UNIVERSUL
MERCUR
Venus este a doua planetă de la Soare. Este numită după zeița
romană a iubirii și frumuseții. Este al treilea obiect natural ca
luminozitate pe cerul nopții după Soare și Lună. Mărimea sa stelară
observată atinge -4,6 m și este suficientă pentru ca lumina reflectată
din Venus să creeze umbre; rareori este vizibilă cu ochiul liber și în
timpul zilei.
Fiind una dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer, Venus a
fost un element principal în cultura umană încă din cele mai vechi
timpuri; a fost o inspirație primordială pentru scriitori și poeți. Venus a
fost prima planetă căreia i s-au trasat mișcările pe cer, încă din al
doilea mileniu î.Hr.
VENUS
MARTE
Jupiter este a cincea planetă de la Soare și cea mai mare din
Sistemul Solar. Este un gigant gazos cu o masă de o miime din cea a
Soarelui, dar de două ori și jumătate decât masa totală a tuturor
celorlalte planete din Sistemul Solar.
Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte vizibile cu
ochiul liber pe cerul nopții și a fost cunoscut civilizațiilor antice încă de
pe vremea istoriei înregistrate. Este numit după zeul roman Jupiter.
Când este privit de pe Pământ, Jupiter poate fi suficient de luminos
pentru ca lumina sa reflectată să arunce umbre, și este în medie cel
de-al treilea obiect natural ca strălucire pe cerul nopții după Lună și
Venus.
Jupiter este formată din trei sferturi de hidrogen și un sfert din heliu.
Poate avea un nucleu stâncos din elemente mai grele, dar la fel ca
celelalte planete gigant, lui Jupiter îi lipsește o suprafață solidă bine
definită. Datorită rotației sale rapide, forma planetei este cea a unui
elipsoid de rotație (mai turtit la poli și mai bombat la ecuator).
JUPITER
SATURN
NEPTUN
Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind
singurul său satelit natural permanent. Este al cincilea cel mai
mare satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai mare dintre sateliți
planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul
său primar). După satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al doilea cel mai
dens satelit dintre cei ale căror densități sunt cunoscute.
Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna
aceeași față către el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare
vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre zonele înalte ale
scoarței și craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe
Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca
strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt întunecată, deși prin
comparație cu cerul nopții pare foarte luminoasă, reflectanța ei fiind
doar puțin mai mare decât cea a asfaltului uzat. Influența ei
gravitațională produce mareele oceanice, mareele de uscat, și o
ușoară prelungire a zilei.
LUNA