Sunteți pe pagina 1din 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ŞI ELECTRONICĂ

CATEDRA “Sisteme informaţionale”

Studiu Individual Nr.1


La disciplina: Bazele legislației în domeniu

Tema: Dezvoltarea constituțională a Republicii Moldova

Elaborat:

Verificat: Alina Lesnic

Chişinău 2020
Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un
alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.

Pentru ca să obţină acest titlul “Suprem”, ea a trecut prin următoarele faze:

1. De la 1831 până la primul Război Mondial

2. a)Regulamentele organice

3. Regulamentul organic a fost votat de Adunarea Obştească şi a intrat în


vigoare la 1 ianuarie 1832. Astfel în Moldova a apărut idei moderne
privitoare la organizarea de stat. Acest act consacra domnia electivă..
Domnitorul numea în dregătorii, având putere executivă, de asemenea păstra
calitatea de judecător suprem, fruntea Divanului domnesc, ca instanţă de
apel.

4. A fost format Sfatul Administrativ şi Adunarea Obştească extraordinară care


avea ca atribuţii alegerea domnului.

5. Cadrul juridic creat de acest act era puţin favorabil dezvoltării


constituţionale. Prin compoziţia lui, obişnuitele adunări obşteşti nu
constituiau o arenă în care să se înfrunte clase cu interese fundamentale
opuse sau partizani şi adversari ai aplicării regulilor regimului
parlamentar. Separaţia puterilor era abia schiţată

b) Proclamaţia de la Izlaz
Inspirată din Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului, Proclamaţia din 1848 de
la Islaz prevedea că domnul urma nu numai să fie ales de Adunarea Generală
reprezentativă a tuturor stărilor, ci să fie responsabil în faţa acesteia.
După înfrângerea din 1848 a revoluţiei din Moldova şi Muntenia, prevederile
de drept constituţional ale regulamentelor organice au fost modificate prin
Constituţia de la Balta – Liman, încheiată cu Rusia şi Turcia la 1 mai 1849,
Adunările obşteşti fiind înlocuite cu divanuri formate din boieri numiţi de domn.
c) Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi Constituţia României din
1866
După unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat unic – România, o importanţă
constituţională a avut statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris, iar mai apoi,
Constituţia din 1866.
În baza statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris, domnitorul a adoptat o
serie de legi în scopul de a realiza importante reforme în ţară. La 30 iunie 1866,
după modelul constituţiei belgiene, este votată de Parlament Constituţia României,
sancţionată de domnitor la 1 iulie 1866. Prin esenţa sa constituţia este modernă şi
democratică.
Constituţia consacră în chiar primul articol că: „Principatele Unite Române
constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”
Constituţia consfinţea principii constituţionale progresiste moderne şi de asemenea
monarhia constituţională pe baza separaţiei puterilor. Puterea legislativă se exercita
colectiv de Domn şi de Reprezentanţa naţională, care se împarte în două adunări:
cea a deputaţilor şi senatul. Puterea executivă era exercitată de domn cu sprijinul
miniştrilor. Puterea judecătorească era exercitată de curţi şi tribunale, adică de
organe speciale judecătoreşti, constituite în baza legii. 

Constituţia din anul 1866 a suferit o serie de modificări. Pentru perioada istorică
adoptării ei, Constituţia din 1866 a fost una din cele mai liberale din Europa şi a
constituit un puternic instrument juridic pe calea modernizării ţării în spiritul
revendicărilor democratice.

2. Perioada interbelică
a) Constituţia României din anul 1923
• La sfârşitul lunii martie 1923 noua constituţie a fost votată, promulgată şi
publicată la 29 martie. Constituţia cuprindea 8 titluri şi 138 de articole.
Aproximativ 60 % din textul Constituţiei din 1866 a fost preluat de noua
constituţie.

• Constituţia din 1923 a garantat drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ca


libertatea constituţiei, a presei, a întrunirilor, dreptul la asociere, egalitatea
tuturor în faţa legii, libertatea individuală, inviolabilitatea personală şi a
domiciliului, secretul corespondenţei, dreptul la învăţământ, dreptul de a
alege şi de a fi ales, dreptul la petiţionare, dreptul de a-i reclama în justiţie
pe funcţionarii publici. Constituţia garanta proprietatea de orice natură,
proclama dreptul la vot universal, egal direct şi cu scrutin secret. Consfinţea
ca formă de guvernământ monarhia constituţională cu regim democratic
parlamentar.

• Constituţia din 1923 a înscris principiul supremaţiei legii şi al statului de


drept, organizând controlul constituţionalităţii legilor şi contenciosul
administrativ.

• Modalitatea de revizuire demonstrează că Constituţia din 1923 a fost


concepută ca o constituţie rigidă, revizuirea putea fi înfăptuită printr-o
procedură specială. Asupra iniţiativei de revizuire a constituţiei trebuiau să
se pronunţe toate trei ramuri ale puterii legislative.

b) Constituţia din 1938

În 1938, regele Carol al II-lea a emis o nouă constituţie ne ţinând seama de


procedura de modificare, care a fost întărită pe cale plebiscitară. Ea a marcat
trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu supremaţia executivului.
Deşi parlamentul continua să acţioneze, rolul puterii executive s-a intensificat, ca
adus la înlăturarea principiului separaţiei puterilor în stat şi concentrarea puterii
politice în mâinile regelui.

Potrivit acestei constituţii, regele era nu numai titularul puterii executive, ci şi al


celei legiuitoare. Reprezentanţa naţională, alcătuită din Camera Deputaţilor şi
Senat, era un simplu instrument cu ajutorul căruia el urma să-şi exercite această
putere.

Constituţia din 1938 a fost suspendată la 5 septembrie 1940. La 31 august 1944,


Prin Decret regal, era restabilită acţiunea constituţiei din 1923 şi se sublinia că se
restabilesc drepturile românilor recunoscute de constituţia din 1866 şi 1923, astfel
subliniindu-se o veche tradiţie constituţională, punându-se capăt regimului
dictatorial.

3. Constituţiile socialiste
a) Constituţia R.A.S.S.M. din 1925

• La 10 mai 1925 Congresul al IX-lea al Sovietelor din întreaga Ucraină a


întărit Constituţia R.A.S.S.M. şi a introdus modificări respective în
Constituţia R.A.S.S.M. Congresul I al Sovietelor din Moldova a adoptat
Constituţia R.A.S.A.M. la 23 aprilie 1925.

• Constituţia cuprindea 48 de puncte expuse în şapte capitole şi anume:


prevederile generale, organele supreme ale puterii de stat, Sovietul
Comisarilor Norodnici, organele puterii locale, bugetul R.A.S.S.M.,
stema şi steagul. Constituţia din 1925 nu se referea la drepturi şi
libertăţi, ceea ce nu este compatibil cu denumirea de constituţie
modernă.

• Conform acestei constituţii sistemul judiciar era compus din


judecătoriile norodnici organizate în teritoriu, Judecătoria Principală,
ce activa în baza regulamentului său şi Judecătoria Supremă a U.R.S.S.,
ca instanţa superioară care exercită un control în general, inclusiv şi
administrativ.

• Ea a consfinţit prin lege dictatura prolitariatului, bazată pe alianţa


clasei muncitoare şi ţărănimii, determinând rolul conducător al
Partidului Comunist. Constituţia R.A.S.S.M. din 1925 a instaurat baza
de organizare a puterii muncitorilor şi ţăranilor într-un sistem unic de
organizare reprezentativă – sovietele de deputaţi ai ţăranilor şi ai
Armatei Roşii.

b) Constituţia R.A.S.S.M. din 1938

• În baza renovării constituţionale a U.R.S.S. (1936), la 6 ianuarie 1938 a fost


adoptată noua constituţie a R.A.S.S.M., care avea 11 capitole şi 114 articole
cu patru capitole mai mult decât cea din 1925. Capitolele noi se refereau la
orânduirea socială, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, sistemul electoral,
procedura de modificare a constituţiei.

• În organizarea puterii de stat n-a realizat principiul separaţiei puterilor, ci pe


cel al unicităţii puterilor. Organele erau împărţite în categorii, între care se
stabileau relaţii de subordonare, din treaptă în treaptă, până la organul
suprem – Sovietul Suprem. Sovietul Suprem nu era unicul organ
legislativ,de oarece actele referitor la modificarea constituţiei, la împărţirea
administrativ – teritorială, trebuieau confirmate din partea organelor
ucrainene.

• Proclamând cetăţenilor drepturi, Constituţia concomitent le-a înaintat şi


anumite îndatoriri: executarea legilor, respectarea disciplinei de muncă,
atitudinea onestă faşă de datoria obştească, stima faţă de regulile de
convieţuire socială, păstrarea şi consolidarea proprietăţii socialiste.

c) Constituţia R.S.S.M. din 1941

Următoarea etapă în evoluţia constituţionalismului în Moldova se referă la


formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi adoptarea Constituţiei
R.S.S.M. din 1941. Trăsăturile de bază şi principiile acestei constituţii se
caracterizează prin continuitatea prevederilor Constituţiei U.R.S.S. din 1936,
Constituţiei R.S.S.U. din 1937, cât şi ale Constituţiei R.A.S.S.M. din 1925 şi 1938.

• Ca organe supreme ale puterii de stat, constituţia menţiona Sovietul Suprem


şi Prezidiul Sovietului Suprem, ambele aveau putere legislativă şi, parţial,
executivă. Sovietul Comisarilor Norodnici – Guvernul R.S.S.M., era
caracterizat ca organ suprem şi de dispoziţie al puterii de stat format de
Sovietul Suprem al R.S.S.M. şi în fruntea căruia se află preşedintele lui.

• Ca organe locale, Constituţia arată Sovietele locale, organele alese în baza


dreptului electoral universal, egal, direct cu scrutin secret.

Modificarea constituţiei putea fi făcută doar de Sovietul Suprem al R.S.S.M.


cu două treimi din voturi. Constituţia din 1941 permitea temporar existenţa
proprietăţii private mici. Această Constituţie renunţă la principiile universale:
pluralismul politic, separaţia puterilor, supremaţia legii şi a statului de drept.

d) Constituţia R.S.S.M. din 1978

• La 15 aprilie 1978, Sovietul Suprem al R.S.S.M. a votat în unanimitate


Constituţia din 1978. Structura acestei Constituţii era următoarea:
preambulul, 10 secţiuni, care conţin 19 capitole şi 172 articole.

• În capitolul I se declară că „toată puterea în R.S.S.M. aparţine poporului”,


care o exercită prin Sovietele de deputaţi ai norodului. În art. 10 se menţiona
că „baza sistemului economic al R.S.S.M. o constituie proprietatea
socialistă” sub formă de proprietate de stat, cooperatist – colhoznică şi a
altor organizaţii obşteşti, ne menţionând că această proprietate a provenit din
lichidarea proprietăţii private. În art. 13 Constituţia aminteşte şi proprietatea
personală, care se extindea asupra obiectelor de întrebuinţare curentă, casă
de locuit şi economiile provenite din muncă.

• Se prevedea cetăţenia dublă: fiecare cetăţean al R.S.S.M. este cetăţean al


U.R.S.S.. Se declară în faţa legii a tuturor cetăţenilor R.S.S.M., egalitatea în
drepturi indiferent de rasă, naţionalitate, sex, studii, religie, limbă etc.

• Constituţia din 1978 lărgea drepturile cetăţenilor, adăugând la drepturile


fixate în constituţia precedentă – la muncă, învăţătură, odihnă, asigurare
socială – şi altele noi ca: dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la locuinţă,
dreptul de a se folosi de realizările culturii, dreptul de a participa la
conducerea treburilor de stat şi obşteşti, dreptul de a depune plângeri
împotriva acţiunilor persoanelor oficiale, organele de stat şi obşteşti.

4. Etapa actuală. Constituţia Republicii Moldova din 1994

• La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă


Constituţie a Republicii Moldova, care în termen de trei zile a fost
promulgată de preşedintele republicii Moldova şi a intrat în vigoare la 27
august 1994. Din această zi Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie
1978 cu toate completările şi modificările ei a fost considerată ca fiind
abrogată.

• Conţinutul normativ al constituţiei adoptate este structurat, din punct de


vedere juridic, în 151 de articole grupate în şapte titluri, unele având
capitole şi secţiuni.

• La 5 iulie 2000, Parlamentul a adoptat Legea nr. l 115-XIV cu privire la


modificarea şi completarea Constituţiei RM. Modificările Constituţiei au
limitat competenţa şi rolul Preşedintelui RM în favoarea Guvernului şi a
Parlamentului. Astfel prin aceste modificări statul RM s-a transformat
dintr-un stat cu model semiprezidenţial de guvernare într-un stat cu model
parlamentar de guvernare. În special Parlamentului i s-a atribuit
competenţa de a alege Preşedintele Republicii cu votul a 3/5 din numărul
deputaţilor aleşi şi a-l demite cu votul a 2/3 din numărul deputaţilor aleşi.

S-ar putea să vă placă și