Sunteți pe pagina 1din 2

Tipuri de oxigenoterapie.

Boli care necesită oxigenoterapie

În funcție de condiții şi perioada în care este necesară administrarea de oxigen, pot fi descrise mai multe
forme de oxigenoterapie:

 Oxigenoterapia adminisrată în condiții de ambulator

 Oxigenoterapia administrată în condiții speciale (în cadrul îngrijirilor paleative, pentru reabilitare
pulmonară, etc.)

 Oxigenoterapia administrată în cazul exacerbărilor bronhopneumopatiei cronice obstructive

 Oxigenoterapia de scurtă durată (administrată în cadrul tratamentului unor afecțiuni acute)

 Oxigenoterapia de lungă durată (administrată în cadrul tratamentului unor boli cronice).

Oxigenoterapia poate fi utilizată atât în cadrul tratamentului unor afecțiuni acute severe (precum
insuficiența respiratorie acută, insuficiența cardiacă acută, edemul pulmonar acut, infecții respiratorii
acute-pneumonie, bronhopneumonie; infarct miocardic acut, insuficiență circulatorie acută-şoc
cardiogen, şoc hipovolemic sau şoc toxico-septic; hemoragii, anemii severe), cât şi în cadrul
tratamentului unor afecțiuni cronice (insuficiența respiratorie cronică, insuficiența cardiacă cronică,
bronhopneumopatia cronică obstructivă, cancerul bronho-pulmonar, afecțiuni sistemici cronice severe
caracterizate prin deprimarea respirației, emfizemul pulmonar, fibroza pulmonară, paralizie, cifoză, cifo-
scolioză, pectus excavatus, etc.)

Oxigenoterapia de scurtă durată poate fi administrată în următoarele circumstanțe:

 Insuficiența respiratorie decompensată

 In cadrul unor afecțiuni caracterizate prin instabilitate tranzitorie (astmul bronşic,


bronhopneumopatia cronică obstructivă, insuficiența cardiacă, în stadii avansate de evoluție a
unor afecțiuni neoplazice)

 Infarctul miocardic acut

 Pneumotorax

 Methemoglobinemie

 Anemie cronică

 Intoxicație cu monoxid de carbon

 Crize de astm bronşic

 Şoc hemoragic.

Oxigenoterapia de lungă durată poate fi administrată în următoarele situații:

 Hipertensiunea pulmonară
 Policitemie secundară

 Cord pulmonar cronic însoțit de insuficiență cardiacă

 Sindrom restrictiv

Tehnică și materiale necesare

Terapia cu oxigen are drept scop îmbunătățirea ventilației, creşterea oxigenării tisulare, ameliorarea
calității vieții şi îmbunătățirea evoluției afecțiunii de fond.

Oxigenoterapia poate fi administrată direct pe masca de oxigen (intranazal), în urma intubării oro-
traheale pe sondă, prin intermediul canulei în cazul bolnavilor cu traheotomie sau prin intermediul unui
aparat de respirație artificial.

Oxigenoterapia trebuie administrată de către medic. Bolnavii cu diferite afecțiuni cronice care necesită
oxigenotrapie la domiciliu trebuie instruiți cu privire la modul de utilizare a aparatului de oxigen, cu
privire la modul de administrare şi la riscurile metodei. De asemenea, se recomandă setarea debitului de
oxigen şi a fracției de eoxigen inspirată din spital pentru a evita complicațiile care pot apărea prin
hiperventilație.