1
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat rotund, de culoare roz, cu inscripţia “221” pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
Januvia este indicat la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în
asociere cu metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul nu realizează un control glicemic
adecvat.
Pentru pacienţii cu diabet zaharat tip 2 la care este adecvată folosirea agoniştilor PPARγ (de exemplu
tiazolidindionă), Januvia este indicat în asociere cu agonişti PPARγ când dieta şi exerciţiul fizic plus
agoniştii PPARγ în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.
Doza de Januvia este de 100 mg, o dată pe zi. Se menţine doza de metformin sau de agonist PPARγ,
iar sitagliptinul se administrează concomitent.
În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul îşi aminteşte.
Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, experienţa din studiile clinice cu Januvia este
limitată. De aceea, nu este recomandată utilizarea Januvia la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Januvia
nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Pentru pacienţii cu vârstă ≥75 ani sunt
disponibile date limitate privind siguranţa şi sunt necesare precauţii.
2
Copii
Januvia nu este recomandat la copii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi
eficacitatea medicamentului.
4.3 Contraindicaţii
Generale
Januvia nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei
diabetice.
Hipoglicemia
În studiile clinice cu Januvia în monoterapie şi în asociere cu metformin sau cu pioglitazonă, cu
sitagliptin au fost raportate rate de hipoglicemie similare cu cele raportate la pacienţii la care s-a
administrat placebo. Nu a fost suficient studiată utilizarea sitagliptin în asociere cu medicamente
cunoscute că determină hipoglicemie, cum sunt derivaţii de sulfonilure sau insulina.
Insuficienţa renală
Având în vedere experienţa limitată, pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă nu ar
trebui trataţi cu Januvia (vezi pct. 5.2).
Ciclosporină: A fost efectuat un studiu pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor potent al
glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptin. Administrarea unei doze orale unice de 100 mg
sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC şi Cmax ale
sitagliptin cu aproximativ 29 %, respectiv 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptin nu
au fost considerate clinic semnificative. Clearance-ul renal al sitagliptin nu s-a modificat în mod
semnificativ. Aşadar, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori ai glicoproteinei p.
Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptin
este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală, metabolizarea, inclusiv
prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului. Metabolizarea poate juca un rol
mai semnificativ în eliminarea sitagliptin în insuficienţa renală severă sau IRST. Din acest motiv, este
posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu: ketoconazol, itraconazol, ritonavir,
claritromicină) să altereze farmacocinetica sitagliptin la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau
IRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate în studii
clinice.
Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptin este un substrat al glicoproteinei p şi OAT3
(transport anionic organic). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de către
probenecid, deşi riscul interacţiunilor clinic semnificative este considerat a fi mic. Administrarea
concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo.
3
Efectele sitagliptin asupra altor medicamente
Datele sugerează că in vitro, sitagliptin nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii
clinice, sitagliptin nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei,
simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei
capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului
cationic organic (TCO).
Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină şi poate fi un inhibitor
uşor al glicoproteinei p in vivo.
Digoxină: Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină. După
administrarea a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg Januvia, timp de 10 zile, ASC plasmatic al
digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică în medie cu 18 %. Nu se recomandă
ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate digoxinică trebuie
monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxina sunt administrate concomitent.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea Januvia la femeile gravide. Studiile la animale au indicat
toxicitate reproductivă la doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Datorită lipsei datelor la om, Januvia nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sitagliptin este excretat în laptele uman. Studiile la animale au indicat excreţia
sitagliptin în laptele matern. Januvia nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, atunci când conduceţi vehicule şi folosiţi utilaje trebuie avut în vedere că au fost
raportate ameţeală şi somnolenţă.
În 9 studii clinice mari, cu durată de până la 2 ani, peste 2700 pacienţi au primit tratament cu Januvia
100 mg pe zi, în monoterapie sau în asociere cu metformin, cu o sulfoniluree (cu sau fără metformin)
sau un agonist PPARγ. În aceste studii, ratele întreruperilor datorate reacţiilor adverse considerate ca
fiind legate de medicament au fost de 0,8 % pentru Januvia 100 mg pe zi în monoterapie şi de 1,5 %
cu alte tratamente. Nu au fost raportate reacţii adverse considerate ca legate de medicament în exces la
pacienţii trataţi cu sitagliptin (>0,2 % şi diferenţă >1 pacient) faţă de cei trataţi cu medicamentul de
control.
ASOCIEREA CU METFORMIN
Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu sitagliptin 100 mg în asociere cu metformin, incidenţele
reacţiilor adverse considerate legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin/metformin,
comparativ cu tratamentul cu placebo/metformin, au fost de 9,3 %, respectiv 10,1 %. Reacţiile adverse
considerate legate de medicament, raportate în exces la pacienţii trataţi cu sitagliptin (>0,2 % şi
diferenţă >1 pacient) faţă de cei cărora li s-a administrat placebo sunt următoarele:
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); şi foarte rare (< 1/10000).
4
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: dureri la nivelul părţii superioare a abdomenului, diaree
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: scăderea glicemiei
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: scădere ponderală
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: flatulenţă
În plus faţă de reacţiile adverse legate de medicament descrise mai sus, au fost raportate reacţii
adverse, fără referire la relaţia de cauzalitate cu medicamentele, care au apărut în proporţie de cel puţin
5 % şi mai frecvent la pacienţii trataţi cu Januvia şi care au inclus infecţii ale tractului respirator
superior şi nazo-faringite. Au fost raportate reacţii adverse suplimentare, fără referire la reacţia de
cauzalitate cu medicamentele, care au apărut mai frecvent la pacienţii trataţi cu Januvia (nu au depăşit
5 %, dar au apărut cu o incidenţă mai mare de 0,5 % la Januvia faţă de cea din grupul de control) ce au
inclus osteoartrită şi dureri la nivelul extremităţilor.
În studiile clinice a fost observată o creştere mică a numărului de leucocite (diferenţă de aproximativ
200 celule/microlitru în numărul de leucocite, comparativ cu placebo; număr mediu iniţial de
leucocite - aproximativ 6600 celule/microlitru), datorită unei creşteri a neutrofilelor. Această
observaţie a survenit în majoritatea, dar nu în toate studiile. Această modificare a parametrilor de
laborator nu este considerată clinic relevantă.
5
În cursul tratamentului cu Januvia nu au fost observate modificări clinic semnificative ale semnelor
vitale sau ECG (inclusiv intervalul QTc).
4.9 Supradozaj
În studii clinice controlate, cu subiecţi sănătoşi, doze unice de până la 800 mg sitagliptin au fost, în
general, bine tolerate. În unul dintre studii au fost observate, la o doză de 800 mg sitagliptin, creşteri
minime ale QTc, care nu au fost considerate clinic relevante. Nu există experienţă la om cu doze mai
mari de 800 mg.
Sitagliptin se elimină în proporţie mică prin dializă. În studii clinice, într-o şedinţă de 3-4 ore de
hemodializă a fost îndepărtată aproximativ 13,5 % din doză. Dacă este cazul, trebuie avută în vedere
hemodializa prelungită. Nu se cunoaşte dacă sitagliptin este dializabil prin dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Januvia face parte dintr-o clasă de medicamente antihiperglicemiante orale, denumită inhibitori ai
dipeptidil peptidazei 4 (DDP-4). Ameliorarea controlului glicemic observată cu acest medicament
poate fi mediată prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi. Hormonii endogeni, care includ
peptidul 1 glucagon-like (PGL-1) şi peptidul insulinotrop dependent de glucoză (PIG), sunt eliberaţi
din intestin pe tot parcursul zilei, iar concentraţiile lor cresc ca răspuns la ingestia de alimente. Aceşti
hormoni fac parte dintr-un sistem endogen implicat în reglarea fiziologică a homeostaziei glucozei.
Când concentraţiile glucozei în sânge sunt normale sau crescute, PGL-1 şi PIG cresc sinteza şi
eliberarea insulinei din celulele beta pancreatice, prin căi de semnalizare intracelulară care implică
AMP-ul ciclic. Tratamentul cu PGL-1 sau cu inhibitori ai DPP-4 pe modele animale de diabet zaharat
tip 2 a demonstrat îmbunătăţirea răspunsului celulelor beta la glucoză şi stimularea biosintezei şi
eliberării insulinei. În cazul unor concentraţii mai mari de insulină, preluarea glucozei în ţesuturi este
crescută. În plus, PGL-1 reduce secreţia de glucagon din celulele alfa pancreatice. Concentraţiile
reduse de glucagon, împreună cu concentraţiile mai mari de insulină, duc la o producţie hepatică mai
redusă de glucoză, determinând scăderea glicemiei. Când concentraţiile glucozei în sânge sunt mici nu
se observă stimularea eliberării de insulină şi supresia secreţiei de glucagon de către PGL-1. PGL-1 nu
afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie. Activitatea PGL-1 şi PIG este limitată de
enzima DPP-4, care hidrolizează rapid hormonii endogeni în metaboliţi inactivi. Sitagliptin împiedică
hidroliza hormonilor endogeni de către DPP-4, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale formelor
active de PGL-1 şi PIG. Prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi, sitagliptin creşte
eliberarea de insulină şi scade valorile de glucagon, într-un mod dependent de glucoză. La pacienţii cu
diabet zaharat tip 2 cu hiperglicemie, aceste modificări ale valorilor insulinei şi glucagonului
determină scăderea hemoglobinei A1c (HbA1c) şi scăderea glicemiei á jeun şi postprandiale. Deşi
sitagliptin este un inhibitor potent şi selectiv al enzimei DPP-4, acesta nu inhibă enzimele înrudite
DPP-8 sau DPP-9. Inhibarea DPP-8 sau DPP-9, dar nu şi a DPP-4, se asociază cu toxicitate în
modelele animale preclinice şi cu alterarea funcţiei imune in vitro.
Pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei monoterapiei cu Januvia au fost efectuate două studii.
Tratamentul cu sitagliptin în doză de 100 mg a fost asociat cu ameliorări semnificative, comparativ cu
placebo, ale valorilor HbA1c (variaţii de -0,60 % şi -0,79 %, comparativ cu placebo, în studii de 18,
respectiv 24 săptămâni, cu valori iniţiale ale HbA1c de aproximativ 8 % în ambele studii), ale
glicemiei á jeun (GJ) şi ale glicemiei determinate la 2 ore postprandial (GPP). Pacienţii cu intervale
mai scurte de timp de la momentul diagnosticării diabetului (< 3 ani) sau cu valori iniţiale mai mari ale
6
HbA1c au prezentat reduceri mai importante ale HbA1c. Îmbunătăţirea valorilor HbA1c nu a fost
influenţată de sex, vârstă, rasă, IMC iniţial, de prezenţa sindromului metabolic sau de un indice
standard de rezistenţă la insulină (HOMA-IR). În ambele studii, sitagliptin a fost asociat cu o reducere
semnificativă, comparativ cu placebo, a GJ (-1,07 mmol/l în studiul cu durata de 18 săptămâni şi
-0,88 mmol/l în studiul cu durata de 24 săptămâni) la 3 săptămâni, primul moment în care GJ a fost
măsurată. Tratamentul cu Januvia 100 mg pe zi la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 a îmbunătăţit
semnificativ markerii surogat ai funcţiei celulelor beta, inclusiv HOMA-β (Homeostasis Model
Assessment-β – Modelul β de evaluare a homeostaziei), raportul proinsulină-insulină şi parametrii de
responsivitate a celulelor beta, din cadrul testului de toleranţă la glucoză cu determinări frecvente.
Incidenţa observată a hipoglicemiei la pacienţii trataţi cu Januvia a fost similară cu placebo. În cursul
terapiei cu sitagliptin, greutatea corporală nu a crescut faţă de cea iniţială în nici unul dintre studii,
comparativ cu o uşoară scădere înregistrată la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.
Într-un studiu care a inclus pacienţi cu diabet zaharat tip 2 şi cu insuficienţă renală cronică (clearance-
ul creatininei < 50 ml/min), au fost studiate siguranţa şi tolerabilitatea dozelor reduse de sitagliptin şi
acestea au fost, în general, similare cu placebo. În plus, scăderea valorilor HbA1c şi GJ cu sitagliptin,
comparativ cu placebo, au fost, în general, similare celor observate în alte studii de monoterapie la
pacienţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 5.2). Numărul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată
până la severă a fost prea mic pentru a confirma siguranţa utilizării sitagliptin la acest grup de pacienţi.
Au fost efectuate studii clinice pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei Januvia în asociere cu
metformin. Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu control placebo, cu sitagliptin în doză de
100 mg în asociere cu metformin, sitagliptin a conferit îmbunătăţiri semnificative ale valorilor HbA1c
(variaţii de -0,65 %, comparativ cu placebo, cu valoarea iniţială medie a HbA1c de aproximativ 8 %),
GJ şi GPP. Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu control placebo, cu sitagliptin în asociere cu
pioglitazonă (175 pacienţi au fost trataţi cu sitagliptin, 178 pacienţi cărora li s-a administrat placebo),
sitagliptin a determinat îmbunătăţiri semnificative ale valorilor HbA1c (variaţie -0,7 %, comparativ cu
placebo, cu valoarea iniţială medie a HbA1c de aproximativ 8 %) şi GJ.
Într-un studiu care a comparat eficacitatea şi siguranţa asocierii Januvia 100 mg sau glipizidă (un
derivat de sulfoniluree) la pacienţii cu control glicemic inadecvat sub monoterapia cu metformin,
sitagliptin a fost similar glipizidei în reducerea HbA1c (variaţie medie de -0,67 % faţă de valorile
iniţiale în săptămâna 52, cu valori iniţiale ale HbA1c de aproximativ 75 % în ambele grupuri de
tratament). Doza medie de glipizidă utilizată în grupul comparator a fost de 10 mg pe zi cu
aproximativ 40 % dintre pacienţi necesitând o doză de glipizidă ≤ 5 mg pe zi de-a lungul studiului. Cu
toate acestea, mai mulţi pacienţi din grupul tratat cu sitagliptin au întrerupt tratamentul datorită lipsei
eficacităţii faţă de grupul tratat cu glipizidă. În acest studiu, rata proinsulină/insulină, marker-ul
sintezei şi eliberării insulinei, a fost îmbunătăţită cu sitagliptin şi deteriorată în tratamentul cu
glipizidă. Incidenţa hipoglicemiei în grupul tratat cu sitagliptin (4,9 %) a fost semnificativ mai mică
decât în grupul tratat cu glipizidă (32,0 %). Pacienţii trataţi cu sitagliptin au prezentat o reducere
medie semnificativă faţă de valoarea iniţială a greutăţii corporale, comparativ cu o creştere
semnificativă la pacienţii la care s-a administrat glipizidă (-1,5 comparativ cu +1,1 kg).
7
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecţi sănătoşi, sitagliptin a fost rapid absorbit,
cu concentraţiile plasmatice maxime (Tmax median) înregistrate la 1-4 ore după administrarea dozei,
ASC plasmatic mediu de sitagliptin a fost de 8,52 µM•oră, iar Cmax a fost de 950 nM.
Biodisponibilitatea absolută a sitagliptin este de aproximativ 87 %. Deoarece administrarea
concomitentă cu Januvia a unei mese bogate în lipide nu are nici un efect asupra parametrilor
farmacocinetici, Januvia poate fi administrat cu sau fără alimente.
Distribuţie
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, după administrarea intravenoasă a unei doze unice
de 100 mg sitagliptin la subiecţi sănătoşi, este de 198 litri. Fracţia de sitagliptin care se leagă în mod
reversibil de proteinele plasmatice este mică (38 %).
Metabolizare
Sitagliptin se elimină în principal nemodificat prin urină, iar metabolizarea este minoră. Aproximativ
79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină.
După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ 16 % din
radioactivitate a fost excretată ca metaboliţi ai sitagliptin. Au fost detectaţi şase metaboliţi, în
concentraţii foarte mici, şi nu este de aşteptat ca aceştia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP-4
plasmatic manifestată de sitagliptin. Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă
responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4, cu o contribuţie a CYP2C8.
Eliminare
După administrarea la subiecţi sănătoşi a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ
100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale (13 %) sau urină (87 %),
în interval de o săptămână de la administrarea dozei. T1/2 aparent prin eliminare, după administrarea
orală a unei doze de 100 mg sitagliptin, a fost de aproximativ 12,4 ore. Acumularea sitagliptin după
administrarea de doze repetate este minimă. Clearance-ul renal a fost de aproximativ 350 ml/min.
Eliminarea sitagliptin se produce în principal prin excreţie renală şi implică mecanismul de secreţie
tubulară activă. Sitagliptin este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 (human organic
anion transporter-3 – hOAT-3), care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptin. Relevanţa
clinică a hOAT-3 în transportul sitagliptin nu a fost încă stabilită. Sitagliptin este, de asemenea, un
substrat al glicoproteinei p, care ar putea fi implicată, de asemenea, în medierea eliminării renale a
sitagliptin. Cu toate acestea, ciclosporina, un inhibitor al glicoproteinei p, nu a redus clearance-ul renal
al sitagliptin. Sitagliptin nu este un substrat pentru OCT2 sau OAT1 sau transportorii PEPT1/2. In
vitro, sitagliptin nu inhibă OAT3 (IC50=160 µM) sau transportul mediat de glicoproteina p (până la
250 µM), la concentraţii plasmatice terapeutice relevante. Într-un studiu clinic sitagliptin a avut un
efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină indicând faptul că sitagliptin poate fi un
inhibitor uşor al glicoproteinei p.
Insuficienţă renală
A fost efectuat un studiu deschis, cu doze unice, pentru evaluarea farmacocineticii unei doze reduse de
sitagliptin (50 mg) la pacienţi cu diverse grade de insuficienţă renală cronică, comparativ cu subiecţi
normali sănătoşi – lot de control. Studiul a inclus pacienţi cu insuficienţă renală, clasificată pe baza
8
clearance-ului creatininei ca uşoară (50 -la <80 ml/min), moderată (30 - <50 ml/min) şi severă
(<30 ml/min), ca şi pacienţi cu insuficienţă renală în stadii terminale (IRST) în program de
hemodializă.
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu au prezentat creşteri clinic semnificative ale concentraţiilor
plasmatice de sitagliptin, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi – lot de control. La pacienţii cu
insuficienţă renală moderată a fost observată o creştere de aproximativ 2 ori a ASC plasmatice de
sitagliptin, iar la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi la cei cu IRST în program de hemodializă o
creştere de aproximativ 4 ori, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi – lot de control. Sitagliptin a
fost îndepărtat în proporţie redusă prin hemodializă (13,5 % într-o şedinţă de 3-4 ore de hemodializă
iniţiată la 4 ore de la administrarea dozei). Januvia nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu
insuficienţă moderată până la severă, inclusiv pentru cei cu IRST, deoarece experienţa la aceşti
pacienţi este prea limitată (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (scor Child-Pugh ≤9) nu este necesară
ajustarea dozei de Januvia. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
(scor Child-Pugh > 9). Cu toate acestea, deoarece sitagliptin se elimină în principal renal, nu este de
aşteptat ca insuficienţa hepatică severă să influenţeze farmacocinetica sitagliptin.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. O analiză farmacocinetică populaţională a datelor
provenite din studii de fază I şi II a indicat faptul că vârsta nu a avut un impact clinic semnificativ
asupra farmacocineticii sitagliptin. Subiecţii vârstnici (65-80 ani) au prezentat concentraţii plasmatice
de sitagliptin cu aproximativ 19 % mai mari, comparativ cu subiecţii mai tineri.
Copii
Nu au fost efectuate studii cu Januvia la copii.
La valori de expunere sistemică de 58 ori mai mari decât nivelul de expunere la om au fost observate
toxicităţi renale şi hepatice la rozătoare în timp ce, la valori de 19 ori mai mari decât cele de la om, nu
a fost detectat nici un efect. Anomalii ale incisivilor au fost observate la şobolani, la nivele de
expunere de 67 ori mai mari decât nivelul clinic de expunere; nivelul la care nu s-a notat nici nu efect
pentru această anomalie a fost de 58 ori mai mare, pe baza unui studiu de 14 săptămâni la şobolani. Nu
se cunoaşte relevanţa acestor date pentru specia umană. La nivele de expunere de aproximativ 23 ori
mai mari decât nivelele clinice de expunere au fost observate la câini semne fizice tranzitorii, legate de
tratament, dintre care unele sugerează o toxicitate neurologică, cum sunt respiraţia cu gura deschisă,
salivaţie, vărsături spumoase, albe, ataxie, tremurături, activitate redusă şi/sau postură cifotică. În plus,
la nivele de expunere sistemică de aproximativ 23 ori mai mari decât nivelul de expunere umană a fost
observată histologic o foarte uşoară până la uşoară degenerare a muşchilor scheletici. Nivelul la care
nu s-a notat nici nu efect pentru această anomalie a fost de 6 ori nivelul clinic de expunere.
9
mare decât nivelul clinic de expunere pentru care nu s-a notat această anomalie), aceste modificări
neoplazice nu sunt considerate relevante pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Nucleul comprimatului:
celuloză microcristalină (E460)
hidrogenofosfat de calciu, anhidru (E341)
croscarmeloză sodică (E468)
stearat de magneziu (E470b)
stearil fumarat de sodiu
Filmul comprimatului:
polivinil alcool
macrogol 3350
talc (E553b)
dioxid de titan (E171)
oxid roşu de fer (E172)
oxid galben de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
3 ani
Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Ambalaje cu 14, 28, 56, 84 sau 98 comprimate filmate şi
50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
10
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Informaţii detaliate despre acest produs sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA) web site: http://www.emea.europa.eu/.
11
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat rotund, de culoare bej deschis, cu inscripţia “112” pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
Januvia este indicat la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în
asociere cu metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul nu realizează un control glicemic
adecvat.
Pentru pacienţii cu diabet zaharat tip 2 la care este adecvată folosirea agoniştilor PPARγ (de exemplu
tiazolidindionă), Januvia este indicat în asociere cu agonişti PPARγ când dieta şi exerciţiul fizic plus
agoniştii PPARγ în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.
Doza de Januvia este de 100 mg, o dată pe zi. Se menţine doza de metformin sau de agonist PPARγ,
iar sitagliptinul se administrează concomitent.
În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul îşi aminteşte.
Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, experienţa din studiile clinice cu Januvia este
limitată. De aceea, nu este recomandată utilizarea Januvia la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Januvia
nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Pentru pacienţii cu vârstă ≥75 ani sunt
disponibile date limitate privind siguranţa şi sunt necesare precauţii.
12
Copii
Januvia nu este recomandat la copii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi
eficacitatea medicamentului.
4.3 Contraindicaţii
Generale
Januvia nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei
diabetice.
Hipoglicemia
În studiile clinice cu Januvia în monoterapie şi în asociere cu metformin sau cu pioglitazonă, cu
sitagliptin au fost raportate rate de hipoglicemie similare cu cele raportate la pacienţii la care s-a
administrat placebo. Nu a fost suficient studiată utilizarea sitagliptin în asociere cu medicamente
cunoscute că determină hipoglicemie, cum sunt derivaţii de sulfonilure sau insulina.
Insuficienţa renală
Având în vedere experienţa limitată, pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă nu ar
trebui trataţi cu Januvia (vezi pct. 5.2).
Ciclosporină: A fost efectuat un studiu pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor potent al
glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptin. Administrarea unei doze orale unice de 100 mg
sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC şi Cmax ale
sitagliptin cu aproximativ 29 %, respectiv 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptin nu
au fost considerate clinic semnificative. Clearance-ul renal al sitagliptin nu s-a modificat în mod
semnificativ. Aşadar, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori ai glicoproteinei p.
Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptin
este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală, metabolizarea, inclusiv
prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului. Metabolizarea poate juca un rol
mai semnificativ în eliminarea sitagliptin în insuficienţa renală severă sau IRST. Din acest motiv, este
posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu: ketoconazol, itraconazol, ritonavir,
claritromicină) să altereze farmacocinetica sitagliptin la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau
IRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate în studii
clinice.
Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptin este un substrat al glicoproteinei p şi OAT3
(transport anionic organic). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de către
probenecid, deşi riscul interacţiunilor clinic semnificative este considerat a fi mic. Administrarea
concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo.
13
Efectele sitagliptin asupra altor medicamente
Datele sugerează că in vitro, sitagliptin nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii
clinice, sitagliptin nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei,
simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei
capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului
cationic organic (TCO).
Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină şi poate fi un inhibitor
uşor al glicoproteinei p in vivo.
Digoxină: Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină. După
administrarea a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg Januvia, timp de 10 zile, ASC plasmatic al
digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică în medie cu 18 %. Nu se recomandă
ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate digoxinică trebuie
monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxina sunt administrate concomitent.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea Januvia la femeile gravide. Studiile la animale au indicat
toxicitate reproductivă la doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Datorită lipsei datelor la om, Januvia nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sitagliptin este excretat în laptele uman. Studiile la animale au indicat excreţia
sitagliptin în laptele matern. Januvia nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, atunci când conduceţi vehicule şi folosiţi utilaje trebuie avut în vedere că au fost
raportate ameţeală şi somnolenţă.
În 9 studii clinice mari, cu durată de până la 2 ani, peste 2700 pacienţi au primit tratament cu Januvia
100 mg pe zi, în monoterapie sau în asociere cu metformin, cu o sulfoniluree (cu sau fără metformin)
sau un agonist PPARγ. În aceste studii, ratele întreruperilor datorate reacţiilor adverse considerate ca
fiind legate de medicament au fost de 0,8 % pentru Januvia 100 mg pe zi în monoterapie şi de 1,5 %
cu alte tratamente. Nu au fost raportate reacţii adverse considerate ca legate de medicament în exces la
pacienţii trataţi cu sitagliptin (>0,2 % şi diferenţă >1 pacient) faţă de cei trataţi cu medicamentul de
control.
ASOCIEREA CU METFORMIN
Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu sitagliptin 100 mg în asociere cu metformin, incidenţele
reacţiilor adverse considerate legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin/metformin,
comparativ cu tratamentul cu placebo/metformin, au fost de 9,3 %, respectiv 10,1 %. Reacţiile adverse
considerate legate de medicament, raportate în exces la pacienţii trataţi cu sitagliptin (>0,2 % şi
diferenţă >1 pacient) faţă de cei cărora li s-a administrat placebo sunt următoarele:
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); şi foarte rare (< 1/10000).
14
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: dureri la nivelul părţii superioare a abdomenului, diaree
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: scăderea glicemiei
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: scădere ponderală
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: flatulenţă
În plus faţă de reacţiile adverse legate de medicament descrise mai sus, au fost raportate reacţii
adverse, fără referire la relaţia de cauzalitate cu medicamentele, care au apărut în proporţie de cel puţin
5 % şi mai frecvent la pacienţii trataţi cu Januvia şi care au inclus infecţii ale tractului respirator
superior şi nazo-faringite. Au fost raportate reacţii adverse suplimentare, fără referire la reacţia de
cauzalitate cu medicamentele, care au apărut mai frecvent la pacienţii trataţi cu Januvia (nu au depăşit
5 %, dar au apărut cu o incidenţă mai mare de 0,5 % la Januvia faţă de cea din grupul de control) ce au
inclus osteoartrită şi dureri la nivelul extremităţilor.
În studiile clinice a fost observată o creştere mică a numărului de leucocite (diferenţă de aproximativ
200 celule/microlitru în numărul de leucocite, comparativ cu placebo; număr mediu iniţial de
leucocite - aproximativ 6600 celule/microlitru), datorită unei creşteri a neutrofilelor. Această
observaţie a survenit în majoritatea, dar nu în toate studiile. Această modificare a parametrilor de
laborator nu este considerată clinic relevantă.
15
În cursul tratamentului cu Januvia nu au fost observate modificări clinic semnificative ale semnelor
vitale sau ECG (inclusiv intervalul QTc).
4.9 Supradozaj
În studii clinice controlate, cu subiecţi sănătoşi, doze unice de până la 800 mg sitagliptin au fost, în
general, bine tolerate. În unul dintre studii au fost observate, la o doză de 800 mg sitagliptin, creşteri
minime ale QTc, care nu au fost considerate clinic relevante. Nu există experienţă la om cu doze mai
mari de 800 mg.
Sitagliptin se elimină în proporţie mică prin dializă. În studii clinice, într-o şedinţă de 3-4 ore de
hemodializă a fost îndepărtată aproximativ 13,5 % din doză. Dacă este cazul, trebuie avută în vedere
hemodializa prelungită. Nu se cunoaşte dacă sitagliptin este dializabil prin dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Januvia face parte dintr-o clasă de medicamente antihiperglicemiante orale, denumită inhibitori ai
dipeptidil peptidazei 4 (DDP-4). Ameliorarea controlului glicemic observată cu acest medicament
poate fi mediată prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi. Hormonii endogeni, care includ
peptidul 1 glucagon-like (PGL-1) şi peptidul insulinotrop dependent de glucoză (PIG), sunt eliberaţi
din intestin pe tot parcursul zilei, iar concentraţiile lor cresc ca răspuns la ingestia de alimente. Aceşti
hormoni fac parte dintr-un sistem endogen implicat în reglarea fiziologică a homeostaziei glucozei.
Când concentraţiile glucozei în sânge sunt normale sau crescute, PGL-1 şi PIG cresc sinteza şi
eliberarea insulinei din celulele beta pancreatice, prin căi de semnalizare intracelulară care implică
AMP-ul ciclic. Tratamentul cu PGL-1 sau cu inhibitori ai DPP-4 pe modele animale de diabet zaharat
tip 2 a demonstrat îmbunătăţirea răspunsului celulelor beta la glucoză şi stimularea biosintezei şi
eliberării insulinei. În cazul unor concentraţii mai mari de insulină, preluarea glucozei în ţesuturi este
crescută. În plus, PGL-1 reduce secreţia de glucagon din celulele alfa pancreatice. Concentraţiile
reduse de glucagon, împreună cu concentraţiile mai mari de insulină, duc la o producţie hepatică mai
redusă de glucoză, determinând scăderea glicemiei. Când concentraţiile glucozei în sânge sunt mici nu
se observă stimularea eliberării de insulină şi supresia secreţiei de glucagon de către PGL-1. PGL-1 nu
afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie. Activitatea PGL-1 şi PIG este limitată de
enzima DPP-4, care hidrolizează rapid hormonii endogeni în metaboliţi inactivi. Sitagliptin împiedică
hidroliza hormonilor endogeni de către DPP-4, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale formelor
active de PGL-1 şi PIG. Prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi, sitagliptin creşte
eliberarea de insulină şi scade valorile de glucagon, într-un mod dependent de glucoză. La pacienţii cu
diabet zaharat tip 2 cu hiperglicemie, aceste modificări ale valorilor insulinei şi glucagonului
determină scăderea hemoglobinei A1c (HbA1c) şi scăderea glicemiei á jeun şi postprandiale. Deşi
sitagliptin este un inhibitor potent şi selectiv al enzimei DPP-4, acesta nu inhibă enzimele înrudite
DPP-8 sau DPP-9. Inhibarea DPP-8 sau DPP-9, dar nu şi a DPP-4, se asociază cu toxicitate în
modelele animale preclinice şi cu alterarea funcţiei imune in vitro.
Pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei monoterapiei cu Januvia au fost efectuate două studii.
Tratamentul cu sitagliptin în doză de 100 mg a fost asociat cu ameliorări semnificative, comparativ cu
placebo, ale valorilor HbA1c (variaţii de -0,60 % şi -0,79 %, comparativ cu placebo, în studii de 18,
respectiv 24 săptămâni, cu valori iniţiale ale HbA1c de aproximativ 8 % în ambele studii), ale
glicemiei á jeun (GJ) şi ale glicemiei determinate la 2 ore postprandial (GPP). Pacienţii cu intervale
mai scurte de timp de la momentul diagnosticării diabetului (< 3 ani) sau cu valori iniţiale mai mari ale
16
HbA1c au prezentat reduceri mai importante ale HbA1c. Îmbunătăţirea valorilor HbA1c nu a fost
influenţată de sex, vârstă, rasă, IMC iniţial, de prezenţa sindromului metabolic sau de un indice
standard de rezistenţă la insulină (HOMA-IR). În ambele studii, sitagliptin a fost asociat cu o reducere
semnificativă, comparativ cu placebo, a GJ (-1,07 mmol/l în studiul cu durata de 18 săptămâni şi
-0,88 mmol/l în studiul cu durata de 24 săptămâni) la 3 săptămâni, primul moment în care GJ a fost
măsurată. Tratamentul cu Januvia 100 mg pe zi la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 a îmbunătăţit
semnificativ markerii surogat ai funcţiei celulelor beta, inclusiv HOMA-β (Homeostasis Model
Assessment-β – Modelul β de evaluare a homeostaziei), raportul proinsulină-insulină şi parametrii de
responsivitate a celulelor beta, din cadrul testului de toleranţă la glucoză cu determinări frecvente.
Incidenţa observată a hipoglicemiei la pacienţii trataţi cu Januvia a fost similară cu placebo. În cursul
terapiei cu sitagliptin, greutatea corporală nu a crescut faţă de cea iniţială în nici unul dintre studii,
comparativ cu o uşoară scădere înregistrată la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.
Într-un studiu care a inclus pacienţi cu diabet zaharat tip 2 şi cu insuficienţă renală cronică (clearance-
ul creatininei < 50 ml/min), au fost studiate siguranţa şi tolerabilitatea dozelor reduse de sitagliptin şi
acestea au fost, în general, similare cu placebo. În plus, scăderea valorilor HbA1c şi GJ cu sitagliptin,
comparativ cu placebo, au fost, în general, similare celor observate în alte studii de monoterapie la
pacienţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 5.2). Numărul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată
până la severă a fost prea mic pentru a confirma siguranţa utilizării sitagliptin la acest grup de pacienţi.
Au fost efectuate studii clinice pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei Januvia în asociere cu
metformin. Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu control placebo, cu sitagliptin în doză de
100 mg în asociere cu metformin, sitagliptin a conferit îmbunătăţiri semnificative ale valorilor HbA1c
(variaţii de -0,65 %, comparativ cu placebo, cu valoarea iniţială medie a HbA1c de aproximativ 8 %),
GJ şi GPP. Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu control placebo, cu sitagliptin în asociere cu
pioglitazonă (175 pacienţi au fost trataţi cu sitagliptin, 178 pacienţi cărora li s-a administrat placebo),
sitagliptin a determinat îmbunătăţiri semnificative ale valorilor HbA1c (variaţie -0,7 %, comparativ cu
placebo, cu valoarea iniţială medie a HbA1c de aproximativ 8 %) şi GJ.
Într-un studiu care a comparat eficacitatea şi siguranţa asocierii Januvia 100 mg sau glipizidă (un
derivat de sulfoniluree) la pacienţii cu control glicemic inadecvat sub monoterapia cu metformin,
sitagliptin a fost similar glipizidei în reducerea HbA1c (variaţie medie de -0,67 % faţă de valorile
iniţiale în săptămâna 52, cu valori iniţiale ale HbA1c de aproximativ 75 % în ambele grupuri de
tratament). Doza medie de glipizidă utilizată în grupul comparator a fost de 10 mg pe zi cu
aproximativ 40 % dintre pacienţi necesitând o doză de glipizidă ≤ 5 mg pe zi de-a lungul studiului. Cu
toate acestea, mai mulţi pacienţi din grupul tratat cu sitagliptin au întrerupt tratamentul datorită lipsei
eficacităţii faţă de grupul tratat cu glipizidă. În acest studiu, rata proinsulină/insulină, marker-ul
sintezei şi eliberării insulinei, a fost îmbunătăţită cu sitagliptin şi deteriorată în tratamentul cu
glipizidă. Incidenţa hipoglicemiei în grupul tratat cu sitagliptin (4,9 %) a fost semnificativ mai mică
decât în grupul tratat cu glipizidă (32,0 %). Pacienţii trataţi cu sitagliptin au prezentat o reducere
medie semnificativă faţă de valoarea iniţială a greutăţii corporale, comparativ cu o creştere
semnificativă la pacienţii la care s-a administrat glipizidă (-1,5 comparativ cu +1,1 kg).
17
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecţi sănătoşi, sitagliptin a fost rapid absorbit,
cu concentraţiile plasmatice maxime (Tmax median) înregistrate la 1-4 ore după administrarea dozei,
ASC plasmatic mediu de sitagliptin a fost de 8,52 µM•oră, iar Cmax a fost de 950 nM.
Biodisponibilitatea absolută a sitagliptin este de aproximativ 87 %. Deoarece administrarea
concomitentă cu Januvia a unei mese bogate în lipide nu are nici un efect asupra parametrilor
farmacocinetici, Januvia poate fi administrat cu sau fără alimente.
Distribuţie
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, după administrarea intravenoasă a unei doze unice
de 100 mg sitagliptin la subiecţi sănătoşi, este de 198 litri. Fracţia de sitagliptin care se leagă în mod
reversibil de proteinele plasmatice este mică (38 %).
Metabolizare
Sitagliptin se elimină în principal nemodificat prin urină, iar metabolizarea este minoră. Aproximativ
79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină.
După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ 16 % din
radioactivitate a fost excretată ca metaboliţi ai sitagliptin. Au fost detectaţi şase metaboliţi, în
concentraţii foarte mici, şi nu este de aşteptat ca aceştia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP-4
plasmatic manifestată de sitagliptin. Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă
responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4, cu o contribuţie a CYP2C8.
Eliminare
După administrarea la subiecţi sănătoşi a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ
100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale (13 %) sau urină (87 %),
în interval de o săptămână de la administrarea dozei. T1/2 aparent prin eliminare, după administrarea
orală a unei doze de 100 mg sitagliptin, a fost de aproximativ 12,4 ore. Acumularea sitagliptin după
administrarea de doze repetate este minimă. Clearance-ul renal a fost de aproximativ 350 ml/min.
Eliminarea sitagliptin se produce în principal prin excreţie renală şi implică mecanismul de secreţie
tubulară activă. Sitagliptin este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 (human organic
anion transporter-3 – hOAT-3), care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptin. Relevanţa
clinică a hOAT-3 în transportul sitagliptin nu a fost încă stabilită. Sitagliptin este, de asemenea, un
substrat al glicoproteinei p, care ar putea fi implicată, de asemenea, în medierea eliminării renale a
sitagliptin. Cu toate acestea, ciclosporina, un inhibitor al glicoproteinei p, nu a redus clearance-ul renal
al sitagliptin. Sitagliptin nu este un substrat pentru OCT2 sau OAT1 sau transportorii PEPT1/2. In
vitro, sitagliptin nu inhibă OAT3 (IC50=160 µM) sau transportul mediat de glicoproteina p (până la
250 µM), la concentraţii plasmatice terapeutice relevante. Într-un studiu clinic sitagliptin a avut un
efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină indicând faptul că sitagliptin poate fi un
inhibitor uşor al glicoproteinei p.
18
(<30 ml/min), ca şi pacienţi cu insuficienţă renală în stadii terminale (IRST) în program de
hemodializă.
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu au prezentat creşteri clinic semnificative ale concentraţiilor
plasmatice de sitagliptin, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi – lot de control. La pacienţii cu
insuficienţă renală moderată a fost observată o creştere de aproximativ 2 ori a ASC plasmatice de
sitagliptin, iar la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi la cei cu IRST în program de hemodializă o
creştere de aproximativ 4 ori, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi – lot de control. Sitagliptin a
fost îndepărtat în proporţie redusă prin hemodializă (13,5 % într-o şedinţă de 3-4 ore de hemodializă
iniţiată la 4 ore de la administrarea dozei). Januvia nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu
insuficienţă moderată până la severă, inclusiv pentru cei cu IRST, deoarece experienţa la aceşti
pacienţi este prea limitată (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (scor Child-Pugh ≤9) nu este necesară
ajustarea dozei de Januvia. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
(scor Child-Pugh > 9). Cu toate acestea, deoarece sitagliptin se elimină în principal renal, nu este de
aşteptat ca insuficienţa hepatică severă să influenţeze farmacocinetica sitagliptin.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. O analiză farmacocinetică populaţională a datelor
provenite din studii de fază I şi II a indicat faptul că vârsta nu a avut un impact clinic semnificativ
asupra farmacocineticii sitagliptin. Subiecţii vârstnici (65-80 ani) au prezentat concentraţii plasmatice
de sitagliptin cu aproximativ 19 % mai mari, comparativ cu subiecţii mai tineri.
Copii
Nu au fost efectuate studii cu Januvia la copii.
La valori de expunere sistemică de 58 ori mai mari decât nivelul de expunere la om au fost observate
toxicităţi renale şi hepatice la rozătoare în timp ce, la valori de 19 ori mai mari decât cele de la om, nu
a fost detectat nici un efect. Anomalii ale incisivilor au fost observate la şobolani, la nivele de
expunere de 67 ori mai mari decât nivelul clinic de expunere; nivelul la care nu s-a notat nici nu efect
pentru această anomalie a fost de 58 ori mai mare, pe baza unui studiu de 14 săptămâni la şobolani. Nu
se cunoaşte relevanţa acestor date pentru specia umană. La nivele de expunere de aproximativ 23 ori
mai mari decât nivelele clinice de expunere au fost observate la câini semne fizice tranzitorii, legate de
tratament, dintre care unele sugerează o toxicitate neurologică, cum sunt respiraţia cu gura deschisă,
salivaţie, vărsături spumoase, albe, ataxie, tremurături, activitate redusă şi/sau postură cifotică. În plus,
la nivele de expunere sistemică de aproximativ 23 ori mai mari decât nivelul de expunere umană a fost
observată histologic o foarte uşoară până la uşoară degenerare a muşchilor scheletici. Nivelul la care
nu s-a notat nici nu efect pentru această anomalie a fost de 6 ori nivelul clinic de expunere.
19
La masculii şi femelele de şobolan, la care sitagliptin a fost administrat înainte de şi pe durata
perioadei de împerechere, nu au fost observate reacţii adverse asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Nucleul comprimatului:
celuloză microcristalină (E460)
hidrogenofosfat de calciu, anhidru (E341)
croscarmeloză sodică (E468)
stearat de magneziu (E470b)
stearil fumarat de sodiu
Filmul comprimatului:
polivinil alcool
macrogol 3350
talc (E553b)
dioxid de titan (E171)
oxid roşu de fer (E172)
oxid galben de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
3 ani
Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Ambalaje cu 14, 28, 56, 84 sau 98 comprimate filmate şi
50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.
20
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Informaţii detaliate despre acest produs sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA) web site: http://www.emea.europa.eu/.
21
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat rotund, de culoare bej, cu inscripţia “277” pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
Januvia este indicat la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în
asociere cu metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul nu realizează un control glicemic
adecvat.
Pentru pacienţii cu diabet zaharat tip 2 la care este adecvată folosirea agoniştilor PPARγ (de exemplu
tiazolidindionă), Januvia este indicat în asociere cu agonişti PPARγ când dieta şi exerciţiul fizic plus
agoniştii PPARγ în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.
Doza de Januvia este de 100 mg, o dată pe zi. Se menţine doza de metformin sau de agonist PPARγ,
iar sitagliptinul se administrează concomitent.
În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul îşi aminteşte.
Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, experienţa din studiile clinice cu Januvia este
limitată. De aceea, nu este recomandată utilizarea Januvia la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Januvia
nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Pentru pacienţii cu vârstă ≥75 ani sunt
disponibile date limitate privind siguranţa şi sunt necesare precauţii.
22
Copii
Januvia nu este recomandat la copii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi
eficacitatea medicamentului.
4.3 Contraindicaţii
Generale
Januvia nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei
diabetice.
Hipoglicemia
În studiile clinice cu Januvia în monoterapie şi în asociere cu metformin sau cu pioglitazonă, cu
sitagliptin au fost raportate rate de hipoglicemie similare cu cele raportate la pacienţii la care s-a
administrat placebo. Nu a fost suficient studiată utilizarea sitagliptin în asociere cu medicamente
cunoscute că determină hipoglicemie, cum sunt derivaţii de sulfonilure sau insulina.
Insuficienţa renală
Având în vedere experienţa limitată, pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă nu ar
trebui trataţi cu Januvia (vezi pct. 5.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ciclosporină: A fost efectuat un studiu pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor potent al
glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptin. Administrarea unei doze orale unice de 100 mg
sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC şi Cmax ale
sitagliptin cu aproximativ 29 %, respectiv 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptin nu
au fost considerate clinic semnificative. Clearance-ul renal al sitagliptin nu s-a modificat în mod
semnificativ. Aşadar, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori ai glicoproteinei p.
Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptin
este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală, metabolizarea, inclusiv
prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului. Metabolizarea poate juca un rol
mai semnificativ în eliminarea sitagliptin în insuficienţa renală severă sau IRST. Din acest motiv, este
posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu: ketoconazol, itraconazol, ritonavir,
claritromicină) să altereze farmacocinetica sitagliptin la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau
IRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate în studii
clinice.
Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptin este un substrat al glicoproteinei p şi OAT3
(transport anionic organic). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de către
probenecid, deşi riscul interacţiunilor clinic semnificative este considerat a fi mic. Administrarea
concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo.
23
Efectele sitagliptin asupra altor medicamente
Datele sugerează că in vitro, sitagliptin nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii
clinice, sitagliptin nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei,
simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei
capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului
cationic organic (TCO).
Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină şi poate fi un inhibitor
uşor al glicoproteinei p in vivo.
Digoxină: Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină. După
administrarea a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg Januvia, timp de 10 zile, ASC plasmatic al
digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică în medie cu 18 %. Nu se recomandă
ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate digoxinică trebuie
monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxina sunt administrate concomitent.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea Januvia la femeile gravide. Studiile la animale au indicat
toxicitate reproductivă la doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Datorită lipsei datelor la om, Januvia nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sitagliptin este excretat în laptele uman. Studiile la animale au indicat excreţia
sitagliptin în laptele matern. Januvia nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, atunci când conduceţi vehicule şi folosiţi utilaje trebuie avut în vedere că au fost
raportate ameţeală şi somnolenţă.
În 9 studii clinice mari, cu durată de până la 2 ani, peste 2700 pacienţi au primit tratament cu Januvia
100 mg pe zi, în monoterapie sau în asociere cu metformin, cu o sulfoniluree (cu sau fără metformin)
sau un agonist PPARγ. În aceste studii, ratele întreruperilor datorate reacţiilor adverse considerate ca
fiind legate de medicament au fost de 0,8 % pentru Januvia 100 mg pe zi în monoterapie şi de 1,5 %
cu alte tratamente. Nu au fost raportate reacţii adverse considerate ca legate de medicament în exces la
pacienţii trataţi cu sitagliptin (>0,2 % şi diferenţă >1 pacient) faţă de cei trataţi cu medicamentul de
control.
ASOCIEREA CU METFORMIN
Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu sitagliptin 100 mg în asociere cu metformin, incidenţele
reacţiilor adverse considerate legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin/metformin,
comparativ cu tratamentul cu placebo/metformin, au fost de 9,3 %, respectiv 10,1 %. Reacţiile adverse
considerate legate de medicament, raportate în exces la pacienţii trataţi cu sitagliptin (>0,2 % şi
diferenţă >1 pacient) faţă de cei cărora li s-a administrat placebo sunt următoarele:
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); şi foarte rare (< 1/10000).
24
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: dureri la nivelul părţii superioare a abdomenului, diaree
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: scăderea glicemiei
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: scădere ponderală
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: flatulenţă
În plus faţă de reacţiile adverse legate de medicament descrise mai sus, au fost raportate reacţii
adverse, fără referire la relaţia de cauzalitate cu medicamentele, care au apărut în proporţie de cel puţin
5 % şi mai frecvent la pacienţii trataţi cu Januvia şi care au inclus infecţii ale tractului respirator
superior şi nazo-faringite. Au fost raportate reacţii adverse suplimentare, fără referire la reacţia de
cauzalitate cu medicamentele, care au apărut mai frecvent la pacienţii trataţi cu Januvia (nu au depăşit
5 %, dar au apărut cu o incidenţă mai mare de 0,5 % la Januvia faţă de cea din grupul de control) ce au
inclus osteoartrită şi dureri la nivelul extremităţilor.
În studiile clinice a fost observată o creştere mică a numărului de leucocite (diferenţă de aproximativ
200 celule/microlitru în numărul de leucocite, comparativ cu placebo; număr mediu iniţial de
leucocite - aproximativ 6600 celule/microlitru), datorită unei creşteri a neutrofilelor. Această
observaţie a survenit în majoritatea, dar nu în toate studiile. Această modificare a parametrilor de
laborator nu este considerată clinic relevantă.
25
În cursul tratamentului cu Januvia nu au fost observate modificări clinic semnificative ale semnelor
vitale sau ECG (inclusiv intervalul QTc).
4.9 Supradozaj
În studii clinice controlate, cu subiecţi sănătoşi, doze unice de până la 800 mg sitagliptin au fost, în
general, bine tolerate. În unul dintre studii au fost observate, la o doză de 800 mg sitagliptin, creşteri
minime ale QTc, care nu au fost considerate clinic relevante. Nu există experienţă la om cu doze mai
mari de 800 mg.
Sitagliptin se elimină în proporţie mică prin dializă. În studii clinice, într-o şedinţă de 3-4 ore de
hemodializă a fost îndepărtată aproximativ 13,5 % din doză. Dacă este cazul, trebuie avută în vedere
hemodializa prelungită. Nu se cunoaşte dacă sitagliptin este dializabil prin dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Januvia face parte dintr-o clasă de medicamente antihiperglicemiante orale, denumită inhibitori ai
dipeptidil peptidazei 4 (DDP-4). Ameliorarea controlului glicemic observată cu acest medicament
poate fi mediată prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi. Hormonii endogeni, care includ
peptidul 1 glucagon-like (PGL-1) şi peptidul insulinotrop dependent de glucoză (PIG), sunt eliberaţi
din intestin pe tot parcursul zilei, iar concentraţiile lor cresc ca răspuns la ingestia de alimente. Aceşti
hormoni fac parte dintr-un sistem endogen implicat în reglarea fiziologică a homeostaziei glucozei.
Când concentraţiile glucozei în sânge sunt normale sau crescute, PGL-1 şi PIG cresc sinteza şi
eliberarea insulinei din celulele beta pancreatice, prin căi de semnalizare intracelulară care implică
AMP-ul ciclic. Tratamentul cu PGL-1 sau cu inhibitori ai DPP-4 pe modele animale de diabet zaharat
tip 2 a demonstrat îmbunătăţirea răspunsului celulelor beta la glucoză şi stimularea biosintezei şi
eliberării insulinei. În cazul unor concentraţii mai mari de insulină, preluarea glucozei în ţesuturi este
crescută. În plus, PGL-1 reduce secreţia de glucagon din celulele alfa pancreatice. Concentraţiile
reduse de glucagon, împreună cu concentraţiile mai mari de insulină, duc la o producţie hepatică mai
redusă de glucoză, determinând scăderea glicemiei. Când concentraţiile glucozei în sânge sunt mici nu
se observă stimularea eliberării de insulină şi supresia secreţiei de glucagon de către PGL-1. PGL-1 nu
afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie. Activitatea PGL-1 şi PIG este limitată de
enzima DPP-4, care hidrolizează rapid hormonii endogeni în metaboliţi inactivi. Sitagliptin împiedică
hidroliza hormonilor endogeni de către DPP-4, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale formelor
active de PGL-1 şi PIG. Prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi, sitagliptin creşte
eliberarea de insulină şi scade valorile de glucagon, într-un mod dependent de glucoză. La pacienţii cu
diabet zaharat tip 2 cu hiperglicemie, aceste modificări ale valorilor insulinei şi glucagonului
determină scăderea hemoglobinei A1c (HbA1c) şi scăderea glicemiei á jeun şi postprandiale. Deşi
sitagliptin este un inhibitor potent şi selectiv al enzimei DPP-4, acesta nu inhibă enzimele înrudite
DPP-8 sau DPP-9. Inhibarea DPP-8 sau DPP-9, dar nu şi a DPP-4, se asociază cu toxicitate în
modelele animale preclinice şi cu alterarea funcţiei imune in vitro.
Pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei monoterapiei cu Januvia au fost efectuate două studii.
Tratamentul cu sitagliptin în doză de 100 mg a fost asociat cu ameliorări semnificative, comparativ cu
placebo, ale valorilor HbA1c (variaţii de -0,60 % şi -0,79 %, comparativ cu placebo, în studii de 18,
respectiv 24 săptămâni, cu valori iniţiale ale HbA1c de aproximativ 8 % în ambele studii), ale
glicemiei á jeun (GJ) şi ale glicemiei determinate la 2 ore postprandial (GPP). Pacienţii cu intervale
mai scurte de timp de la momentul diagnosticării diabetului (< 3 ani) sau cu valori iniţiale mai mari ale
26
HbA1c au prezentat reduceri mai importante ale HbA1c. Îmbunătăţirea valorilor HbA1c nu a fost
influenţată de sex, vârstă, rasă, IMC iniţial, de prezenţa sindromului metabolic sau de un indice
standard de rezistenţă la insulină (HOMA-IR). În ambele studii, sitagliptin a fost asociat cu o reducere
semnificativă, comparativ cu placebo, a GJ (-1,07 mmol/l în studiul cu durata de 18 săptămâni şi
-0,88 mmol/l în studiul cu durata de 24 săptămâni) la 3 săptămâni, primul moment în care GJ a fost
măsurată. Tratamentul cu Januvia 100 mg pe zi la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 a îmbunătăţit
semnificativ markerii surogat ai funcţiei celulelor beta, inclusiv HOMA-β (Homeostasis Model
Assessment-β – Modelul β de evaluare a homeostaziei), raportul proinsulină-insulină şi parametrii de
responsivitate a celulelor beta, din cadrul testului de toleranţă la glucoză cu determinări frecvente.
Incidenţa observată a hipoglicemiei la pacienţii trataţi cu Januvia a fost similară cu placebo. În cursul
terapiei cu sitagliptin, greutatea corporală nu a crescut faţă de cea iniţială în nici unul dintre studii,
comparativ cu o uşoară scădere înregistrată la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.
Într-un studiu care a inclus pacienţi cu diabet zaharat tip 2 şi cu insuficienţă renală cronică (clearance-
ul creatininei < 50 ml/min), au fost studiate siguranţa şi tolerabilitatea dozelor reduse de sitagliptin şi
acestea au fost, în general, similare cu placebo. În plus, scăderea valorilor HbA1c şi GJ cu sitagliptin,
comparativ cu placebo, au fost, în general, similare celor observate în alte studii de monoterapie la
pacienţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 5.2). Numărul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată
până la severă a fost prea mic pentru a confirma siguranţa utilizării sitagliptin la acest grup de pacienţi.
Au fost efectuate studii clinice pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei Januvia în asociere cu
metformin. Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu control placebo, cu sitagliptin în doză de
100 mg în asociere cu metformin, sitagliptin a conferit îmbunătăţiri semnificative ale valorilor HbA1c
(variaţii de -0,65 %, comparativ cu placebo, cu valoarea iniţială medie a HbA1c de aproximativ 8 %),
GJ şi GPP. Într-un studiu cu durata de 24 săptămâni cu control placebo, cu sitagliptin în asociere cu
pioglitazonă (175 pacienţi au fost trataţi cu sitagliptin, 178 pacienţi cărora li s-a administrat placebo),
sitagliptin a determinat îmbunătăţiri semnificative ale valorilor HbA1c (variaţie -0,7 %, comparativ cu
placebo, cu valoarea iniţială medie a HbA1c de aproximativ 8 %) şi GJ.
Într-un studiu care a comparat eficacitatea şi siguranţa asocierii Januvia 100 mg sau glipizidă (un
derivat de sulfoniluree) la pacienţii cu control glicemic inadecvat sub monoterapia cu metformin,
sitagliptin a fost similar glipizidei în reducerea HbA1c (variaţie medie de -0,67 % faţă de valorile
iniţiale în săptămâna 52, cu valori iniţiale ale HbA1c de aproximativ 75 % în ambele grupuri de
tratament). Doza medie de glipizidă utilizată în grupul comparator a fost de 10 mg pe zi cu
aproximativ 40 % dintre pacienţi necesitând o doză de glipizidă ≤ 5 mg pe zi de-a lungul studiului. Cu
toate acestea, mai mulţi pacienţi din grupul tratat cu sitagliptin au întrerupt tratamentul datorită lipsei
eficacităţii faţă de grupul tratat cu glipizidă. În acest studiu, rata proinsulină/insulină, marker-ul
sintezei şi eliberării insulinei, a fost îmbunătăţită cu sitagliptin şi deteriorată în tratamentul cu
glipizidă. Incidenţa hipoglicemiei în grupul tratat cu sitagliptin (4,9 %) a fost semnificativ mai mică
decât în grupul tratat cu glipizidă (32,0 %). Pacienţii trataţi cu sitagliptin au prezentat o reducere
medie semnificativă faţă de valoarea iniţială a greutăţii corporale, comparativ cu o creştere
semnificativă la pacienţii la care s-a administrat glipizidă (-1,5 comparativ cu +1,1 kg).
27
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecţi sănătoşi, sitagliptin a fost rapid absorbit,
cu concentraţiile plasmatice maxime (Tmax median) înregistrate la 1-4 ore după administrarea dozei,
ASC plasmatic mediu de sitagliptin a fost de 8,52 µM•oră, iar Cmax a fost de 950 nM.
Biodisponibilitatea absolută a sitagliptin este de aproximativ 87 %. Deoarece administrarea
concomitentă cu Januvia a unei mese bogate în lipide nu are nici un efect asupra parametrilor
farmacocinetici, Januvia poate fi administrat cu sau fără alimente.
Distribuţie
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, după administrarea intravenoasă a unei doze unice
de 100 mg sitagliptin la subiecţi sănătoşi, este de 198 litri. Fracţia de sitagliptin care se leagă în mod
reversibil de proteinele plasmatice este mică (38 %).
Metabolizare
Sitagliptin se elimină în principal nemodificat prin urină, iar metabolizarea este minoră. Aproximativ
79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină.
După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ 16 % din
radioactivitate a fost excretată ca metaboliţi ai sitagliptin. Au fost detectaţi şase metaboliţi, în
concentraţii foarte mici, şi nu este de aşteptat ca aceştia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP-4
plasmatic manifestată de sitagliptin. Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă
responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptin este CYP3A4, cu o contribuţie a CYP2C8.
Eliminare
După administrarea la subiecţi sănătoşi a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ
100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale (13 %) sau urină (87 %),
în interval de o săptămână de la administrarea dozei. T1/2 aparent prin eliminare, după administrarea
orală a unei doze de 100 mg sitagliptin, a fost de aproximativ 12,4 ore. Acumularea sitagliptin după
administrarea de doze repetate este minimă. Clearance-ul renal a fost de aproximativ 350 ml/min.
Eliminarea sitagliptin se produce în principal prin excreţie renală şi implică mecanismul de secreţie
tubulară activă. Sitagliptin este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 (human organic
anion transporter-3 – hOAT-3), care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptin. Relevanţa
clinică a hOAT-3 în transportul sitagliptin nu a fost încă stabilită. Sitagliptin este, de asemenea, un
substrat al glicoproteinei p, care ar putea fi implicată, de asemenea, în medierea eliminării renale a
sitagliptin. Cu toate acestea, ciclosporina, un inhibitor al glicoproteinei p, nu a redus clearance-ul renal
al sitagliptin. Sitagliptin nu este un substrat pentru OCT2 sau OAT1 sau transportorii PEPT1/2. In
vitro, sitagliptin nu inhibă OAT3 (IC50=160 µM) sau transportul mediat de glicoproteina p (până la
250 µM), la concentraţii plasmatice terapeutice relevante. Într-un studiu clinic sitagliptin a avut un
efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină indicând faptul că sitagliptin poate fi un
inhibitor uşor al glicoproteinei p.
Insuficienţă renală
A fost efectuat un studiu deschis, cu doze unice, pentru evaluarea farmacocineticii unei doze reduse de
sitagliptin (50 mg) la pacienţi cu diverse grade de insuficienţă renală cronică, comparativ cu subiecţi
normali sănătoşi – lot de control. Studiul a inclus pacienţi cu insuficienţă renală, clasificată pe baza
28
clearance-ului creatininei ca uşoară (50 -la <80 ml/min), moderată (30 - <50 ml/min) şi severă
(<30 ml/min), ca şi pacienţi cu insuficienţă renală în stadii terminale (IRST) în program de
hemodializă.
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu au prezentat creşteri clinic semnificative ale concentraţiilor
plasmatice de sitagliptin, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi – lot de control. La pacienţii cu
insuficienţă renală moderată a fost observată o creştere de aproximativ 2 ori a ASC plasmatice de
sitagliptin, iar la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi la cei cu IRST în program de hemodializă o
creştere de aproximativ 4 ori, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi – lot de control. Sitagliptin a
fost îndepărtat în proporţie redusă prin hemodializă (13,5 % într-o şedinţă de 3-4 ore de hemodializă
iniţiată la 4 ore de la administrarea dozei). Januvia nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu
insuficienţă moderată până la severă, inclusiv pentru cei cu IRST, deoarece experienţa la aceşti
pacienţi este prea limitată (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (scor Child-Pugh ≤9) nu este necesară
ajustarea dozei de Januvia. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
(scor Child-Pugh > 9). Cu toate acestea, deoarece sitagliptin se elimină în principal renal, nu este de
aşteptat ca insuficienţa hepatică severă să influenţeze farmacocinetica sitagliptin.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. O analiză farmacocinetică populaţională a datelor
provenite din studii de fază I şi II a indicat faptul că vârsta nu a avut un impact clinic semnificativ
asupra farmacocineticii sitagliptin. Subiecţii vârstnici (65-80 ani) au prezentat concentraţii plasmatice
de sitagliptin cu aproximativ 19 % mai mari, comparativ cu subiecţii mai tineri.
Copii
Nu au fost efectuate studii cu Januvia la copii.
La valori de expunere sistemică de 58 ori mai mari decât nivelul de expunere la om au fost observate
toxicităţi renale şi hepatice la rozătoare în timp ce, la valori de 19 ori mai mari decât cele de la om, nu
a fost detectat nici un efect. Anomalii ale incisivilor au fost observate la şobolani, la nivele de
expunere de 67 ori mai mari decât nivelul clinic de expunere; nivelul la care nu s-a notat nici nu efect
pentru această anomalie a fost de 58 ori mai mare, pe baza unui studiu de 14 săptămâni la şobolani. Nu
se cunoaşte relevanţa acestor date pentru specia umană. La nivele de expunere de aproximativ 23 ori
mai mari decât nivelele clinice de expunere au fost observate la câini semne fizice tranzitorii, legate de
tratament, dintre care unele sugerează o toxicitate neurologică, cum sunt respiraţia cu gura deschisă,
salivaţie, vărsături spumoase, albe, ataxie, tremurături, activitate redusă şi/sau postură cifotică. În plus,
la nivele de expunere sistemică de aproximativ 23 ori mai mari decât nivelul de expunere umană a fost
observată histologic o foarte uşoară până la uşoară degenerare a muşchilor scheletici. Nivelul la care
nu s-a notat nici nu efect pentru această anomalie a fost de 6 ori nivelul clinic de expunere.
29
mare decât nivelul clinic de expunere pentru care nu s-a notat această anomalie), aceste modificări
neoplazice nu sunt considerate relevante pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Nucleul comprimatului:
celuloză microcristalină (E460)
hidrogenofosfat de calciu, anhidru (E341)
croscarmeloză sodică (E468)
stearat de magneziu (E470b)
stearil fumarat de sodiu
Filmul comprimatului:
polivinil alcool
macrogol 3350
talc (E553b)
dioxid de titan (E171)
oxid roşu de fer (E172)
oxid galben de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
3 ani
Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Ambalaje cu 14, 28, 56, 84 sau 98 comprimate filmate şi
50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
30
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Informaţii detaliate despre acest produs sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA) web site: http://www.emea.europa.eu/.
31
ANEXA II
32
A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU
ELIBERAREA SERIEI
Nu este cazul.
• ALTE CONDIŢII
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să se asigure că procedurile şi bazele de date pentru
farmacovigilenţă există şi funcţionează înainte ca produsul să fie pus pe piaţă şi pentru atât timp cât
produsul vândut este utilizat
Trebuie furnizat un plan de gestionare a riscului actualizat în conformitate cu Ghidurile CHMP privind
sistemele de gestionare a riscului pentru medicamentele de uz uman.
33
ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL
34
A. ETICHETAREA
35
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
14 comprimate filmate
28 comprimate filmate
56 comprimate filmate
84 comprimate filmate
98 comprimate filmate
50 x 1 comprimate filmate
Orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
36
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
Lot
Januvia 25 mg
37
MINUMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
Januvia 25 mg comprimate
Sitagliptin
MSD
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
38
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
14 comprimate filmate
28 comprimate filmate
56 comprimate filmate
84 comprimate filmate
98 comprimate filmate
50 x 1 comprimate filmate
Orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
39
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
Lot
Januvia 50 mg
40
MINUMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE
FOLIE TERMOSUDATĂ
Januvia 50 mg comprimate
Sitagliptin
MSD
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
41
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
3. LISTA EXCIPIENŢILOR
14 comprimate filmate
28 comprimate filmate
56 comprimate filmate
84 comprimate filmate
98 comprimate filmate
50 x 1 comprimate filmate
Orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
42
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
Lot
Januvia 100 mg
43
MINUMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
MSD
3. DATA DE EXPIRARE
EXP
4. SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5. ALTE INFORMAŢII
44
B. PROSPECTUL
45
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Januvia face parte dintr-o clasă de medicamente care se administrează pe cale orală, numită clasa
inhibitorilor DPP-4 (inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4), care reduce valoarea glicemiei la pacienţii cu
diabet zaharat tip 2. Diabetul zaharat este denumit şi diabet zaharat non–insulino-dependent (DZNID).
Januvia ajută la îmbunătăţirea valorilor insulinei după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de
organism. Este puţin probabil să determine o valoare mică a glucozei din sânge, deoarece nu
acţionează când glicemia este mică.
Medicul dumneavoastră v-a recomandat Januvia pentru a vă ajuta să scădeţi valoarea glucozei din
sânge, care este prea mare din cauza diabetului de tip 2. Januvia se utilizează în asociere cu anumite
medicamente care scad glicemia, pe care le luaţi deja pentru diabet împreună cu alimente şi cu un
program de exerciţii fizice. Medicul dumneavoastră vă prescrie acum Januvia ca un medicament
suplimentar pentru a ajuta controlarea zahărului din sânge.
Nu utilizaţi Januvia
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la sitagliptin sau la oricare dintre celelalte componente ale
Januvia.
46
- cetoacidoză diabetică (o complicaţie a diabetului cu zahăr crescut în sânge, scădere rapidă
în greutate sau vărsături)
- orice probleme renale sau orice probleme medicale trecute sau prezente. Dacă aveţi probleme
renale, s-ar putea ca Januvia să nu fie medicamentul potrivit pentru dumneavoastră.
Sarcina şi alăptarea
Femeile gravide sau care intenţionează să rămână gravide trebuie să discute cu medicul înainte de a
utiliza Januvia. Nu trebuie să utilizaţi Januvia în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă Januvia trece în laptele uman. Nu trebuie să utilizaţi Januvia dacă alăptaţi sau
intenţionaţi să alăptaţi.
Utilizaţi întotdeauna Januvia exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continuaţi să utilizaţi Januvia pentru cât timp v-a recomandat medicul dumneavoastră, pentru a
continua să vă controlaţi valoarea glucozei din sânge.
Dieta şi exerciţiile fizice pot ajuta organismul dumneavoastră să îşi utilizeze mai bine glucoza din
sânge. Este important ca, pe durata tratamentului cu Januvia, să respectaţi programul de dietă, exerciţii
fizice şi scădere în greutate care v-a fost recomandat de către medicul dumneavoastră.
47
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Januvia poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (survin la mai puţin de 1 din 10, dar la mai mult de 1 din 100 pacienţi)
Reacţii adverse mai puţin frecvente (survin la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din
1000 pacienţi)
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Januvia şi metformin:
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, diaree, valoare
mică a glucozei în sânge, stare de ameţeală.
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului numai cu Januvia:
Frecvente: valoare mică a glucozei în sânge, dureri de cap
Mai puţin frecvente: ameţeli, constipaţie
În plus, unii pacienţi au raportat următoarele reacţii adverse în timpul utilizării Januvia:
Frecvente: infecţii ale tractului respirator superior, nas înfundat cu secreţii şi gât inflamat, osteoartrită,
durere a mâinii sau piciorului.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Nu utilizaţi Januvia după data de expirare înscrisă pe blister sau pe cutie. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Januvia
- Substanţa activă este sitagliptin. Fiecare comprimat filmat conţine fosfat de sitagliptin monohidrat,
echivalent cu 25 mg sitagliptin.
48
Cum arată Januvia şi conţinutul ambalajului
Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Cutii cu 14, 28, 56, 84 sau 98 comprimate filmate şi
50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.
Belgique/België/Belgien
Merck Sharp & Dohme B.V. Luxembourg/Luxemburg
Succursale belge/Belgisch bijhuis Merck Sharp & Dohme B.V.
Tél/Tel: +32 (0) 2 373 42 11 Succursale belge
MSDBelgium_info@merck.com Tél: +32 (0) 2 373 42 11
MSDBelgium_info@merck.com
България Magyarország
Мерк Шарп и Доум България ЕООД MSD Magyarország Kft.
Тел.: +359 2 819 3740 Tel.: +361 888 53 00
info-msdbg@merck.com hungary_msd@merck.com
Danmark Nederland
Merck Sharp & Dohme Merck Sharp & Dohme BV.
Tlf: +45 43 28 77 66 Tel: +31 (0) 23 5153153
januvia@msd.dk msdbvnl@merck.com
Deutschland Norge
MSD SHARP & DOHME GMBH MSD (Norge) AS
Tel: +49 (0) 89 4561 2612 Tlf: +47 32 20 73 00
Infocenter@msd.de msdnorge@msd.no
Eesti Österreich
Merck Sharp & Dohme OÜ Merck Sharp & Dohme G.m.b.H.
Tel.: +372 613 9750 Tel: +43 (0) 1 26 044
msdeesti@merck.com msd-medizin@merck.com
Eλλάδα Polska
BIANEΞ Α.Ε MSD Polska Spz o.o.
49
Τηλ: +3 0210 80091 11 Tel.: +48 22 549 51 00
Mailbox@vianex.gr msdpolska@merck.com
España Portugal
Merck Sharp & Dohme de España, S.A. Merck Sharp & Dohme, Lda
Tel: +34 91 321 06 00 Tel: +351 21 4465700
Januvia@msd.es informacao_doente@merck.com
France România
Laboratoires Merck Sharp & Dohme – Chibret Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L.
Tél: +33 (0) 1 47 54 87 00 Tel: + 4021 529 29 00
contact@msd-france.com msdromania@merck.com
Ireland Slovenija
Merck Sharp and Dohme Ireland (Human Health) Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila d.o.o.
Limited Tel: + 386 1 5204201
Tel: +353 (0)1 2998771 msd_slovenia@merck.com
medinfo_ireland@merck.com
Ísland Slovenská republika
Merck Sharp & Dohme Ísland ehf. Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc.
Sími: +354 520 8600 Tel.: +421 2 58282010
ISmail@merck.com msd_sk@merck.com
Ιtalia Suomi/Finland
Merck Sharp & Dohme (Italia) S.p.A. MSD Finland Oy
Tel: +39 06 361911 Puh/Tel: +358 (0) 9 804650
doccen@merck.com info@msd.fi
Κύπρος Sverige
Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited. Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB
Τηλ: +357 22866700 Tel: +46 (0) 8 626 1400
info_cyprus@merck.com medicinskinfo@merck.com
Lietuva
UAB “Merck Sharp & Dohme”.
Tel.: +370 5 278 02 47
msd_lietuva@merck.com
Informaţii detaliate despre acest produs sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA) web site: http://www.emea.europa.eu/.
50
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Januvia face parte dintr-o clasă de medicamente care se administrează pe cale orală, numită clasa
inhibitorilor DPP-4 (inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4), care reduce valoarea glicemiei la pacienţii cu
diabet zaharat tip 2. Diabetul zaharat este denumit şi diabet zaharat non–insulino-dependent (DZNID).
Januvia ajută la îmbunătăţirea valorilor insulinei după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de
organism. Este puţin probabil să determine o valoare mică a glucozei din sânge, deoarece nu
acţionează când glicemia este mică.
Medicul dumneavoastră v-a recomandat Januvia pentru a vă ajuta să scădeţi valoarea glucozei din
sânge, care este prea mare din cauza diabetului de tip 2. Januvia se utilizează în asociere cu anumite
medicamente care scad glicemia, pe care le luaţi deja pentru diabet împreună cu alimente şi cu un
program de exerciţii fizice. Medicul dumneavoastră vă prescrie acum Januvia ca un medicament
suplimentar pentru a ajuta controlarea zahărului din sânge.
Nu utilizaţi Januvia
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la sitagliptin sau la oricare dintre celelalte componente ale
Januvia.
51
- cetoacidoză diabetică (o complicaţie a diabetului cu zahăr crescut în sânge, scădere rapidă
în greutate sau vărsături)
- orice probleme renale sau orice probleme medicale trecute sau prezente. Dacă aveţi probleme
renale, s-ar putea ca Januvia să nu fie medicamentul potrivit pentru dumneavoastră.
Sarcina şi alăptarea
Femeile gravide sau care intenţionează să rămână gravide trebuie să discute cu medicul înainte de a
utiliza Januvia. Nu trebuie să utilizaţi Januvia în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă Januvia trece în laptele uman. Nu trebuie să utilizaţi Januvia dacă alăptaţi sau
intenţionaţi să alăptaţi.
Utilizaţi întotdeauna Januvia exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continuaţi să utilizaţi Januvia pentru cât timp v-a recomandat medicul dumneavoastră, pentru a
continua să vă controlaţi valoarea glucozei din sânge.
Dieta şi exerciţiile fizice pot ajuta organismul dumneavoastră să îşi utilizeze mai bine glucoza din
sânge. Este important ca, pe durata tratamentului cu Januvia, să respectaţi programul de dietă, exerciţii
fizice şi scădere în greutate care v-a fost recomandat de către medicul dumneavoastră.
52
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Januvia poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (survin la mai puţin de 1 din 10, dar la mai mult de 1 din 100 pacienţi)
Reacţii adverse mai puţin frecvente (survin la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din
1000 pacienţi)
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Januvia şi metformin:
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, diaree, valoare
mică a glucozei în sânge, stare de ameţeală.
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului numai cu Januvia:
Frecvente: valoare mică a glucozei în sânge, dureri de cap
Mai puţin frecvente: ameţeli, constipaţie
În plus, unii pacienţi au raportat următoarele reacţii adverse în timpul utilizării Januvia:
Frecvente: infecţii ale tractului respirator superior, nas înfundat cu secreţii şi gât inflamat, osteoartrită,
durere a mâinii sau piciorului.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Nu utilizaţi Januvia după data de expirare înscrisă pe blister sau pe cutie. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Januvia
- Substanţa activă este sitagliptin. Fiecare comprimat filmat conţine fosfat de sitagliptin
monohidrat, echivalent cu 50 mg sitagliptin.
53
Cum arată Januvia şi conţinutul ambalajului
Comprimat rotund, de culoare bej deschis, cu inscripţia „112” pe una dintre feţe.
Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Cutii cu 14, 28, 56, 84 sau 98 comprimate filmate şi
50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.
Belgique/België/Belgien
Merck Sharp & Dohme B.V. Luxembourg/Luxemburg
Succursale belge/Belgisch bijhuis Merck Sharp & Dohme B.V.
Tél/Tel: +32 (0) 2 373 42 11 Succursale belge
MSDBelgium_info@merck.com Tél: +32 (0) 2 373 42 11
MSDBelgium_info@merck.com
България Magyarország
Мерк Шарп и Доум България ЕООД MSD Magyarország Kft.
Тел.: +359 2 819 3740 Tel.: +361 888 53 00
info-msdbg@merck.com hungary_msd@merck.com
Danmark Nederland
Merck Sharp & Dohme Merck Sharp & Dohme BV.
Tlf: +45 43 28 77 66 Tel: +31 (0) 23 5153153
januvia@msd.dk msdbvnl@merck.com
Deutschland Norge
MSD SHARP & DOHME GMBH MSD (Norge) AS
Tel: +49 (0) 89 4561 2612 Tlf: +47 32 20 73 00
Infocenter@msd.de msdnorge@msd.no
Eesti Österreich
Merck Sharp & Dohme OÜ Merck Sharp & Dohme G.m.b.H.
Tel.: +372 613 9750 Tel: +43 (0) 1 26 044
msdeesti@merck.com msd-medizin@merck.com
Eλλάδα Polska
BIANEΞ Α.Ε MSD Polska Spz o.o.
54
Τηλ: +3 0210 80091 11 Tel.: +48 22 549 51 00
Mailbox@vianex.gr msdpolska@merck.com
España Portugal
Merck Sharp & Dohme de España, S.A. Merck Sharp & Dohme, Lda
Tel: +34 91 321 06 00 Tel: +351 21 4465700
Januvia@msd.es informacao_doente@merck.com
France România
Laboratoires Merck Sharp & Dohme – Chibret Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L.
Tél: +33 (0) 1 47 54 87 00 Tel: + 4021 529 29 00
contact@msd-france.com msdromania@merck.com
Ireland Slovenija
Merck Sharp and Dohme Ireland (Human Health) Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila d.o.o.
Limited Tel: + 386 1 5204201
Tel: +353 (0)1 2998771 msd_slovenia@merck.com
medinfo_ireland@merck.com
Ísland Slovenská republika
Merck Sharp & Dohme Ísland ehf. Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc.
Sími: +354 520 8600 Tel.: +421 2 58282010
ISmail@merck.com msd_sk@merck.com
Ιtalia Suomi/Finland
Merck Sharp & Dohme (Italia) S.p.A. MSD Finland Oy
Tel: +39 06 361911 Puh/Tel: +358 (0) 9 804650
doccen@merck.com info@msd.fi
Κύπρος Sverige
Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited. Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB
Τηλ: +357 22866700 Tel: +46 (0) 8 626 1400
info_cyprus@merck.com medicinskinfo@merck.com
Lietuva
UAB “Merck Sharp & Dohme”.
Tel.: +370 5 278 02 47
msd_lietuva@merck.com
Informaţii detaliate despre acest produs sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA) web site: http://www.emea.europa.eu/.
55
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Januvia face parte dintr-o clasă de medicamente care se administrează pe cale orală, numită clasa
inhibitorilor DPP-4 (inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4), care reduce valoarea glicemiei la pacienţii cu
diabet zaharat tip 2. Diabetul zaharat este denumit şi diabet zaharat non–insulino-dependent (DZNID).
Januvia ajută la îmbunătăţirea valorilor insulinei după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de
organism. Este puţin probabil să determine o valoare mică a glucozei din sânge, deoarece nu
acţionează când glicemia este mică.
Medicul dumneavoastră v-a recomandat Januvia pentru a vă ajuta să scădeţi valoarea glucozei din
sânge, care este prea mare din cauza diabetului de tip 2. Januvia se utilizează în asociere cu anumite
medicamente care scad glicemia, pe care le luaţi deja pentru diabet împreună cu alimente şi cu un
program de exerciţii fizice. Medicul dumneavoastră vă prescrie acum Januvia ca un medicament
suplimentar pentru a ajuta controlarea zahărului din sânge.
Nu utilizaţi Januvia
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la sitagliptin sau la oricare dintre celelalte componente ale
Januvia.
56
- cetoacidoză diabetică (o complicaţie a diabetului cu zahăr crescut în sânge, scădere rapidă
în greutate sau vărsături)
- orice probleme renale sau orice probleme medicale trecute sau prezente. Dacă aveţi probleme
renale, s-ar putea ca Januvia să nu fie medicamentul potrivit pentru dumneavoastră.
Sarcina şi alăptarea
Femeile gravide sau care intenţionează să rămână gravide trebuie să discute cu medicul înainte de a
utiliza Januvia. Nu trebuie să utilizaţi Januvia în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă Januvia trece în laptele uman. Nu trebuie să utilizaţi Januvia dacă alăptaţi sau
intenţionaţi să alăptaţi.
Utilizaţi întotdeauna Januvia exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continuaţi să utilizaţi Januvia pentru cât timp v-a recomandat medicul dumneavoastră, pentru a
continua să vă controlaţi valoarea glucozei din sânge.
Dieta şi exerciţiile fizice pot ajuta organismul dumneavoastră să îşi utilizeze mai bine glucoza din
sânge. Este important ca, pe durata tratamentului cu Januvia, să respectaţi programul de dietă, exerciţii
fizice şi scădere în greutate care v-a fost recomandat de către medicul dumneavoastră.
57
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Januvia poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (survin la mai puţin de 1 din 10, dar la mai mult de 1 din 100 pacienţi)
Reacţii adverse mai puţin frecvente (survin la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din
1000 pacienţi)
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Januvia şi metformin:
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, diaree, valoare
mică a glucozei în sânge, stare de ameţeală.
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului numai cu Januvia:
Frecvente: valoare mică a glucozei în sânge, dureri de cap
Mai puţin frecvente: ameţeli, constipaţie
În plus, unii pacienţi au raportat următoarele reacţii adverse în timpul utilizării Januvia:
Frecvente: infecţii ale tractului respirator superior, nas înfundat cu secreţii şi gât inflamat, osteoartrită,
durere a mâinii sau piciorului.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Nu utilizaţi Januvia după data de expirare înscrisă pe blister sau pe cutie. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Januvia
- Substanţa activă este sitagliptin. Fiecare comprimat filmat conţine fosfat de sitagliptin
monohidrat, echivalent cu 100 mg sitagliptin.
58
Cum arată Januvia şi conţinutul ambalajului
Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Cutii cu 14, 28, 56, 84 sau 98 comprimate filmate şi
50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.
Belgique/België/Belgien
Merck Sharp & Dohme B.V. Luxembourg/Luxemburg
Succursale belge/Belgisch bijhuis Merck Sharp & Dohme B.V.
Tél/Tel: +32 (0) 2 373 42 11 Succursale belge
MSDBelgium_info@merck.com Tél: +32 (0) 2 373 42 11
MSDBelgium_info@merck.com
България Magyarország
Мерк Шарп и Доум България ЕООД MSD Magyarország Kft.
Тел.: +359 2 819 3740 Tel.: +361 888 53 00
info-msdbg@merck.com hungary_msd@merck.com
Danmark Nederland
Merck Sharp & Dohme Merck Sharp & Dohme BV.
Tlf: +45 43 28 77 66 Tel: +31 (0) 23 5153153
januvia@msd.dk msdbvnl@merck.com
Deutschland Norge
MSD SHARP & DOHME GMBH MSD (Norge) AS
Tel: +49 (0) 89 4561 2612 Tlf: +47 32 20 73 00
Infocenter@msd.de msdnorge@msd.no
Eesti Österreich
Merck Sharp & Dohme OÜ Merck Sharp & Dohme G.m.b.H.
Tel.: +372 613 9750 Tel: +43 (0) 1 26 044
msdeesti@merck.com msd-medizin@merck.com
Eλλάδα Polska
BIANEΞ Α.Ε MSD Polska Spz o.o.
59
Τηλ: +3 0210 80091 11 Tel.: +48 22 549 51 00
Mailbox@vianex.gr msdpolska@merck.com
España Portugal
Merck Sharp & Dohme de España, S.A. Merck Sharp & Dohme, Lda
Tel: +34 91 321 06 00 Tel: +351 21 4465700
Januvia@msd.es informacao_doente@merck.com
France România
Laboratoires Merck Sharp & Dohme – Chibret Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L.
Tél: +33 (0) 1 47 54 87 00 Tel: + 4021 529 29 00
contact@msd-france.com msdromania@merck.com
Ireland Slovenija
Merck Sharp and Dohme Ireland (Human Health) Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila d.o.o.
Limited Tel: + 386 1 5204201
Tel: +353 (0)1 2998771 msd_slovenia@merck.com
medinfo_ireland@merck.com
Ísland Slovenská republika
Merck Sharp & Dohme Ísland ehf. Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc.
Sími: +354 520 8600 Tel.: +421 2 58282010
ISmail@merck.com msd_sk@merck.com
Ιtalia Suomi/Finland
Merck Sharp & Dohme (Italia) S.p.A. MSD Finland Oy
Tel: +39 06 361911 Puh/Tel: +358 (0) 9 804650
doccen@merck.com info@msd.fi
Κύπρος Sverige
Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited. Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB
Τηλ: +357 22866700 Tel: +46 (0) 8 626 1400
info_cyprus@merck.com medicinskinfo@merck.com
Lietuva
UAB “Merck Sharp & Dohme”.
Tel.: +370 5 278 02 47
msd_lietuva@merck.com
Informaţii detaliate despre acest produs sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA) web site: http://www.emea.europa.eu/.
60