Pronumele reflexiv 

ține locul unui substantiv (obiect) asupra căruia se

manifestă în mod direct sau indirect acțiunea verbului și are forme doar
pentru cazurile dativ și acuzativ. Atunci când acțiunea se reflectă în mod
direct, pronumele este în cazul acuzativ, iar atunci când se reflectă
indirect stă în cazul dativ.
El se uită la profesor și se chinuie să-și amintească poezia.
Așază-te în bancă și deschide-ți cartea.
CUPRINS
 Formele pronumelui reflexiv
 Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv
o Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul acuzativ
o Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul dativ
o Pronumele reflexiv forma neaccentuată și funcția sintactică
Formele pronumelui reflexiv
Pronumele reflexiv are forme proprii doar pentru persoana a III-a (se,
s-;  își și-; sine; sie, sieși), pentru celelalte persoane sunt folosite formele
neaccentuate de acuzativ și dativ ale pronumelui personal.
CAZ PERSOANĂ FORMĂ SINGULAR PL
acuzativ I neaccentuată mă, m-. -m- ne
a II-a neaccentuată te vă
a III-a neaccentuată se, s- se,
accentuată (pe) sine (pe
dativ I neaccentuată îmi, mi ne
a II-a neaccentuată îți, ți vă,
a III-a neaccentuată își, și- își,
accentuată sie, sieși sie
Formele pronumelui reflexiv au aceeași persoană și același număr ca
și subiectul verbului determinat, deoarece pronumele este identic cu
subiectul. Din această particularitate se poate desprinde o regulă
generală de a identifica un pronume reflexiv (persoanele I și a II-a) și de
a nu-l confunda cu pronumele personal (persoanele I și a II-
a): pronumele reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul pe
care îl însoțește.
 Eu m–amuz de situația creată.
(eu – pron. personal, persoana I singular, mă - pron. reflexiv, persoana
I singular, amuz – verb, persoana I singular)
 Filmul m–amuză nespus de mult.
(el – pron. personal, persoana a III-a singular, mă - pron. personal,
persoana I singular, amuză – verb, persoana a III-a singular)
Uneori, în locul pronumelor pe sine, sie, sieși se folosesc formele
accentuate ale pronumelui personal (pe el, pe ea, pe ei, pe ele; lui/ei,
lor).
Se apără pe sine. (Se apără pe el. / Se apără pe ei (ele).)
Își pregătește sieși. (Își pregătește lui (ei).  / Își pregătesc lor.)
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul acuzativ
complement direct
Eu mă apăr de soare. (pe cine apăr? (pe mine) mă)
Eu mă apăr pe mine de soare. (pe cine apăr? pe mine mă)
El se apară pe sine. (pe cine se apară? pe sine se)
! El se apară pe el. (pe cine se apară? pe el – forma accentuată a
pronumelui personal)
complement indirect
El povestește despre sine. (despre cine povestește? despre sine)
nume predicativ
Totul este pentru sine. (pentru cine este? pentru sine)
atribut pronominal prepozițional
Încrederea în sine este bună. (care încredere? în sine)
complement circumstanțial de loc
Profesoara l-a așezat lângă sine. (unde a așezat? lângă sine)
complement circumstanțial de mod
Și-a spus în sine. (cum a spus? în sine)
complement circumstanțial instrumental
A reușit prin sine. (prin cine a reușit? prin sine)
complement circumstanțial de relație
Cât despre tine, mai vorbim. (în ce privință vorbim? despre tine)
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul dativ
atribut pronominal
Mircea și-a depus banii la bancă. (și arată că Mircea este posesorul
banilor săi > banii săi)
complement indirect
Își făcea loc cu coatele. (cui? (lui) își)
Pronumele reflexiv forma neaccentuată și funcția sintactică
Pronumele reflexiv forma neaccentuată își păstrează sau nu funcția
sintactică în funcție de verbele pe care le însoțește. Pronumele
reflexiv are funcție sintactică atunci când verbele au valorile:
 reflexiv obiective: se identifică obiectul cu subiectul (își
spune ‒ sieși, lui, ei; se spală ‒ pe sine, pe el, pe ea)
 reflexiv reciproc: acțiunea este reciprocă (își vorbesc ‒ unul altuia;
se înțeleg ‒ unul cu altul)
 reflexiv participativ: subiectul are interese în acțiune (își
cumpără ‒ ceva pentru sine)
 reflexiv posesiv: exprimă posesia asupra unui obiect (își ia
geanta ‒ geanta sa, geanta lui, geanta ei)
Pronumele reflexiv nu are funcție sintactică atunci când verbele au
valorile:
 reflexiv impersonal: acțiune impersonală (se întâmplă, se spune, se
cuvine, se cade)
 reflexiv eventiv: exprima o transformare (se îngrașă, se înroșește,
se îmbogățește)
 reflexiv pasiv: se înlocuiește cu diateza pasivă (se
construiesc ‒ sunt construite)
 reflexiv dinamic: exprimă o participare intensă în acțiune (își
amintește, se gândește, se miră)
În aceste situații, formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv intră în
alcătuirea diatezei reflexive a verbelor.