Sunteți pe pagina 1din 16

CRESTEREA CAPRELOR

CARPATINA
Descriere:talie medie; culori diferite; par lung; coarnele sunt prezente la ambele
sexe dar se intalnesc si exemplare fara coarne; uger slab; este de talie medie cu
o mare variabilitate a conformatiei si taliei in functie de zona in care se gaseste;
mare variabilitate de culori; rasa foarte rezistenta la conditiile de
mediu,nepretentioasa la intretinere.
Greutate medie :kg F si kg M
Precocitate :prima fatare la 2 ani
Prolificitate : buna 1-2 iezi
Productivitate :200 - 250 l, cu maxima de 800 l si un procent de grasime situat
intre 4,5 - 6,5%, cu maxima de 10%

ALBA DE BANAT
Descriere:talie; culoare; par scurt; fara coarne; uger;
Greutate medie :kg F si kg M
Precocitate :
Prolificitate :buna 1-3 iezi
Productivitate :500l cu maxima de 900 l, si un procent de grasime situat intre 3,5
- 5,5%, cu maxima de 8%

SAANEN
Descriere: talie; culoare; par scurt; coarne; uger bine dezvoltat simetric cu
aptitudini pentru muls mecanic; talie medie spre mare; culoare alba; fara coarne:
Greutate medie :65kg F si kg M
Precocitate :
Prolificitate : foarte buna 2-3 iezi
Productivitate :l cu maxima de l, si un procent de grasime situat intre %, cu
maxima de %

ALPINA FRANCEZA
Descriere:talie; culoare; par; coarne; uger;
Greutate medie :55-60kg F si kg M
Precocitate :
Prolificitate :
Productivitate :l cu maxima de l, si un procent de grasime situat intre %, cu
maxima de %

ANGORA
Descriere:talie mica; culoare alba; principala productie este parul foarte fin din
care se face MOHAIRUL; coarne prezente la ambele sexe; uger salb dezvoltat;
rasa sensibila;
Greutate medie :kg F si kg M
Precocitate :
Prolificitate :100% slaba 1 rareori 2 iezi
Productivitate :l cu maxima de l, si un procent de grasime situat intre %, cu
maxima de %

TOGGENBURG
Descriere:talie medie; culoare; par scurt sau mediu; coarne; uger;
Greutate medie :55kg F si kg M
Precocitate :
Prolificitate :
Productivitate :l cu maxima de l, si un procent de 3,7% grasime

INTRETINERE
EXTENSIV pe pasune
Planificarea si organizarea pãsunatului
Dupã o primã sarjã de pãsunat primãvara, la care se adaugã cositul, însilozatul
sau trecerea altor animale parcelele intrã pe rând în repaus pentru refacerea
ierbii. Caprele sunt lãsate mai multe sãptãmâni pe aceeasi pãsune (30-45 zile) si
mãnâncã iarba precoce, scurtã apoi pe mãsurã ce iarba va creste parcelele se
micsoreazã: de exemplu la 100 capre sunt necesare 10 ha în martie si numai 3
ha în aprilie.
Pãsunatul poate fi fãcut pe parcele evitându-se mai mult de 3 treceri pe aceiasi
parcelã (pãsunat rotativ) sau se poate pãsuna timp de 70 zile pe aceeasi pãsune
(pãsunat continuu).
Este greu de apreciat numãrul de capre la hectar pentru o anumitã perioadã,
aceasta depinzând de tipul de sol, fertilizare , climat.
În perioada de crestere maximã a ierbii, încãrcãtura pe pãsune variazã între 20-
40 capre /ha. Decizia în estimare este datã de datele oferite în urma mãsurãrii
ierbii si aspectului covorului vegetal. În general pe pãsuni naturale (preerii) sau
artificiale se practicã urmãtoarea încãrcãturã:
-pãsuni cu un potential foarte mare, fertilizate cu azot, 50-100 unitãti la ha
primãvara: 15 capre/ha când iarba este micã si 35-45 capre /ha în timpul
perioadei de crestere masivã a ierbii (aprilie- mai);
-pãsuni de pe terenuri slabe sau fertilizate putin: 8-10 capre/ha la început si 25
capre/ha în apogeul pãsunatului.
Trecerea de la stabulatie la pãsune cu respectarea tranzitiei alimentare
Iesirea la pãsune dupã perioada de stabulatie reprezintã pentru capre o dublã
bulversare: schimbarea habitatului si schimbarea regimului alimentar.
Trecerea de la un regim hibernal pe bazã de furaje uscate (80-90% substantã
uscatã) la iarba foarte apoasã (85% apã), bogatã în azot solubil, determinã o
schimbarea a florei ruminale. Pentru adaptarea florei ruminale este necesarã
integrarea progresivã a noii ratii. Astfel, o tranzitie prea rapidã conduce la o
accelerare a tranzitului digestiv si cresterea riscurilor sanitare (diaree, tetania de
ierbã).
În prima zi caprele nu vor pãsuna decât câteva ore în mijlocul zilei, apoi ziua
întreagã si abia mai târziu si noaptea. Caprele sunt sensibile la umiditate dar nu
sunt sensibile la frig uscat, în mãsura în care pot dispune de un refugiu pentru
apãrarea împotriva ploii.
Iarba tânãrã de pe pãsune, bogatã în apã, azot si potasiu este sãracã în celulozã
si magneziu; tranzitul digestiv este accelerat limitând absorbtia magneziului în
intestin. Solutia ar fi de a se administra complementar furaje grosiere la jgheab.
O bunã tranzitie alimentarã dureazã aproximativ 3 sãptãmâni, timp în care
papilele si populatia microbianã din rumen se adapteazã noilor conditii de
alimentatie.
Aceeasi recomandare este valabilã si când caprele sunt scoase la pãsune mai
târziu. Se va creste progresiv ratia de masã verde: în prima sãptãmânã o treime
iarbã si douã treimi din ratia veche, în a doua sãptãmânã ratii egale, în a treia
sãptãmânã douã treimi masã verde si o treime ratia veche.

SEMIINTENSIV-IITENSIV-intretinerea se realizeaza in adaposturi prevazute cu


distribuitor automat de furaje, care alimenteaza caprele de 4 ori /zi la orele 9, 11,
14 si 19
MULSUL mecanizat la conducta cu tanc de racire a laptelui

Back to Top

FURAJE
In general caprele nu sunt pretentioase la furajare in alimentatia lor intrand o
gama variata de furaje asigurand un grad ridicat de valorificare ale acestora
FURAJE GROSIERE: fanuri
FURAJE SUCULENTE: iarba, frunze, lucerna, trifoi,
CONCENTRATELE: porumb, grau, orz, secara, mazare furajera, reprezentate fie
ca amestecuri de graunte sau brichete furajere
APA: la discretie
Back to Top

REPRODUCTIE
Comportamentul sexual
În zonele tropicale şi subtropicale, unde vegetaţia se găseşte din abundenţă,
estrul (căldurile) se manifestă la capre pe tot parcursul anului. Nu acelaşi lucru
se întâmplă în regiunile cu climă temperată, cum este şi cazul ţării noastre, unde
activitatea de reproducţie se împarte în două sezoane strâns legate de durata
zilei lumină. Sezonul principal este cel de toamnă, când lumina descreşte până la
atingerea raportului de 1:1 între zi şi noapte, iar cel secundar este primăvara
când lumina creşte ca durată pentru a ajunge la acelaşi raport.
Durata ciclului estral este de aproximativ 20-22 de zile la caprele din Europa şi
mult mai variabilă, 18-24 zile, la cele din Africa. Ciclul scurt de 5-7 zile poate să
apară (foarte rar) la tineret şi la caprele supraovulate în vederea producerii şi
recoltării de embrioni..
Estrul sau căldurile propriu-zise se manifestă într-o perioadă de timp ce variază
între 24 şi 72 ore (3 zile) la caprele mature. Principalele semne sunt: voce
„plângăcioasă”; scade pofta de mâncare; scade drastic producţia de lapte; urinări
frecvente; salt pe alte capre; se plimbă neliniştite prin ţarc şi caută o cale de a
ajunge la ţap sau rămân lângă gardul despărţitor; mişcă viguros coada pentru a
împrăştia hormonii produşi de tractusul reproductiv al căror principal rol este de a
atrage ţapul; din vulva tumefiată (mărită în volum şi de culoare roşiatică) se
scurge un lichid limpede care către sfârşitul estrului devine albicios şi mai opac.
Ovulaţia are loc cu puţin timp înainte de sfârşitul estrului.
Pentru depistarea caprelor în călduri se poate utiliza un ţap încercător sau se
poate recurge la un truc. Pregătim din timp o bucată de material absorbant cu
care ştergem bine gâtul unui ţap pentru a imprima mirosul acestuia. Când
presupunem că o capră ar fi în călduri îi asigurăm accesul într-un spaţiu în care
plasăm materialul pregătit anterior (îl putem înfăşura în jurul unui copac). În cazul
în care capra manifestă interes pentru mascul, ea va căuta materialul după miros
şi va pufăi pe nări.
Comportamentul sexual al ţapilor este strâns legat de cel al caprelor. Astfel, în
afara sezonului de montă, libidoul şi calitatea spermei sunt mai reduse în timp ce
prezenţa caprelor în călduri stimulează ţapul care în scurt tip va fi gata să
efectueze monta.
Comportamentul şi mirosul de ţap în timpul sezonului de montă este un alt
aspect „notoriu” ce caracterizează specia caprină. Mirosul este determinat în
principal de urină şi glandele sebacee:
• când este stârnit (deranjat) ţapul urinează repetat stropindu-şi botul, gâtul şi
membrele anterioare după care ridică capul, cască gura şi încreţeşte buzele şi
nasul într-un „rânjet” specific;
• glandele sebacee situate la baza coarnelor sau a cozii, produc în timpul
sezonului de montă o substanţă identificată ca fiind 6 trans nonenal cu miros
foarte puternic. Aceste glande conţin feromoni al căror principal scop este de a-şi
marca prezenţa şi de a induce estrul la capre. Mirosul de ţap nu va staţiona
numai în adăpost ci “va pluti” în toată ferma, se va impregna în haine şi chiar în
lemnul mobilierului sau al altor obiecte din casă, dacă aceasta este foarte
apropiată de fermă.
În timpul sezonului de montă ţapii sunt foarte activi şi pot ataca persoanele cu
care vin în contact. Un ţap adult poate lovi practic din orice poziţie (nu este
nevoie de avânt), producând răni grave. Trebuie avut în vedere faptul că forţa
loviturii este foarte mare mai ales dacă se ridică pe membrele posterioare, iar în
cădere împinge cu toată greutatea corpului (100-130 kg). Mulţi crescători
începători vor fi cu adevărat şocaţi când iedul jucăuş creşte rapid şi se
transformă într-o „bestie” care va pune botul şi limba sub jetul de urină provenit
de la femele sau va urina pe propria barbă şi membrele anterioare. Acesta este
de fapt un comportament natural, dificil de acceptat de cei care vin în contact cu
masculul. Se poate afirma că un ied mult îndrăgit pierde mulţi prieteni când
depăşeşte acest stadiu.
De obicei, ţapii care montează într-o turmă sunt selectaţi după criterii ca: vârstă,
mărime şi prezenţa coarnelor, pentru a le acorda tuturor şanse egale în luptele
care vor apărea curând între ei. Un ţap poate fi utilizat restricţionat pentru
reproducţie chiar înainte de vârsta de un an, distribuindu-i-se 10-12 capre. Un
ţap matur poate monta peste 100 de capre pe an, prin montă naturală liberă şi
mult mai multe prin însămânţare artificială.
La apropierea de o capră în călduri ţapul se orientează spre trenul posterior,
miroase urina, după care se poziţionează oblic cu pieptul spre trenul anterior al
caprei. Ţine capul şi gâtul drept sau îl întinde până la pământ, loveşte solul cu
membrele anterioare, evidenţiază limba şi scoate sunete caracteristice. Rareori o
loveşte.
Dacă capra acceptă, în scurt timp ţapul efectuează saltul şi monta propriu-zisă.
Actul copulator are o durata de cca. 10 secunde. Un ţap adult poate efectua 10-
15 monte/zi.

MONTA NATURALÃ
Pregãtirea tapilor si caprelor în vederea campaniei de reproductie
TAPII - trebuie sã fie în stare de întretinere foarte bunã, realizatã în urma unei
alimentãri suplimentatã cantitativ si calitativ cu douã luni înainte de începerea
montei (sau colectarea de material seminal), altfel, în perioada de montã apetitul
lor sexual (libidoul) se diminueazã.
Este necesarã o examinare prealabilã a testiculelor prin palpare de cãtre un
specialist, pentru detectarea unor eventuale defecte, tare si eliminarea de la
reproductie a tapilor respectivi sau folosirea lor pentru detectarea cãldurilor la
capre, dupã ce sunt castrati sau prevãzuti cu un sort abdominal (tapi încercãtori)
CAPRELE. Existã o corelatie înte greutatea corporalã si fertilitatea caprelor: o
supralimentatie temporarã înainte de montã dã rezultate bune.
IEDUTELE trebuie sã aibã 50-60% din greutatea unei capre adulte (din rasa
respectivã) pentru a fi date la montã, altfel cresterea lor este curmtã si întreaga
viatã a caprelor este compromisã.

Înainte cu trei sãptãmîni de începerea campaniei de reproductie este bine sã se


procedeze la o deparazitare a animalelor si sã li se administreze un aport de
vitamine A, D3, E.
Sezonalitatea reproductiei
Reproductia caprinelor este determinatã de interactiunea genotip/ mediu (în
spedial fotoperioadã-durata zilei, de asemenea si alimentatia, temperatura,
factori sociali). Sezonul sexual al caprelor în zona noastrã este septembrie-
martie (în zile scurte) în restul timpului caprele fiind in anestru si anovulatie (în
zile lungi).

Durata normalã a ciclului sexual la caprã de 21 zile, este acompaniat de ovulatia


care intervine la 30-36 ore dupã debutul estrului. La rasele sezoniere întoarcerea
în ciclu (cãlduri) nu se produce decât în sezonul sexual.
DETECTAREA CALDURILOR: Comportamentul caprelor se modificã la intrarea
în cãlduri: devin nervoase, se agitã, behãie, îsi miscã frecvent coda, vulva se
congestioneazã si se observã o scurgere de mucus, încalecã alte capre si
acceptã sã fie încãlecate, apetitul alimentar scade, se imobilizeazã într-o posturã
caracteristicã. Introducerea unui tap cu sort abdominal sau vasectomizat este
cea mai bunã metodã de detectare a caprelor în cãlduri cu conditia ca ele sã fie
imediat însemnate.
Tipuri de montã naturalã

Metoda liberã, fãrã control este cea mai rãspânditã si constã în mentinerea în
permanentã în turma de capre a unui numãr de tapi, i se mai spune si metoda „în
harem”.
Avantaje: se obtine un procent bun de fertilitate si este foarte comodã pentru
crescãtori.
Numãrul inconvenientelor este mai mare:
-dacã în turmã sunt si iedute, acestea vor fi montate chiar dacã sunt
subponderale, (nu au 50-60% din greutatea de adultã) deoarece la 5-6 luni ele
sunt practic active sexual;

-sunt riscuri de consancvinizare (tapul îsi monteazã propriile fiice, mamã);


-imposibilitatea realizãrii unui program de ameliorare si selectie din lipsa
împerecherilor dirijate;

-nu se va sti data montelor si deci, nici a fãtãrilor.

Monta liberã dar controlatã: constã în lotizarea caprelor si repartizarea unui


anumit tap la 20-25 capre identificate dupã numãrul matricol; în acest caz iezii
rezultati si crotaliati vor avea o origine precisã. Este o metodã foarte bunã de
reproductie dirijatã care rãspunde unui program de selectie si ameliorare, dar
este greu de realizat, necesitã spatiu pentru lotizarea animalelor, fortã de muncã.
Se poate practica în sistemele intensive de crestere a caprelor, numai în
stabulatie fiind excluse din sistemul extensiv sau semi-intensiv.
Monta la mânã - constã în împerecherea separatã a unui tap cu o caprã; în acest
fel se înregistreazã exact nu doar numãrul matricol dar si data montei si deci a
fãtãrii, permitând o mai bunã organizare a muncii.
DESEZONAREA REPRODUCTIEI CAPRINELOR FÃRÃ TRATAMENTE
HORMONALE
In Franta, livrarea laptelui cãtre unitãtile procesatoare are loc numai în perioada
primãvarã-varã, toamna fiind sezon mort pentru procesatori. Acestia din urmã
însã au nevoie de materie primã (lapte) pe tot parcursul anului pentru
eficientizarea activitãtii lor si pãstrarea fortei de muncã fapt pentru care sunt
dispusi sã ofere un pret mai bun pe litrul de lapte în extra sezon, care sã-i
stimuleze pe producãtori. La rândul lor, crescãtorii de capre sunt obligati sã
producã lapte non stop , fara sa tina seama de sezonalitatea strictã, naturalã a
reproductiei caprinelor, care au sezonul de montã toamna. Rezolvarea problemei
constã în desezonarea reproductiei. Acest lucru se poate realiza prin tratamente
hormonale dar existã si o metodã care nu foloseste aport hormonal . Stimularea
secretiei interne proprii de hormoni se face prin controlul duratei luminii în
adãpostul caprinelor .Fotoperiodismul este metoda care desezoneaza
reproductia la capre.
Ce legãturã existã între luminã si reproductia la capre si tapi?
Referitor la capre, s-a constat cã activitatea lor sexualã demareazã când începe
scãderea duratei zilei luminã, adicã din iulie si se continuã din ce în ce mai intens
odatã cu descresterea duratei zilelor. Cele douã curbe ale variatiei anuale a
duratei zilei si cãldurilor la capre evolueazã în sens invers, cãldurile caprelor
demarând când fotoperioada diminueazã toamna dupã zilele lungi din timpul
verii; activitatea sexualã se întrerupe când incepe cresterea vertiginoasã a zilei
luminã, adicã primãvara. Acelasi fenomen are loc si la tapi: activitatea sexualã
are evolutie inversã fatã de durata zilei, tapii având un libidou crescut si o
productie maximã spermaticã de bunã calitate toamna pânã la începutul sau
chiar în mijocul iernii. Cauza este secretia de melatoninã, hormonul care
stimuleazã activitatea sexualã la toate mamiferele, secretie care are loc numai
noaptea. Melatonina provine din transformarea enzimaticã a aminoacidului
triptofan ,se gãseste în sânge si alte tesuturi sau fluide , inclusiv în lapte, fiind
degradatã în ficat si rinichi. Desi secretia ei are loc numai noaptea, eliberarea ei
în sânge este intermitentã cu un vârf între orele 1-2 noaptea si altul între orele 5-
6, nivelul ei în sânge variind între 50-150 pg/ml.

În cursul anului, primãvara când noptile sunt scurte secretia de melatoninã este
scãzutã, iar toamna cantitatea de melatoninã circulantã în sânge este mare
durata secretiei fiind mai lungã ca si durata noptilor, fapt pentru care în acest
sezon functia de reproductie este stimulatã la maxim. O metodã de stimulare a
reproductiei primãvara este tocmai suplimentarea cantitãtii de melatoninã prin
implanturi artificiale, dar acesta fiind hormon, nu se foloseste pentru cresterea
biologicã a caprelor ci este înlocuit de alte metode de exemplu fotoperiodismul.
Controlul reproductiei prin fotoperiodism

Informatia fotoperiodicã (luminã sau obscuritate) este captatã de ochi prin retinã,
transmisã pe cale nervoasã pânã la glanda pinealã (epifizã) care secretã
hormonul melatoninã. Prin intermediul hipotalamusului si al hipofizei, durata
secretiei si deci cantitatea de melatoninã secretatã functie de lungimea noptii,
influenteazã elaborarea de hormoni sexuali FSH si LH.
Bazat pe acestã constatare stiintificã, protocolul de desezonare a reproductiei
prin luminã-întuneric, are urmãtoarele etape:
1. Simularea zilelor lungi; zi lungã fiind consideratã cea cu mai mult de 12 ore
luminã. Între 15 martie si 1 octombrie se constituie perioada naturalã de zile lungi
cu maximum în ziua solstitiului din iunie-16 ore.
Pânã în 15 mai se actioneazã cu perioade luminoase (flesuri); s-a constatat cã în
cursul unei zile (24 ore) existã o perioadã la care animalele sunt sensibile la
luminã, numitã fazã fotosensibilã situatã la 16-17 ore dupã rãsãrit (punctul de
reper al ritmului circadian). Prima fractie luminoasã (fles) de aproximativ 3 ore
este un rãsãrit artificial si are loc pe la orele 5-6 prin aprinderea luminii artificiale
pânã la orele 8-9 când lumina naturalã devine destul de puternicã.
A doua fractie luminoasã (fles) începe la 16 ore dupã prima, în acest caz la orele
21-22 si dureazã 2 ore. Aceastã simulare a zilelor lungi va avea loc timp de 75
de zile (decembrie, ienuarie, februarie). Între cele douã flesuri luminoase caprele
pot sta la luminã sau obsuritate, neavând nici o consecintã asupra animalului.
2. Stimularea zilelor scurte :notiunea de zi scurtã implicã o perioadã de luminã de
mai putin de 12 ore din 24. Cea mai scurtã zi este la solstitiul de iarnã pe 22
decembrie cu 8 ore de luminã din 24; se poate considera cã între 1 octombrie si
15 martie sunt zilele scurte naturale. Realizarea artificialã practicã a perioadei de
zi scurtã implicã 2 variante:
a) dacã tratamentul luminos se terminã înainte de 15 martie (de exemplu are loc
în decembrie-ianuarie pânã la 15 februarie ) se vor întretine în continuare caprele
în adãpost sau afarã la luminã naturalã care pânã pe 15 martie este de zi scurtã.
b) dacã s-a început tratamentul fotoperiodic cu zi lungã mai târziu si se terminã
dupã 15 martie atunci este necesarã simularea artificialã a zilelor scurte prin
crearea obscuritãtii adãpostului, nelãsând caprele sã stea în luminã decât 8-10
ore pe zi. Acest lucru se realizeazã prin astupatrea ferestrelor si lucarnelor cu
folie de plastic.
Deschiderea ferestrelor si usilor trebuie sã aibã loc între 7-16 sau 8-17, în rest
adãpostul rãmâne în obscuritate timp de 70-90 zile (15 martie-1 iunie). Dacã se
respectã programul alternantei luminã-întuneric, caprele pot fi mulse sau scoase
la pãsune în periada de luminã. Acelasi tratament cu fotoperioada se aplicã si
tapilor pentru stimularea libidoului si a productiei spermatice. Tapii trebuie tinuti
în boxã separatã dar în acelasi adãpost cu caprele, intrvenind astfel la inducerea
ovulatiei si prin efectul mascul.
Dupã terminarea tratamentului fotoperiodic caprele sunt inseminate artificial sau
montate natural la sfârsitul lunii mai începutul lunii iunie, cuspermã congelatã sau
cu tapii care au suportat acelasi tratament. Caprele care se întorc în estru sunt
montate cu tapi dupã 21 de zile de la prima montã. Tapii pot fi folositi si pentru
colectare de spermã în vederea refrigerãrii sau congelãrii.
Aplicând si respectând strict protocolul metodei de desezonare a reproductiei
prin fotoperiodism, caprele vor fãta la sfârsitul lui octombrie- începutul lui
noiembrie. Alimentând artificial iezii, caprele se pot mulge iar laptele se livreaza
începând din 15 noiembrie.
Nu toate caprele vor rãspunde la tratamentul fotoperiodic si vor fãta toamna; de
aceea se va împãrti turma de capre în 2 grupuri: unul cu capre ce vor fãta
primãvara (montate în octombrie -noiembrie) si alt grup cu capre care vor fãta în
octombrie-noiembrie (montate în mai-iunie).
Animalele rezultate în urma încrucisãrii beneficiazã de un potential genetic
superior rasei locale. În conditii de mediu favorabil, încrucisarea permite
accelerarea progresului genetic.
La realizarea unui program de ameliorare trebuie sã se tinã cont de faptul cã nu
toate caracteristicile se transmit (heritabilitate) în mod egal la descendenti si de
faptul cã pot exista si corelatii negative între caractere. De exemplu: între
cantitatea de lapte si compozitia lui existã o corelatie negativã
SELECTIA IN TURMA consta în a retine în turma animalele care poseda
caracteristicile dorite si eliminarea de la reproductie a animalelor purtatoare de
tare (defecte);
SELECTIA DUPA ASCENDENTA se realizeaza pentru reproducatori, dupa
performantele pe care le-au avut parintii lor;
SELECTIA DUPA DESCENDENTA consta în alegerea masculilor pentru
reproductie, dupa performantele obtinute de produsii lor.
INCRUCISAREA DE ABSORBTIEreprezintã înlocuirea unei rase A cu rasa B
utilizând, generatie dupã ganeratie doar genitori (masculi) din rara B
(amelioratoare). Se considerã cã absorbtia a fost realizatã dupã patru generatii
(93,7 % gene din rasa B) sau cinci generatii (96,8%).
Încrucisarea de ameliorare a unui anumit caracter constã în utilizarea masculilor
unei rase ameliorate asupra femelelor rasei locale; se introduc astfel gene
favorabile. Când asupra unui grup de femele care au fost matisate se introduc
masculi din rasa A localã, se cheamã cã s-a efectuat o încrucisare de întoarcere.
INCRUCISARE SIMPLA SAU DE PRIMA GENERATIEÎncrucisare simplã sau de
primã generatie (hibridare). Se efectueazã doar o singurã datã. Se obtine
generati 1 de metisi sau hibrizi între rasa localã A si rasa amelioratoare B.
HIBRIDARE INTRE UNA SAU MAI MULTE RASE
Back to Top

CALENDAR
ACTIUNI ZOOTEHNICE SI SANITAR – VETERINARE
Pentru o bunã desfãsurare a activitãtii de crestere si întretinere a caprelor este
necesarã cunoasterea principalelor activitãti zootehnice si sanitar- veterinare
care trebuiesc urmãrite si respectate în diferitele faze ale anului.
IANUARIE: se iau mãsuri pentru campania de fãtãri la capre, se amenajeazã
maternitatea cu boxele individuale, pentru caprele fãtate cu iezi si boxe
individuale separate pentru caprele gestante în ultimele zile dinaintea fãtãrii. Se
amenajeazã spatii ferite de curentii de aer si mai cãlduroase pentru iezii nou-
nãscuti. Se face bonitarea iezilor nãscuti timpuriu, se face clasarea iezilor
proveniti din inseminãri artificiale cu material seminal de la tapi de rasã curatã si
cu performante deosebite si se retin iezii pentru îngrãsare. Din punct de vedere
sanitar- veterinar se urnmãreste starea de curãtenie a adãposturilor.
FEBRUARIE: se continuã urmãrirea campaniei de fãtãri si bonitarea iezilor. Se
fac dehelmintizãri la câinii care vin în contact cu turma de capre, pentru
combaterea echinococozei si cenurozei, de douã ori pe an, stiut fiind faptul cã
acesti câini sunt intermediarii acestor boli parazitare care apar la caprine. Se
efectueazã tratamente de deparazitare internã (strongilatozã gastro-intestinalã,
monieziozã, si în mod obligatoriu contra fasciolozei) si podotehnie.
MARTIE: se continuã campania de fãtãri la capre si se creazã conditii pentru
cresterea iezilor. Se continuã bonitarea si clasarea iezilor. Crescãtorii care
doresc inseminãri artificiale în contrasezon pentru obtinerea de fãtãri toamna se
pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Ca actiune sanitar- veterinarã
ce se efectueazã obligatoriu în aceastã lunã este vaccinarea profilacticã
anticãrbunoasã.
APRILIE: se supravegheazã fãtãrile si se continuã bonitarea si clasarea iezilor.
Se organizeazã stânele si se delimiteazã zonele de pãsunat. Se acordã o
îngrijire deosebitã iezilor în scopul retinerii femelelor pentru reproductie.
Crescãtorii care doresc inseminãri artificiale în contrasezon pentru obtinera de
fãtãri toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Caprele se
vor vaccina cu vaccinul antiagalactic. Se va continua dehelmintizarea pentru
fasciolozã si monieziozã (la iezi). Se vor examina pãsunile pentru identificarea
parazitismului, în special cu Fasciola si se aplicã tratamente si lucrãri de
asanare. De asemenea, câinii ciobãnesti vor fi dehelmintizati pentru combaterea
echinococozei si cenurozei.
MAI: Se boniteazã întregul efectiv de tineret caprin femel si mascul nãscut în
anul precedent, în vederea trecerii la turma de bazã în acest an a animalelor
bonitate. Crescãtorii care doresc inseminãri artificiale în contrasezon pentru
obtinera de fãtãri toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente.
Animalele sunt tratate pentru râie, prin îmbãieri profilactice sau prin injectarea de
ivermectine. De asemenea se vor face tratamentele antiparazitare pentru
dictiocaulozã, strongilatoze gastro-intestinale si monieziozã.
IUNIE: se urmãreste starea de sãnãtate, apreciindu-se performantele zootehnice
în vederea bonitãrii fenotipice si clasãrii lor înainte de a intra în stabulatie când
se vor stabili si cârdurile pentru prãsilã. În aceastã perioadã se urmãreste
întãrcarea iezilor si se organizeazã turme de iezi ce vor iesi la pãsune. Se fac
îmbãieri antiscabioase si tratamentele antiparazitare pentru dictiocaulozã,
strongilatoze gastro-intestinale si monieziozã.
IULIE: Se fac tratamente pentru dictiocaulozã. Lucrari de podotehnie.
AUGUST: se pregãteste campania de montã, prin suplimentarea ratiei la tapi cu
concentrate si administrarea de premixuri, precum si de ouã care au efect
benefic asupra calitãtii spermei. Se pregãtesc adãposturile pentru fãtãrile
caprelor sincronizate în martie. Se întocmeste planul de montã în cazul în care
se doreste sincronizarea cãldurilor si inseminarea artificialã a caprelor cu
material seminal congelat de la tapi locali sau cu spermã de la rase din import.
Se stabileste numãrul de tapi necesar pentru monta efectivului de capre.
SEPTEMBRIE: se încep actiunile de sincronizare si inducere a cãldurilor la capre
în functie de perioda în care crescãtorul doreste sã aibã grupate fãtãrile. Se
pregãtesc adãposturile pentru fãtãrile caprelor sincronizate în aprilie. Ca actiuni
sanitar- veterinar de prevenire se executã vaccinarea anticãrbunoasã si
tratamentele generale antiscabioase, contra monieziozei.
OCTOMBRIE: începe campania de montã naturalã si se continuã sincronizãrile
pentru inseminarea artificialã a caprelor. Se pregãtesc adãposturile pentru
fãtãrile caprelor sincronizate în mai. Se pregãtesc adãposturile pentru perioada
de stabulatie, se fac deratizãri, dezinsectii si dezinfectii. Ca actiuni sanitar-
veterinare de preventie se face vaccinarea anticãrbunoasã si deparazitãrile
înainte de perioada de stabulatie.
NOIEMBRIE: se continuã actiunea de inseminare artificialã si montã naturalã. Se
organizeazã turmele de capre pentru iernat si perioada de stabulatie. Se izoleazã
ferestrele, se completeazã geamurile astfel încât sã se asigure adãposturi
confortabile, fãrã curenti de aer. Lucrari de podotehnie.
DECEMBRIE: se fac verificãri ale efectivelor de capre si se începe
compartimentarea saivanelor, pregãtindu-se pentru etapele urmãtoare, respectiv
boxe pentru caprele inseminate în august ce vor fãta în cursul lunii ianuarie
Back to Top

BOLI
MEDICALE
INDIGESTII
PNEUMONII
INFECTIOASE
AGALAXIA CONTAGIOASA (Rasfug alb)
ETIOLOGIE:
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE:
TABLOU CLINIC:
MODIFICARI ANATOMOPATOLOGICE:
DIAGNOSTIC:
TRATAMENT:
PREVENIRE SI COMBATERE:
BRUCELOZA CAPRINA
LEPTOSPIROZA
NECROBACILOZA
MAMITA GANGRENOASA (Rasfugul negru)
SCRAPIA
ARTERITA INFECTIOASA CAPRINA
AVORTUL

TEHNICA AJUSTĂRII UNGHIILOR LA OVINE ŞI CAPRINE

Întocmai ca la om, unghiile ovinelor şi caprinelor au o creştere continuă şi din


acest motiv trebuie tăiate periodic. Neglijarea acestui lucru poate duce la
infirmitate şi la imposibilitatea animalelor de se deplasa şi de a se hrăni.
Viteza de creştere a unghiilor este diferită şi influenţează direct durata dintre
două ajustări. Astfel, la oile şi caprele întreţinute pe o pardoseală moale (pământ,
nisip etc.) verificarea copitelor se face mai des decât la cele care păşunează pe
terenuri accidentate şi pietroase. Pe de alta parte regimul alimentar influenţează
calitatea cornului, iar unghiile de culoare închisă sunt mai rezistente. Datorită
multitudinii factorilor de influenţă, verificarea copitelor se face după un interval de
timp stabilit de crescător, în funcţie de rasa animalelor şi de condiţiile de hrănire
şi întreţinere existente în fermă. În mod obişnuit această acţiune se efectuează
periodic, la un interval de 3-5 luni. La capre, creşterea unghiilor poate fi
controlată, într-o oarecare măsură, prin aducerea unor bolovani mari în padoc.
Acestea se vor căţăra frecvent (le place la înălţime) ceea ce v-a duce la tocirea
copitelor în contact cu suprafaţa abrazivă a pietrei.
Uneltele necesare pot fi achiziţionate din magazinele de specialitate şi sunt
reprezentate de: cuţit bine ascuţit, cu unul sau două margini tăioase; cleşte
acţionat manual sau pneumatic; pilă sau disc abraziv, (pentru o curăţire
superficială sau finisare); perie aspră; mănuşi din piele pentru protecţia mâinilor
împotriva tăieturilor. Alegerea materialelor necesare se face uşor prin
consultarea unor cataloage de specialitate elaborate de către firmele care
comercializează aceste produse.
Dacă caprele sunt docile, iar operatorul este destul de robust pentru a le
contenţiona, ajustarea unghiilor se desfăşoară fără probleme şi poate fi efectuată
de o singură persoană. În caz contrar, este nevoie de încă o persoană care să
ajute la imobilizare sau de echipament pentru limitarea mişcării animalelor.

Modul de lucru presupune parcurgerea următoarelor etape:


• După ce animalul a fost prins se adoptă o poziţie ca cea prezentată în figura
alăturată. Operatorul va sta cu spatele spre trenul anterior al animalului şi cu
picioarele de o parte şi de alta a corpului caprei astfel încât să poată controla,
prin presare cu genunchii, mişcările acesteia. Cu mâna stângă va ridica şi va ţine
membrul posterior, mâna dreaptă fiind utilizată pentru mânuirea uneltelor. Faţă
de ovine, caprele sunt mult mai agile, mai sperioase şi pot reacţiona violent ceea
ce face, ca în anumite situaţii, această operaţie să devină un calvar. Pentru a
evita accidentarea caprei şi a muncitorului se va apuca ferm membrul animalului
astfel încât acesta să nu poată fi împins în spate şi să lovească mâna în care se
ţine cuţitul sau cleştele. Datorită temperamentului vioi al acestor animale mulţi
crescători preferă folosirea cleştelui în schimbul cuţitului care poate provoca
tăieturi adânci atunci când mişcările caprei sunt greu de controlat.
La membrele la anterioare se adoptă poziţia ghemuit lângă corpul animalului cu
aducerea piciorului acestuia până deasupra genunchilor operatorului pentru a
lucra mai uşor.
Contenţia ovinelor se face în poziţia şezând sau în decubit dorsal toate
membrele rămânând libere la dispoziţia celui care efectuează ajustarea.
• În etapa a doua se va curăţa interiorul unghiei de bălegar sau de pământ cu
vârful cuţitului sau al cleştelui şi cu o perie aspră. Dacă toaleta ongloanelor nu s-
a efectuat de mult timp cornul copitei poate creşte astfel încât să acopere
cavitatea formată unde s-a strâns murdăria, creând condiţii pentru apariţia
necrobacilozei. Această afecţiune mai apare în situaţia în care unghiile cresc şi
nu se îndoaie formând un gol mare în interior unde se va tasa pământ şi bălegar.
• Pasul următor îl reprezintă îndepărtarea prin tăiere a cornului copitei crescut în
exces. Se va acorda deosebită atenţie unghiului de tăiere astfel încât suprafaţa
unghiei să îi permită animalului că calce uniform pe un teren plan. Pentru a
verifica acest lucru se lasă jos, din când în când, membrul la care se lucrează şi
se apreciază dacă acesta calcă corect şi dacă ajustarea a fost făcută uniform.
Uneori cornul poate fi foarte tare. În acest caz, este indicată utilizarea uneltelor
cu mâner, adică a cleştilor, asupra cărora se poate exercita mai multă forţă
“controlată” decât asupra cuţitului. Unghiile prea deformate sau prea tari se taie
pe o porţiune mai mică operaţiunea reluându-se după câteva zile. Copitele sunt
mai moi dacă animalele s-au plimbat prin iarbă umedă anterior ajustării.
Cele mai multe greşeli au loc la ajustarea vârfului unghiei. Dacă cavitatea din
interiorul cornului este mai mare într-o parte operatorul este tentat să taie mai
mult pentru a o elimina făcând mai dificilă menţinerea la nivel a ambelor părţi.
Ajustarea călcâiului se face mai uşor.
• Pasul final este netezirea cornului cu ajutorul pilei abrazive. În acest scop poate
fi utilizat cu succes un aparat tip flex pe a cărei suprafaţă mobilă poate fi aplicat
un disc abraziv. Se va finisa până când, prin porţiunea albă a copitei, se poate
zări un ţesut de culoare roz. Aceasta e vascularizat şi dacă este tăiat se produc
hemoragii.
Forma unghiei şi modul în care calcă un ied sau un miel de câteva săptămâni
reprezintă modelul ideal după care operatorul se poate ghida, atât la ajustare cât
şi la finisare.
Orice greşeală se va manifesta în scut timp prin apariţia defectelor de aplomb
care, prin stresul produs, va afecta producţia obţinută indiferent de natura ei
(lână, lapte sau carne).
Contenţia ovinelor

Tehnici de castrare la berbeci şi ţapi


Sorin Voia

Castrarea este o acţiune care se aplică la vârste diferite în funcţie de opţiunea


crescătorului şi destinaţia masculilor: îngrăşare sau reproducţie.
Tineretul mascul destinat îngrăşării este castrat în perioada de alăptare, imediat
după ce testiculele au coborât în scrot, pentru a reduce efectele negative asupra
sănătăţii şi implicit asupra sporului mediu zilnic. Cu cât acţiunea se desfăşoară
mai târziu cu atât stresul este mai mare şi creşte riscul îmbolnăvirii animalului.
Prin castrarea masculilor destinaţi îngrăşării productivitatea muncii creşte nefiind
necesară constituirea unor turme separate pe sexe. Sunt însă şi crescători care
păstrează masculii necastraţi pe considerentul că aceştia cresc mai repede sub
stimulent hormonal (nivel ridicat de testosteron). În acest caz, castrarea trebuie
efectuată anterior sacrificării pentru a evita “mirosul şi gustul neplăcut” al cărnii.
Ţapii şi berbecii destinaţi reproducţiei vor fi castraţi după reformare, anterior
perioadei de recondiţionare.
Indiferent de metoda utilizată este necesară vaccinarea contra tetanusului.
.

1. CASTRAREA CHIRURGICALĂ

Iedul este contenţionat de membrele posterioare astfel încât spatele animalului


să se afle sprijinit pe pieptul celui care îl ţine. Se face o incizie a scrotului, cu un
bisturiu ascuţit, se pun în evidenţă testiculele şi se smulg fără a tăia cordoanele
testiculare. Pe rană se aplică un antiseptic.
La masculii adulţi vasele sanguine au un diametru mai mare şi nu pot fi smulse
fără a provoca hemoragii grave. Pentru a evita astfel de probleme se folosesc
pense hemostatice cu care se strânge, timp de câteva minute, fiecare cordon
testicular, anterior tăierii lui. Animalele castrate se introduc într-un ţarc curat şi
vor fi atent supravegheate în primele zile pentru a preveni apariţia infecţiilor.
În SUA, ţapii în vârstă de până la o lună sunt castraţi chirurgical fără anestezie.
În Anglia, legea stipulează că la tineretul ovin şi caprin în vârstă de peste 2 luni,
operaţia de castrare se efectuează numai de către medicul veterinar, după
anestezia animalului.

2. CASTRAREA CU AJUTORUL CLEŞTILOR


Se poate utiliza un cleşte special destinat acestui scop (ex. Burdizzo), de forme
diferite, cu ajutorul căruia se strivesc cordoanele testiculare.
Dacă testiculele au coborât în scrot, se strânge puternic cleştele la baza scrotului
imediat sub joncţiunea acestuia cu corpul unde există o zonă mai îngustă.
Fiecare cordon testicular v-a fi strâns separat.
Testiculele se atrofiază în aproximativ 30-40 de zile după desfăşurarea acţiunii.
Nu se provoacă răni deschise care să atragă muştele însă strivirea poate fi
incompletă şi unul sau ambele cordoane să rămână funcţionale. Metoda este
recomandată în cazul fătărilor târzii când temperatura mediului înconjurător este
mai ridicată. Stresul este minim, creşterea este influenţată foarte puţin şi se
elimină riscul apariţiei infecţiilor.
3. CASTRAREA CU AJUTORUL INELELOR DE CAUCIUC
Inelele elastice din cauciuc pot fi folosite la castrarea masculilor începând cu
vârsta de cel puţin 10 zile.
După ce ne asigurăm că ambele testicule se simt la palpare se aplică un inel de
cauciuc, la baza scrotului, cu ajutorul unui cleşte special. Inelul are un diametru
mai mic decât circumferinţa scrotului şi va efectua o stază puternică asupra
cordoanelor spermatice şi arteriale. Testiculele se usucă în 20-30 zile. Nu au loc
hemoragii şi riscul infecţiilor este redus. Când apar infecţii, se intervine
săptămânal cu iodură de potasiu aplicată local. În cazurile mai grave se
administrează antibiotice.
Cleşte pentru aplicarea inelelor de cauciuc

Inelele de cauciuc pot fi utilizate şi pentru a induce criptohidia. Pe baza mai


multor studii efectuate în Australia s-a demonstrat că masculii tineri sterilizaţi cu
ajutorul inelului de cauciuc se dezvoltă mai rapid, depun mai puţină grăsime şi
mai mult ţesut muscular, decât masculii castraţi sau necastraţi.
Procedeul constă în împingerea testiculelor înapoi în organism prin orificiile
inghinale şi aplicarea unui inel de cauciuc la baza scrotului pentru a le împiedica
să coboare în pungile testiculare. Temperatura constantă a corpului are efect
negativ asupra maturării spermatozoizilor şi induce sterilitatea parţială sau totală.
După efectuarea acestei acţiuni testiculele produc încă hormonii care au ca efect
creşterea sporului mediu zilnic şi a cantităţii de carne în carcasă. Activitatea
sexuală este însă redusă sau inexistentă.
Metoda se aplică la vârsta de aproximativ o lună, animalul numindu-se criptorhid
(testicule ascunse).
Nu se recomandă a fi utilizată pentru producerea de masculi încercători. După o
perioadă mai mare de timp, în testiculele reţinute, unele din celulele lui Sertoli se
pot transforma în tumori care produc cantităţi reduse de estrogeni şi induc
apariţia unor caractere feminine.
Indiferent de metoda de castrare aleasă acţiunea este motivată prin creşterea
calităţii cărnii care poate fi valorificată la preţuri mai mari atât pe piaţa internă cât
şi pe cea externă.

RETETE
Preparatele din lapte de capra sunt foarte valoroase avand o mare cautare si
fiind foarte apreciate in Europa dar la noi in tara acestea nu au vanzare nefiind o
educatie gastronomica si traditie in consumul produselor din lapte de capra.
TEHNOLOGIA DE FABRICATIE A BRANZEI DIN PASTA LACTICA
In Franta majoritatea brânzeturilor de caprã sunt fabricate pe baza unei “paste
lactice” si consumate din prima zi de fabricatie si pânã dupã mai mult de o lunã
de maturare. Brânzeturile de ferma sunt fabricate din lapte nefiert, un lapte de
calitate trebuind sã îndeplineascã urmãtoarele conditii :
- nu trebuie sã continã impuritãti vizibile
- nu trebuie sã prezinte miros si gust anormal
- aciditatea sã fie apropiatã sau usor superioarã laptelui din momentul mulsului,
18o Torner (Dornic)
- nu trebuie sã continã antibiotice, antiseptice, produse de curãtat
- nu trebuie sã continã germeni patogeni
ETAPELE tehnologiei de fabricatie a brânzei din pastã lacticã
FILTRAREA si determinarea aciditãtii laptelui (prin titrare cu biuretã)
COAGULAREA, adicã închegarea laptelui. Se ia temperatura laptelui care
trebuie sã fie 20-24oC ; se adaugã zer (lactoser) 2-3%, se adaugã cheagul în
cantitate de 0,6-0,8ml la 10 litri lapte (cu 520 mg chimozinã ) cu o seringã sau
eprubetã; se amestecã laptele; se mentin vasele cu lapte pentru închegare la 18-
23oC timp mediu de 24ore (12-36 ore), notându-se ora când s-a adãugat
cheagul.
MODELAREA, se verificã laptele prins care trebuie sã fie tare, neted si dezlipit
de marginile recipientului, iar dacã este moale se fac 2-3 tãieturi cu cutitul si se
mai lasã 1-3ore. Se face analiza aciditãtii zerului care trebuie sã fie 50-65o T.
Pentru modelarea pastei sunt necesare forme speciale, adicã niste cutii din
plastic cu perforatii dese dar mici atât pe fund cât si pe pereti. Se ia laptele
închegat cu polonicul, foarte usor ca sã nu se sfãrâme prea mult si se umplu
aceste forme; se pãstreazã 20% din lapte pentru adãugarea lui ulterioarã, asa
încât brânza rezultatã sã aibã gramajul dorit. Dupã 2-3ore de scurgere se
adaugã în forme si cantitatea opritã.
SCURGEREA SI SARAREA brânzei: formele cu lapte închegat se tin la scurs pe
o masã de inox timp de 12-24 ore, la temperatura de 18-23oC. Dupã primele 6-7
ore de scurgere pasta se sãreazã, apoi se întoarce în formã si se sãreazã din
nou. Sãrarea se efectueazã cu scopul conservãrii brânzei , formãrii crustei, si
definitivãrii gustului, doza de sare fiind de 1-2gr. la 100 grame cas.
ÎNTARIREA SI USCAREA brânzei au ca scop completarea scurgerii zerului,
stabilizarea brânzei si buna implantare a florei de maturare. Întãrirea brânzei are
loc la temperatura de 16-18oC si umiditatea de 70-80% (în functie de flora
doritã), timp de 18-24 ore. Pentru întãrire, se scot bucãtile de brânzã din forme,
se aseazã pe un grãtar în sala de fabricatie si se sãreazã fatã de deasupra.
Uscarea este de preferat sã se facã într-o încãpere specialã, uscatã, prevãzutã
cu ventilator, cu temperatura de 12-16oC, umiditatea 70-85%, timp de 24 ore în
medie (între 1-3 zile). Se cântãreste brânza înainte si dupã uscare :dupã tipul de
brânzã, se pierde în greutate cam 10-25%. În timpul uscãrii se întorc calupurile
de brânza zilnic
MATURAREA: se pun grãtarele cu bucãtile de brânzã într-o încãpere aerisitã,
dar umedã, ca sã se dezvolte o flora de suprafata (uneori se introduc chiar
mucegaiuri sau levuri).Temperatura camerei de maturare trebuie sã fie constantã
(8-12oC), umiditatea 80-85% sau chiar 90%, depinzând de flora ce trebuie sã se
dezvolte. În timpul maturãrii se întorc bucãtile de brânzã la 2-3 zile ; durata
maturãrii (1 sãptãmânã –1 luna) depinde de stadiul la care se va consuma
brânza, si anume : proaspãtã, semiuscatã sau uscatã.