Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Sorin Bulboacă
Absolvent:
MIRON ALEXANDRA
Arad
2018
CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................................................4
CONCLUZII......................................................................................................................
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................
2
INTRODUCERE
3
istoria acestor pământuri, fiind în clipele de restrişte, ca şi în momentele de mare înălţare, cea
mai nobilă lumină în lumina neamului.
Astăzi, mai mult ca oricând, este necesară educaţia patriotică a tinerei generaţii Am
ales această temă cu scopul de a studia şi cerceta problematica în dorinţa de a contribui la
modernizarea studiului literaturii, implicit a textelor cu conţinut istoric.
Alegerea acestei teme cu profunde rezonanţe istorice, are la bază în primul rând o
motivaţie afectivă: dragostea faţă de trecutul glorios al poporului nostru, faţă de marile
personalităţi istorice, care prin existenţa lor de-a lungul veacurilor au avut un rol progresist în
viaţa românilor, pentru care iubirea de patrie a constituit însuşi nervul vital al existenţei sale
istorice.
În elaborarea lucrării am pornit de la ideea că între vechi şi nou, între clasic şi modern
nu este o opoziţie. Ele convieţuiesc, se împletesc, metodele clasice, tradiţionale sunt organic
corelate cu cele noi, moderne. O lecţie modernă de literatură română, indiferent de clasa sau
de metoda de lucru cu elevii, trebuie să îndeplinească condiţiile:
Să aibă asigurat un conţinut ştiinţific riguros
Să fie ţinută cu ajutorul unor tehnici de lucru active
Să transmită elevilor vibraţia estetică a operei studiate, fiorul artei,
particulare fiecărui scriitor, fiecărei creaţii
În lucrare voi aborda tipul de lecţie cu conţinut istoric, care prin natura ei are un
anumit specific, determinat de marile resurse educative. În abordarea acestor lecţii voi face
apel cu prioritate la acele componente ale lecturii care solicită mai mult resorturile afective ale
elevilor. În acest sens învăţătorul nu poate realiza modernul fără acel har de a trăi emoţia
artistică, estetică şi de a-l face pe elev să o trăiască cu intensitate.
Învăţătorul trebuie să dovedească sensibilitate, receptivitate pentru tot ceea ce
reprezintă noul.
Prin caracterul ei ştiinţific, lucrarea va clasifica teoretic şi practic unele probleme
fundamentale ale patriotismului cu toate cele trei planuri ale sale:
Conştiinţa patriotică
Sentimentul patriotic
Atitudinea concretă
Lucrarea reflectă multiple procedee şi metode folosite în predarea lecţiilor cu conţinut
istoric în vederea modelării conştiinţei şi conduitei patriotice ale elevilor. Ea poate constitui
un izvor de învăţăminte, de experienţe, de concluzii, de sprijin în acţiunea de îmbunătăţire a
metodelor şi procedeelor didactice.
4
Metodele propuse în lucrarea de faţă nu sunt noi pentru învăţător. Orientările practice
în activitatea la clasă, sunt o demonstrare concretă că filonul adânc istoric al unităţii de neam,
de limbă, de factură psihică şi de cultură, de interese material-economice, continuitatea
teritorială pe pământul moşilor şi strămoşilor, a încrustat viu în sufletul acestui popor
dragostea de patrie, iubirea neţărmurită pentru tot ceea ce este patria sub cerul existenţei sale
milenare.
În partea teoretică a lucrării, datorită vastului material, tema prezentată am grupat-o
astfel:
5
“Am fost şi eu la Alba Iulia şi am văzut Unirea cea Mare“ după
Dumitru Almaş
CAPITOLUL I
Literatura, ca artă a cuvântului, are menirea să reflecte cât mai fidel în imagini
artistice, realitatea, realizările, preocupările, aspiraţiile, gândirea şi simţirea poporului,
inspirându-se permanent din izvorul viu al realităţilor sociale şi naţionale.
Literatura s-a hrănit permanent, ca dintr-un izvor generator de inepuizabile valori, din
virtuţile nobile ale patriei şi din acelea ale devotamentului patriotic. Întreaga noastră
literatură, de la origini şi până în prezent, este străbătută de un pilon viguros, de ceea ce s-ar
putea numi atitudine responsabilă faţă de patrie.Patriotismul constituie o coordonată esenţială
a literaturii române, una din trăsăturile sale.
Marii oameni ai timpurilor apuse, s-au ’’adăpat’’ din nesecata fântână a neamului şi au
scos la lumină urme cu care ne putem mândri în faţa lumii, vestigii ale trecutului care atestă
existenţa noastră de veacuri pe aceste meleaguri.
Şi dacă trecutul a fost demn şi plin de semeţie, datoria noastră este să deschidem
porţile sufletului spre cunoaşterea celor ce ne-au fost daţi în grijă, pentru a-i ’’adăpa’’ şi pe ei
din această fântână nesecată a gloriei poporului român.
Nu este deloc uşor să te faci înţeles de ochii limpezi şi veşnic nedumeriţi ai copiilor,
nu este deloc uşor să-i faci să trăiască cel mai înălţător dintre sentimente, dragostea de patrie.
Dacă noi înşine simţim acel fior neasemuit al iubirii de neam şi de patrie străbună, dacă ochii
ni se umezesc vorbind despre Ştefan cel Mare, dacă avem tremur în glas vorbind despre
Alexandru cel Bun sau despre dreptatea înfricoşătoare a lui Ţepeş, despre faptele de vitejie ale
lui Mihai Viteazul, ei bine, numai atunci putem cu adevărat să-i facem şi pe copii să trăiască,
să simtă ceva din acest sentiment care nu se poate traduce: dragostea de patrie şi de popor.
Literatura română dispune de mari resurse spirituale, care constituie posibilitaţi
inepuizabile de realizare a educaţiei tineretului. Printr-o tematică variată, opera literară-prin
forţa ei spirituală- naşte un întreg univers de gânduri şi sentimente, de aspiraţii şi îndrăzneli de
înaripare entuziastă şi idealuri înalte.
Literatura română reflectă marile frământări sociale din diferite momente istorice
trăite de poporul român. Istoria poporului român este prima raţiune a caracterului militant al
literaturii noastre. Istoria este un minunat şi nesecat izvor de pilde cuceritoare întru dragostea
6
şi jertfa pentru ţară, patrie şi popor. Ea grăieşte minţii şi inimii prin nezdruncinatul argument
al faptelor şi relevă un viguros efect moral. Lupta multiseculară a poporului român, în cursul
lungii şi zbuciumatei sale istorii, pentru menţinerea fiinţei naţionale, pentru libertate şi
independenţă, pentru dreptate socială, nu a lăsat indiferent pe nici unul din marii noştri
scriitori.
Toate bătăliile victorioase ale românilor au fost posibile pentru că oamenii de la noi s-
au infrăţit cu natura, cu codrul şi de aceea, după cum se exprimă Eminescu ’’tot ce mişcă-n
ţara asta, râul, ramul/Mi-e prieten numai mie...’’.
În deosebit de frumoase cuvinte, vorbeşte despre ţară, N.Iorga: ’’La noi ţara e lucru
mare şi sfânt, legat de un grup de oameni care îşi transmit moştenirea menită să fie iubită din
toată inima, amestecată în toate gândurile, apărată cu toate puterile şi stropită cu sudorile
tuturor muncitorilor şi cu sângele tuturor jertfelor’’.1
Pentru a arăta profunzimea sentimentelor faţă de patrie ale celor care au iubit-o şi au
apărat-o în momentele cele mai grele, putem apela la un citat din Duiliu Zamfirescu, care
glăsuieşte aşa: ’’Patriotismul nu este o prejudecată, e un sentiment... care stă în apropierea
lacrimilor şi aş evoca amărăciunea lui Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul,
la vederea miilor de morţi căzuţi pe câmpurile de luptă în încleştarea cu duşmanul, eroi care
au lăsat în urma lor demnitatea românului care l-a ajutat să supravieţuiască liber, dar şi multe
văduve şi orfani care au cernit ţara în doliu, rămaşi cu doruri nestinse în suflet, doruri din care
s-au născut legende, doine, cântece de alean’’.
Emoţionante şi pline de patriotism sunt cuvintele rostite de Nicolae Bălcescu în
’’Românii supt Mihai Voievod Viteazul’’: “Deschid sfânta carte unde se află înscrisă gloria
României, ca să pun înaintea ochilor fiilor ei câteva pagini din viaţa eroică a părinţilor lor”.
Pline de mândrie patriotică sunt de asemeni şi cuvintele lui Alexandru Vlahuţă:”Cum
să nu te simţi mândru că eşti român, şi cum să nu rămâi uimit de tăria neamului tău şi să nu-l
slăveşti... N-a fost pe lume un neam mai încercat ca al nostru. N-a fost popor care să fi plătit
mai scump dreptul de a trăi în ţară şi în legea lui, popor care să-l fi împins la jertfe mai mari,
adânca dragoste de moşie şi dorul de neatârnare”.2
Opera literară prin tematica şi specificul ei, aduce o contribuţie majoră la formarea
caracterelor, a patriotismului, la cultivarea sentimentelor moral-politice. Literatura
încorporează în ea un sistem de valori, iar sentimentul este considerat în psihologie ca o
raportare valorică la nivelul personalităţii, unul din instrumentele esenţiale ale formării
1
Tribuna învăţământului (1994), Mai este nevoie de educaţie patriotică, nr.22, pag. 1.
2
Vlahuţă, A.lexandru(1970), România pitorească în „Culegere de texte pentru munca educativă la clasele I-
IV”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 13
7
conştiinţei patriotice. Sentimentul este generat de valori, iar prin receptarea literaturii, se
desprinde mai uşor.
Manualele de limba română de la clasele II-IV, oferă largi posibilităţi pentru educaţia
patriotică a elevilor. Lecţiile de limba română cu conţinut istoric, apar începând din clasa a II-
a şi continuă cu clasele următoare. Cunoştinţele ce le capătă elevii în clasele a II-a şi a III-a,
constituie bazele înţelegerii lecţiilor de istorie a patriei, care se predă ca obiect aparte în clasa
a IV-a. În felul acesta se asigură o continuitate în formarea şi dezvoltarea conştiinţei
patriotice. Conform cu prevederile programei şcolare, manualele de limba română cuprind
cunoştinţe elementare referitoare la realităţile vieţii sociale din trecut şi din prezent, iar treptat
se introduc şi unele episoade care se referă la lupta poporului nostru pentru dreptate şi
libertate.
Astfel, pentru clasa a II-a, manualul cuprinde cunoştinţe în legatură cu munca
oamenilor din ţara noastră, frumuseţile ţării, unele legende referitoare la viaţa şi lupta
poporului nostru în trecut, pentru dreptate socială şi apărarea patriei.
În clasa a III-a elevii au posibilitatea ca prin textele cu conţinut istoric, să-şi lărgească
cunoştinţele despre evenimentele istorice şi să se familiarizeze cu cele mai importante
episoade din istoria poporului român: formarea poporului român, luptele eroice împotriva
jugului străin, lupta pentru o viaţă mai bună (răscoale, revoluţii), lupta pentru realizarea Marii
Uniri.
8
CAPITOLUL III
3
Călin Felezeu (2002), Didactica istoriei, Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, p. 189-197.
9
trăiesc. De aceea, se impune ca faptele, evenimentele istorice înscrise în textele cu conţinut
istoric să fie nu numai înţelese, ci mai ales trăite.
Sentimentele profunde sunt decente, tăcute, subînţelese. Şi ce sentiment e mai mare şi
ar trebui să fie mai profund, ca sentimentul dragostei de patrie? Nu suntem noi patria cu tot
ceea ce ne implică? Consider de aceea că despre patrie ar trebui să vorbim ca despre noi
înşine. De asemenea, răbdarea se dovedeşte oportună în realizarea educaţiei patriotice, căci
roadele acesteia se materializează foarte divers, uneori în împrejurimi când copiii nu mai sunt
de mult elevii noştri. Se ştie că naşterea şi dezvoltarea sentimentelor sunt greu de urmărit.
Influenţa noastră se manifestă diferit în funcţie de personalitatea fiecăruia dintre elevii noştri.
Şi dacă în industrie, în activitatea de înarmare cu cunoştinţe şi tehnici de muncă avem
obligaţia să lucrăm diferenţiat, momentele de educaţie sunt prin excelenţă frontale.
Oportună este şi „tăcerea” după acele texte sensibilizante, care cer un timp în care
trăirile se aşează durabil în suflete. Mai există de asemenea şi „oportunitatea momentului”, a
cărei forţă se dovedeşte uneori extraordinară.
Mijloacele pe care le-am folosit pentru formarea conştiinţei şi conduitei patriotice a
elevilor sunt multiple. Ele devin din ce în ce mai bogate pe măsură ce se măreşte cercul de
reprezentări ale elevilor şi se dezvoltă puterea lor de înţelegere şi de trăire a cunoştinţelor
asimilate.
Conţinutul lecţiilor istorice oferă învăţătorului un mijloc eficace de educare patriotică
prin trezirea în sufletul elevilor a sentimentului de admiraţie faţă de figurile legendare ale
neamului nostru, de mândrie patriotică pentru trecutul măreţ al poporului nostru. În cadrul
acestor texte, unele cu dimensiuni de legendă se dezvoltă spiritul de admiraţie şi de jertfă al
elevilor pentru slujirea şi apărarea cu devotament a poporului şi patriei.4
Lecturile cu conţinut istoric selectate au fost grupate pe temele fundamentale precizate
în capitolul anterior şi au fost prelucrate prin metode tradiţionale clasice precum şi prin
tehnici şi strategii moderne centrate pe elev.
Toate modelele moderne de structurare a lecţiei prevăd momente de activitate
individuală a elevilor în care aceştia evocă cunoştinţele şi experienţele anterioare, se confruntă
cu noile informaţii conferindu-le sensuri şi le restructurează în forme diverse pentru a le
integra în sisteme mentale proprii sau prezintă rezultate personale pentru a fi evaluate.
Strategiile şi tehnicile de studiu centrate pe elev sunt valoroase, deoarece facilitează
dezvoltarea autonomiei elevilor, îi ajută să fie capabili: să îşi identifice nevoile şi interesele,
să fixeze scopuri şi obiective personale, să organizeze, să dirijeze propria învăţare şi
activitate, să decidă şi să aplice strategii, metode şi tehnici de învăţare şi autoevaluare, să
4
Ibidem, p. 199.
10
aleagă şi să utilizeze eficient resursele materiale, să dozeze şi să valorifice optim resursele de
timp.
„Strămoşii noştri”
„Din viaţa dacilor ”- după Alexandru Vlahuţă
„Războaiele lui Traian cu Decebal” - după Mihail Sadoveanu
11
Limbajul expresiv al învăţătorului, presărat cu figuri de stil, suscită emoţii şi
sentimente, asigurând totodată, o participare afectivă puternică din partea elevilor. Prin
conţinutul său contribuie la dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii. Povestirea trebuie să se
desfăşoare în aşa fel încât elevii să-şi imagineze lucrurile, evenimentele, acţiunile şi
personajele despre care se vorbeşte. Pentru aceasta învăţătorul procedează la alegerea unor
fapte şi întâmplări cu profundă semnificaţie pentru susţinerea ideii pe care intenţionează s-o
sublinieze, la folosirea unor expresii şi figuri de stil cu puternică forţă evocatoare, la
introducerea pe parcursul povestirii, a unui material intuitiv adecvat (tablouri, documente,
imagini).
Demonstraţia Dintotdeauna învăţământul a căutat să aducă elevii în faţa realităţii, să-i
ajute să studieze pe viu lumea obiectelor şi fenomenelor reale. Dar un contact direct cu
realitatea nu este întotdeauna posibil. Există obiecte şi fenomene, spaţii geografice
îndepărtate, lucruri şi fapte ce aparţin trecutului, unele care s-au petrecut în intervale
îndelungate de timp. În cazurile acestea se recurge la substitute intuitive (imagini, fotografii,
hărţi, planşe), adică la materiale care înlocuiesc originalul.
A demonstra înseamnă a arăta, a prezenta obiecte sau fenomene reale sau
înlocuitoarele acestora, în scopul asigurării unui suport concret-senzorial procesului de
învăţare.
În afara prezentării obiectelor, fenomenelor „pe viu”, un loc de seamă ocupă
demonstraţia figurativă (cu ajutorul imaginilor, fotografiilor, tablourilor, planşelor,
reprezentărilor grafice); demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice (diapozitive,
diafilme, filme didactice, înregistrări fonice); demonstraţia cu ajutorul modelelor (mulaje,
machete), al exemplelor.
Un rol cu totul deosebit revine demonstraţiei cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale,
îndeosebi al filmului, care prezintă realitatea în dinamismul şi dialectica ei.
Modelarea se bazează pe folosirea analogiei, adică pe reproducerea sau redarea într-o
formă simplificată, schematizată, aproximativă a unor obiecte sau fenomene care sunt mai
greu sau imposibil de sesizat ori de urmărit prin observare directă.
Observaţia didactică constă în urmărirea atentă a unor obiecte şi fenomene de către
elevi, fie sub îndrumarea cadrului didactic (observaţia sistematică), fie în mod autonom
(observaţia independentă) în scopul depistării unor noi aspecte ale realităţii şi pentru însuşirea
unor informaţii.
Observaţia are o valoare euristică şi participativă, întrucât ea se bazează pe
receptivitatea elevilor faţă de fenomenologia esenţială. Prin observaţii se urmăresc explicarea,
descrierea şi interpretarea unor fenomene din perspectiva unor sarcini concrete de învăţare,
12
exprimarea şi explicarea rezultatelor observaţiilor cu ajutorul unor materiale (tabele, desene,
grafice). În acelaşi timp această metodă conduce şi la formarea unor calităţi comportamentale
precum consecvenţa, răbdarea, perseverenţa, perspicacitatea şi imaginaţia.
Problematizarea se bazează pe crearea unor stări conflictuale, contradictorii, ce pot
să rezulte din trăirea simultană a două realităţi de cunoaştere diferite: pe de o parte experienţa
anterioară de care dispune elevul (informaţii, deprinderi, impresii), iar pe de altă parte
elementul de noutate şi surpriză, de necunoscut (impus de o nouă sarcină) în faţa căreia datele
vechi se dovedesc cu totul insuficiente pentru a se ajunge la explicaţia sau rezolvarea dorită.
În confruntarea cu această situaţie neobişnuită, elevul trăieşte un moment de tensiune,
resimte o stare de curiozitate, de uimire şi dorinţa de a ieşi din încurcătură, ceea ce incită la
căutări, la investigaţii, la enunţarea unor ipoteze, presupuneri, soluţii sau răspunsuri posibile.
Conversaţia euristică este o metodă dialogată, de incitare a elevilor prin întrebări şi
are la bază maieutica socratică, meşteşugul aflării adevărurilor printr-un şir de întrebări, bine
şi oportun puse. Prin acest procedeu elevii sunt invitaţi să realizeze o incursiune în propriul
univers şi să facă o serie de conexiuni care să faciliteze dezvăluirea de noi aspecte ale
realităţii.
Metoda conversaţiei euristice solicită inteligenţa productivă, spontaneitatea şi
curiozitatea, lăsând elevilor mai multă libertate de căutare. Folosirea conversaţiei euristice
necesită o deosebită pregătire şi măiestrie pedagogică, acordându-se o mare atenţie naturii
întrebărilor. Şi aceasta pentru că tipuri diferite de întrebări orientează în mod diferenţiat şi la
niveluri diferite operaţiile mintale. De aceea în locul unor întrebări de memorie, reproductive,
de felul: cine?, ce?, care?, când?, unde?, sunt de preferat întrebările de gândire, de
descoperire, ca de exemplu: de ce?, pentru ce?, dacă?, cum?, a celor de evaluare: ce
însemnătate are?, etc.
Succesul conversaţiei mai depinde şi de priceperea învăţătorului de a formula şi pune
întrebări, în alternanţă firească cu răspunsurile aşteptate.
Din punct de vedere al conţinutului, se cere ca întrebarea să fie precisă şi cu claritate
formulată, concisă, încât elevul să-şi dea seama exact ce anume i se cere; sub aspect
gramatical să fie exprimată corect şi simplu.
Conversaţia nu va da rezultatele scontate dacă răspunsurile elevilor vor fi pripite,
superficiale şi eronate, dacă învăţătorul nu lasă suficient timp de gândire între întrebare şi
răspunsul scontat. Fireşte şi răspunsurile trebuie să fie clare şi corecte, concise şi complete,
exprimate într-o formă îngrijită şi precisă, să se utilizeze un vocabular ales.
13
Explicaţia Prin această metodă se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni,
principii, legi, prin relevarea notelor esenţiale, a legăturilor cauzale dintre obiecte şi
fenomene.
Spre deosebire de povestire, ea solicită într-un grad mai mare operaţiile gândirii.
În acest sens apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv, deductiv, al
comparaţiei şi analogiei, procedeul genetic şi istoric, procedeul analizei cauzale.
Explicaţia contribuie la lărgirea şi adâncirea orizontului ştiinţific, la formarea
concepţiei despre lume, la dezvoltarea proceselor intelectuale.
Mijloacele didactice utilizate în prelucrarea textelor cu conţinut istoric au fost extrem
de variate, adaptate la metodele selectate.
Astfel am utilizat planşe, obiecte cu caracter istoric achiziţionate de la muzeu, hărţi
istorice şi geografice, albume cu portretele domnitorilor, diapozitive, filmele didactice
„Dacii”, textele propriu-zise precizate anterior.
Metodele de evaluare utilizate au fost variate, mergând de la evaluarea frontală,
individuală, orală, la cea scrisă prin fişe de muncă independentă, teme indicate, grupate în
portofolii care au fost evaluate ulterior.
Lectura explicativă metodă specifică folosită la lecţiile de limba română, nu este
altceva decât analiza literară la dimensiunile textelor pe care le citesc elevii din ciclul primar,
adaptată nivelului capacităţilor intelectuale ale acestora.
Chiar în ciclul primar, elevii pot fi deprinşi cu metodologia analizei şi comentării unui
text literar. Investigarea unui text solicită răspuns la două întrebări:
- Ce exprimă (înfăţişează) autorul în opera respectivă?
- Cum, prin ce mijloace exprimă acest conţinut?
Elevii vor fi orientaţi să observe că unele momente ale acţiunii prezintă cadrul, timpul,
împrejurările în care se petrec faptele, precum şi participanţii la acţiune, alte momente arată
cauzele desfăşurării acţiunii, succesiunea întâmplărilor, din ce în ce mai importante, până
când se atinge momentul cu tensiunea cea mai înaltă, ultimul moment înfăţişând sfârşitul
acţiunii.
Lectura explicativă ca metodă eficientă de predare a textelor cu conţinut istoric,
trebuie folosită în aşa manieră, încât să se poată valorifica pe deplin conţinutul educativ al
lecţiilor. Realizarea educaţiei patriotice solicită din partea copilului o anumită dezvoltare
afectivă. Dificultatea constă mai ales în cuplarea aspectelor cognitive cu cele afective, în a-l
face pe copil să resimtă în plan afectiv cunoştinţele despre patrie şi popor, însuşite.
Prin predarea lecturilor „Strămoşii noştri”, „Din viaţa dacilor”, formez primele
reprezentări despre viaţa oamenilor care au locuit cu mii de ani în urmă pe pământul patriei
14
noastre. Această imagine am căutat s-o prezint conform realităţilor sociale ale epocii, să
ilustrez că în trecut viaţa oamenilor era deosebită de cea de astăzi.
Conţinutul semantic al textului „Strămoşii noştri”, este în ton cu particularităţile de
vârstă ale elevilor. Informaţiile sunt sumare: portul, ocupaţiile, procesul de formare al
poporului român.
Analiza propriu-zisă a fost precedată de o expunere orală despre viaţa strămoşilor
noştri, dacii, care a dat posibilitatea introducerii cuvintelor noi: „strămoş”, „daci”, „romani”,
„cucerire”, „popor”. Copilul a intrat prima oară în contact cu noţiuni istorice: popor, război de
apărare, război de cucerire. Elucidarea corectă a noţiunilor istorice a dus la trezirea primilor
fiori de admiraţie şi preţuire ale faptelor de vitejie ale dacilor, pentru apărarea fiinţei lor, a
pământului lor, vestit prin bogăţii şi frumuseţi, dar mai ales prin hărnicia şi vitejia locuitorilor.
Virtuţile strămoşilor noştri, dacii şi romanii, sunt reliefate prin cuvintele: hărnicie şi
vitejie. Elevii îşi formează reprezentări corecte despre însuşirile celor două popoare: hărnicie,
timp de pace, vitejie în războaie.
Aceste reprezentări vor elucida în mare măsură însuşirile noului popor format prin
procesul de amestecare al dacilor cu romanii.
Prin mijlocirea situaţiei problemă „Ce fel de popor este cel nou format, poporul
român?” şi cu întrebările auxiliare:
- Ce însuşiri aveau dacii? Dar romanii?
- Care însuşiri le-au moştenit românii?
elevii au reflectat şi au concluzionat: poporul român a moştenit hărnicia, vitejia şi dorinţa de a
trăi liber în ţara lui.
Textele istorice care exprimă viaţa strămoşilor noştri: „Din viaţa dacilor”, precum şi
„Războaiele lui Traian cu Decebal”, oferă un repertoriu mult mai vast în finalizarea
dezideratelor educaţiei patriotice.
Copilul şi-a perfecţionat actul cititului, şi-a îmbogăţit reprezentările istorice şi
geografice, s-a dezvoltat psihic. Personalitatea lui, parţial conturată, permite aprofundarea
fenomenelor istorice studiate.
Alexandru Vlahuţă, într-un stil plăcut, nuanţat, accesibil elevilor, reuşeşte prin textul
„Din viaţa dacilor”, lărgirea informaţiilor despre portul, ocupaţiile dacilor, despre bogăţiile şi
frumuseţile Daciei.
În scopul exploatării cognitive a conţinutului de idei al textului, este necesară
înţelegerea corectă a mesajului istoric, a cuvintelor care descriu epoca respectivă. Am folosit
povestirea expresivă, nuanţată, care mi-a permis introducerea cuvintelor noi: „iţari”, „galeşi”,
15
„vatră”, „măciucă”. Apoi am folosit citirea integrală, repetată, care facilitează conştientizarea
informaţiilor istorice.
Informaţiile sunt mult mai ample, ele introduc copilul într-un anumit timp istoric şi
într-un anumit cadru natural:
a. Epocă istorică: „Demult, cu câteva mii de ani înaintea noastră...”
b. Cadrul naţional: „Stăpâni pe un pământ frumos, bogat şi darnic...”
Cele două concepte accentuează existenţa din cele mai vechi timpuri, pe pământul
patriei noastre, a unei populaţii civilizate, stabile, cu ocupaţii şi scopuri precise.
După pătrunderea în esenţă a fenomenelor istorice, am stabilit o etapă superioară:
analiza literară propriu-zisă. Fragmentele sunt analizate în profunzime. Am urmărit să scot în
evidenţă sensurile prezentate de fiecare fragment: portul, ocupaţiile dacilor, virtuţile
strămoşilor noştri, bogăţiile şi frumuseţile meleagurilor noastre, adică a străvechii Dacii.
Imaginile prezentate (portretul lui Decebal, scene de pe Columna lui Traian), precum şi harta
fizică a României, cu localizări precise, au îmbogăţit reprezentările istorice ale copiilor despre
epoca dacică.
În stabilirea planului simplu al lecturii, am urmărit dezvoltarea permanentă a
capacităţilor creatoare ale elevilor. Am evidenţiat în mod consecvent ideile elevilor cu sensul
cel mai concludent, precum şi cu forma artistică valoroasă. Am folosit cu eficienţă procedeul
prin care am stabilit citatul cel mai semnificativ, care exemplifică ideea din fragmentul
respectiv.
Finalitatea metodei a constat în alcătuirea cu elevii a planului simplu al lecturii „Din
viaţa dacilor”.
Scriitorul prezintă în lectura „Din viaţa dacilor”, hărnicia şi vitejia strămoşilor noştri.
1) Dacii au locuit pe pământul ţării noastre cu mii de ani în urmă.
„…cu câteva mii de ani înaintea noastră, trăia pe locurile acestea un neam de oameni viteji,
mândri şi netemători de moarte: erau dacii, strămoşii noştri”.
2) Structura şi portul bărbaţilor daci.
„Dacii erau oameni trupeşi, bine legaţi, de statură potrivită”.
3) Portul şi ocupaţiile femeilor.
„Ele se îngrijeau de casă: torceau, ţeseau, creşteau copiii”.
4) Ocupaţiile bărbaţilor.
„Toamna, plecau în cărăuşie: coborau la mare belşugul holdelor, aurul munţilor, cai, lână,
miere, ceară…”.
5) Apărarea traiului liber.
„Dorinţa lor de a-şi apăra ţara şi traiul liber, îi făcea temuţi în războaie…”.
16
Lecţia s-a încheiat cu îndemnurile care îi însufleţesc, scrise cu litere roşii sub forma
unui îndemn.
„- Elevi, cinstiţi prin învăţătură strămoşii noştri!”
Mihail Sadoveanu în lecţia „Războaiele lui Traian cu Decebal” a demonstrat ce
înseamnă să fii cu adevărat patriot.
Scriitorul a elogiat marile virtuţi ale dacilor şi ale nemuritorului Decebal, care „şi-a
ridicat singur viaţa împreună cu ai săi”, într-un moment crucial al existenţei statului dac.
Cunoscând din lecţia precedentă bogăţiile şi frumuseţile Daciei, elevii şi-au dat seama
că ţara dacilor a fost râvnită de popoarele vecine, iar pentru apărarea ei, s-a vărsat mult sânge.
În războaiele de apărare purtate împotriva Imperiului Roman, împotriva acelui împărat care
reuşise după lungi şi aprige bătălii cucerirea Daciei, Decebal înconjurat de poporul său, a dat
dovadă de mult devotament, spirit de sacrificiu, dragoste de patrie şi libertate.
Scena morţii lui Decebal trezeşte sentimente de respect, admiraţie, dragoste în sufletul
copiilor. Figura lui se întipăreşte adânc în memoria lor, îl iubesc tot atât de mult cum şi-a iubit
el ţara şi libertatea pentru care s-a jertfit.
Intuirea imaginilor care reprezintă figurile celor doi conducători – Decebal şi Traian –
a permis desprinderea celor mai semnificative calităţi ale celor două personalităţi: Decebal, cu
dorinţa fierbinte de a avea ţara şi traiul liber (acestea îi sunt demonstrate de cutele feţei), iar
Traian, cu dorinţa de cucerire, de mărire a Imperiului cu noi şi noi popoare şi ţări
(personalitatea îi este reliefată de privirea-i îndepărtată).
Primele semne ale tradiţiilor de luptă le-au sculptat strămoşii noştri pe Columna lui
Traian. Aici s-au păstrat săpate pe vecie în piatră, chipurile dacilor care şi-au apărat cu
înverşunare ţara. De aici se desprind figurile măreţe ale romanilor care au cucerit Dacia,
demonstrând pricepere în organizare, forţă şi vitejie. Tot aici este şi chipul lui Decebal care
după spusele istoricului Cassius Dio „era priceput în ale războiului şi iscusit la faptă, ştia când
să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se
folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa dintr-o înfrângere” 5, care atunci când s-a văzut
înfrânt, a preferat să-şi curme singur zilele, decât să împodobească la Roma, carul de triumf a
lui Traian.
Vizionarea filmului „Dacii” a îmbogăţit amplu reprezentările elevilor despre populaţia
dacică de acum 2000 de ani. Au văzut cetatea Sarmisegetuza cu zidurile ei puternice care au
opus mare rezistenţă armatelor romane. Au rămas adânc întipărite în memoria elevilor
dârzenia, bărbăţia, jertfa cu care dacii şi-au apărat pământul, cetatea, libertatea. Victoriile lui
Decebal i-au însufleţit, le-au creat mari bucurii, iar cucerirea Daciei şi transformarea ei în
5
***Manual de istorie, clasa aVII-a (1992), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, passim.
17
provincie romană, le-a format o imagine despre procesul formării poporului român şi a limbii
române.
Personalitatea celor doi conducători sunt pilde demne de urmat. Pe de-o parte, regele
dacilor, cu suprema jertfă pentru popor şi ţară, iar pe de altă parte, Traian, cu capacitatea de a
supune un popor eroic, întru formarea unui popor nou, poporul român.
Versurile cântecului „Pui de lei”:
„E viţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
…………………………...
Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ce pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.”
au impresionat elevii şi le-au format sentimentul de mândrie că suntem urmaşii acestor
popoare cu virtuţi de eroi.
Prin utilizarea metodei „Copacul ideilor” în consolidarea textului literar „Din viaţa
dacilor”, am concluzionat că elevii şi-au lărgit informaţiile cu privire la portul, ocupaţiile
dacilor, bogăţiile şi frumuseţile Daciei.
„Copacul ideilor” este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un
dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică spre partea
superioară, asemenea crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate. Copacul ideilor poate
fi completat individual, în grupe sau frontal.
Dacă este completat de membrii unui grup, foaia pe care este desenat copacul trece de la un
membru la altul şi fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii lui.
Redau în cele ce urmează „Copacul ideilor” completat de unul din cele 5 grupuri formate la
nivelul clasei.
18
Categorizarea
Prin categorizare se organizează ideile evocate prin alte tehnici. Elevii stabilesc în
perechi sau în grupuri mici criteriile după care vor grupa ideile, apoi le distribuie în grupele
respective. Deoarece există diverse posibilităţi de grupare a informaţiilor, categoriile vor fi
diferite de la un grup la altul. Categorizarea este utilă după orice tehnică de evocare a
cunoştinţelor anterioare ale elevilor deoarece interesează exerciţiul ghidat de categorizare, nu
produsul final.
Categorizarea cuprinde mai multe etape:
Comunicarea sarcinii de lucru: Lucraţi în grupuri de câte 5 timp de 30 minute. Grupaţi
informaţiile obţinute prin brainstorming în clase sau categorii, după criteriile stabilite
de către voi.
Activitate în grupuri.
Lecţia „Războaiele lui Traian cu Decebal” mi-a permis aplicarea acestei metode.
Brainstormingul este cea mai simplă, cea mai eficientă şi cea mai utilizată tehnică de
stimulare a creativităţii şi de generare de idei noi în cadrul unui grup.
Etimologic, brainstorming provine din cuvintele englezeşti brain = creier, storm = furtună
plus desinenţa ing şi semnifică furtună în creier, adică o efervescenţă de idei spontane ca
rezultat al stoarcerii creierului ori intelectului, un asalt de idei, o stare de intensă activitate
imaginativă.
Un moment de brainstorming este creat uşor în orice lecţie cu scopul stimulării
motivaţiei pentru dobândirea, consolidarea cunoştinţelor şi pentru formarea capacităţilor.
19
Ideile despre războaiele daco-romane produse prin brainstorming:
Dacii şi romanii au fost strămoşii noştri
Dacia era vestită pentru bogăţia şi frumuseţea pământului
Romanii au ridicat o împărăţie mare şi puternică
Acum 2000 de ani pe pământul patriei noastre au trăit dacii
Ţara lor se numea Dacia
Traian doreşte să cucerească Dacia
Dacii erau harnici, viteji, dârji, iuţi şi foarte războinici
Scaunul împărăţiei era la Roma
Romanii au purtat două războaie împotriva dacilor conduşi de regele lor Decebal
La Roma trăiau împăraţii
Traian hotărăşte să vină în Dacia
În acea vreme Imperiul Roman sărăcise mult
Decebal se retrage în munţi
Armata romană a fost mai numeroasă şi mai bine înarmată
Traian se întoarce la Roma cu o bogată pradă de război
Victoria a fost de partea romanilor
Dacia a fost transformată în provincie romană
Dacii şi-au însuşit treptat limba, obiceiurile şi cultura romanilor
Din amestecul dacilor cu romanii, s-a născut un popor nou, poporul român şi s-a
format limba română.
Romanii
Romanii au ridicat o împărăţie mare şi puternică
Scaunul împărăţiei era la Roma
Aici trăiau împăraţii
Dacii
Au fost strămoşii noştri
Au trăit acum 2000 de ani pe pământul patriei noastre
Erau harnici, viteji, dârji, iuţi şi foarte războinici
Ţara lor se numea Dacia
20
Hotărârea
În acea vreme Imperiul Roman sărăcise mult
Traian, împăratul romanilor doreşte să cucerească Dacia
El hotărăşte să vină în Dacia
Romanii au purtat aici două războaie împotriva dacilor conduşi de regele lor, Decebal
Ultimul război
Victoria a fost de partea romanilor
Armata romană a fost mai numeroasă şi mai bine înarmată
Decebal se retrage în munţi şi îşi ia singur viaţa
Urmarea
Traian se întoarce la Roma cu o bogată pradă de război
Dacia a fost transformată în provincie romană
Treptat dacii şi-au însuşit limba, tradiţiile şi cultura romanilor
Din amestecul dacilor cu romanii s-a născut un popor nou, poporul român şi s-a format
limba română
În activitatea didactică elevii sunt solicitaţi să elaboreze în lecţii ori acasă eseuri
nestructurate şi eseuri structurate.
21
Poporul român şi limba română – comori ale sufletului românesc
Acum 2500 de ani dacii au trăit pe teritoriul ţării noastre. Ei trăiau în triburi, în căsuţe
de pământ sau de bârne. Dintre acestea cele mai importante triburi erau cele ale dacilor şi
geţilor, ai căror strămoşi erau tracii.
Burebista, primul lor rege, a unit triburile formând un stat numit Dacia, cu capitala la
Sarmisegetuza, situată în munţi. Dacii erau oameni paşnici, simpli şi modeşti. Bărbaţii purtau
părul lung şi pe spate, retezat în dreptul frunţii, iar barba şi-o lăsau lungă şi stufoasă.
Conducătorii lor purtau o căciulă ţuguiată, dar straiele lor erau la fel.
Femeile erau îmbrăcate în rochii subţiri. Pe deasupra purtau o haină lungă până la
genunchi. Se ocupau de creşterea copiilor, de ţesut, de tors.
22
Religia dacilor era politeistă. Se închinau multor zei, zeul lor cel mare fiind Zamolxis.
Acesta îi învăţa că sufletul e nemuritor, ceea ce îi făcea pe daci curajoşi. Ei foloseau în lupte
săbii, scuturi ovale şi săgeţi. În clipe de primejdie foloseau coase şi chiar topoare.
Despre dorinţa lor de a-şi apăra ţara în războaie şi despre vitejia lor vorbesc istoricii
vremii.
23
plăcere de felul în care dascălul său, le vorbea cu multă căldură şi însufleţire de eroii
neamului.
„Mai cu seamă explicaţiile la istorie erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei
treceau eroii altor vremuri în cununile lor de neguri. Îi urmăream înfiorat, auzeam parcă
freamătul luptelor şi, acasă, îi visam o noapte întreagă.
Uite, şi acum mi se pare că Domnu’ nostru a fost un om deosebit. Îi scânteiau privirile şi
era şi el mişcat când ne spunea de mărirea strămoşilor noştri. Când făcea un semn cu mâna,
aşa, într-o parte, parcă ridica o perdea de pe trecut şi eu vedeam tot ce spunea glasul lui”.
Povestirea realizată înaintea analizei propriu-zise, oferă posibilitatea să fie introduse la
locul potrivit, cuvintele şi expresiile noi din text, pe care se vor contura apoi, unele
reprezentări şi idei istorice fundamentale. Noile achiziţii pe care le vor face elevii, vor fi
explicate în context, fără a se întrerupe firul povestirii, şi deci, fără a se diminua trăirile
afective generate de înţelegerea semnificaţiei evenimentelor înfăţişate în text.
„Legenda lui Gelu” îl prezintă pe unul dintre cei dintâi voievozi din Transilvania, Gelu,
care a căzut eroic în lupa pentru apărarea libertăţii. De aici reiese modelul unui luptător
animat de dragoste caldă faţă de patria sa. Imaginaţia poetului dă acestui sentiment forţa de
rezistenţă morală şi tăria de a învinge moartea. Gelu se prăbuşeşte pe malul Someşului şi în
clipa morţii roagă calul să-i dea de veste când poporul va veni din nou la luptă şi atunci:
„…armat ieşi- voi afară
Şi veseli vom trece noi iară
Prin suliţi şi foc înainte,
Să ţie potrivnicii minte
Că-s vii când e vorba de ţară
Şi morţii-n morminte!”
Din ultimele două versuri se vede profunzimea şi trăinicia sentimentului de dragoste de ţară
de care au fost animaţi înaintaşii noştri.
Comentate din această perspectivă şi pe un asemenea fond afectiv, legendele istorice
„Mama lui Ştefan cel Mare” şi Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia” capătă semnificaţii profunde,
nu sunt doar simple povestiri despre Ştefan cel Mare.
Admiraţia faţă de trecutul glorios se accentuează impunător în legenda „Mama lui
Ştefan cel Mare”. Am evidenţiat personalitatea marcantă a domnitorului Moldovei, arătând că
domnia lui, de 47 de ani, este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Epoca lui Ştefan cel
Mare a fost reprezentativă pentru întregul nostru popor, care şi-a găsit în acest glorios şi
gospodar voievod, cea mai înaltă întrupare a sa.
Scrierile acelor vremuri vorbesc despre Ştefan astfel:
24
„… o, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici de care atât ne mirăm. În
zilele noastre câştiga el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruinţă asupra turcilor.
După a mea părere, este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi
mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor
creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în
războaie civile.”
În timpul povestirii legendei, prin demonstraţie am prezentat tabloul istoric
reprezentând figura domnitorului. Elevii au intuit tabloul, scoţând în relief virtuţile marelui
voievod al Moldovei: dârzenia, curajul, gloria, hotărârea, siguranţa puse în evidenţă de ţinuta
dreaptă, de privirea deschisă, de felul în care ţinea spada şi sceptrul.
Metoda observaţiei a permis evidenţierea unor amănunte despre îmbrăcămintea
domnitorului: tunica de brocart roşu deschis, brodat cu aur şi o mantie fără mâneci, tot din
brocart din flori de aur (descriere păstrată într-un manuscris păstrat la muzeul Putna). Copiii
concluzionează că îmbrăcămintea şi coroana de domnitor, dovedesc şi faptul că ţara Moldovei
era întinsă şi bogată în vremea sa.
Pentru a evidenţia renumele şi respectul vremii pentru domnitor, am citat copiilor un
fragment din descrierea cronicarului polon Miechoroschi:
„Bărbat glorios şi victorios care ai biruit pe toţi regii vecini…tu eşti drept, prevăzător, isteţ,
biruitor contra tuturor duşmanilor. Nu în zadar eşti socotit printre eroii secolului nostru.”
Concluzia copiilor a fost: Ştefan cel Mare a fost potrivit de statură, dar măreţ la fapte,
drept urmare poporul l-a numit „cel Mare”.
În povestirea expusă am introdus noile cuvinte: a cârmui, a cotropi, aprig, corn,
reliefând sensurile exprimate în sensul conştientizării fenomenului istoric prezentat. Am scos
în evidenţă starea de veghe şi îngrijorarea pe care a avut-o mama şi soţia domnitorului în
aşteptarea întoarcerii de la luptă. Prezentând tabloul „Ştefan cel Mare în faţa Cetăţii
Neamţului” şi făcând comparaţie între starea sufletească a domnitorului rănit, învins, şi cadrul
natural: noapte rece, vânt, am reuşit să trezesc în sufletul copiilor stări emotive.
Generaţii de copii au înţeles sensul sacrificiului suprem pentru binele ţării. Chipul
memorabil al mamei este reliefat sensibil şi convingător într-un moment de mare tensiune
dramatică: ea trebuie să aleagă între ocrotirea fiului învins şi rănit şi între datoria patriotică de
a lupta împotriva duşmanului până la ultima picătură de viaţă.
Am subliniat, în primul rând, că domnitorul, fiind învins de turci şi-a refăcut oastea, i-
a luat prin surprindere şi i-a alungat. Dar ceea ce dă expresia deplină dragostei de patrie dusă
până la sacrificiul suprem, este adevărul transmis de mama sa, prin acea expresie categorică:
- „Du-te la oştire !Pentru ţară mori!
25
- Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”
Legenda relevă – ca valoare de model-sentimentul de dragoste de patrie de care a dat
dovadă mama voievodului Moldovei. Sufletul mamei e dominat mai mult de dragostea pentru
patrie, decât cea pentru fiul său.
Victoria poporului sub conducerea lui Ştefan cel Mare este prezentată într-un ritm
vioi, entuziast, înflăcărat şi prin aceasta am transmis bucuria, satisfacţia victoriei împlinite.
Povestirea mea este urmată de citirea integrală şi repetată a textului. Citirea a devenit
uşoară. Elevii citesc logic, expresiv, deoarece cunosc conţinutul lecturii, au o imagine unitară
asupra actului istoric. Au urmat discuţiile care au accentuat şi au scos în evidenţă valoarea
sentimentului patriotic, a dragostei mamei pentru patrie. Discuţiile purtate au pus accent pe
concepţiile: epocă, cadrul natural în concordanţă cu starea sufletească a domnitorului,
cotropire, apărare, sentimentul patriotic.
M-am folosit de următoarele întrebări:
- Cine a cârmuit Moldova cu sute de ani în urmă ?
- Cine a cotropit Moldova cu gând să o cucerească ?
- Cum s-au apărat oştenii moldoveni ?
- Ce s-a întâmplat cu oastea lui Ştefan ?
- Ce comportare a avut mama ?
- De ce ?
Întrebarea : De ce mama nu şi-a adăpostit fiul ? a suscitat gândirea elevilor.
Răspunsurile au fost corecte şi au reliefat faptul că dragostea mamei pentru patrie era mai
presus decât cea pentru propriul copil. Mama a avut o viziune viitoare, a reflectat asupra stării
Moldovei îngenunchiată de turcii cotropitori.
La întrebarea, dacă atitudinea mamei faţă de fiul ei a fost justă, dacă a procedat bine,
îndemnându-şi fiul la luptă pentru alungarea duşmanului chiar cu preţul vieţii, în majoritate,
copiii au răspuns „da”. Nici o clipă n-a fost umbrită personalitatea voievodului Moldovei
familiară copiilor din alte legende şi povestiri, ci, dimpotrivă, prin întrebări, copiii au fost
ajutaţi să înţeleagă că Ştefan cel Mare rămâne acelaşi om cu dragoste de ţară, curajos, devotat
ţării, gata de sacrificii pentru apărarea libertăţii poporului său.
Lecţia s-a încheiat prin notarea celor patru tablouri descrise:
a) Ştefan cel Mare în faţa Cetăţii.
b) Discuţiile purtate cu mama.
c) Întoarcerea voievodului la luptă.
d) Obţinerea victoriei şi zdrobirea turcilor.
26
Prin răspunsurile date, elevii au dovedit că au pătruns în esenţa fenomenului şi au
înţeles că dragostea faţă de patrie, libertate e mai presus de orice.
Printr-o recitare expresivă, emoţionantă, prin folosirea convorbirii individuale şi
colective, prin explicaţii şi sublinieri am facilitat receptarea mesajului transmis de
Bolintineanu prin cele două personaje memorabile.
Pentru a spori mai mult influenţa educativă a textului, după povestire am trecut la
proiectarea diafilmului cu această temă care a contribuit la creşterea tonusului emoţional.
Legenda „Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia” descrie momentele urmate de întâlnirea
dintre Ştefan şi mama sa, întâlnirea dintre domnitor şi „o babă vădană”, ce avea 7 feciori.
În cadrul povestirii am prezentat încă un model de mamă, care pătrunsă de spiritul de
jertfă, de dragostea de patrie, cu toate că a fost vădană (fără soţ), şi-a trimis la luptă pentru
apărarea pământului strămoşesc, pe cei 7 feciori ai săi, care suflând din corn au adunat plăieşii
din cei 7 munţi şi văi ale Vrancei, cu care Ştefan a pornit şi a zdrobit oastea turcească
alungând-o din Moldova.
Am subliniat ideea că forţa şi tăria lui Ştefan se află în legătura sa cu poporul. Numai
cu cei 7 feciori ai Vrâncioaiei, izbânda ar fi fost de neconceput. La chemarea feciorilor
„curgeau plăieşii roiuri de sub poalele codrilor. Oastea nouă ieşi, ca din pământ.” Aceasta
pune în evidenţă dragostea poporului pentru domnitorul care îi apără libertatea. Astfel Ştefan
apare în mintea şcolarilor ca un domnitor al poporului, al „Oamenilor Măriei-Sale”.
După citirea lecţiei şi explicarea cuvintelor necunoscute, din discuţiile purtate, am
constatat că elevii au înţeles că datorită înaltului sentiment de dăruire, Vrâncioaia îşi trimite în
luptă tot ce are mai drag „cei 7 feciori”, „dragi ca lumina ochilor”.
Pentru a trăi intens momentele emoţionale ale lecţiei, am folosit citirea selectivă şi
citirea pe roluri, insistând asupra fragmentelor care exprimă vitejia şi dragostea de ţară a
poporului.
Iată câteva exemple:
- Citiţi rândurile în care sunt exprimate:
a) Dragostea de ţară a mamei,
b) Vitejia feciorilor Vrâncioaiei,
c) Răsplătirea feciorilor pentru curajul lor.
Citirea pe roluri e pretenţioasă: cere elevilor un timbru ales, o cursivitate şi
expresivitate în citire. Ea este plăcută elevilor şi de aceea este un mobil intern în dezvoltarea
capacităţilor de citire.
Discuţiile finale au demonstrat concluziile, care au devenit îndemnul pentru
comportarea lor viitoare:
27
- Strămoşii noştri şi-au preţuit adânc ţara. Dragostea de patrie şi libertate era mai
presus decât dragostea faţă de copii.
- Trebuie să ne arătăm recunoştinţa faţă de înaintaşi prin învăţătură, disciplină,
dragoste faţă de ţara noastră.
În urma acestor lecţii, copii şi-au întregit imaginea despre vitejia lui Ştefan cel Mare şi
a ostaşilor săi. Au admirat cele două mame cu adâncă dragoste pentru pământul strămoşesc.
Şi-au îmbogăţit sentimentul dragostei faţă de patrie, libertate, pace, şi cunoştinţele despre
glorioasele momente din trecutul istoric al patriei.
În ora de limba română recurgând la expunerea conţinutului legendei istorice „Copilul
de acasă” de Dimitrie Bolintineanu, am făcut cunoscute elevilor faptele de vitejie din istoria
poporului, din timpul lui Vlad Ţepeş, am pus în lumină demnitatea şi dârzenia oamenilor
simpli, cultivând sentimentele de dragoste pentru libertate şi de ură împotriva trădătorilor de
ţară şi duşmanilor.
Un profund ecou au avut în sufletul copiilor, versurile:
„Unde este Ţepeş, eu cunosc prea bine,
Dar nu voi a spune, nu mi se cuvine.
E ceva în lume mai înspăimântător
Decât moartea: viaţa unui vânzător !”
Din lecţia „Un ostaş de-al lui Ţepeş”, prin caracterizarea personajului, a ostaşului,
elevii află despre curajul şi vitejia românilor. Caracterizarea personajului este asigurată prin
propriile sale cuvinte: dialogul dintre sultan şi ostaşul lui Ţepeş:
- „Unde se ascunde domnul vostru”?
- „Pretutindeni şi nicăieri…”
sau
- „Câţi soldaţi are el cu toţi?”
- „Mai puţin cu unul…” „du-te şi-i numără”
sau
- „Toţi ostaşii lui Ţepeş sunt isteţi ca tine?”
- „Din toţi eu am fost cel mai prost, căci altfel eram şi eu ca ceilalţi: mort ori
viu”,
scoate în evidenţă trăsăturile definitorii ale personajului lecţiei.
Am încercat să demonstrez că legendele şi povestirile istorice au nebănuite valenţe
educative, am sugerat doar unele metode şi procedee, care folosite cu discernământ, pot
contribui la întărirea caracterului formativ al activităţilor de dezvoltare a vorbirii, la creşterea
eficienţei activităţilor moral-politice şi patriotice.
28
În finalul lecţiei, împreună cu elevii am alcătuit planul de idei al lecturii „Un ostaş de-
al lui Ţepeş”.
1) Un ostaş de-al lui Ţepeş a căzut prizonier.
2) Dând dovadă de isteţime, curaj, dragoste de ţară, prizonierul nu şi-a trădat patria şi
nici pe domnul său.
3) Sultanul Mohamed a dat poruncă ca soldatul să fie eliberat şi l-a răsplătit cu o
pungă de galbeni.
În clasele a III-a şi a IV-a, noţiunile şi sentimentele de dragoste faţă de trecutul de
luptă al poporului nostru, se adâncesc şi se amplifică, iar trăirile afective devin mai strâns
legate de cele intelectuale; pe baza lor elevii îşi formează o viziune clară asupra luptei dusă
de-a lungul secolelor pentru o ţară independentă. Pe parcursul predării textelor cu conţinut
istoric, am căutat să aprofundez sentimentele patriotice formate, care să devină mobiluri
interioare pentru a determina comportarea lor, să aibă o comportare justă despre faptele
istorice.
Cuvântul învăţătorului devine cu adevărat însufleţitor, numai atunci când cuvântul său
se va transmite nemijlocit elevilor. Un mijlocitor, cu o impunătoare eficienţă în formarea
conştiinţei şi conduitei patriotice a elevilor, este materialul didactic. Copiii nu cunosc
însuşirile figurilor legendare: Mircea, Ştefan, Mihai dar prin analiza portretelor istorice, elevii
vor reflecta asupra curajului, demnităţii, siguranţei, hotărârii, dragostei lor pentru popor şi
patrie.
Alături de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul este întruchiparea eroismului, este izvor de
putere, de încredere şi de mândrie pentru poporul românesc.
Viaţa lui e una dintre cele mai impresionante din câte s-au desfăşurat pe pământul
strămoşilor. Mihai Viteazul a cunoscut din plin şi bucuriile şi durerile vieţii; a cunoscut
dulceaţa biruinţei dar şi amărăciunea înfrângerii; a stăpânit cât nici unul dintre voievozii
noştri, pentru ca într-o clipă să piardă totul; a văzut pe cei trufaşi închinându-i-se şi-a căzut
prin trădarea lor.
Iată ce spune o publicaţie italiană în 1600 despre Mihai:
„Un atât de mare principe creştin merită să fie cinstit printre cei mai mărinimoşi, mai
puternici, mai viteji şi mai înţelepţi principi ce trăiesc în zilele noastre.”
Regele Franţei, Henric al IV-lea spunea:
„Se zice că românul este foarte tare şi că planurile lui cresc potrivit cu izbânzile”.6
Marele patriot român Nicolae Bălcescu îl prezintă urmaşilor pe Mihai Viteazul astfel:
6
Pelin, M. (1980), Flacăra, „Lecţia lui Mihai Viteazul, nr.22, p. 3.
29
„În acest timp de chin şi jale, strălucea peste Olt, în Craiova, un bărbat ales şi vestit şi
lăudat prin frumuseţea trupului său, prin virtuţile lui alese şi felurite, prin credinţa către
Dumnezeu, dragostea către patrie, îngăduiala către cei asemenea, omenia către cei mai de jos,
dreptatea către toţi deopotrivă, prin sinceritatea , statornicia şi dărnicia ce împodobea mult
lăudatul său caracter. Acesta era Mihai, Banul Craiovei, fiul lui Pătraşcu Voievod”.7
Poporul a cântat dintotdeauna pe voievozii din istorie, din legende, pe toţi cei care l-au
iubit, l-au apărat, pe toţi cei care trăiesc astăzi în amintirea noastră şi al căror nume este
amintit, poate, mai mult decât atunci când trăiau;
„Auzit-aţi de-un viteaz,
Care veşnic şade treaz,
Când e ţara la necaz ?”
sunt câteva din versurile închinate viteazului voievod al Ţării Româneşti de poporul român,
care-i păstrează o vie amintire.
Consider ca o datorie dar şi ca o favoare faptul că noi, cadrele didactice putem să
facem cunoscut celor ce vin faptele de aur ale marelui voievod, aşa cum spune poporul:
„El e domnul cel vestit
Care-n lume a venit
Pe luptat şi biruit”.
Personalitatea lui Mihai Viteazul este strâns legată de prima unitate a Ţării Româneşti,
Moldovei şi Transilvaniei.
Lecţia „Giurgiu – Călugăreni” de Alexandru Vlahuţă a trezit în sufletele elevilor
sentimente de admiraţie faţă de curajul, vitejia şi dăruirea poporului român condus de Mihai
Viteazul în luptele de la Giurgiu şi Călugăreni.
Vorbele lui Mihai au dat sufletelor încredere şi braţelor tărie.
- „Cu inimă, copii, şi nu pierdeţi nici o mişcare !Gândiţi-vă că de vitejia voastră
atârnă azi destinele ţării, mândria şi viitorul neamului nostru !...”
Pentru a prezenta curajul lui Mihai Viteazul în lupta de la Călugăreni, am prezentat
elevilor un citat al lui Nicolae Bălcescu din „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”:
„Sfârşind aceste pregătiri, Mihai cugetă în inima sa că împrejurarea cere neapărat vreo
faptă eroică spre a descuraja pe turci şi a îmbărbăta pe ai săi. El hotărăşte atunci a se jertfi ca
altă dată şi a cumpăra biruinţa cu preţul vieţii sale. Ridicând ochii către cer, mărinimosul
domn cheamă în ajutor protecţia mântuitoare a Zeului armatelor, smulge o secure obştească
de la un soldat, se aruncă în coloana vrăjmaşă ce-l ameninţă mai de aproape, doboară pe toţi
cei ce încearcă a-i sta împotrivă, ajunge la Caraiman Paşa, îi zboară capul, izbeşte şi pe alte
7
Bălcescu, Nicolae (1963), Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Biblioteca şcolarului, Bucureşti, p. 31
30
capete de vrăjmaşi şi făcând minuni de vitejie, se întoarce la ai săi plin de trofee şi fără a fi
rănit. Această faptă eroică înfioară pe turci, de spaimă, iar pe creştini îi însufleţeşte şi aprinde
de acel eroic entuziasm, izvor bogat de fapte minunate”.8
Ostaşii, ţinând seama de cuvintele lui Mihai, dornici de a-şi vedea ţara liberă, au luptat
cu atâta vitejie, încât au reuşit să zdrobească şi să alunge din ţară armata numeroasă a lui
Sinan Paşa.
Am scos în evidenţă prin analiza pe fragmente a textului, că armata duşmană, deşi
mult mai numeroasă, a fost învinsă, datorită strategiei folosită în luptă de domnitorul Ţării
Româneşti, a dragostei poporului faţă de glie, faţă de independenţă. Gloria acestei bătălii a
fost exprimată în câteva expresii plastice de către Nicolae Bălcescu:
„La Călugăreni, românii scriseră cu sabie şi sânge pagina cea mai strălucită din istoria
lor”.
Sub sceptrul lui Mihai Viteazul în anul 1600 în fierberea de arme a unui secol răvăşit
şi de patimi uşoare, dar şi de înfrigurata căutare a dreptăţii, şi Ţara Românească şi
Transilvania şi Moldova şi-au regăsit unitatea mult visată între hotarele lor fireşti. Împlinirea
acestui vis, dăinuind în conştiinţa poporului acestui pământ întocmai ca o flacără aprinsă din
torţele dacilor liberi, ne-a aşezat neamul înaintea unei răscruci a istoriei. Şi ceea ce nu a
izbutit decât pentru scurtă vreme, Mihai Viteazul, cu sabia, s-a înălţat cărămidă cu cărămidă
în furtunile de mai târziu, fie prin alte jertfe, fie prin lucrarea răbdătoare a spiritului
clarvăzător al românilor. Sau, cum ar fi spus Nicolae Iorga:
„... Şi când s-a frânt pentru o clipă oţelul, ca să se lege tainic din nou, noi am întins
străinătăţii arma subţire a inteligenţei noastre, şi iată suntem tot acasă...”9
Mihai Viteazul a crezut cu o tărie puţin obişnuită până la el că acest popor şi această
ţară au drepturi la casa ce li se cuvine.
În povestirea tragicei nopţi a lui Mihai Viteazul m-am folosit de citatul prezentat mai
jos care a lăsat în sufletele copiilor urme de tristeţe pentru moartea viteazului voievod şi în
acelaşi timp le-a aprins în suflete ura faţă de cei care l-au omorât:
„În dimineaţa zilei de 9 august 1601, lângă Turda o ceată de mercenari năvălesc în
cortul lui Mihai şi-l omoară din ordinul generalului Basta.
O cronică munteană spune că în acea dimineaţă Mihai văzu viind oaste nemţească
către cortul lui, şi socotind că aceştia vin în ajutorul său – ieşi din cort înaintea lor şi le zise:
„- Bine aţi venit, voinicilor viteji! Iar ei se repeziră cu suliţa şi-l loviră drept în inimă,
iar altul degrabă îi tăie capul şi căzu trupul lui cel frumos ca un copac.”
8
Bălcescu, Nicolae (1963), op.cit., p. 64
9
Pelin, M. (1980), op.cit., p. 3
31
„Câţiva boieri ce se aflau în tabără, luară capul lui Mihai şi-l duseră la Mănăstirea
Dealu, unde se află şi astăzi mormântul lui, loc de închinare pentru urmaşii care venerează
amintirea celui dintâi domn al tuturor românilor.”10
10
Bălcescu, Nicolae (1988), Puterea armată şi arta militară la români, Bucureşti, p. 86
32
„… Dar învingerea a costat şi pe ai săi, căci toate şirurile dinainte fură zdrobite de turci şi
ameninţa o mare primejdie, până când Ştefan se aruncă el însuşi în mijlocul turcilor şi nimici
cetele turceşti, având abia vreo 40 de mii de luptători, dintre care cea mai mare parte erau
ţărani…”
Se elaborează o schemă logică a conţinutului în care se regăsesc cuvintele cheie,
relaţiile cauză-efect şi se evidenţiază personalitatea voievodului.
Aceeaşi tehnică se poate aplica şi la poezia „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu.
33
„Scrisoarea III ” este creaţia de vârf, fiind cea mai adâncă expresie a patriotismului formulată
în stil de epopee.
3. Tehnici de reflecţie
3.a. Cvintetul
Baiazid
Îngâmfat, trufaş,
34
Ameninţând, luptând, cucerind,
Îmi displace, mă îngrozeşte, mă uimeşte, mă înspăimântă
Dispreţuitor.
„Mircea cel Bătrân a apărat Ţara Românească între anii 1386 şi 1418. El a luptat mult
cu turcii, spaima Europei. Dar la Dunăre aceştia s-au izbit de zidul de nepătruns ridicat în
calea lor de strămoşii noştri, conduşi de voievozi cu dragoste de neam şi patrie.
35
- Tu eşti Mircea ? întreabă Baiazid.
- Da.
- Am venit să mi te-nchini !
- Îmi pare rău, dar eu nu mă închin decât lui Dumnezeu.
- Şi mie mi te vei închina când te voi învinge ! Nici oaste mare nu ai !
- E-adevărat „dară iubirea de moşie e un zid, care nu se-nfiorează de-a ta faimă,
Baiazid !
- Te voi învinge, nu mă va împiedica un moşneag ca tine să cuceresc întreaga
Europă ! spune Baiazid furios şi nemulţumit de răspunsul primit de la Mircea.
- Poţi cuceri orice ţară, dar nu şi poporul meu ! Cât voi fi viu voi lupta cu tine,
răspunde Mircea păstrându-şi calmul.
- Ha ! Ha ! Ciotul ăsta din faţa mea se va lupta cu mine ! Ha ! Ha ! Şi te vei
apăra cu toiagul acela de crunta-mi vijelie ? Tu nici nu visezi câţi mi-au stat în
cale ! Pe toţi i-am învins !
- Pe ei i-ai învins, dar pe mine nu mă vei învinge, Baiazid !
Acestea fiind spuse, Baiazid plecă şi luă cu el tot dispreţul, dar nu pentru mult timp.
După câteva luni a revenit cu o mare oaste, dar în zadar; cuvintele lui Mircea erau pentru el
cel mai aprig duşman:
„N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faima, Baiazid !”
Din povestirea „Condeiele lui Vodă” copiii au aflat despre faptele de glorie ale lui
Mircea cel Bătrân, care a condus poporul la biruinţă în faţa puhoiului turcesc.
Le-am dezvoltat sentimentul de admiraţie faţă de oamenii simpli din popor, care-şi
dăruie timpul lor liber pentru confecţionarea armelor cu care se pregăteau să-i înfrunte pe
asupritorii turci. Pregătindu-şi armele în timpul lor liber, de odihnă, dovedesc mare dragoste
faţă de ţară şi neam. Alături de bătrâni au muncit şi cei tineri – Stroe – un flăcău de 20 de ani,
cel care a numit săgeţile „condeie” cu care vor scrie pe spatele duşmanilor „dorinţa lor de
libertate.”
Finalul povestirii scoate în evidenţă marea bucurie a lui Vodă şi încrederea lui în
poporul său. Fixarea povestirii s-a realizat prin interpretarea dialogului dintre Mircea şi
36
băieţandru, interpretare care a dus la o dramatizare mult îndrăgită de copii, care a avut ca scop
formarea şi dezvoltarea sentimentului de dragoste, preţuire şi recunoştinţă faţă de domnitorul
Mircea cel Bătrân.
Turnirul întrebărilor este o metodă ce se prezintă sub forma unui joc în care elevii
sunt determinaţi să formuleze cu plăcere întrebări de diferite tipuri pornind de la un text
studiat, dar şi să concureze.
Turnirul se desfăşoară în mai multe etape:
Comunicarea sarcinii de lucru: Formaţi grupuri de câte cinci. Grupurile veţi concura
două câte două. Timp de 10 minute citiţi textul, formaţi întrebări şi răspunsuri pe baza
acestuia. Aceste întrebări vor fi adresate echipei concurente, care la rândul ei vă va
adresa întrebări.
Pentru buna organizare a grupului, elevii îndeplinesc roluri diferite:
liderul - cel care este cel mai apreciat de către toţi, are cunoştinţe de bună calitate şi în
cantitate mare, este persuasiv, are capacitatea de analiză şi sinteză; este ales democratic de
către membrii grupului, iar decizia lui este respectată în toate situaţiile divergente. Pe baza
opiniilor echipei sale, liderul decide asupra corectitudinii răspunsurilor date de echipa adversă
şi acordă punctajul adecvat.
timer-ul - cel care cronometrează, dozează şi anunţă scurgerea timpului
animatorul - un elev persuasiv, curajos care prin exemplul personal antrenează
membrii grupului în producţia de întrebări.
prezentatorul - un elev cu dicţie bună, care va prezenta întrebările grupului în faţa
grupului advers.
Competiţia între grupuri: Echipele concurente vă aşezaţi faţă în faţă. Fiecare echipă
prezintă pe rând câte o întrebare pentru echipa adversă, ascultă, evaluează şi notează cu câte
un punct răspunsurile corecte. Echipa care formulează întrebările primeşte câte un punct
pentru fiecare întrebare corect formulată. Întrebările sunt validate de juriu (învăţătorul) în
momentul în care sunt exprimate în turnir. Dacă o întrebare a fost formulată de către o echipă,
cealaltă nu o mai poate utiliza. Deoarece dorim ca fiecare echipă să producă cât mai multe
întrebări, nu stabilim limita minimă a numărului acestora. Echipa care formulează cât mai
multe întrebări corecte şi le utilizează în turnir va obţine cele mai multe puncte.
Redau în cele de mai jos întrebările unei grupe adresate echipei adverse:
- De ce sultanul Baiazid era supranumit Fulgerul ?
- Cu ce cuvinte îşi îmbărbăta Mircea Vodă oştenii ?
- Cu ce scop umbla Mircea prin ţară ?
- Cum se pregăteau oamenii lui Vodă pentru luptă ?
37
- De ce crezi că şi-a schimbat domnitorul înfăţişarea ?
- Cum se numea satul unde a ajuns Vodă ?
- De ce săgeţile cioplite erau numite „condeie” ?
- Care este atitudinea domnitorului în faţa hărniciei oamenilor ?
- Ce reprezintă dragostea de ţară care izvorăşte în călimara inimii noastre ?
Iată şi răspunsurile date de echipa adversă:
1. Sultanul era supranumit Fulgerul pentru că ataca ţările fulgerător, cu viteza fulgerului.
2. Mircea îşi îmbărbăta oştenii cu următoarele cuvinte:
„Toţi bărbaţii să se gătească de oaste ! Fiecare să aibă cal, tolbă plină cu săgeţi, suliţă,
ghioacă şi scut. Care au topoare şi săbii, să vină cu ele la locul de adunare a oştirii.Că asupra
ţării vine mare primejdie turcească !”
3. Domnitorul umbla prin ţară să vadă cum împlinesc oamenii porunca şi cum se pregătesc să-
şi apere ţara.
4. Oamenii se pregăteau pentru luptă cioplind săgeţi.
5. Domnitorul şi-a schimbat înfăţişarea ca să nu-l cunoască lumea.
6. Satul unde a ajuns Vodă se numea Boiştea.
7. Săgeţile cioplite erau numite „condeie” pentru că la porunca lui Vodă, românii vor scrie cu
ele pe spatele duşmanilor, vrerea lor de libertate.
8. În faţa hărniciei oamenilor domnitorul se arată mulţumit, bucuros, mândru de oştenii săi.
9. „Dragostea de ţară care izvorăşte în călimara inimii noastre” reprezintă tocmai cerneala cu
care vor scrie pe spatele duşmanilor dorinţa de libertate.
Punctajul acordat a fost cel maxim.
Turnirul întrebărilor are multe avantaje: incită la analiză, la descoperirea aspectelor
inedite, la competiţie; fiecare elev citeşte textul, produce întrebări şi răspunde la întrebări.
Cu toate că forma de organizare a activităţii pare un joc, pentru a câştiga turnirul
elevii sunt provocaţi să investigheze cu atenţie şi cu plăcere conţinutul textului pentru a
produce întrebări multe, variate, corecte şi interesante.
„Fiul şi mama”
„Luarea Griviţei” – după Mihail Sadoveanu
„Eroina de la Jiu” – după Dumitru Almaş
„Visul împlinit” – după Lucian Blaga
38
„Am fost şi eu la Alba Iulia şi am văzut Unirea cea Mare” – după Dumitru Almaş
Unirea a săvârşit-o poporul. La vestea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, o
explozie de bucurie a cuprins Bucureştiul şi întreaga ţară, întreaga Românie.
Hora Unirii s-a cântat şi s-a dansat atunci în Bucureşti şi la Iaşi, la Cluj şi la Braşov.
„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română…”
Marile calităţi de „om nou la legi noi”, sunt descrise în lecţia „Fiul şi mama”. Lecţia am
început-o printr-o prezentare succintă a primului pas spre unire, înfăptuit de cel intitulat „Io,
Mihai I Voievod, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei…”.
Printr-o povestire uşoară accesibilă elevilor, am prezentat actul unirii de la 24 Ianuarie
1859. Am reliefat însuşirile lui Cuza ca Domn al poporului şi importanţa evenimentului
politic.
39
Din expunerea mea, elevii au aflat că cele două ţări unite vor fi mai puternice în faţa
duşmanilor, şi mai ales era necesară unirea pentru că în cele două ţări trăia acelaşi neam de
oameni – români - vorbitori ai aceleiaşi limbi.
Această lecţie necesită o citire model expresivă care să trezească stări emotive
puternice. Totuşi citirea model nu am realizat-o eu, ci am ales câţiva elevi care au o citire
expresivă nuanţată.
Scrisoarea mamei a fost citită de o fetiţă cu glas duios care să poată exprima suferinţa
mamei şi totodată bucuriile ei, un elev a rostit cuvintele adresate ofiţerului de serviciu de către
Cuza, altul a interpretat rolul ofiţerului, iar o fetiţă a luat locul povestitorului. Rolul acestei
citiri a fost de a trezi stări emoţionale în sufletul elevilor şi de a le stimula dorinţa de
perfecţionare a actului citirii pentru a putea realiza şi ei o citire model.
În ora de consolidare a lecţiei, am realizat citirea pe fragmente, analiza prin
conversaţie a fiecărui fragment şi prin reproducerea conţinutului fragmentului respectiv.
Am scos ideea principală a fiecărui fragment şi am scris alături citatul mai
semnificativ.
a) Prezentarea ofiţerului de serviciu într-o seară târzie.
„Cuza deschise uşa şi văzu pe ofiţer adormit pe un jilţ. Pe genunchi avea o hârtie scrisă”.
b) Scrisoarea mamei adresată fiului.
„Sunt mândră şi fericită că fiul meu nu m-a dat uitării”.
c) Cuza îl răsplăteşte pe ofiţer cu 100 de napoleoni.
„… luă 100 de napoleoni de aur, îi făcu fişic şi îi strecură în buzunarul ofiţerului său.”
d) Cuza este mândru de ofiţerul său.
„… sunt mândru că, alături de mine munceşte un om cu suflet ales”.
Lecţia reliefează pe deplin marile calităţi ale Domnitorului Cuza: omenia, mândria,
dragostea de patrie, cinstea. Calităţile caracterizează personalitatea domnitorului.
Întrebarea : De ce Cuza şi-a răsplătit în felul acesta ofiţerul ? – a fost rezolvată cu
uşurinţă de o masă mare de elevi. Au sesizat cu facilitate legătura existentă între iubirea de
mamă şi cea de patrie. Mama este fiinţa care dă naştere fiilor patriei; patria e pământul care ne
hrăneşte, care ne dăruieşte bucuriile vieţii. Cel care îşi iubeşte mama, chiar şi în momentele
grele ale vieţii, îşi iubeşte şi patria şi va şti să o apere chiar cu preţul vieţii.
Răsplătirea ofiţerului care nu şi-a uitat mama, ajutând-o tocmai în momentele grele ale
existenţei sale, reflectă mândria lui Cuza de-a avea alături oameni cu suflet ales. Gestul este
încurajator, iar cel răsplătit va şti să-şi dovedească calităţile de adevărat patriot.
Cuvintele lui Cuza sunt sugestive în acest sens:
40
„Nu fi supărat de banii găsiţi în buzunar. Meriţi această răsplată. Un fiu care-şi iubeşte
astfel mama, tot aşa îşi iubeşte patria, şi, la nevoie, va şti s-o apere chiar cu preţul vieţii sale.”
Caracterizarea făcută voievodului Cuza, mi-a permis accentuarea rolului său în
dezvoltarea României. Am prezentat câteva din reformele lui Cuza:
- Împroprietărirea ţăranilor.
- Legea învăţământului obligatoriu şi gratuit.
- Înfiinţarea universităţilor de la Iaşi şi Bucureşi.
Marile reforme le-a realizat datorită politicii sale îndrăzneţe, însă, boierimea speriată
de politica lui Cuza, l-a doborât la 11 februarie 1866, silindu-l cu pistolul să abdice, să
părăsească scaunul domnesc.
Ca elevii să intuiască şi mai clar, dragostea lui Cuza faţă de popor, am citat câteva
versuri în stil popular, ale lui Alecsandri, prin care-l apropie şi mai mult de inima celor mulţi:
„Frunză verde de migdale,
De la Milcov mai la vale,
Mai la vale, mai la deal,
Pe ist mal şi pe cel mal,
S-a întins o horă mare…
Iată şi Cuza călare
Care strigă-n gura mare:
„Trageţi hora cu-nfocare
Din Carpaţi şi pân’la mare!”
Frunză verde pom rodit
De când Cuza a domnit,
Acele s-au mai mărit…”
Prezint în continuare caracterizarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, realizată de un
elev din clasa a IV-a.
„Marii scriitori ai vremii i-au închinat domnitorului Unirii şi primului domn al
României, gânduri de recunoştinţă în numele poporului.
Prin voinţa acestuia, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei şi al
Munteniei în anul 1859. Astfel, istoria basarabilor şi a muşatinilor s-a adunat într-o singură
voinţă, „un singur ţel, o singură chemare”.
În fiecare an la 24 Ianuarie poporul român sărbătoreşte Unirea, amintindu-şi cu
recunoştinţă de domnul Unirii.
„Nu-i an să nu sărbătorim Unirea
Ce ne-a umplut poporul de podoabe.”
41
Aşa ni-l prezintă istoria pe Cuza: domnitor iubitor de ţară şi de popor, drept, modest,
cinstit, preţuindu-i pe oameni după omenia lor şi dornic să afle ce se întâmplă în ţară,
ajutându-i pe ţărani.
Ca domnitor iubitor de ţară îşi apără poporul când se înfăţişează în faţa sultanului,
arătându-i acestuia dorinţa de unire a poporului. El nu se umileşte în faţa sultanului pentru că
aceasta ar însemna să-şi umilească poporul „eu sunt un domn nou, la vremuri noi”.
Apreciază dreptatea, cinstea şi modestia. Pe Moş Ion Roată care este imaginea
poporului însuşi, domnitorul îl răsplăteşte şi îl preţuieşte după omenia lui, sărutându-i obrajii
scuipaţi de acel boier nesocotit. Gata oricând să sară în ajutorul celor nevoiaşi, umblă prin
ţară, dornic să cunoască ce se întâmplă. Nu rămâne nepăsător la nevoia oamenilor: înfiinţează
şcoli pentru cei dornici să înveţe carte, împroprietăreşte ţăranii cu pământ.
Pentru toate acestea poporul îi este recunoscător adresându-i-se cu „Măria Ta” celui
care a dat speranţe numai de bine tuturor românilor.
În clasele a III-a şi a IV-a am utilizat în predarea-învăţarea lecţiilor cu conţinut istoric
şi metoda problematizării. Elevul este pus în faţa unei probleme pe care trebuie s-o rezolve
în mod independent, pe baza cunoştinţelor însuşite.
Astfel, pornind de la un citat a lui Alexandru Ioan Cuza: „O ţară nu poate fi puternică
şi independentă, fără ridicarea din mizerie şi sărăcie a cetăţenilor”, am cerut elevilor să
găsească în care din cele două lecţii indicate („Moş Ion Roată şi Cuza Vodă ”şi „Peste 50 de
ani”) au întâlnit citatul respectiv.
În ora a doua a lecţiei cu tema: „În anul 1907”, pentru a fixa cuvintele noi din text, am
dat elevilor spre rezolvare următoarea problemă:
Completaţi spaţiile punctate cu cuvintele potrivite din lecţie: „Arde……….. de la
Secara. Porţile…………sar……………….se uitau dârji în ochii colonelului.
- Eu zic să-i împuşcăm noi domnule colonel, adică eu şi cu………..”.
Cuvintele care trebuiau completate în spaţiile punctate sunt: conacul, trosnesc, ivărele,
rumânii, gradaţii.
Unirea de la 1859 a pregătit cucerirea independenţei naţionale în 1877. A fost un pas,
încă o poziţie cucerită în îndelungata bătălie pentru neatârnare.
Mulţi dintre marii noştri scriitori au scris pagini nepieritoare despre măreţele fapte de
eroism ale ostaşilor români din Războiul pentru Independenţa României din anul 1877. Dintre
aceştia amintim pe Vasile Alecsandri, George Coşbuc şi Mihail Sadoveanu.
Lecţia „Luarea Griviţei” este un fragment din cartea lui Mihail Sadoveanu intitulată
„Povestiri din război”.
42
Înainte de citirea lecţiei, am povestit desfăşurarea unor momente ale Războiului pentru
Independenţă cu scopul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestui război pentru
poporul român şi vitejia ostaşilor care au luat parte la aceste lupte.
Lecţia ne introduce „într-o zi de groază şi de sânge”, ziua de 30 august 1877.
Imaginile sunt sugestiv exprimate:
- „ploaie rece şi subţire”
- „plutea o ceaţă lăptoasă”
- „pământul era moale şi cleios”
Imaginile au introdus elevii într-un cadru natural în care „prin văzduh veneau de
departe împuşcături înăbuşite”.
La Griviţa, ostaşii români scriseră cu sângele lor o pagină glorioasă din istoria
României. Au mers românii tot înainte, luptând şi jertfindu-se pe dealurile şi văile bulgare de
la Plevna, pentru libertatea, pentru independenţa ţării lor şi a vecinilor. Dorobanţii din
Batalionul maiorului George Şonţu îndârjiţi, cu armele strânse în mâini, se apropie de redute
vijelios. Pânza de foc pornită din reduta turcească acoperă toată valea. Ostaşii români însă
înaintează hotărâţi, dârzi, eroici, când în picioare, când în genunchi şi pe brânci. Cad mulţi.
Un glonţ străbate pieptul maiorului Şonţu. Cade strigând: „flăcăi, tot înainte !”
Dorobanţii îl regretă, înghit amare lacrimi de durere, dar merg înainte.
Comanda Batalionului o ia căpitanul Nicolae Walter Mărăcineanu. Batalionul
înaintează pas cu pas. Fiecare metru e cucerit cu scrâşnire şi cu durere, cu sânge şi cu moarte.
Cade şi căpitanul Nicolae Walter Mărăcineanu. Dar ostaşii înaintează, urcă parapete,
aruncă scări, ocupă redute. Românii pătrund în redutele Griviţei. Aici în lupta cot la cot lovesc
cu sete. Se răfuiesc parcă pentru patru veacuri de jaf şi umilinţă. Turcii s-au predat
necondiţionat.
„Ura ! măreţ se - nalţă-n vânt
Stindardul României !”
Astfel, după veacuri de suferinţă şi de lupte îndelungate, cel din urmă război purtat
împotriva turcilor, cel din 1877, a scăpat ţara noastră de sub jugul turcesc.
Eroismul ostaşilor români a emoţionat profund sufletele copiilor. Imaginea maiorului
George Şonţu şi a căpitanului Walter Mărăcineanu, curajul, dârzenia, bărbăţia lor, sunt
admirate de elevi. Adânca lor dragoste faţă de patrie, popor, neatârnare, spiritul de sacrificiu
pentru libertatea patriei, sunt izvoare vii pentru realizarea educaţiei patriotice la elevii claselor
primare.
Lespezile şi monumentele comemorative de pe locurile unde s-au desfăşurat luptele
pentru cucerirea Plevnei, grăiesc despre eterna recunoştinţă a popoarelor române şi bulgare
43
pentru cei care au făcut din viaţa lor soclu de granit pentru măreaţa statuie a libertăţii celor
două popoare. Celor doi eroi ai neamului nostru, în centrul oraşului Plevna, li s-au ridicat – în
semn de recunoştinţă şi preţuire – două chipuri de bronz.
Jertfele ostaşilor români sunt pilde vii în inimile elevilor. An de an, florile
recunoştinţei noastre sunt depuse în ziua de 9 Mai, ziua independenţei, pe sacrele morminte
ale eroilor noştri din cimitirul eroilor din municipiul nostru.
Elevii ştiu că jertfele eroilor trebuie preţuite de ei prin hărnicie, perseverenţă în muncă
şi în fapte, prin curaj şi bărbăţie, prin cutezanţă şi dragoste de patrie şi libertate.
Poporul român, între anii 1916-1918 şi-a demonstrat din nou virtuţile de popor erou,
şi-a arătat că prin sânge şi viaţă îşi vor împlini visul de veacuri: Unirea Transilvaniei cu
România.
Una din marile victorii din toamna anului 1916 este victoria de la Jiu. Despre această
victorie Dumitru Almaş ne povesteşte în lectura „Eroina de la Jiu”.
Elevii au admirat virtuţile eroice ale eroinei Ecaterina Teodoroiu. Au admirat bărbăţia
ei, calmul, hotărârea de a lovi crâncen în duşmani:
- „Mai bine moartă decât roabă la duşmani!”
Şi ca să se simtă soldat între soldaţi, a împăturit şorţul de infirmieră şi a intrat în rânduri, în
pluton, în companie, în batalion. În momentele în care cade prizonieră, la Bărbăteşti, elevii au
fost alături de ea. Au întrezărit că prin luciditatea ei va reuşi să scape din mâinile nemţilor şi
că va continua lupta alături de compania sa. Este urmărită de nemţi din spate ca o furtună de
gheaţă ucigaşă. La Filiaşi, o explozie de obuz o răneşte greu la ambele picioare, retrăgându-se
astfel din calea duşmanului.
Ecaterina Teodoroiu, întruchipează în imaginile copiilor suferinţa ţării, eroismul
soldaţilor, cel mai curat sentiment faţă de ţară. A dovedit dârzenie, mândrie şi demnitate
umană, dragoste de ţară asemenea lui Decebal sau Ştefan, Mircea sau Mihai, George Şonţu.
A căzut eroic, pornind la atac cu întregul pluton în lupta de pe partea dealului Secul, în
sectorul pârâului Zăbrăuţ. S-a stins aproape de locul unde se zice că a fost casa Vrâncioaiei,
legendară mamă care şi-a dăruit feciorii în lupta pentru apărarea ţării şi libertatea poporului.
În cadrul orei de limba română, am expus elevilor aceste fapte de vitejie ale Ecaterinei
Teodoroiu, cu scopul de a arăta că soldaţii români erau oameni simpli, ţărani, ofiţeri,
învăţători, chiar şi tineri care au înfruntat şi au stăvilit înaintarea inamică înscriind în istoria
noastră cu litere de foc una din cele mai mari epopei ale poporului nostru:
„Erou, de mii de ori erou
Acela ce se bate
Şi moare pentru brazda lui
44
Şi pentru libertate”
Marea epopee a românilor din 1918, a triumfat cu Marea Adunare Naţională de la 1
Decembrie 1918 care a hotărât unirea Transilvaniei cu România. Astfel, visul de veacuri al
poporului român se împlinea. Se împlinea Unirea cea Mare, unirea prin care trupul ţării se
unea şi cu Transilvania.
„Visul împlinit” după Lucian Blaga, descrie entuziasmul şi înflăcărarea poporului
român în ziua de 1 Decembrie 1918, când întreg neamul a cântat la Alba Iulia: „Pe-al nostru
steag e scris Unire !”
Prin conversaţie am readus în memoria elevilor măreţul act al unirii de la 1600 săvârşit
de Mihai Viteazul.
Povestind conţinutul lecţiei „Visul Împlinit”, am realizat prezentarea cunoştinţelor în
mod logic, succesiv şi gradat, cald şi emoţionant pentru înţelegerea şi aprecierea actului unirii
de la 1918, pentru realizarea educaţiei patriotice a elevilor.
Povestirea expresivă, cu o intonaţie adecvată, cu pauzele şi accentele necesare,
emoţionează puternic şi menţine atenţia elevilor pe tot parcursul ei.
Prin conversaţia purtată cu elevii am stabilit momentele mai însemnate ale procesului
de desăvârşire naţională:
a) Primul act al unirii – 1600, an legendar a lui Mihai Viteazul
b) Anul 1848- revoluţionarii: Bălcescu, Avram Iancu, Ciprian Porumbescu.
c) Anul 1859- Unirea Principatelor Române
d) Primul război mondial, 1918
În ora de consolidare a lecţiei „Visul Împlinit” s-a citit lecţia pe fragmente, s-a povestit
fiecare fragment fără a scoate ideea principală, s-a realizat citirea selectivă a unor
fragmente din lecţie - ca de exemplu:
a) Citiţi fragmentul în care este descrisă dimineaţa zilei de 1 Decembrie.
„… Era o dimineaţă rece de………….tun”.
b) Citiţi fragmentul care descrie fericirea realizării unirii.
„Pe feţele tuturora……………..oratorilor”.
c) Citiţi fragmentul în care este prezentată mulţimea adunată la Alba Iulia.
„La Alba Iulia…………….necrezut”.
d) Citiţi fragmentul care prezintă urarea copilului.
„Întunericul ………….dodoloaţă!”
Prin conversaţie cu elevii am alcătuit şi notat aspectele mai importante ale actului unirii de la
1 Decembrie 1918 prezentate în lecţia „Visul Împlinit”:
- Cadrul natural: „Era o dimineaţă rece, de iarnă….”;
45
- Însufleţirea şi entuziasmul poporului:”…căruţele românilor, buchete de chiote
şi bucurie”;
- Mulţimea de oameni:
„Poporul care se scurgea din toate colţurile Transilvaniei, să audă marea veste se
aduna pe câmpia întinsă din faţă”;
- Discuţiile purtate:
„… treceau pe feţele îmbujorate, vorbind despre Unire, despre cei ce luptaseră
pentru înfăptuirea ei şi avuseră fericirea să apuce acea măreaţă zi”.
Am accentuat entuziasmul popular ce a depăşit marginile închipuirii.
Nicolae Iorga nota:
„Dorobanţii noştri au intrat în Ardeal, unde atâta vreme erau aşteptaţi cu lacrimile pe obraz
şi cu pâinea caldă în vatră. De când e neamul românesc n-a fost bucurie ca aceea în care s-
au aprins în acele văi de robie milenară cele dintâi hori de frăţie între liberatori şi
eliberaţi !”
Textul „Visul Împlinit” reliefează în mod accesibil înţelegerea fenomenului istoric din
1918, mijloceşte înţelegerea noţiunii de „Unitate Naţională”.
46
Caietele au fost luate la corectat pentru a verifica felul în care elevii au rezolvat
sarcina primită şi am constatat că cea mai mare parte a elevilor au înţeles sensul expresiilor şi
şi-au însuşit cunoştinţele transmise în orele anterioare.
Prin studierea textului literar „Am fost şi eu la Alba Iulia” după Dumitru Almaş,
elevii au aflat de sacrificiile anterioare; la 1 Decembrie 1918 visul de veacuri al poporului
român, a devenit realitate şi mii de galsuri au strigat „Trăiască România Mare !”
La descrierea acestui episod din istoria nemuritoare a Unirii, am prezentat diafilmul cu
portretele domnitorilor pentru unire, apoi caseta înregistrată cu cântecele „Deşteaptă-te,
române !” actualul Imn al României, precum şi cântecul „Pe-al nostru steag e scris Unire !”
Povestindu-le despre Unirea cea Mare, elevii au retrăit cel mai înălţător moment din
istoria poporului nostru şi au învăţat să nu te uite că „jertfa adusă pentru acest nobil ideal este
nemărginită” şi prin ea „să proslăvească trecutul şi să trăiască cu gândul la viitorul pe care au
datoria să-l facă drept şi îndestulat”, bazat pe muncă şi selecţia valorilor.
Lecţia dovedeşte elevilor puterea, forţa, capacitatea poporului român de a-şi finaliza
măreţele visuri, dovedeşte profunda dragoste pentru glia strămoşească, dorinţa de a-şi vedea
fraţii uniţi într-o ţară mare şi liberă.
47
„Încă de pe băncile primare, citind însemnările despre faptele de vitejie viaţa
strămoşilor noştri găsite într-o ladă în podul Mănăstirii Argeşului, Nicolae Bălcescu a aflat că
există o istorie a poporului român. Acest lucru l-a frământat toată viaţa. El a devenit scriitor şi
luptător înflăcărat pentru libertate, dreptate şi unire, un patriot adevărat.
Pentru ideile sale revoluţionare şi patriotice a fost silit să părăsească ţara, a fost dus la
închisoare.
Moartea lui, dorul după meleagurile frumoase ale patriei, jertfa lui, spiritul de
sacrificiu pentru dreptate, libertate şi unitate naţională ne-au impresionat, făcându-ne în
acelaşi timp să ne exprimăm indignarea faţă de cei care l-au făcut să sufere”.
48
Timp de lucru 10 minute
Activitatea se desfăşoară pe grupe. După rezolvarea sarcinii de lucru în grup,
reprezentantul fiecărei grupe va face raportarea în faţa colegilor.
Se fac corectări, completări, aprecieri.
După o amplă explorare a textului „Visul împlinit” după Lucian Blaga, elevii au
întocmit şi rezumatul textului.
Rezumatul este o versiune foarte concentrată, condensată ca esenţă, cursivă, sub
formă de proză sau schematizată, a conţinutului ideatic de bază al textului original.
După extensia conţinutului există mai multe tipuri de rezumate:
Rezumatul adnotativ sau simplu, alcătuit din câteva fraze, indică unităţile de bază ale
conţinutului unui text
Rezumatul indicativ – mai extins decât cel adnotativ- cuprinde pe lângă ideile de bază
ale textului şi alte detalii ( argumente, exemple, etc)
Rezumatul informativ (propriu-zis) cuprinde un volum extins de idei esenţializate şi
structurate în ordinea adoptată de autor. Rezumatul cuprinde citate, exemple, expresii
şi argumente ale autorului.
49
În redactarea unui rezumat se parcurg mai multe etape:
Citirea integrală a textului pentru sesizarea ansambului şi a mesajului
Citirea a doua a textului pentru identificarea părţilor mari ale textului
Citirea a treia a textului, pe unităţi, pentru identificarea ideii principale a fiecărei
unităţi de conţinut
Formularea ideilor principale, renunţarea la detalii, exemple, fapte secundare
Elaborarea unui plan al rezumatului
Elaborarea rezumatului într-o formă inteligibilă, scurtă, cu atenţie pentru stil.
Recitirea şi confruntarea textului original şi a rezumatului
Prin elaborarea rezumatelor elevii învaţă să prezinte succint conţinutul unei lucrări
urmând logica autorului şi surprinzând ideile esenţiale.
Lectura „Un vis împlinit” de Lucian Blaga prezintă înfăptuirea actului Unirii şi
importanţa lui istorică.
La sfârşitul primului război mondial, armata română eliberează Ardealul. Trupele
germane se retrag, iar această provincie română, aflată de veacuri sub stăpânire străină se
alipeşte României. Legaţi prin simţiri, grai, tradiţii, ţeluri, aspiraţii, românii dobândesc acum
şi unitatea naţională.
Unirea a însemnat aşa cum arată şi titlul, împlinirea unui vis dintotdeauna al neamului
românesc. Autorul reuşeşte să evoce atmosfera de bucurie, de entuziasm, de euforie care
cuprinde întrega ţară. Delegaţi din toată ţara se îndreptau spre Alba Iulia: „era o roire de
necrezut”, „buchete de chiote şi bucurie”.
Legătura dintre trecutul, prezentul şi viitorul acestei naţii este realizată de autor în
final.
Vestea Unirii linişteşte sufletele strămoşilor din morminte, fericeşte pe cei care o
înfăptuiesc şi reprezintă o speranţă pentru copilul care îşi strigă în noapte bucuria:
50
Prezint o modalitate de valorificare a textului literar „Moş Ion Roată şi Vodă Cuza” prin
această tehnică.
Comunicarea sarcinii de lucru
Desenaţi un copac. La baza acestuia screţi numele domnului Unirii din 1859.
Selectaţi din textul „Moş Ion Roată şi Vodă Cuza” după Ion Creangă 5-10
cuvinte. „Îmbrăcaţi” copacul cu aceste cuvinte, apoi alcătuiţi un scurt text cu ajutorul
lor.
Activitate individuală
Istoria ni-l prezintă pe Cuza ca pe un domnitor drept, iubitor de dreptate, paşnic,
înţelept şi înţelegător.
Pentru că el a înfăptuit Unirea Principatelor Române, a fost primul domn al României.
Românii ar trebui să fie tare mândri că s-au născut români, pentru că nu prin uneltiri sau lupte
Alexandru Ioan Cuza a cucerit un tron în ţară nouă, ci prin minunea veşniciei uniri, ce-a
întregit un neam tăiat în două. Fiind un domnitor drept, cu dragoste faţă de popor, Alexandru
51
Ioan Cuza sărea mereu în ajutorul ţăranilor şi a celor năpăstuiţi, aşa că, românii îi sunt
recunoscători şi îi închină versuri drept mulţumire:
„Nu-i an să nu sărbătorim Unirea
Ce ne-a umplut poporul de podoabe.
Poporul tot îţi cântă pomenirea,
Mărite, preacinstite pârcălabe !”
Integrarea jocurilor didactice în structura lecţiilor este benefică pentru elevi la orice
vârstă, deoarece îi motivează să se implice voluntar şi cu plăcere în activitate, îi activează
cognitiv, afectiv şi psihomotoriu, le dezvoltă gândirea logică şi creativă, spiritul de iniţiativă,
de observare, de cooperare. Deoarece jocurile didactice nu vizează doar crearea unor
momente de amuzament în clasă, în proiectarea acestora este necesară fixarea clară a
obiectivelor operaţionale care vor fi realizate de către elevi, alegerea unui conţinut adecvat
elevilor, conceperea unui scenariu prin care să se creeze un cadru optim pentru învăţare sau
evaluare.
Jocul de rol este o metodă didactică voluntară care vizează formarea
comportamentului uman pornind de la simularea interacţiunii ce caracterizează o structură,
relaţie sau situaţie socială de grup, prin distribuirea la elevi a unui set de statusuri precizate şi
relaţionate între ele.
Fiecare individ este ca un actor care primeşte şi interpretează un rol scris sau creează
unul nou. Un joc de rol trebuie să determine emoţii pozitive, altfel elevii se vor opune
implicării lor în stări greu de suportat. Succesul „jucării rolurilor” depinde de pregătirea
atentă, de dirijarea, derularea şi procesarea jocului.
Jocul de rol are următoarele avantaje:
Permite manifestarea deprinderilor practice, exprimarea ideilor şi sentimentelor
prin simularea unei experienţe reale de viaţă.
Stimulează dialogul, acţiunea şi interacţiunea indivizilor
Facilitează formarea spiritului de echipă
Facilitează dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de oameni şi problemele reale cu
care aceştia se confruntă
52
Determină modificarea conduitei şi asumarea responsabilităţii
Oferă posibilitatea de a-şi explora experienţa, de a extrage învăţăminte din ea şi de
a face faţă unor situaţii noi şi dificile în mod mai eficient pentru că au avut
posibilitatea de a se fi întâlnit cu ele
Facilitează răspunsul spontan şi reacţia adecvată într-o situaţie
Primirea unui feed-back despre comportamentul şi competenţa personală
Prin jocul de rol elevii se transpun în diferite ipostaze ale vieţii sociale reale, cu scopul
de a exersa diverse comportamente şi de a dobândi abilităţi diverse: de a acţiona conform unei
anumite poziţii sau funcţii sociale; de a rezolva pozitiv situaţii - problemă; de a-şi adecva
comportamentul în situaţii similare.
În măsura în care elevii explorează realitatea, ei înţeleg sau se identifică cu personajele
ale căror roluri le interpretează şi vor fi capabili să-şi evalueze propriile acţiuni şi să înveţe
din situaţia simulată.
În organizarea jocului de roluri există mai multe variante:
Participanţii aleg situaţiile pe care doresc să le joace, iar profesorul prezintă detaliile
situaţiei generale şi rolurile posibile.
Se oferă participanţilor un scenariu complet şi sunt invitaţi să joace situaţia respectivă.
Etapele unui joc de roluri sunt:
Identificarea situaţiei ce va fi simulată
Stabilirea statusurilor şi rolurilor implicate în situaţia reală
Conceperea scenariului jocului
Formarea obiectivelor concrete ale activităţii şi discutarea lor cu elevii
Prezentarea subiectului scenariului
Descrierea situaţiei ce va fi jucată şi a personajelor
Alegerea actorilor şi a observatorilor; nimeni nu va fi forţat să joace dacă se simte
incapabil; elevii se vor implica data viitoare
Distribuirea rolurilor respectând aspiraţiile, aptitudinile, preferinţele fiecărui
participant pentru ca nici unul să nu se simtă umilit sau frustrat
Oferirea fiecărui participant a unei fişe cu indicaţii detaliate asupra statusului său
Familiarizarea elevilor cu sarcinile şi rolurile
Crearea, interiorizarea şi învăţarea rolurilor, conceperea modului de interpretare
Cu ocazia inspecţiei curente pentru obţinerea gradului didactic I în anul şcolar
2004/2005 am organizat cu elevii clasei a IV-a jocul de rol intitulat „Am fost şi eu la Alba
Iulia şi am văzut Unirea cea Mare”.
53
Am urmărit să-i activez pe elevi cognitiv şi afectiv, să le dezvolt gândirea logică şi
creativă, spiritul de iniţiativă, de observare, de cooperare, să-i ajut în exprimarea unor idei şi
sentimente prin simularea unei experienţe de viaţă. Acest joc mi-a permis implicarea tuturor
elevilor în desfăşurarea lui, astfel încât toţi elevii au avut sarcini şi roluri bine determinate.
Respectând şi parcurgând etapele desfăşurării unui joc de rol am cerut elevilor să se implice în
obţinerea costumelor naţionale şi a altor accesorii adecvate timpului istoric, confecţionarea
steagurilor pentru elevii ce reprezentau mulţimea, crearea unui fundal adecvat evenimentului
istoric.
Scenariul
Povestitorul: Cel mai mare şi mai fericit moment din istoria noastră s-a desfăşurat la 1
Decembrie 1918. La 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Unirea tuturor românilor, adică Unirea
cea Mare. Cum s-au petrecut lucrurile o să aflaţi de la cineva care pe atunci era fetiţă ceva mai
mărişoară ca voi. Se numea Dumitriţa. Trăia în satul Bruiu , din Transilvania. Ea povestea:
Dumitriţa: De micuţă, am tot auzit că era un război mare. Pe noi ne stăpânea atunci
împăratul Austro-Ungariei. Spre toamnă s-a auzit că Austro-Ungaria a fost înfrântă. În locul
acelei împărăţii fiecare popor şi-a alcătuit ţara lui. Într-o zi bunica mi-a spus:
Bunica: „Să ştii, fetiţo, că românii din Transilvania se adună la Alba Iulia să hotărască
unirea cu fraţii noştri din România. Pe mine m-a ales satul printre cei care trebuie să meargă
la acea mare adunare. Eu zic ca tu să rămâi acasă, să îngrijeşti de orătănii.”
Dumitriţa: Mai rămăsesem de multe ori acasă singură. Dar acum am început să plâng.
Plâns mult, numai cu lacrimi multe, şiroaie.
Dumitriţa: Nu bunico, dar mi-i jele că nu merg şi eu la Alba Iulia, să văd acea adunare.
Bunicii i s-a făcut milă de lacrimile mele şi s-a răzgândit. Am pornit cu vreo 30 de oameni din
sat, cu steaguri în trei culori. Pe drum s-au adunat de prin multe sate, sute şi sute de oameni.
Bucuroşi, veseli, fericiţi, îşi ziceau:
54
Mulţimea (fluturând steagurile): De-amu n-om mai fi supuşi nici la nobilii tirani, nici la
împăratul austriac, ci vom trăi slobozi în ţara noastră, în România Mare.
Vrem Unirea! Vrem Unirea! Trăiască România Mare!
Dumitriţa: Noaptea am ajuns aproape de Alba Iulia. Mi-a fost cam frig. Dar mă
îmbărbătam, zicând în sinea mea: Ce? Lui Mihai Viteazul, lui Horea, lui Avram Iancu le-a
fost uşor? Ei au murit pentru unirea noastră, iar eu să mă vaiet că-mi clănţănesc o ţâră dinţii
de frig?
A treia zi am ajuns pe câmpia de lângă Alba Iulia. Când am văzut câtă omenire se adunase
acolo, m-am simţit necuprins de mândră că sunt româncă. Pe bunica au poftit-o într-o sală
mare unde se aflau la sfat toţi conducătorii Transilvaniei. După ce acei conducători au votat
Unirea, afară pe câmpie, 12 cuvântători s-au suit pe tribune şi au strigat să audă mulţimea
toată:
Oratorii: Fraţilor! Noi, toţi românii din Transilvania am hotărât să ne unim cu fraţii din
ţara liberă, să alcătuim o singură ţară: România!
Trăiască România Mare!
Dumitriţa: Entuziasmul nu mai avea margini. Românii îşi împlineau cel mai străvechi şi
mai scump vis al lor. Un bătrân înalt, drept, cu plete şi mustăţi albe m-a ridicat în braţe şi mi-a
zis:
Bătrânul: Să nu uiţi fetiţo, ziua aceasta, cea mai mare din viaţa noastră. Ziua Unirii
tuturor românilor!
Dumitriţa: După cum vedeţi nu uit. Şi sunt nespus de mândră că am fost şi eu la Alba
Iulia şi am văzut Unirea cea Mare!
Ghicitorile
Pentru stimularea creativităţii şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a sintetiza un
conţinut se poate oferi ca temă pentru acasă scrierea unor ghicitori pe un anumit subiect. Dacă
tema este vastă, elevii sunt tentaţi să caute ghicitori scrise de alţii. Ghicitorile pot fi scrise
individual, în perechi sau în grupuri mici. Pentru crearea unor momente de destindere în lecţii
pot fi organizate concursuri de ghicitori. Elevii pot căuta ghicitori din diferite surse şi pot cere
colegilor lor să ghicească.
55
Exemple de ghicitori
Ce tânără fecioară
Pe nemţi cu plumb doboară
La Mărăşeşti să-nveţe
Că „pe-aicea nu se trece!”
(Ecaterina Teodoroiu)
Aceste ghicitori sunt scrise pe bucăţele de hârtie, împăturite şi puse într-un săculeţ, o
căciuliţă sau … într-o „oglinjoară” din carton frumos decorată. Fie că trag fiecare un bileţel
56
din săculeţ, fie că folosesc oglinjoară fermecată, care umblă din bancă în bancă, copiii îi cântă
versurile:
„Oglindă, oglinjoară fermecată
Ia să-mi spui pe dată
Ce ascunzi în spatele tău
Că vreau să ştiu şi eu.”
Elevul care se află cu oglinda în mână, în momentul când s-a terminat recitarea o
deschide şi trage un bileţel. Îl citeşte în faţa clasei şi răspunde. Se pune biletul separat şi
oglinda pleacă la ceilalţi elevi.
În locul bileţelelor cu întrebări „ghicitori” se pot pune ilustrate, vederi, scene de luptă
pe care copiii să le descrie.
Participanţi: 4 grupe cu câte 5 elevi în fiecare grupă. Materiale utilizate: hărţi, rebusuri, foi
de hârtie, instrumente de scris, ilustraţii
Desfăşurare: conducătorul jocului (învăţător sau elev) distribuie participanţilor ilustraţii
reprezentând domnitori: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Decebal, Avram Iancu, Vlad
Ţepeş. Membrii grupelor scriu sub ilustraţie ce domnitor reprezintă, anii de domnie, în ce ţară
a domnit. Câştigătoare a fost grupa care a terminat mai repede şi a rezolvat corect sarcinile.
Recunoaşteţi evenimentul ?
Participanţi: 4 grupe cu câte 5 elevi în fiecare grupă. Materiale utilizate: hărţi, foi de hârtie,
instrumente de scris, ilustraţii.
Desfăşurare: Au distribuit fiecărei grupe ilustraţii reprezentând diferite evenimente istorice.
Participanţii au trebuit să recunoască evenimentul, să-l încadreze în timp istoric, să fixeze
localităţile pe hartă, să povestească cu participarea fiecărui membru despre evenimentul
respectiv recunoscut. Devin câştigătoare grupa care rezolvă corect sarcinile şi povesteşte
expresiv.
57
Exemplu:
- Poporul român s-a format pe teritoriul vechii Dacii. Adevărat!
- Strămoşii noştri sunt: dacii, slavii şi romanii. Fals!
- Limba română s-a format în acelaşi timp cu poporul. Adevărat!
- Populaţia daco-romană a fost alungată de migratori. Fals!
O altă variantă de joc folosită a fost să completeze rebusuri istorice despre voievozi şi
domnitori români.
Rebus: Domnitor al Ţării Româneşti care a realizat prima unire a ţărilor române.
59
Rebus: Vis de veacuri al poporului român, împlinit pentru prima oară de Mihai Viteazul.
1) Otomani sau…
2) Localitate pe Neajlov, unde s-a luptat Mihai Viteazul cu turcii
3) Conduşi de…
4) Bătălia de la…, lângă Sibiu
5) Izbândă sau…
6) Românii au luptat cu mult…
60
Rebus: …condusă de Horea, Cloşca şi Crişan
61
4) Şi în…
5) Răsculaţii au pornit din…
6) Capitala ţării era la…
7) Dinspre Moldova venea armata…
8) Tudor Vladimirescu a dorit să-i alunge pe…
9) Ura mult pe…
Rebus: Mircea cel bătrân a obţinut o mare victorie împotriva turcilor la…
62
1) Matei…, rege al Ungariei
2) Denumire de conducător al turcilor
3) …paşa a fost trimis să-l prindă pe Vlad Ţepeş
4) Vlad - Vodă a luptat împotriva lui…
5) Obiect de pedeapsă folosit de Vlad Ţepeş
6) Capitala Ţării Româneşti
7) Românii au atacat tabăra turcilor într-o…, îmbrăcaţi turceşte
8) Un înaintaş de seamă a lui Vlad Ţepeş
9) Arma folosită de Vodă în luptă.
63
Prezentarea locului celebru: Fiecare grup prezintă locul celebru într-un mod cât mai
original.
Vizitarea locului celebru: elevii vizitează pe rând fiecare loc celebru.
Prin acest joc elevii au retrăit momente legate de marile evenimente şi personalităţi din
istoria poporului român.
64
O expunere realizată foarte bine dacă se bazează pe suporturi concrete, va duce la
obţinerea rezultatelor scontate cu şi mai mare uşurinţă. În acest scop am folosit multe
materiale didactice: tablouri, hărţi,, ilustraţii, diafilme, diapozitive.
Amintesc câteva: scene din Războiul pentru Independenţă, Atacul de la Smârdan,
Răscoala din 1907, Mihai Viteazul, Horea, Cloşca şi Crişan, Intrarea lui Mihai Viteazul în
Alba Iulia, portretele tuturor domnitorilor, seturi de diafilme pentru predarea Istoriei la clasa a
IV-a, diapozitive înfăţişând imagini din ţară, etc.
Astfel, pentru formarea noţiunii de patrie la clasa I în predarea temei: „Ţara noastră”,
am pornit de la proiectarea unor imagini din Bucureşti, de pe litoralul Mării Negre, aspecte de
la munte, munca pe ogoare, în oraşe. Pe baza acestui fond de imagini, elevii au înţeles că au
vizionat imagini din ţară, care înseamnă oraşul Bucureşti, oraşul nostru, alte oraşe şi sate,
marea, munţii, câmpiile pe care seceră combinele, uzinele unde muncesc oamenii harnici.
La clasele mai mari noţiunea de patrie, s-a îmbogăţit prin mărirea sferei de cunoştinţe
cu fapte din trecutul de luptă al poporului pentru libertate şi dreptate socială.
Textele povestite cu însufleţire, predate cu ajutorul materialului didactic, nu sunt uitate
uşor de copii. Ei nutresc sentimente de admiraţie sau ură faţă de cele văzute; admiraţie pentru
dârzenia luptei celor nepăstuiţi şi ură faţă de asupritori şi răufăcători.
În felul acesta am trezit la elevi dorinţa de a şti, de a afla cât mai multe lucruri, de a
vedea şi alte diafilme, de a citi lecturi în care sunt prezentate diferite evenimente istorice. În
acest scop i-am îndrumat să citească o serie de povestiri şi legende istorice, completându-şi
cunoştinţele însuşite în orele de curs, reuşind să facă completări valoroase şi interesante în
timpul lecţiilor.
Culegerea de povestiri istorice a lui Dumitru Almaş „Povestiri istorice pentru copii şi
şcolari”, se găseşte în biblioteca tuturor elevilor şi este citită cu mult interes şi pasiune. I-am
îndrumat pe elevi să-şi cumpere sau să împrumute de la bibliotecă şi alte opere literare de
inspiraţie istorică, cum sunt: Eusebiu Camilar: „Povestiri istorice”; Victor Eftimiu: „Din
vremuri voievodale”; Dumitru Almaş: „Eroi au fost, eroi sunt încă”; N. Tăutu: „Fata cu
arma”, „Plecat-am nouă din Vaslui”; Radu Teodoru: „Brazdă şi paloş”, „Strămoşii”; Vasile
Alecsandri: „Ostaşii noştri”; George Coşbuc: „Cântece de vitejie”, etc.
Împreună cu elevii am reuşit să alcătuim în clasă o mini-bibliotecă, intitulată: „Suntem
mândri de faptele voastre”. Eroii din aceste cărţi care au dat dovadă de îndrăzneală, curaj,
vitejie, minte pătrunzătoare, dragoste de ţară, le arată copiilor cititori, calea propriei lor vieţi,
exemplu pentru propria lor conduită.
Începând din clasa a III-a, i-am îndrumat pe elevi să-şi alcătuiască „Fişe cu citate”
despre patrie şi patriotism.
65
Aceste fişe le-am folosit în alcătuirea rezumatelor la lecţiile de limba română. Mulţi
elevi nu s-au rezumat doar la citatele extrase din manualele de limba română, ci şi din
lecturile suplimentare.
Iată de pildă un model de fişă cu citate:
Patrie, patriotism
Bravo, români ! – zise Vodă cu bucurie. Se vede că vă iubiţi ţara. Cu aşa ostaşi, nu mă
tem de nici un duşman care ar îndrăzni să ne calce hotarele.
(Condeiele lui Vodă)
Am fost aici de când se ştiu Carpaţii
Şi - Dunărea şi tot ce e – n cuprins,
Aici ne-am scris cu sânge neclintirea
Şi tot aici zidim un vis aprins.
(George Ţărnea – „Am fost aici”)
66
România e o floare; fiecare loc din ţara mea e o petală a aceleaşi flori, tot atât de
frumoasă şi interesantă ca toate celelalte.
(„Turismul şi sănătatea” în Geografie clasa a IV-a)
67
Roată şi pe alţi ţărani”; „Patria este o casă mare în care oamenii buni muncesc şi se adăpostesc
de duşmani. Eroii au luptat pentru libertatea ei”; „Patria ne face copilăria fericită. Ea a început
demult. Şi Decebal a luptat pentru binele patriei. Patria înseamnă oamenii care muncesc şi
cântă în pace. Dacă nu ar fi patria, nu ar fi nimic”; etc.
Am purtat discuţii individuale şi colective cu elevii clasei a III-a în semestrul II, pe
tema: „Cu ce fapte patriotice te poţi mândri ?”
Dintre faptele patriotice enumerate de elevi, învăţătura ocupă locul întâi , locul al
doilea îl ocupă munca de înfrumuseţare a clasei, a şcolii, urmat de alte fapte ce se referă la:
ajutarea părinţilor, comportarea civilizată, respectare unor însuşiri de ordin moral: cinstea ,
sinceritatea, hărnicia, bunătatea.
Nu a existat, din capul locului, pretenţia de a obţine de la elevi (la sfârşitul clasei a III-
a), răspunsuri pretenţioase care foarte bine ar fi putut însemna confuzii. Cum drumul
cunoaşterii are loc în etape, n-am făcut altceva decât să ne oprim o clipă asupra celor dintâi
paşi de iniţiere în înţelegerea şi apoi în aderarea la o anumită conduită.
Copiii, la această vârstă, se însufleţesc, au o sensibilitate şi trăire accentuată,
receptivitatea este vie, iar reacţiile sufleteşti, rapide şi spontane. Toate acestea favorizează
apariţia „primilor muguri” din care pot înflori cele mai frumoase şi trainice sentimente.
Învăţarea poeziilor, în general, a celor patriotice în special, constituie un frumos şi necesar
exerciţiu de gândire, de memorie, de simţire.
Sigur că exemplul învăţătorului, modul cum acesta se însufleţeşte, cum trăieşte sincer
momentele lecţiei, începând cu munca şi inflexiunile vocii şi ajungând la exprimare şi
comunicare, toate aceste reuşite, au desigur, efectul educaţional propus.
Prin acţiunile colective (serbări, activităţi de muncă educativă) am urmărit antrenarea
tuturor copiilor, încurajarea manifestărilor lor pozitive într-un domeniu sau altul, cu scopul de
a-i face să cunoască şi să trăiască sentimentul bucuriei şi al emoţiei de a fi util colectivităţii,
căci până la urmă, ce e clasa cu toate problemele şi frământările ei, dacă nu o fărâmă de ţară
în devenire.
Pornind de la ideea umanist pedagogică, prin care orice copil poartă în el frumuseţea
faptelor bune, îl putem ajuta să descopere, să înveţe şi să înţeleagă singur lumina perspectivei
către care trebuie să înainteze singur, cu toate puterile şi dorinţele lui.
Nimic nu sună mai frumos decât să auzi din glasul unui şcolar emoţia rostirii: „Patria
este leagănul viselor noastre. Ea ne fericeşte copilăria. Dacă nu ar fi patria, nu ar fi nimic.”.
Activităţile extracurriculare
68
Pentru a ilustra cât mai pregnant, sentimentul dragostei de patrie şi pentru a veni cu
unele completări la conţinutul lecţiilor din manual, am organizat vizite la Muzeul Judeţean.
Elevii s-au convins că patriotismul are rădăcini adânc înfipte în lupta maselor populare pentru
libertate socială şi naţională.
Au văzut expuse aici obiecte care ne amintesc despre daci (cuptor, vase de lut)
descoperite la Satu Mare şi Lazuri, obiecte de îmbrăcăminte din trecut, diferite unelte şi
podoabe, diferite scrieri ale vremii, care vorbesc despre evenimentele istorice ale trecutului.
Aici au aflat despre „Memorandumul” la care au luat parte cei mai de seamă fii ai
meleagurilor sătmărene, printre care Vasile Lucaciu şi Alexe Berinde. În scrisoarea din 28
noiembrie 1918, adresată compatrioţilor de peste Carpaţi, locuitorii comunelor sătmărene:
Pişcari, Medieşul - Aurit, Potău, Apa şi-au exprimat cu toată ardoarea, încrederea în lupta
pentru unirea Transilvaniei cu România.
La măreţul act de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, dând dovadă de înalt
patriotism, peste 60 de reprezentanţi din judeţul Satu Mare au fost prezenţi acolo.
La întoarcerea acasă, aveau inimile pline de bucurie văzând că lupta lor n-a fost
zadarnică, că Transilvania s-a unit cu România, încheindu-se astfel procesul de formare a
Statului Unitar Naţional – România.
Elevii au mai aflat aici că la Satu Mare exista în acea vreme o Gazetă cu numele
„Conştiinţa română”. Le-au fost citite câteva pasaje din care au înţeles atmosfera entuziastă în
care s-au desfăşurat alegerile delegaţiilor din cercurile electorale din Carei şi Satu Mare.
Le-a fost prezentată foto-copia unui credenţional (mandat) reprezentând aleşii în
cercul electoral Carei pentru a participa la Marea Unire. Doi din aceşti delegaţi erau din
comuna Sanislău.
Pentru autenticitatea celor aflate până acum li s-a citit un text din „Monografia
comunei Sanislău”, din lectura cărora elevii au înţeles că la întoarcerea de la Alba Iulia sătenii
participanţi la Marea Adunare Naţională, au organizat o mare adunare populară, pentru a face
cunoscut locuitorilor comunei, evenimentele petrecute acolo. În cuvinte de un vibrant
patriotism, învăţătorul Ioan Mureşan, a evocat actul unirii, în încheiere adresând
testamentarele cuvinte: „Noi am fost la Alba Iulia pentru a face o unire eternă, datoria
generaţiilor viitoare este de a o apăra.”Participanţii la Adunare, au salutat măreţul eveniment,
strigând „Trăiască România Mare”, intonând cântece patriotice şi jucând Hora Unirii.
Aceste momente entuziaste, au creat o atmosferă emoţionantă, înţelegând-o ca o
dovadă a vigorii conştiinţei naţionale la graniţa de Vest a României în momentul izbăvirii
naţionale.
69
La şcoală, în orele de Limba română şi Istorie, elevii au vorbit cu mândrie despre
aceste contribuţii sătmărene la înfăptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Elementele de istorie locală au fost folosite şi în predarea altor lecţii cu conţinut
istoric. Folosirea lor contribuie şi la schimbarea opticii elevului despre istorie, pe care nu o
mai priveşte ca pe o ştiinţă abstractă, înţelegând că istoria este făcută de oameni, că ei înşişi
sunt un produs al istoriei şi făuritori de istorie, prin rolul ce le revine în societate.
Valorificând elementele de istorie locală, i-am învăţat pe elevi să analizeze şi să
interpreteze izvoarele istorice, stimulându-le entuziasmul pentru oameni şi pentru faptele din
trecut, pentru continuarea, din proprie iniţiativă a studiului şi cercetării istorice.
Pentru ca trăirile afective să fie cât mai puternice, stările emoţionale deosebite, am
organizat cu elevii vizite la monumentele istorice din oraşul nostru, precum şi la Mormântul
Eroului Necunoscut, cu prilejul unor evenimente deosebite: 9 Mai, 25 Octombrie, Ziua
Eroilor, etc. În vederea sădirii în sufletele lor a sentimentelor de admiraţie faţă de eroii
neamului românesc, am căutat ca elevii să fie antrenaţi în festivităţi de depunere a coroanelor
de flori la mormintele eroilor. Acolo le-am explicat copiilor, cine sunt eroii, ce contribuţie şi-
au adus la eliberarea ţării, că ei şi-au jertfit viaţa pentru ca noi să trăim astăzi în libertate, iar
acum în semn de recunoştinţă, pentru jertfa lor, depun flori.
Ceremonia de depunere a florilor şi onorul prezentat eroilor de soldaţi, depunerea
buchetului de flori din partea lor – îi emoţionează pe elevi şi lasă în sufletele lor impresii de
neuitat.
Participând la astfel de acţiuni patriotice, elevii au apreciat şi mai mult marile
evenimente istorice şi sărbătorile naţionale.
Le-am făcut cunoscut elevilor în orice împrejurare şi în variate forme ţinutul şi oraşul
natal, trecutul său glorios, frumuseţea naturii, arta autentic românească, precum şi munca
oamenilor pentru înfrumuseţarea şi transformarea naturii. Apelând la sentimentele lor,
îmbogăţindu-le reprezentările şi formându-le noţiunile despre patrie, am contribuit la
cunoaşterea trecutului istoric, a ţinutului natal, dezvoltând şi formând primii germeni ai
dragostei de patrie.
Vizitele şi excursiile împletite cu alte acţiuni educative, contribuie foarte mult la
formarea şi dezvoltarea sentimentelor patriotice şi asigură o strânsă legătură cu viaţa
poporului.
În munca de educare patriotică a elevilor, am pus accentul în mod deosebit pe
formarea sentimentelor şi a stărilor afective care să-i lege de pământul natal, de neamul
nostru, de eroii lui, de ziua de azi şi de mâine.
70
Contactul cu realitatea, cu mediul înconjurător, cu oamenii şi cu acţiunile lor, au
constituit principalele surse de emoţii, contribuind la formarea unei temelii trainice, pe care se
vor sprijini trăirile afective din perioadele de vârstă următoare.
Îmbogăţirea reprezentărilor despre ţinutul natal,a contribuit la formarea noţiunii de
patrie şi la conturarea sentimentului de dragoste pentru tot ce aparţine acestui popor.
Prin conţinutul tuturor lecţiilor de limba română, prin celelalte activităţi extraşcolare,
am căutat să arăt elevilor că munca lor şcolară face legătura cu munca tuturor oamenilor.
Am căutat prin toate metodele şi procedeele utilizate ca sentimentul patriotic să fie
activ, să-l obişnuiesc pe copil să fie patriot în toate faptele sale.
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII
71
Familiarizarea elevilor cu aspecte din bibliografia şi opera anumitor oameni de ştiinţă
şi cultură, artă şi literatură cum ar fi Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Aurel Vlaicu,
contribuie la formarea sentimentului de admiraţie şi de îndreptăţită mândrie pentru tezaurul
culturii noastre naţionale, totodată constituie exemple de putere de sacrificiu şi de muncă
perseverentă pusă în slujba frumosului, ştiinţei şi a patriei, devenind stimulente pentru
formarea unor trăsături de caracter (perseverenţă, dragostea de muncă, cinste, curaj.)
Înţelegerea faptelor istorice provoacă trăiri emotive reflectate prin participarea elevilor
la comentarea lor, la disciplinarea conduitei.
Exersarea sistematică, permanentă a formării sentimentelor patriotice, mândriei
naţionale, admiraţia faţă de trecutul glorios, dragostea şi preţuirea valorilor culturale şi
materiale obţinute de poporul român, vor orienta elevii spre o comportare patriotică
manifestată prin: grija pentru lucrurile din clasă, grija pentru păstrarea ordinii din jurul şcolii
şi clasă, participarea activă la acţiunile organizate de şcoală, participarea consecventă şi activă
la într-ajutorarea elevilor cu rezultate slabe la învăţătură.
Felul în care sunt îndeplinite aceste sarcini, bucuria pe care o trăiesc, efectuând
asemenea activităţi, sunt o dovadă că sentimentul patriotic nu este o trăire subiectivă, ci o
stare psihică care a devenit un mobil în activitatea elevilor.
Ştim că sentimentul patriotic este o stare psihică evolutivă. Pe măsura dezvoltării
copilului, dobândeşte complexitate şi funcţie motivaţională mai puternică. Ţinând seama de
acest aspect, în cultivarea sentimentului patriotic se porneşte gradat, începând cu lecţiile de
limba română prin care se trezesc stări emotive cât mai puternice.
Obiectivele pe care le-am urmărit în această lucrare au fost următoarele:
Obiectiv 1: Identificarea potenţialului patriotic al elevilor şi stabilirea nivelului de formare şi
dezvoltare a conştiinţei şi conduitei patriotice individuale.
Obiectiv 2: Urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia procesului de formare şi
dezvoltare a conştiinţei şi conduitei patriotice ale elevilor.
Obiectiv 3: Selectarea unor metode tradiţionale, activ-participative şi interactive, îmbinarea şi
adaptarea acestora pentru a putea fi utilizate în cadrul orelor de limba română şi care să
conducă la schimbări morale vizibile în conduita şi conştiinţa patriotică a elevilor.
Obiectiv 4: Înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor obţinute de elevi la testele
de evaluare.
Ipoteza pe care mi-am propus să o verific în planul practic al realităţii şcolare este:
Dacă utilizăm atât metode tradiţionale cât şi metode moderne, activ-participative,
centrate pe elev, atunci putem observa anumite progrese în sensul formării şi dezvoltării
sentimentelor patriotice.
72
Metode utilizate în cercetare
Metodele şi tehnicile de lucru alese de mine pentru a putea fi utilizate în cercetare au
fost:
a). Metoda observaţiei (metodă nonexperimentală de colectare a datelor)
,,Observaţia, ca metodă de cercetare constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea
exactă, sistemică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului, ca şi a contextului
situaţional al comportamentului”42, în acest context, observatorul apărând ca un “fotograf” al
realităţii, al manifestării copilului în condiţiile sale naturale. Pentru a culege date folosind
observaţia, cercetătorul poate lua rolul unui observator ascuns, evitând pe cât posibil contactul
cu subiectul observaţiei, dar şi ca observator participant. Un avantaj al observaţiei
participative este acela ca intervenind în situaţia de test putem să testăm unele ipoteze, creând
situaţii ce este improbabil să apară în mod natural. De exemplu, Piaget, nu şi-a observat în
mod pasiv copiii, ci, a pus întrebări, a creat situaţii test, a interacţionat cu ei şi le-a observat
răspunsurile.43
Pentru ca observaţia să se desfăşoare în condiţii adecvate este necesară respectarea unor
“norme”, respectiv: stabilirea clară, precisă a scopului urmărit şi consemnarea imediată a
rezultatelor.
S-a elaborat în prealabil un plan de observaţie, precizându-se şi obiectivele urmărite.
Datele observaţiei au fost consemnate imediat, fără ca cei observaţi să observe acest lucru. În
acest sens s-a folosit fişa de observaţie. Observaţiile au fost făcute în condiţii variate pentru a
putea avea posibilitatea confruntării datelor obţinute.
c). Metoda testelor - ca metodă de culegere a datelor privind evoluţia graduală cognitivă şi
formarea structurilor mentale ale elevilor testaţi.
42
Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie (ediţia a III-a), Editura Polirom, Iaşi, pag.118
43
Cîrneci, D. (2004). Metodica şi analiza datelor, UBB-uz intern, Cluj-Napoca
73
Aplicând această metodă am avut posibilitatea să studiez materialele realizate de elevi
pe parcursul cercetării (teste, fişe de grup şi individuale), reuşind astfel să surprind date
referitoare la rezultatele acţiunii educaţionale desfăşurate în timpul investigaţiei.
74
Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute în urma
aplicării probelor
În vederea stabilirii similitudinii clasei experiment şi a celei de control a fost aplicat la
ambele clase următoarele probe de sondaj. Redau în continuare probele de sondaj aplicate.
a). O probă de sondaj a urmărit reliefarea accepţiei pe care copiii o dau noţiunii de
patrie. Proba a avut ca cerinţă formularea răspunsurilor la următoarele întrebări:
1. Ce este patria ?
2. Cum dovedeşti că îţi iubeşti patria ?
Analiza răspunsurilor a scos în evidenţă greutatea pe care o întâmpină copiii, în
încercarea de a da o definiţie sintetică noţiunii de patrie. Fenomenul este lesne de explicat
dacă ne gândim la capacitatea copilului de a sesiza notele definitorii ale unei noţiuni atât de
complexe. Printre aspectele redate, se remarcă în mod frecvent indicarea teritoriului locuit de
un popor şi modul lui de viaţă:
„Patria este locul unde m-am născut şi am crescut. Ea este bogată şi frumoasă şi are un
popor harnic şi viteaz.”
„Patria este glia strămoşească, pentru care au luptat strămoşii noştri şi pe care fiecare
om trebuie să o iubească”.
„Patria este ţara oamenilor harnici”.
Iată câteva răspunsuri la întrebarea: „Cum dovedeşti că-ţi iubeşti patria ?”. Toţi elevii
au răspuns că pot dovedi iubirea faţă de patrie „prin învăţătură, muncă, cinste”. Unii au dat
răspunsuri mai complete: „Învăţând, ajutându-mi părinţii”, „…făcând în fiecare zi câte o faptă
bună”, etc.
Am cerut elevilor să completeze după dorinţă propoziţia „Copiii de pretutindeni…”.
Elevii au dat răspunsuri bogate şi variate: „Copiii de pretutindeni trebuie să se iubească
indiferent de culoarea pielii lor, pentru că toţi iubesc pacea”; „…doresc să aibă o copilărie
fericită, să trăiască liberi, să poată învăţa.
b). Am încercat o suplimentare a informaţiei, prin cerinţa adresată copiilor de a citi şi
completa un număr de propoziţii, după dorinţă, printre care: „Patria mea…”, „Frumuseţile şi
bogăţiile ţării mele…”. Am scontat pe ideea că având începutul propoziţiei, elevii vor
încorpora în răspunsul lor, cunoştinţe, atitudini, sentimente.
Într-o exprimare mult mai liberă, elevii au desemnat în răspunsurile lor şi aspecte
legate de mediul politic, social şi cultural, în care îşi desfăşoară activitatea poporul nostru,
sentimentul de mândrie şi demnitate naţională, atribuindu-i României, calificativele esenţiale
ce o caracterizează alături de răspunsuri „patria mea…este ţara în care m-am născut, trăiesc şi
75
învăţ”, apar completări de forma: „… cu un trecut glorios”; „… cu oameni harnici şi viteji”;…
O întindere mare de pământ cu multe sate şi oraşe”.
Mulţi au mărturisit mândria pentru patria noastră şi i-au atribuit calificativele de:
bogată, liberă, puternică, frumoasă.
Spicuiesc câteva decupaje: „…este o ţară frumoasă, bogată, puternică, cu un trecut
glorios, cu oameni care muncesc pentru înflorirea ei şi o duc pe un drum bun…”; „… este una
dintre cele mai frumoase ţări din lume. Eu n-aş fi dorit să mă nasc în altă ţară.”
Toate aceste constatări au fost pentru mine puncte de reper în încercarea de a
contribui, prin adâncirea procesului de cunoaştere a realităţii înconjurătoare, la cunoaşterea
notelor definitorii ale noţiunii de patrie, la conturarea cât mai precisă a acestei noţiuni.
c). O altă probă de sondaj a cuprins două solicitări, prin întrebările:
1. Ce ştiţi despre trecutul nostru istoric ?
2. Arată ce personalităţi istorice te-au impresionat în mod deosebit. De ce?
Având o excepţională valoare socială şi morală trecutul istoric reprezintă un izvor de
mândrie şi admiraţie pentru toţi membrii societăţii, inclusiv pentru copii. Prezentând o
puternică manifestare a afectivităţii, copiii de vârstă şcolară mică, sunt atraşi de elementul
eroic din lupta poporului, pe care îl desprind din faptele de vitejie, de înalt patriotism înscrise
în istorie.
În răspunsurile la prima întrebare, referitoare la trecutul nostru istoric, aproximativ
80% dintre elevi îşi exprimă mândria pentru paginile de vitejie înscrise de poporul nostru în
lupta pentru apărarea libertăţii şi a dreptăţii. Iată câteva exemple:
„Trecutul nostru istoric îmi umple inima de bucurie şi de mândrie că sunt româncă”;
„Trecutul nostru istoric mă face să fiu cinstit, drept, îndrăzneţ”; „Ţara noastră are un
trecut glorios, cu multe fapte de vitejie”.
Referitor la a doua întrebare, copiii mărturisesc că există anumite personalităţi din
istoria poporului nostru, care i-au impresionat şi pentru care nutresc o admiraţie profundă
(Mircea cel bătrân, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, etc.). Gândirea concret
– intuitivă a copiilor explică contopirea eroilor cu situaţia în care au acţionat, cu faptul istoric
care i-a consacrat în istorie (Alexandru Ioan Cuza – Unirea Principatelor Române; Nicolae
Bălcescu – Revoluţia de la 1848 etc.)
Adeziunea afectivă faţă de aceste personalităţi, romantismul specific vârstei, înclinaţia
spre fapte deosebite, eroice, generează dorinţa identificării cu aceste personalităţi. „Aş fi dorit
să fiu eu în locul lui Mircea cel Bătrân, în lupta cu Baiazid, ca să mă pot răzbuna pentru că era
un om rău”; „Eu aş fi dorit ca toţi eroii să mai trăiască ca să le putem mulţumi pentru tot ce au
făcut”.
76
Este interesant modul de apreciere a acestor patrioţi: în primul rând actele şi acţiunile
patriotice; trăsăturile lor morale şi nu statutul lor social.
Elevii şi-au dat seama din ce în ce mai bine că numai având anumite trăsături morale
(dragostea de patrie, vitejia, curajul, spiritul de sacrificiu, tăria de a nu renunţa nici cu preţul
vieţii la convingerile sale), aceştia au putut săvârşi fapte de înalt patriotism care i-au
consacrat.
Din discuţiile purtate cu elevii, privind trăsăturile caracteristice ale personalităţii unui
patriot am constatat că aceştia indică, în prim plan următoarele: „Să muncească pentru
înflorirea ţării lui”; „Să lupte pentru apărarea patriei, pentru prestigiul ei”. Urmează apoi,
enumerarea calităţilor morale ale persoanei: să fie cinstit, hotărât, să-şi iubească ţara, să fie
ospitalier cu prietenii şi rău cu duşmanii, să cunoască frumuseţile şi bogăţiile patriei”.
d). Pentru surprinderea aspectelor afective ale sentimentului patriotic, am asociat
observaţiile şi discuţiile cu elevii, cu solicitarea de a răspunde la unele întrebări:
1. În ce oraş locuieşti ?
2. Ce îţi place cel mai mult în acest oraş ?
Toţi elevii au răspuns corect la prima întrebare, făcând şi completări de genul: „Eu
locuiesc în oraşul Satu Mare, aşezat de-o parte şi de alta a râului Someş”; „Locuiesc în oraşul
Satu Mare aşezat în partea de Nord – Vest a ţării”; „… locuiesc într-un oraş mare şi frumos”.
La a doua întrebare, cei mai mulţi elevi mărturisesc: „Aici îmi place cel mai mult,
fiindcă este oraşul meu natal”; „… să mă plimb pe malul Someşului umbrit de sălcii”; „… să
mă plimb cu părinţii şi să văd frumuseţile oraşului. Este mulţumitor şi numărul celor care
nominalizează şi obiective cultural – istorice.
Pentru determinarea nivelului de dezvoltare a conştiinţei patriotice la elevi, pe lângă
probele de sondaj enumerate, am mai folosit: convorbiri individuale şi colective cu elevii,
observarea lor în anumite împrejurări, participarea lor la diferite serbări, etc.
Într-o oarecare măsură, observaţiile au reliefat un dezacord parţial între conştiinţa şi
conduita patriotică a copiilor, lipsa corespondenţei fireşti între ceea ce ştiu că trebuie să facă
şi ceea ce fac.
Câţi dintre elevi nu declară că îşi manifestă dragostea faţă de patrie, învăţând cât mai
bine şi în realitate nu fac nici un efort în acest sens. De aceea se impune o preocupare
sistematică din partea tuturor cadrelor didactice pentru a asigura concordanţa deplină între
vorbă şi faptă, între declaraţie şi atitudinea corespunzătoare acesteia.
În activitatea cu elevii, am căutat să evit greşeala, care se săvârşeşte uneori de a
înfăţişa copiilor numai frumosul, numai succesele, prezentându-le viaţa adevărată care are
aspectele ei frumoase, dar şi greutăţi care trebuie depăşite. O astfel de cunoaştere dezvoltă la
77
copii sentimentul preţuirii muncii, al mândriei pentru realizările obţinute, dorinţa de a
participa la sporirea acestora.
Probă de evaluare 1
Unitatea de învăţare: Strămoşii noştri
Oamenii care au trăit pe pământul ţării noastre acum 2000 de ani se numeau…………
sau ………….. Ţara lor se numea……….. Capitala era la…………. Cei mai de seamă
conducători ai dacilor au fost………….şi ………….
Vestitul împărat…………..era conducătorul……………………….. care avea capitala
la……………. Limba vorbită de romani era limba………...
Ca urmare a victoriei romanilor, o parte din Dacia a fost transformată în ………….
Din convieţuirea…………cu…….s-a format……..şi……………...
1) Curajos
2) Conducătorii dacilor se numeau….
78
3) Romanii au purtat războaie de…
4) Daci sau…
5) A fost primul conducător al dacilor
6) Îndrăzneţ în luptă
7) Povestea cuceririi Daciei este înfăţişată pe….lui Traian
_____________________________
_____________________________
_____________________________
_____________________________
Obiective operaţionale
79
O 1 – să completeze spaţiile libere cu informaţiile corespunzătoare
O 2 – să dezlege rebusul cu tema „Regele erou al Daciei”
O 3 – să formeze perechi de cuvinte cu acelaşi înţeles
O 4 – să formeze perechi de cuvinte cu înţeles opus
O 5 – să scrie 3 însuşiri ale fiecărui conducător înfăţişat Traian şi Decebal
O 6 – să enumere elementele care compun portul dacic
Descriptori de performanţă
80
Interpretarea rezultatelor obţinute în urma aplicării probei de evaluare
S, 7.41% I, 0.00%
B, 14.81%
FB, 77.78%
81
S, 3.70% I, 0.00%
B, 22.22%
FB, 74.07%
Probă de evaluare 2
Unitatea de învăţare: Figuri de voievozi şi domni
82
Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost domn al…………. între anii……-……. În toată domnia
sa, el s-a bizuit pe boierii credincioşi lui şi pe….. liberi. Cea mai strălucită biruinţă a lui
împotriva turcilor a fost cea de la……….din anul…….
Deşi la……… a fost învins de………., Ştefan a reuşit să transforme înfrângerea
în……. alungându-i pe turci din ţară.
C
S
S
V
2) Otomani sau…
3) Localitate pe Neajlov, unde s-a luptat Mihai Viteazul cu turcii
4) Conduşi de…..
5) Bătălia de la…., lângă Sibiu
6) Românii au luptat cu mult….
83
b) Vlad Ţepeş a luptat la Războieni
c) Ştefan cel Mare este înmormântat la Putna
5. Realizaţi corespondenţa:
A B
Mircea cel Bătrân Călugăreni
Ştefan cel Mare Rovine
Mihai Viteazul Vaslui
6. Imaginaţi-vă şi scrieţi un scurt dialog (8-10 rânduri) între Mircea cel Bătrân şi
Baiazid.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
______________________________________________
Decupaţi portretele de pe foaia alăturată şi lipiţi-le pe hartă în spaţiul potrivit, scrieţi alături
numele unei bătălii pentru fiecare domnitor.
Obiective operaţionale
O 1 – să completeze spaţiile libere cu informaţiile corespunzătoare
O 2 – să scrie din memorie versuri din poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu
O 3 – să dezlege rebusul cu tema dată
O 4 – să stabilească valoarea de adevăr pentru enunţurile date
O 5 – să stabilească corespondenţa între elementele ce compun cele două coloane
84
O 6 – să alcătuiască un dialog între Mircea cel Bătrân şi Baiazid
O 7 – să utilizeze tehnicile corespunzătoare în rezolvarea sarcinii
Descriptori de performanţă
85
Rezultatele obţinute de clasa experiment
Interpretarea rezultatelor obţinute în urma aplicării probei de evaluare
66.67%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
30.00% 25.93%
20.00%
7.41%
10.00%
0.00%
0.00%
FB B S I
86
80.00%
70.37%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
30.00% 25.93%
20.00%
10.00% 3.70%
0.00%
0.00%
FB B S I
Probă de evaluare 3
Unitatea de învăţare: Dobândirea independenţei şi realizarea unităţii naţionale
(1859-1918)
1. Înlocuiţi cuvintele subliniate cu alte cuvinte din textul „Visul împlinit” de Lucian
Blaga, care să aibă acelaşi înţeles:
Dorinţa de sute de ani a neamului român se împlinise: Transilvania se unea cu Ţara.
La Alba Iulia era un furnicar de neînchipuit. Vorbitorii se mutau de la o tribună la alta.
Deodată în noapte un ţânc a strigat din răsputeri: „Trăiască România dodoloaţă!”
87
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Scrieţi din memorie două strofe din poezia „Alexandru Ioan Cuza” de Victor
Eftimiu
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
M N
C
C
B
2) Domnul Unirii
3) Se unea Moldova cu…….
4) Unirea „se fierbea” la……
5) Moş Ion….
6) Autorul povestirii „Moş Ion Roată şi Unirea”
88
b). Unirea Principatelor s-a înfăptuit prin dubla alegere ca domn a lui
Alexandru Ioan Cuza.
c). Independenţa României a fost proclamată la 9 Mai 1877.
„Unde-i unul nu-i putere”. - Hai, să încingem horă mare, toţi cei
ce suntem de acelaşi neam şi
vorbim aceeaşi limbă !
Obiective operaţionale
90.00%
80.00% 77.78%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
30.00%
20.00%
14.81%
10.00% 7.41%
0.00% 0.00%
FB B S I
90
Rezultatele obţinute de clasa de control
Interpretarea rezultatelor obţinute în urma aplicării probei de evaluare
90.00%
85.19%
80.00%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
30.00%
20.00%
10.00% 11.11%
3.70%
0.00% 0.00%
FB B S I
Concluziile cercetării
91
folosirea metodelor moderne de predare-învăţare duce la formarea unordeprinderi de
muncă ce facilitează atitudinea activă a elevului;
munca în echipă are efecte benefice, atât pe planul învăţării cât şi pe planul climatului
psiho-moral-social;
folosirea metodelor moderne, activ-participative face elevii să folosească cât mai
multe surse pentru promovarea informaţiilor, ceea ce duce la dezvoltarea posibilităţilor
de cunoaştere a istoriei poporului român;
învăţarea activ-participativă şi învăţarea interactivă pun amprenta pe stilul de învăţare
al fiecărui elev.
CONCLUZII
92
puternice trăiri şi prin participări ca: diapozitive, filme, ilustraţii, planşe, tablouri, hărţi; sau
auditive: poezii recitate de mari actori prin imprimări magnetice, cântece patriotice.
Lecturile istorice au trezit în sufletele elevilor cele mai înălţătoare sentimente umane:
- dragostea pentru frumuseţea limbii naţionale, pentru oameni şi faptele lor
săvârşite, fie cu sabia sau cu pana întru înălţarea patriei.
Lecturile istorice au vorbit despre trecutul de luptă al poporului nostru, trezind o sferă
largă de sentimente patriotice: de la admiraţie, preţuire şi respect pentru faptele înălţătoare,
până la ura împotriva duşmanilor.
Am mereu în faţă cuvintele marelui nostru scriitor Mihail Sadoveanu şi încerc să le
aduc ca un îndemn elevilor mei:
„Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi, la nevoie, cu
jertfă…. Nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datoria către neamul nostru, nu
înseamnă pretenţia că suntem noi cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un
popor vrednic şi conştient. Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea
datoriilor pe care le avem, - adică faptele acestea înseamnă patriotism, nu vorbe deşarte.”
BIBLIOGRAFIE
Almaş, D. (1982, 1984), Povestiri istorice, vol. I, vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Apostol, P. (1980), Lecţia, acţiune de strategie educaţională în „Îndrumări metodice privind
studierea limbii şi literaturii române în şcoală”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Belean, I. (1984), Contribuţia elementelor de istorie locală la educaţia patriotică a elevilor în
„Revista de pedagogie”, nr.10.
Bălcescu, N. (1963), Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Biblioteca şcolarului, nr. 57.
93
Boboc, M. (1993), Valenţe formativ – educative ale activităţii pentru cunoaşterea istoriei
naţionale în „Revista de pedagogie”, nr.10.
Bojin, A. (1980), Îndrumări metodice privind studierea limbii şi literaturii române în şcoală,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Camilar, Eusebiu (1989), Povestiri eroice, Editura Ion Creangă, Bucureşti.
Cerghit, I. (1980), Metode de învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Chiş, V. (2001), Activitatea dascălului între curriculum şi evaluare, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Cîrneci, D.(2004), Metodica şi analiza datelor, UBB uz intern, Cluj-Napoca.
Coşbuc, G. (1982), Poezii, vol. I şi II, Ed. Cartea Românească, Bucureşti.
Cristea, S. (1977), Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Cristea, S. (2000), Procesul de învăţământ într-o perspectivă curriculară, în „R.Î.S”, nr.1-2.
Dumitru, I. (2001), Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,
Timişoara.
Dulamă, M. E. (2002), Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium,
Cluj-Napoca.
Felezeu, Călin (2004), Didactica istoriei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.
Giurescu, C. (1971), Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi, Ed. Albatros,
Bucureşti.
Ionescu, Miron (1995), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj–Napoca.
Ionescu, Miron (1987), Experienţă didactică şi creativitate , Editura Dacia, Cluj – Napoca.
Ionescu, Miron (1992), Strategii de predare – învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Itu, I. (1981), Funcţia formativă a orelor de literatură, E.D.R. Bucureşti.
Mialaret, G. (1981), Introducere în pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Munteanu, G. (1977). Literatura pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Nicola, I. (1996), Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Peneş, M. (1984), Patria în universul şcolarului din clasele primare în „Revista de
pedagogie”, nr.10.
Planchard, E. (1992), Pedagogia şcolară contemporană, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Popeangă, Vasile (1980), Educarea patriotică a elevilor prin procesul de învăţământ şi
activităţile extraşcolare în modernizarea învăţământului şcolar, Bucureşti.
Sângiorzan, D.(1979), Formarea sentimentelor de dragoste faţă de patrie, exprimată prin
povestiri. Copilul şi şcoala în „Revista de pedagogie”, nr.8.
94
Şandor, R. (1985), Formarea noţiunilor de istorie la clasa a IV-a, în „Revista de pedagogie”,
nr.7.
Şerdean, I. (1985), Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Şincan, E. (1993), Îndrumător pentru învăţători, părinţi şi elevi, Editura Gheorghe
Alexandru, Craiova.
Şincan, E. (1984), Obiective instructiv-educative ale lecţiilor de citire, în „Tribuna şcolii”.
Temple, Ch. (1996), Lectura în scopul dezvoltării critice, Editura Polirom, Iaşi.
Vaicăr, C. (1982), Valorificarea elementelor concrete în sădirea sentimentelor patriotice la
elevii mici, în „Revista de pedagogie”.
Vlahuţă, Alexandru (1970), România pitorească în „Culegere de texte pentru munca
educativă la clasele I-IV”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Zlate, M. (2000), Introducere în pedagogie (ediţia a III-a), Editura Polirom, Iaşi.
XXX (1983), La trecutu-ţi mare, mare viitor - Poezii patriotice, Editura Albatros, Bucureşti.
95