragostea adevărată nu se bucură de păcat, nu se va lăuda cu păcatul,
căci lucrul acesta este schimonosirea Cuvântul Domnului și întoarce pe dos a Adevărului Său.
27
Комментарии МакДональда ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/mcdonald/53/13/ , accesat
04.01.2021, aliniatul 6
28
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 04.01.2021
aliniatul 17
29
Idim, aliniatul 18
30
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 96-97
31
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 04.01.2021
aliniatul 20
32
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 108
Căci Sfânta Scriptură spune în Isaia 5:20 „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele, rău, care
spun că întunericul este lumină şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi
dulceaţa, în loc de amărăciune!”.33

Adevărata dragoste se îndeletnicește din Dumnezeu și adevărul Lui. Dragostea se bucură

34
de fiecare dată când Cuvântul Său ia victorie asupra nelegiuirii. Bucuria în adevăr se mai
remarcă prin faptul că vă pasă de conceptele după care trăiește aproapele vostru și dacă urmează
adevărul lui Dumnezeu. Căci dragostea este interesată în aceea ca să aducă oamenii la
cunoașterea adevărului, la cunoașterea lui Dumnezeu.35

„acoperă totul...”

Aici ar trebui să se evidențieze că Pavel, în versetele anterioare, a adus opt calități

negative pe care dragostea nu le acceptă și în care nu-și pune nădejdea, deoarece ele nu sunt
trimise de la Domnul. Astfel afirmația că dragostea „acoperă totul” este îndreptată spre
înțelegerea acoperirii a tot ce este acceptabil în voința neprihănită a lui Dumnezeu. 36 Iubirea ce
acoperă totul, nu va scoate la iveală greșelile, neajunsurile sau părțile negative ale cuiva. Ea mai
degrabă ar lucra la corectarea slăbiciunilor și eșecurilor altora, decât ar vorbi despre ele.
Dragostea ce acoperă totul poate să răbde orice înjosire, supărare sau dezamăgire, la fel cum a
răbdat și Domnul Isus Cristos.37

„crede totul...”

Dragostea adevărată crede în ce este mai bun din om și mereu va avea încredere în
omenire. Chiar dacă cineva a greșit, dragostea va crede în nevinovăția lui până nu va fi dovedită
vina acestuia, dar chiar și atunci dragostea va crede în ceea că omul se poate schimba spre mai
bine și va transmite acestă încredere, în mai bine, prin comportamentul și atașamentul său față de
el.38

„nădăjduieşte totul...”

Dragostea în permanență speră, este permament plină de nădejde față de toți și nu crede
în finalizarea fericirii omului, atunci când acesta ajunge să fie sub presiunea greutăților în viață.

33
Idim, aliniatul 110
34
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 04.01.2021
aliniatul 22
35
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 117
36
Idim, aliniatul 126-128
37
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 04.01.2021
aliniatul 23
38
Idim, aliniatul 25
Dragostea transmite încrede în oameni, le oferă speranță, îi ridică după înfrângere și crede sincer,
până la sfârșit, că orice om poate să ajungă până la țelul său.39

„suferă totul...”

Termenul grecesc folosit aici este ὑπομένω (ghiupomănăi – din gr. a răbda, a duce), dar
nu într-o conotație pasivă, dar ca o stare în care omul este supus unui test sever. 40 Dragostea ca o
stâncă este de partea celor pe care îi iubește, cu orice preț ea va trece până la sfârșit peste toate
greutățile și încercările din cale. Ștefan cu dragostea suferea toate batjocorile și osândirile
oamenilor cărora el le vorbea Evanghelia, deoarece dragostea din el îl făcea să creadă în ceea că
într-o bună zi toți acești oameni vor primi în inimile lor pe Domnul Isus Cristos, iar pietrele cu
care îl ucideau pe el, nu puteau să scoată din Ștefan, nădejdea aceasta, Faptele Apostolilor 7.41

Dragostea autentică suferă totul, ce fără ea nu poți să înduri, crede totul, ce fără ea nu poți
să crezi. Dragostea nădăjduiește în ceea, ce fără iubire să ai nădejde nu poți. Ea acoperă totul și
speră în ce este mai bun, crede. apoi își pune nădejdea și în cele din urmă suferă totul, deoarece
prin necurmata îndurare a suferințelor, se identifică adevărata dragoste plină de sinceritate.
Posibilitatea de a răbda și a duce suferințele, este logoul după care toți pot să vadă dragostea
creștină pură.

Fiecare dintre aceste aspecte ale dragostei creștine biblice, este mai mult decât
reprezentarea dragostei unui creștin autentic, ele sunt reprezentarea caracterului și esenței lui
Dumnezeu însuși. După cum Apostolul Ioan a spus că „Dumnezeu este dragoste”, Apostolul
Pavel descrie această dragoste și în ce aspecte ea se remarchează. Prin urmare puteți observa că
dragostea creștină nu este un sentiment, ci o stare în care sunteți gata să dăruiți tot ce aveți mai
bun, nu doar pentru o singură persoană, ci pentru toți oamenii ce vă înconjoară. Dragostea
adevărată își găsește îndeletnicirea în Dumnezeu și Adevărul Lui, care este Cuvântul Său.

După ce ați văzut caracteristicile dragostei adevărate, puteți observa că în viziunea

creștină, cum a fost accentuat mai sus, ea se remarcă prin faptul că nu se împarte pe tipologii, ci
reprezintă un concept universal, posibil de a fi utilizat în orice fel de relație. Mai mult de atât
dragostea creștină are ca obiectiv fondarea unei relații deplin profunde, adevărate, sincere între
Dumnezeu și om.

39
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 141-143
40
Комментарии Баркли ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/barclay/53/13/ , accesat: 04.01.2021
aliniatul 27
41
Серия комментариев МакАртура ” 1Коринфянам 13 глава”, linkul: https://bible.by/macarthur/53/13/ ,
accesat 04.01.2021 , aliniatul 146
 Analizând conceptele și viziunile celor două mari sisteme umanitare, asupra dragostei, ar
fi incorect să nu fie realizată o comparație a secularismului și creștinismului, referitor la tema
dragotei, într-un subcapitol aparte. Toate acestea pentru a vă ajuta în procesul de analizare a
deosebirilor și posibilelor intersecții între concepțiile acestor două gândiri. Astfel, în continuare
autorul vă va reprezenta în formă de comparație a conceptelor laice și creștine, deosebirile și
asemănările acestora asupra subiectului dragostei adevărate.

Precizarea conceptului Dragostei Adevărate

Pe parcursul întregului capitol autorul a avut ca obiectiv studierea gândurilor seculare și

creștine asupra conceptului de dragoste și prin ce aspecte, în opinia lor, se manifestă aceast
subiect. Bazându-vă pe informațiile subliniate mai sus, este posibilă realizarea unei comparații
între opiniile și ideile referitoare la subiectul dragostei. Compararea viziunilor vă permite să
priviți în esența imaginii dragostei, create de aceste două sisteme total diferite, ca în cele din
urmă să puteți vedea care din gândiri împarte conceptul autentic despre dragoste și cărui idei ați
dori să vă alăturați.

Cum a fost precizat anterior, este greșit să spuneți că aceste două sisteme împărtășesc
aceleași viziuni despre dragoste, mai mult decât atât ele sunt cât se poate de departe una față de
alta. Pe o parte, se situează filosofia sistemului secular, care este fondată pe principiul
antropocentric, unde omul este în mijlocul a tot ce există și se auto clasifică ca având o gândire
raționalistă și bazată pe fapte reale, ce pot fi dovedite de știință. Pe de altă parte, se situează
filosofia creștină, care este fondată pe principii total opuse celui laic și anume pe teocentrism,
unde Dumnezeu este în centru a tot ce există. Este un proces destul de îndelungat și complicat să
comparați în întregime aceste două sisteme ce stau la baza lumii contemporane. Prin urmare,
autorul va realiza similitudinea dintre viziunea creștinismului cu conceptele filosofilor seculari
prezentați mai sus, în acest capitol. Astfel veți putea, succint, realiza o comparare a sistemului
secular în general.

Socrate și Platon

Cum s-a analizat deja anterior, Socrate și Platon au aproximativ aceleași concepte despre
dragoste. Interesant este faptul că viziunea lor despre dragoste este cea mai aproape de viziunea
creștină. Ei spuneau că dragostea este ceva frumos, este o tendință către etern, este o abilitate de
a te uni cu altul și de a fi legat cu el la nivel spiritual, simțindu-vă unul pe altul aproape, chiar
dacă sunteți la o anumită distanță unul de celălalt. Oricum, acest concept este unul apropiat celui
biblic, dar nu identic. Socrate și Platon văd dragostea în mare parte prezentă în romantism, într-o
relație dintre două persoane. Aici se mai ascunde încă o deosebire, Socrate și Platon nu vedeau
nimic straniu sau greșit în relația dintre bărbat cu bărbat sau femeie cu femeie, numindu-le relații
de tovărășie. Conceptul lor despre dragoste extinzându-se și peste aceste relațiile homosexuale.

Conceptul biblic exclude posibilitatea și permisiunea relațiilor homosexuale în interiorul

societății creștine și nu permite răspândirea conceptelor sale peste astfel de relații. Dragostea, în
viziunea creștină, este darul lui Dumnezeu și este chiar însăși Dumnezeu, după cuvintele
Apostolului Ioan. Astfel dragostea nu poate fi prezentă în relațiile homosexuale, deoarece este
imposibil ca Dumnezeu să fie prezent în astfel de relații perverse, căci ele sunt dezgustătoare
Lui, Romani 1:27-28. În relațiile romantice dintre bărbat și femeie, Sfânta Scriptură, cum s-a mai
spus, accentuează importanța dedicării complete față de persoana pe care o iubiți. Să fiți gata
permanent să dăruiți, să vă smeriți față de ea și să duceți până la capăt toate poverile ce vor cădea
peste voi din cauza dragostei, niciodată să nu vă mâniați, ci să răbdați totul până la capăt.

Prezența importanței dragostei în inimile oamenilor, îi face să fie alături de învățăturile

lui Dumnezeu, dar din cauza anumitor deosebiri, nu sunt parte din ele. În orice caz, modul de
viață și conceptele apropiate celor biblice, ale lui Socrate și Platon, face ca anumite mișcări
creștine, să-i denumească pe aceștea ca fiind primii creștini, care trăiau înainte de
creștinism.Chiar dacă această afirmație este greșită, nu se schimbă faptul că într-adevăr dragostea
juca un rol energizant și dătător de viață în filosofia lui Socrate și Platon. Cu toate că în viața lor
erau prezente relații homosexuale, Socrate și Platon, puneau un accent foarte mare pe fidelitate și
pe importanța ei în menținerea fericirii conjugale.

Cert este faptul că împrejurările lor cultural, plin de perversiuni, curvie și preacurvie, ură,
lipsă de fidelitate, însă până la urmă ei ajung să posede un concept atât de aproape de cel descris
de Sfânta Scriptură, dar fiind atât de departe de adevărul lui Dumnezeu. Cu toate că viziunea lui
Socrate și Platon, despre iubire, erau apropiate întru-atât de mult de viziunea Creștinismului,
totuși filosofi și gânditori care sau format datorită filosofiei lui Socrate și Platon, așa ca
Schopenhauer, Nietzsche și Freud, din diferite motive au dus la radicalism pozițiile lui acestor
filosofi greci.

Arthur Schopenhauer

Conceptele lui despre viață sunt foarte cunoscute, iar poziția lui referitor cu învățătura
creștină este una antihristică, bazată pe lipsă de dragoste, respect, moralitate sau jertfire. Fiind
inspirat de filosofia lui Platon, Schopenhauer este mult mai radical în poziția sa referitor la
dragoste. Cum a fost evidențiat, el nu crede în dragoste și o poziționează ca fiind o mințire pură
din partea naturii, pentru a face omul să se reproducă. În filosofia lui nu este loc pentru
permisiunea existenței dragostei, ca necesitate a omului de a nu fi singur și a petrece existența lui
alături de o persoană plăcută și confortabilă pentru el sau ea. Conceptul biblic spune că un creștin
de la sine, fără vreo obligație experimentează dragoste față de toți oamenii, iar acel om care nu
are dragoste, nu-l are pe Dumnezeu, deoarece Dumnezeu însuși este Dragoste.

Friedrich Nietzsche

Nietzsche, la fel ca și Schopenhauer și Freud, au influențat formarea gândirii și vieții post

moderne, în care era prezentă libertatea în a face tot ce vrei. Nivelul ridicat de curvie și cupluri
ce trăiau în concubinaj, era rezultatul implementării conceptelor filosofilor epocii Renașterii,
cum ar fi Nietzsche. Ca și Schopenhauer, el nu crede în existența dragostei ca un sentiment pur,
curat, jertfitor, așa cum îl prezintă Sfânta Scriptură. Mai mult de atât el își formează toată
filosofia ca reacție la învățătura creștinismului, prin urmare toate conceptele sale sunt totalmente
opuse celor biblice. Dragostea, prezentată de Pavel ca jertfitoare și dedicată pentru alții,
Nietzsche o prezintă ca fiind imposibilă, deoarece omul în natura sa este narcisist și nu poate să
iubească pe alții. Astfel el nu se stăruie să schimbe acest lucru, dar cheamă oamenii la iubirea de
sine, la respectarea eului personal și atingerea țelurilor cu indiferență față de cei din jur. El
cheamă ca să produceți pentru voi și să consumți doar voi ceea ce produceți. El evidențiază că
omul are nevoie doar de sentimentul de a fi iubit, dar nu are nevoie de persoana care îi acordă
iubire, astfel el susține relațiile ușuratice și propagă trăirea în plăcere.

Creștinismul vorbește despre un alt tip de dragoste, în comparație cu opinia lui Nietzsche.
Dragostea creștină cheamă omul la fidelitate, răbdare, smerenie, înfrânare și dedicare de sine,
pentru cei din jur și în nici un caz nu va permite nelegiuirea, care în cazul de față o reprezintă
punctul de vedere a lui Nietzsche. Până în ziua de astăzi persistă ideologia lui Schopenhauer și
Nietzsche în societatea din întreaga lume, deoarece este o ideologie care îi lipsește pe oameni de
răspundere și îi cheamă la îndeletnicirea cu tot ce doresc ei. Creștinismul se luptă zi de zi cu
aceste ideologii și cu greu scoate oamenii din acest întuneric, la lumina Domnului Isus Cristos.

Sigmund Freud

Conceptul despre dragoste la Freud nu este mai departe de conceptele celor doi gânditori
seculari prezentați mai sus. Freud limitează dragostea la nivel de emoții romantice și explică
apariția dragostei din dorințele voastre sexuale, numind acest concept cu termenul de ”libido”.
Creștinismul are o altă conotație a dragostei, care își ia începutul din însuși Dumnezeu, care este
Dragoste. Semnificația creștină de dragoste este lipsită de dorința umană de împreunare.
Creștinismul susține că dragostea autentică izvorăște din Dumnezeu și este prezentă doar în
copii Lui, deoarece Dumnezeu este prezent doar în acei oameni, care L-au primit în inimile lor.
Astfel Dumnezeu umple inima omului cu dragoste față de toți oamenii din jur, chiar și față de
vrăjmașii săi.

Concluzie

Dragostea în viziunea creștină, este unica prezentare a conceptului într-o poziție

universală, prezența în tine a caracterelor ce o reprezintă, îți garantează stabilirea unor relații
puternice și eficiente cu ori și ce om. Conceptul creștin al dragostei nu s-a schimbat de două mii
de ani, iar astăzi este mai actuală ca niciodată, în lumea această plină de egocentrism, narcisism,
lăcomie și minciuni. Oamenii caută să construiască relații puternice unii între alții, dar
concepțiile filosofilor și psihologilor, până la urmă aduc în relațiile lor doar neîncredere, trădare
și dezamăgire. Nu poți numi o dragoste adevărată, conceptul care în primul rând nu acceptă
existența dragostei în sine și în al doilea rând nu aduce pace și încredere în relațiile cu oamenii.

Timp de două mii de ani, ca un munte tare, conceptul creștinismului despre dragoste stă
pe același loc și este neschimbat. Chiar și astăzi ea este prezentă în relațiile dintre creștini și
astfel cum două mii de ani în urmă dragostea lui Dumnezeu aducea pace în relații lor. Astfel și
astăzi creștinii sunt binecuvântați prin prezența dragostei adevărate între ei, deoarece Isus, care
este Dumnezeu a promis că niciodată nu îi va lăsa și va fi alături de ei mereu, până la sfârșitul
veacurilor, Matei 28:20b „... Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Amin.”