Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CUPRINS
INTRODUCERE ...................................................................................................................................... 6
1
2.3.9. Respectarea termenului de introducere a acţiunii ........................................................ 27
2.4. Rezumat şi cuvinte cheie ................................................................................................................... 29
2.5. Test de autoevaluare ………………………………………………………………………………. 33
2.6. Bibliografie ………………………………………………………………………………………….. 31
2
5.3.6. Executarea silită a hotărârii în contencios administrativ ………………..…………… 62
5.4. Rezumat şi cuvinte cheie ................................................................................................ ................... 64
5.5. Test de autoevaluare ………………………………………………………………………………. 65
5.6. Bibliografie ………………………………………………………………………………………….. 66
3
8.3.2. Constatarea contravenţiei…………………………………........................................... 87
8.3.3. Căile de atac împotriva procesului-verbal de contravenţie.......................................... 90
8.3.4. Executarea sancţiunilor contravenţionale.................................................................... 91
8.4. Rezumat şi cuvinte cheie ................................................................................................................... 95
8.5. Test de autoevaluare ………………………………………………………………………………. 96
8.6. Bibliografie........................................................................................................................................ 97
4
INTRODUCERE
Disciplina Drept administrativ. Partea specială este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul
disciplinelor obligatorii fundamentale, deoarece dreptul administrativ acoperă un segment important al
raporturilor juridice. Posibilitatea desfăşurării activităţii absolvenţilor de studii juridice în domeniul
administraţiei publice face necesară studierea unor elemente ca funcţia şi funcţionarul public sau
domeniul public. Răspunderea specifică dreptului administrativ este de asemenea importantă, mai ales
datorită specificului său ancorat în dreptul penal, cu toate că procedural este supus regulilor de procedură
civilă. Soluţionarea litigiilor dintre administraţie şi particulari este o parte semnificativă din activitatea
instanţelor de judecată. Noţiunile acumulate la disciplinele anterior studiate, precum Teoria generală a
dreptului, Drept constituţional, Drept administrativ. Partea generală, conferă suport noilor cunoştinţe
care completează pregătirea studenţilor în domeniul dreptului public.
Obiectivele cursului
Cursul îşi propune ca obiectiv principal ca studenţii să înţeleagă specificul anumitor reglementări
din domeniile speciale de activitate ale administraţiei şi să-şi însuşească teoriile şi conceptele specifice
fiecărui subdomeniu astfel încât să poată aplica cele însuşite la soluţionarea unor situaţii concrete.
Parcurgând această disciplină studenţii vor aprofunda cunoştinţele acumulate în studiul părţii
generale a dreptului administrativ şi vor fi capabili să stăpânească definiţiile, principiile şi principalele
dispoziţii din domeniul contenciosului administrativ, răspunderii administrative, domeniului public şi
funcţiei publice. Totodată, cursul va dezvolta o atitudine pozitivă faţă de importanţa şi responsabilităţile
administraţiei publice, faţă de exigenţele pentru respectarea legislaţiei administrative. Cunoaşterea
domeniilor de reglementare prin legi speciale în dreptul administrativ
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvata a noţiunilor specifice disciplinei)
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / cultivarea
unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale,
morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice /
implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de
parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare
profesională )
Competenţele specifice profesionale care pot fi dobândite, potrivit Matricii Cadrului Naţional al
Calificărilor din învăţământul superior, sunt:
CT3 – Competenţa de a utiliza programe legislative pentru informare asupra legislaţiei şi practicii judiciare.
- Competenţa de a învăţa să înveţi.
- Competenţa de a susţine un punct de vedere într-o polemică juridică.
Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material
publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare întregirii
cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, sunt folosite echipamente
audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi
vizualizarea practică a noţiunilor predate.
Structura cursului
Unitatea de studiu 10. Funcţia publică şi funcţionarul public. Raportul de serviciu 4 ore
al funcţionarului public.
7
Tematica întâlnirilor faţă în faţă :
O temă practică propusă spre rezolvare va fi propusă pentru a fi soluţionată în grup. Comunicarea
temelor se va face prin intermediul şefului de an prin internet, pe grupul anului de studii. Şeful de an va
comunica organizarea grupurilor până la data e 01.11.2020. Studenţilor li se va comunica pe parcursul
semestrului lista cu temele propuse şi modalitatea în care fiecare grup va alege tema, precum şi termenul
şi modalitatea de predare.
8
Bibliografie obligatorie:
1. Elena Mihaela Fodor, Manual IFR (format electronic)
2. Elena Mihaela Fodor, Drept administrativ, Albastra, Cluj-Napoca, 2017 (se vor avea în vedere
dispoziţiile Legii nr. 212/2018 şi ale Codului administrativ – OUG nr. 57/2019)
3. Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, C.H. Beck, 2014 şi vol. II, C.H. Beck, 2015.
Bibliografie suplimentară:
4. Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ediţia a IX-a revăzută şi actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2015
5. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, CH Beck, 2005.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine în scris şi va consta într-un studiu de caz. Nota finală se compune din nota
finală la examen în proporţie de 80% şi nota pentru lucrarea de control în proporţie de 20%.
9
Spaţiul studentului UNITATEA DE STUDIU NR. 1
SERVICIUL PUBLIC
1.1. Introducere
10
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
- să priviţi cea de-a treia putere în stat, justiţia, ca pe un
serviciu public – elemente introductive;
1.3.1. Categorii:
!!!
- Tehnico-administrativ
- Industrial si comercial
- Socio-cultural
11
Spaţiul studentului
Instanțe civile:
- Judecăorii (oraşe)
Instanţe militare
Grade de jurisdicţie
- Fond
• Managementul justiţiei →
- Specializarea completelor
- Cresterea numărului de magistraţi din
complet în căile de atac
12
Spaţiul studentului - Soluţionarea pe fond la instanţe cu grad mai
înalt în cazul valorilor materiale ridicate sau
valorilor sociale ocrotite importante
- Accelerarea judecăţii: termene de citare,
respectarea etapelor procesuale, administrarea
probelor
- Conexarea sau disjungerea cauzelor
- Corectitudinea instanțelor: dispoziţii privind
abţinerea, recuzarea, strămutarea
13
Spaţiul studentului
Legea 304/2004.
1.6. Concluzii:
14
TEST DE AUTOEVALUARE
15
Spaţiul studentului
UNITATEA DE STUDIU NR. 2
II 2.1. Introducere
16
Spaţiul studentului
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
- să vă familiarizaţi cu noţiunile de bază legate de contenciosul
administrativ şi să înţelegeţi şi să le folosiţi în mod corect din
punct de vedere juridic;
17
Spaţiul studentului 2.3.2. Drept comparat, exemple
18
Spaţiul studentului
privitoare la actele administrative de autoritate, tribunalele nu
se socoteau competente să anuleze actul în urma unei cereri
directe, ci, apreciau în mod indirect legalitatea actului, în
special sub raportul cauzării injuste de prejudicii şi acordării de
despăgubiri pentru pagubele constatate.
19
Spaţiul studentului
de a rezolva cererea privitoare la un drept, putea face cerere
pentru recunoaşterea dreptului său la instanţele judecătoreşti
competente, arătate în cuprinsul legii.
- este reglementat un contencios subiectiv -
reclamantul trebuind să dovedească lezarea unui drept subiectiv
(lezarea unui simplu interes nu era relevantă) şi de plină jurisdicţie
– cel vătămat putând cere anularea actului, putând invoca
ilegalitatea actului pe cale de excepţie şi putând pretinde
despăgubiri.
- competenţa de a judeca legalitatea actelor
administrative, de a le anula şi de a acorda despăgubiri revenea
Curţilor de Apel; actele de gestiune au rămas în competenţa
instanţelor de drept comun; erau exceptate de la controlul
instanţelor judecătoreşti actele de guvernământ şi actele de
comandament militar.
Legea din 15 martie 1939: - s-au înfiinţat Curţile
administrative, organizate ca instanţe jurisdicţionale cu
competenţă specială, care cenzurau numai legalitatea actelor
emise de organele administraţiei locale.
21
Spaţiul studentului
împotriva refuzului nejustificat al autorităţii publice de a
satisface o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege
sau la un interes legitim privat ori public, precum şi împotriva
tăcerii administraţiei; sunt asimilate actului administrativ şi
contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect
punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea
lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice,
achiziţiile publice sau alte contracte administrative în legătură
cu care soluţionarea conflictelor este dată prin legi speciale în
competenţa instanţelor de contencios administrativ.
- în cazul în care sunt solicitate despăgubiri
pentru prejudiciul cauzat prin actul vătămător sau pentru
întârziere, acţiunea poate fi îndreptată nu numai împotriva
autorităţii administrative, ci şi personal împotriva
funcţionarului respectivei autorităţi, responsabil de a fi
elaborat, emis sau încheiat actul ori care se face vinovat de
refuzul rezolvării cererii.
- actele administrative jurisdicţionale pot fi
atacate în faţa instanţei de contencios administrativ.
- acţiunea poate avea ca obiect acordarea de
despăgubiri pentru prejudicii cauzate de ordonanţe sau
articole din ordonanţe neconstituţionale; acţiunea poate fi
introdusă însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, dacă
neconstituţionalitatea normelor nu a fost constatată anterior.
22
Spaţiul studentului
sau un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter
individual adresat altui subiect de drept; calitatea procesuală
pasivă o vor avea atât autoritatea care a emis actul cât şi
beneficiarul actului vătămător
- Avocatul Poporului
poate înainta o acţiune în justiţie împotriva actelor
administrative emise de către o autoritate administrativă, care
vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al unei persoane
fizice, sau care au ca temei refuzul nejustificat al autorităţii
administrative de a-şi realiza atribuţiile legale → acţiune în
contencios subiectiv.
Condiţii:
→ să fi fost sesizat de persoana fizică vătămată
→ să aprecieze că sesizarea este îndreptăţită şi că nelegalitatea
actului sau refuzul autorităţii administrative nu pot fi îndepărtate
decât prin justiţie
→ după înaintarea acţiunii de către Avocatul Poporului,
petiţionarul dobândeşte calitatea de reclamant.
- Ministerul Public
poate înainta o acţiune în justiţie când, în urma exercitării
atribuţiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că au fost
încălcate drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale
persoanelor prin acte administrative unilaterale individuale ale
autorităţilor publice emise cu exces de putere → acţiune în
contencios subiectiv.
Condiţii:
→ existenţa acordului prealabil al petiţionarului
→ actul vătămător trebuie să fi fost emis cu exces de putere
(excesul de putere este definit ca exercitarea dreptului de
apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor
competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor; art. 2 alin. 1 lit. n).
→ după înaintarea acţiunii de către Ministerul Public
petiţionarul dobândeşte calitatea de reclamant.
are calitatea de reclamant atunci când acţiunea sa se
îndreaptă împotriva unui act administrativ normativ prin care se
vatămă un interes legitim public → acţiune în contencios
obiectiv.
Poate cere suspendarea unui act administrativ normativ de natură
a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrative,
dacă este în discuţie un interes public major vătămat prin acel act
23
Spaţiul studentului - Prefectul
Poate înainta o acţiune în baza funcţiei de tutelă
administrativă
24
Spaţiul studentului
Acte administrative exceptate de la controlul reglementat de
Legea nr. 554/204
25
Spaţiul studentului 2.3.8. Condiţia îndeplinirii procedurii administrative
prealabile
26
- atunci când se atacă un act administrativ-
jurisdicţional deoarece acest act este în mod evident irevocabil şi
Spaţiul studentului
nu poate fi atacat în instanţă de autoritatea publică emitentă;
- atunci când acţiunea este înaintată de Prefect,
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Ministerul Public,
Avocatul Poporului.
- în cazul acţiunilor pentru înlăturarea vătămării
cauzate de ordonanţe neconstituţionale sau în cazul ridicării
excepţiei de nelegalitate conform art. 4 din Legea 554/2004
- atunci când acţiunea este înaintată în urma
refuzului nejustificat al autorităţii publice de a soluţiona o
cerere sau în urma tăcerii administraţiei (art. 7 alin.5). Când însă
refuzul este conţinut într-un act administrativ, nu într-o simplă
adresă, procedura administrativă va trebui efectuată.
27
În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul
Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, termenul de introducerii a acţiunii
Spaţiul studentului începe să curgă de la data când s-a cunoscut existenţa
actului.
Pentru Prefect, termenul începe sa curgă de la
momentul la care i s-a comunicat actul şi în condiţiile
prevăzute de legea 554/2004.
!!!
28
Spaţiul studentului 2.4. Rezumat şi cuvinte-cheie
Cuvinte-cheie:
contencios administrativ, organizare, istoric, sesizarea
instanţei, condiţii.
29
2.5. TEST DE AUTOEVALUARE
30
Spaţiul studentului
31
Spaţiul studentului UNITATEA DE STUDIU NR. 3
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
3.3. Conţinutul unităţii de studiu
3.4. Rezumat şi cuvinte cheie
3.5. Îndrumător pentru autoverificare
3.6. Bibliografie
3.1.
III
I
3.2. Introducere
Legea contenciosului administrativ operează cu
numeroase noţiuni juridice. Unele din aceste noţiuni sunt
proprii sferei contenciosului administrativ, altele au un înţeles
propriu acestei sfere. Pentru a înlătura posibilitatea unor
interpretări neunitare, Legea nr. 554/2004, a contenciosului
administrativ defineşte termenii specifici cu care operează.
32
Spaţiul studentului 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
- să vă familiarizaţi cu noţiunile cu care operează contenciosul
administrativ
33
Ceea ce legea urmăreşte să sublinieze este faptul că aceste
Spaţiul studentului subiecte de drept au calitatea de a sesiza instanţa de
contencios administrativ şi pentru ocrotirea unui interes
legitim public sau a unui drept subiectiv ori interes legitim
al unor persoane fizice.
34
Spaţiul studentului numite, litigiile în legătură cu alte contracte administrative nu
sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu
excepţia celor expres date în competenţa acestor instanţe prin
legi speciale.
35
Spaţiul studentului
contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele
administrativ-fiscale;
Observaţii. De vreme ce înfiinţarea tribunalelor administrativ-
fiscale este opţională, în mod evident secţiile de contencios
administrativ şi fiscal organizate în cadrul tribunalelor judeţene,
în judeţele unde nu a fost înfiinţat un tribunal specializat în
domeniu, sunt tot instanţe de contencios administrativ.
h)nesoluţionare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu
răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea
cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
i)refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită,
cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei
persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în
executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării
favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
j)plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorităţii
publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz,
reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau
normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia;
k)acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o
autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de
!!! Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică
cu Parlamentul;
l)act de comandament cu caracter militar - actul administrativ
referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul
forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun
dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte
privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori,
după caz, la îndeplinirea serviciului militar;
m)serviciu public - activitatea organizată sau, după caz, autorizată
de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim
public;
n)exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al
autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei
prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor;
o)drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau
de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act
administrativ;
Observaţii. Definiţia este prea limitativă în ce priveşte izvoarele
drepturilor protejate.
p)interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită
conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi
previzibil, prefigurat;
Observaţii. Este restrictivă această definiţie, limitând interesul tot
la un drept, dar care nu este încă realizat ci doar prefigurat. În
36
Spaţiul studentului realitate, interesul poate exista şi în afara unui drept viitor,
fiind un beneficiu care nu este ilegal sau imoral şi nu încalcă
ordinea publică, aşa cum se desprinde şi din deciziile civile
nr. 204/1993 a Curţii Supreme de Justiţie şi nr. 2506/2007 a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
r)interes legitim public - interesul care vizează ordinea de
drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor,
satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei
autorităţilor publice;
Observaţii. Este criticabilă referirea doar la drepturile
„fundamentale”. Dacă în ce priveşte definiţia dreptului
vătămat, prin modificările introduse de Legea nr. 262/2007
s-a renunţat la referirea la „drept fundamental”, fiind apărat
orice drept stabilit printr-un act normativ, în ce priveşte
definirea interesului legitim public nu a intervenit nici o
ameliorare.
s)organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale,
sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca
obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii
de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor
!!! publice administrative;
ş)pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil
sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării
unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
t)cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de
fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
ţ)instanţă de executare - instanţa care a soluţionat fondul
litigiului de contencios administrativ.
37
3.3.2. Competenţa materială
Spaţiul studentului Pentru judecarea în fond a litigiilor competenţa este
stabilită în funcţie de valoarea la care se referă anumite acte
administrative pentru contenciosul fiscal şi în funcţie de
autoritatea emitentă a actului vătămător pentru restul
litigiilor în contencios administrativ.
Sunt de competenţa tribunalelor administrativ-
fiscale, sau a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal de
la nivelul tribunalelor în judeţele unde nu sunt înfiinţate
astfel de instanţe specializate:
- litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene
- litigiile privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii
vamale şi accesorii ale acestora în valoare de până la
3.000.000 lei.
Sunt de competenţa Curţilor de Apel, secţiile de
contencios administrativ şi fiscal:
38
Spaţiul studentului O altă competenţă materială pentru judecarea cauzei în
fond sau în recurs poate fi stabilită numai prin lege organică.
39
Spaţiul studentului
şi în cazul în care invocă apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale unei persoane determinate.
Prefectul şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici precum şi orice altă autoritate publică, au calitatea
de reclamant atât pentru apărarea unui drept subiectiv sau
interes legitim propriu, cât şi în cazul în care acţiunea
urmăreşte apărarea unui interes legitim public a cărui
apărare intră în sfera lor de competenţă.
Întrucât legea asimilează autorităţilor publice şi
persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii au
obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să
presteze un serviciu public în regim de putere publică,
aceste persoane pot avea calitatea de reclamant, în aceleaşi
condiţii ca şi autorităţile publice.
Pârâtul. Calitate procesuală pasivă, de pârât, are
autoritatea publică ce a emis actul care a vătămat dreptul
sau interesul legitim al reclamantului, care a emis refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau
un interes, ori care ar fi trebuit să răspundă cererii acestuia
şi nu a făcut-o. Pe lângă organele de stat sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere
publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, pot
avea calitate de pârât şi persoanele juridice de drept privat
care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau
sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de
putere publică (autorităţi publice asimilate).
În cazul în care se solicită anularea unui act
administrativ individual de către o persoană care este un terţ
în raport cu beneficiarul actului a cărei anulare o cere,
persoana pe care o vizează respectivul act administrativ va
fi chemată şi ea în judecată, în calitate de pârât, pentru a se
putea apăra şi pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie
opozabilă.
În cazul în care reclamantul solicită şi despăgubiri
pentru prejudiciul cauzat, ori pentru întârziere, poate avea
calitate procesuală pasivă (poate fi chemat în judecată în
calitate de pârât) persoana care a contribuit la elaborarea,
emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz,
care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea
referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim,
această persoană putând fi obligată la plata despăgubirilor,
solidar cu autoritatea publică pârâtă.
Alte persoane care pot fi introduse în cauză. Când
raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de
40
Spaţiul studentului
contencios administrativ va pune în discuţia părţilor
necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă
niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a
terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi
soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge
cererea fără a se pronunţa în fond.
Persoanele la care se face referire, vor fi introduse în
proces, în calitate de intervenienţi
În lipsa unor dispoziţii exprese ale legii, apreciem că
există şi posibilitatea intervenţiei voluntare, prevăzută de
art. 49 Cod procedură civilă, acestea nefiind în contradicţie
cu prevederile Legii contenciosului administrativ.
41
Spaţiul studentului graţios sau ierarhic purtând dovada înregistrării acestuia sau
răspunsul autorităţii publice la acest recurs.
42
Spaţiul studentului
3.4. Rezumat şi cuvinte-cheie
Condiţiile procedurale pentru introducerea unei cereri în
contencios administrativ se referă la:
!!!
Cuvinte-cheie:
Definiţii, sesizarea instanţei
43
3.5. TEST DE AUTOEVALUARE
I. Când o persoană fizică având domiciliul în Cluj-Napoca este vătămată printr-un act administrativ al
Consiliului local al municipiului Sibiu, aceasta poate introduce acţiunea în contencios pentru anularea actului
vătămător: a) La Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ; b) La Tribunalul Sibiu, secţia de contencios
administrativ; c) La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ
II. Acţiunile în contencios administrativ: a) Sunt supuse taxei de timbru calculate la valoarea litigiului ca şi
acţiunile civile, indiferent de obiectul acţiunii; b) Sunt scutite de taxă de timbru dacă au ca obiect anularea unui act
administrativ; c) Sunt supuse unei taxe de timbru fixe dacă au ca obiect anularea unui act administrativ.
III. Acţiunea prin care se solicită anularea actului administrativ prin care s-a dispus confiscarea unor mărfuri
alimentare în valoare de 3.025.000 le, pentru motivul că sunt expirate este de competenţa: a) Tribunalului; b) Curţii
de Apel; c) Tribunalului sau Curţii de Apel, după cum autoritatea care a emis actul atacat este una locală, respectiv
centrală.
44
Spaţiul studentului
45
Spaţiul studentului
UNITATEA DE STUDIU NR. 4
4.1.Introducere
IV
I
Instanţa de contencios administrativ poate fi investită cu
anumite cereri. Acestea se desprind din mai multe articole din
Legea nr. 554/2004: art. 1, art. 8, art. 9, art. 18, art. 19.
Cererile principale sunt acela care pot fi adresate
instanţei de sine statătoare. Cererile accesorii sunt acelea care
însoţesc o cerere principală, admiterea lor putând fi doar
consecinţa admiterii cererii principale. Cererile accesorii se
formulează odată cu cererile principale, cu excepţia cererii de
reparare a prejudiciului material şi/sau moral care poate fi
introdusă şi separat de cererea principală.
46
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
Spaţiul studentului
- să cunoaşteţi tipurile şi categoriile de cereri cu care instanţa
de contencios administrativ poate fi sesizată
47
administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni
administrative (art. 9 alin. 5);
Spaţiul studentului - controlul validităţii actelor juridice încheiate în baza
actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor
juridice produse de acestea (este o cerere accesorie care
poate fi introdusă doar în cazul în care autoritatea publică
a solicitat pe cale principală anularea propriului său act
ca nelegal, nemaiputând revoca actul are a produs efecte
în circuitul civil, potrivit art. 1 alin. 6)
48
nejustificat ori tăcerea administraţiei. Cererea pentru
Spaţiul studentului repararea prejudiciului cauzat de actul administrativ
anulat poate fi făcută şi ulterior, pe cale separată,
conform prevederilor art. 19 alin. 1 şi 2, procedura
prealabilă nefiind necesară. Reclamantul va recurge la
această variantă în cazul în care la momentul
introducerii acţiunii existenţa sau întinderea
prejudiciului nu era cunoscută. Competenţa în acest caz
revine aceleiaşi instanţe care a judecat şi fondul cauzei.
Deşi titlul articolului este „Termenul de prescripţie
pentru despăgubiri”, referindu-se la despăgubiri în
general, textul alin. 1 al art. 9 se referă la o situaţie
particulară: „Când persoana vătămată a cerut anularea
actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi
despăgubiri...”. Acţiunea în despăgubiri poate fi
introdusă separat şi în cazul în care cererea de chemare
în judecată a avut un alt obiect, cum ar fi spre exemplu
obligarea autorităţii sau instituţiei publice la emiterea
uni act, unui alt înscris sau la îndeplinirea unei
operaţiuni administrative, ori dacă cererea a fost făcută
!!! în legătură cu un contract administrativ.
Este absolut necesar însă ca să se fi introdus
acţiunea principală în contencios administrativ şi
aceasta să fi fost admisă.
Termenul, în cazul introducerii ulterioare a acţiunii
pentru despăgubiri, este cel stabilit de art. 11 alin. 2.
Prin urmare, este vorba de un termen de un an. În ce
priveşte momentul în care termenul începe să curgă,
acesta nu poate fi decât data la care cel vătămat a
cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea
pagubei.
49
indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată
Spaţiul studentului oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din
oficiu sau la cererea părţii interesate.
Competenţa pentru soluţionarea excepţiei nu
aparţine instanţei de contencios administrativ, ci
instanţei învestite cu fondul litigiului şi în faţa căreia a
fost invocată excepţia de nelegalitate. Noţiunile legate
de acest subiect sunt totuşi tratate în cursul de drept
administrativ, excepţia fiind reglementată de Legea nr.
55/2004. Este vorba de o cerere incidentală în cursul
unui proces, pentru soluţionarea căreia se aplică
regulile privind valioditatea unui act administrativ.
Instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia va
aprecia legalitatea actului administrativ potrivit
dispoziţiilor legale, doctrinei şi jurisprudenţei în
materia contenciosului administrativ care
reglementează condiţiile de legalitate pentru un act
administrativ.
Subliniem faptul că excepţia nu poate viza decât
acte administrative unilaterale individuale. Actele
!!! administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect
al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al
actelor administrative cu caracter normativ se exercită
de către instanţa de contencios administrativ în cadrul
acţiunii în anulare, în condiţiile legii contenciosului
administrativ, potrivit alin. (4) al art. 4. În cazul în care
soluţia unei cauze depinde de legalitatea unui act
administrativ normativ, acest act va trebui contestat
solicitându-se anularea lui, urmându-se procedura
contenciosului administrativ. Cauza a cărei soluţie
depinde de legalitatea actului administrativ normativ va
fi suspendată, în condiţiile Codului de procedură civilă
(Legea nr. 134/2010) până la soluţionarea definitivă a
celei privind anularea actului administrativ.
Pentru ridicarea excepţiei, sunt necesare următoarele
condiţii:
- să existe un litigiu în curs de dezlegare în
faţa unei instanţe judecătoreşti;
- soluţionarea fondului litigiului să depindă de
legalitatea unui act administrativ
50
individual invocat în apărarea sa de
Spaţiul studentului una dintre părţi;
- actul a cărui legalitate se cercetează să fie un
act administrativ unilateral cu
caracter individual; acest caracter se
va aprecia în conformitate cu
definiţiile Legii nr. 554/2004;
- să existe o cerere privind necesitatea
stabilirii legalităţii respectivului act,
sau, instanţa din oficiu să considere
necesar a se stabili acest aspect.
Efectul admiterii excepţiei: În cazul în care instanţa
care judecă fondul cauzei va aprecia că actul
administrativ individual supus controlului pe cale de
excepţie este nelegal, va înlătura acest act din
materialul probator şi va judeca cererea ca şi cum acest
act nu ar exista. Prin urmare, ca efect al admiterii
excepţiei de nelegalitate, actul administrativ individual
nu va produce efecte juridice în cauza în care a fost
ridicată excepţia, fără a fi efectiv desfiinţat.
Faţa de formularea textului de lege, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi
fiscal, s-a pronunţat prin mai multe hotărâri în sensul că
excepţia poate viza doar acte administrative intrate în
vigoare după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004,
pentru că legea nu poate retroactiva şi stabilitatea
raporturilor juridice trebuie asigurată.
51
Spaţiul studentului
!!!
Cuvinte-cheie:
Cerere principală, cerere accesorie, soluţionarea cererii
52
4.5. TEST DE AUTOEVALUARE
53
Spaţiul studentului
4.6. Bibliografie:
54
Spaţiul studentului
UNITATEA DE STUDIU NR. 5
V 5.1. Introducere
I
Procedura de judecată în contencios administrativ
conţine reguli specifice care se completează cu cele de
procedură civilă.
În cazul în care acţiunea reclamantului este admisă şi se
stabilesc obligaţii în sarcina autorităţii pârâte, iar aceasta nu
execută de bună voie hotărârea judecătorească,reclamantul
poate recurge la executarea silită.
55
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de
studiu
Spaţiul studentului
- să cunoaşteţi tipurile şi categoriile de cereri cu care
instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată
56
Judecarea cererilor se face în şedinţă publică, de
Spaţiul studentului urgenţă şi cu precădere, in conformitate cu prevederile art. 17
alin.1 din Legea 554/2004. Dispoziţiile privind judecata în
şedinţă publică rămân în vigoare, ca derogatorii de la cele ale
art. 240 Cod procedură civilă, care prevăd judecarea fondului
în camera de consiliu (dispoziţii a căror intrare în vigoare a
fost deocamdată amânate). Art. 213 alin. (1) Cod procedură
civilă permite asemenea excepţii, prevăzute în legi speciale.
Judecarea de urgenţă presupune în principal că termenele
privind citarea părţilor şi termenele de judecată sunt mai scurte
decât obişnuit iar precăderea implică discutarea cu prioritate a
acestor cereri în şedinţa de judecată în cadrul căreia mai sunt
programate şi cauze care nu sunt de contencios-administrativ.
Acţiunile introduse de persoanele de drept public şi de
orice autoritate publică, în apărarea unui interes public,
precum şi cele introduse împotriva actelor administrative
normative nu mai pot fi retrase, cu excepţia situaţiei în care
sunt formulate şi pentru apărarea drepturilor sau intereselor
legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de
drept privat (art. 28. alin.2).
!!! Dispoziţiile Legii 554/2004 se completează cu
prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu
sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre
autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în
drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se
stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
57
Spaţiul studentului producerea unei pagube iminente şi în cazuri bine
justificate. Prin legea nr. 262/2007 au fost introduse
definiţiile sintagmelor „cazuri bine justificate”
(împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt
de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii
actului administrativ) şi „pagubă iminentă” (prejudiciul
material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea
previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a
unui serviciu public). Din formularea textului de lege
rezultă că cele două condiţii trebuie să fie îndeplinite
cumulativ.
Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Procedura
prevăzută la art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă
nu este aplicabilă.
Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul
cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată.
Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de
la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de
!!! judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea
pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.
Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept, suspendarea executării actului
administrativ având ca efect încetarea oricărei forme de
executare, până la expirarea duratei suspendării. Conform
art. 14 alin.1, durata maximă pentru care suspendarea poate
fi dispusă când cererea de suspendare este introdusă după
declanşarea procedurii prealabile, este până la soluţionarea
cauzei de către instanţa de fond. Pentru a nu exista
diferenţe între situaţia introducerii cererii de suspendare în
faza executării procedurii prealabile şi situaţia introducerii
cererii de suspendare odată cu introducerea acţiunii pentru
anularea actului administrativ la instanţă, în acest din urmă
caz suspendarea operând până la rămânerea definitivă a
hotărârii (conform dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă
(Legea nr. 134/2010) de la data intrării în vigoare a noului
cod, referirile din actele normative la hotărârea „definitivă
şi irevocabilă” sau „irevocabilă” se vor înţelege ca fiind
făcute la hotărârea „definitivă”), în art. 15 alin. 4 se
58
prevede că, în cazul în care cererea de suspendare
Spaţiul studentului formulată în faza plângerii prealabile a fost admisă iar,
urmare a introducerii acţiunii în instanţă, cererea de anulare
a actului administrativ vătămător a fost admisă,
suspendarea se va prelungi de drept, chiar dacă partea
vătămată nu a solicitat această prelungire prin acţiunea
introductivă.
Hotărârea prin care s-a admis sau s-a respins
cererea de suspendare poate fi atacată cu recurs în termen
de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de
executare, ceea ce însemnă că dacă s-a admis cererea de
suspendare, efectele suspendării se produc pe parcursul
judecării recursului.
O situaţie particulară este cea în care Ministerul
Public se poate adresa instanţei cu o cerere de suspendare.
Este nevoie ca „în cauză” (adică prin actul administrativ
împotriva căruia s-a declanşat procedura prealabilă) să se fi
adus atingere unui interes public major, de natură a
perturba grav funcţionarea unui serviciu public
administrativ. Cerea Ministerului Public poate fi făcută din
oficiu sau la sesizare.
Pentru a se evita formularea unor cereri de
suspendare cu rea-credinţă, legea precizează că persoana
vătămată căreia i s-a admis cererea de suspendare are
obligaţia de a introduce acţiunea pentru anularea actului
vătămător în termen de 60 de zile, în caz contrar,
suspendarea încetând după trecerea acestui termen de drept
şi fără nici o formalitate.
Nu pot fi introduse mai multe cereri de suspendare,
succesive, pentru aceleaşi motive.
Legea prevede expres în art. 14. alin. 5 că în ipoteza
în care autoritatea emitentă a actului suspendat emite un
nou act cu acelaşi conţinut, şi acest din urmă act este
suspendat de drept, fără să fie nevoie ca împotriva lui să se
fi exercitat plângerea prealabilă.
Cererea de suspendare poate fi formulată şi prin
acţiunea principală, sau după introducerea acesteia,
având ca obiect anularea actului administrativ vătămător
(art. 15 alin.1). Motivele cererii de suspendare sunt tot cele
prevăzute de art. 14 alin. 1, respectiv prevenirea producerii
59
unei pagube iminente şi în cazuri bine justificate. În această
situaţie, instanţa poate dispune suspendarea executării actului
Spaţiul studentului
administrativ unilateral până la soluţionarea definitivă şi
irevocabilă a cauzei.
În etapa judecării cererii de anularea a actului vătămător
adresată instanţei, cererea de suspendare poate fi introdusă odată
cu acţiunea principală, sau printr-o cerere separată.
60
putea impune şi sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii
obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
În toate cazurile, instanţa poate obliga pe cel care a
Spaţiul studentului pierdut la plata cheltuielilor de judecată.
În cazul în care acţiunea a fost îndreptată şi împotriva
persoanei vinovate de emiterea, adoptarea sau încheierea
actului, obligaţia de despăgubiri va fi fixată în solidar cu a
autorităţii sau instituţiei publice.
Hotărârea instanţei de fond trebuie redactată şi motivată
în cel mult 30 zile de la pronunţare (art. 17 alin.3).
5.3.4. Recursul
61
când recursul este judecat de Î.C.C.J., în cazul admiterii
Spaţiul studentului
recursului, sentinţa este casată şi cauza trimisă spre
rejudecare instanţei competente. În cazul în care însă recursul
este judecat de curţile de apel, după casare judecata se va
face de aceste instanţe, cu excepţia situaţiilor în care instanţa
a cărei hotărâre se atacă a soluţionat procesul fără a intra în
judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care a
fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la
dezbaterea fondului. Casarea cu trimitere se poate face o
singură dată pe parcursul soluţionării unei cauze.
62
judeţelor ori al municipiului Bucureşti. În toate cazurile
Spaţiul studentului
publicarea se face la cererea instanţei şi este gratuită.
Obligaţia stabilită în sarcina autorităţii publice de
instanţă, de încheia, sa înlocui sau modifica actul
administrativ, sau de a elibera un alt înscris sau de a efectua
anumite operaţiuni administrative trebuie executată de
aceasta în termenul prevăzut în hotărâre. În lipsa unui termen
fixat prin hotărâre, obligaţia trebuie executată în cel mult 30
de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a
dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la
expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost
respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin
hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului
autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă
de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de
întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar
reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din
Codul de procedură civilă.
!!! Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării
hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor
debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în
titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea
creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i
se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu
citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va
stabili, în condiţiile art. 892 din Codul de procedură civilă,
despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului
pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.
În lipsa cererii creditorului, după împlinirea
termenului de 3 luni, compartimentul executări civile al
instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii
referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul
executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral
executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se
va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor.
63
Spaţiul studentului
Cuvinte-cheie:
soluţionarea cererii, excepţia de nelegalitate, suspendarea
actului administrativ, executarea actului administrativ
64
5.5. TEST DE AUTOEVALUARE
65
Spaţiul studentului
5.6. Bibliografiedetaliată:
66
Spaţiul studentului
VI 6.1. Introducere
I
Răspunderea în dreptul administrativ cuprinde, pe de o
parte, răspunderea particularilor în cazul încălcărilor normelor
juridice pentru care sancţiunile se aplică de către autorităţile
publice, răspunderea contravenţională fiind principala formă a
acestei forme de răspundere. Pe de altă parte, este vorba despre
răspunderea autorităţilor publice pentru prejudiciile produse
prin activitatea lor.
67
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
Spaţiul studentului
- să cunoaşteţi formele răspunderii administrative
68
6.3.2. Tipuri de sancţiuni administrative
Spaţiul studentului
Sancţiunea este o consecinţă a încălcării unei norme
de conduită prescrisă ori sancţionată de stat. Toate
măsurile luate în cazul încălcării normei, indiferent că au
un caracter punitiv, preventiv sau reparator poartă
denumirea generică de „sancţiuni”.
Importanţa caracterului măsurii, în cazul răspunderii
administrative, are legătură cu vinovăţia şi caracterul
personal al răspunderii.
Sancţiunile punitive (cum este spre exemplu amenda)
sunt aplicate doar în cazul conduitei ilicite săvârşite cu
vinovăţie (intenţie sau culpă) şi trebuie considerate ca
având un caracter personal, astfel încât ele nu pot fi
transmise după modelul obligaţiilor civile.
Sancţiunile cu caracter reparator (plata sumei
datorate şi a penalităţilor, readucerea terenului la starea
iniţială etc.) se aplică de asemenea în cazul săvârşirii unei
încălcări a normelor cu vinovăţie, însă sunt transmisibile
!!! după modelul obligaţiilor civile dacă este vorba de
repararea unui prejudiciu.
Sancţiunile cu caracter preventiv (obligarea la
tratament medical, aplicarea sigiliilor vamale etc.) au de
regulă un caracter obiectiv, astfel încât pot fi aplicate în
lipsa oricărei culpe şi nu pot fi transmise altor persoane de
vreme ce scopul lor este acela de a opri persoana căreia i
s-a aplicat sancţiunea de la exercitarea unei anumite
conduite periculoasă pentru alţii.
Sancţiunile administrative, altele decât cele
contravenţionale, trebuie să respecte principiul legalităţii,
principiu fundamental al întregii activităţi a administraţiei
publice. Sancţiunile, încălcările normelor pentru care
acestea se aplică, autoritatea competentă de a aplica
sancţiunea precum şi procedura de aplicare a sancţiunii şi
posibilităţile de contestare a sancţiunii aplicate trebuie să
fie menţionate expres în actele normative.
Exemple de sancţiuni administrative sunt amenzile
administrative, penalităţile sau majorările, retragerea unui
avantaj obţinut ilegal sau a unui avantaj obţinut fără a fi
fost îndeplinite anumite cerinţe, oprirea fabricaţiei
69
anumitor produse, indisponibilizarea unor vehicule etc.
Spaţiul studentului
Sancţiunea administrativă se aplică printr-un act
administrativ emis cu respectarea tuturor condiţiilor
privind legalitatea, competenţa, procedura, forma.
Procedura de contestare în instanţă a actelor
administrative sancţionatorii este cea descrisă de Legea nr.
554/2004, a contenciosului administrativ, dacă în acte
normative speciale nu este specificată expres o altă
procedură.
Există situaţii în care sancţiunile sunt numite
impropriu contravenţii, dar procedura de stabilire a faptei
ilicite şi de sancţionare sunt specifice răspunderii
administrative în sens restrâns, spre exemplu, în Legea nr.
504/2002 a audiovizualului.
71
Spaţiul studentului
Cuvinte-cheie:Răspundere, sancţiuni
72
7.5. TEST DE AUTOEVALUARE
73
Spaţiul studentului
74
Spaţiul studentului
I
Răspunderea în dreptul administrativ cuprinde, pe de o parte,
răspunderea particularilor în cazul încălcărilor normelor juridice
pentru care sancţiunile se aplică de către autorităţile publice, iar
pe de altă parte, răspunderea autorităţilor publice pentru
prejudiciile produse prin activitatea lor.
Răspunderea contravenţională este principala formă a
răspunderii administrative.
75
Spaţiul studentului
76
numai pentru săvârşirea unor fapte prevăzute expres de
legea contravenţională. În materie contravenţională se
Spaţiul studentului aplică principiul lex mitior (al legii mai favorabile) în
sensul că norma juridică nu retroactivează, cu excepţia
celei mai favorabile, ca şi în dreptul penal. Potrivit
jurisprudenţei Curţii Europene a Drtepturilor Omului,
contravenţia poate fi considerată o „acuzaţie în materie
penală” în sensul că procedurii contravenţionale îi sunt
aplicabile dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului privind ndreptul la un proces echitabil.
77
În materie penală sunt exonerate de răspundere
statul, autorităţile publice şi instituţiile publice care
desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul
Spaţiul studentului
domeniului privat. În materie contravenţională toate
autorităţile şi instituţiile publice pot fi subiecte active
în săvârşirea unei contravenţii.
78
Actul normativ emis cu încălcarea competenţei
privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor este nul.
Procesul-verbal prin care a fost sancţionată o contravenţie
Spaţiul studentului
în temeiul unui asemenea act normativ este de asemenea
nul. Contravenientul va trebui să atace atât procesul-
verbal cât şi actul normativ în temeiul căruia procesul-
verbal a fost întocmit, prin acţiuni separate în justiţie.
80
Spaţiul studentului două mai există ca sancţiune principală doar sancţiunea
avertismentului.
Contravenţia continuă este o încălcare a obligaţiei
legale care durează în timp. Pentru aceste contravenţii,
termenul de 6 luni, în care se prescrie aplicarea sancţiunii
contravenţionale, curge de la data încetării săvârşirii
faptei.
81
Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul
Spaţiul
Spaţiul studentului
studentului juridic al sancţiunilor prestării unei activităţi în folosul
comunităţii.
82
în dreptul penal. Faptele incriminate ca fiind
contravenţii, au fost considerate ca având un pericol
Spaţiul studentului
social mai redus, care nu mai justificau menţinerea lor
în sfera ilicitului penal. Astfel, ele au fost transformate
în abateri administrative.
Originea penală a contravenţiei se reflectă în
faptul că sancţiunile aplicate au un caracter represiv-
intimidant. Acesta este şi motivul pentru care garanţii
care protejează făptuitorul împotriva unor abuzuri în
materie penală se regăsesc şi în materie
contravenţională: principiul legalităţii incriminării şi
sancţiunii, principiul legii mai favorabile, principiul
proporţionalitătii sancţiunii.
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei
sau răspunderea, sunt similare cu cele din dreptul
penal.
!!!
Cuvinte-cheie:
Răspundere, sancţiuni
83
7.5. TEST DE AUTOEVALUARE
84
Spaţiul studentului
85
Spaţiul studentului
8.1. Introducere
I
Procesul-verbal de contravenţie este actul prin care se
constată şi se sancţionează contravenţia. Pentru a fi valabil, acest
act trebuie să îndeplinească unele condiţii stabilite prin O.G. nr.
2/2001.
Procesul-verbal de contravenţie poate fi contestat în instanţă.
Comepetenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în
raza căreia a fost săvârşită contravenţia.
Executarea silită în materie contravenţională urmează
regulile procedurii fiscale de executare silită.
86
Spaţiul studentului
87
- numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie
Spaţiul studentului şi instituţia din care acesta face parte;
- datele personale din actul de identitate, inclusiv
codul numeric personal, ocupaţia şi locul de
muncă ale contravenientului;
- descrierea faptei care constituie contravenţie, cu
indicarea datei, orei şi locului în care a fost
săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor
ce pot servi la aprecierea gravităţii acesteia;
- indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care
fapta a avut ca urmare producerea unui accident
de circulaţie;
- posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a
jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul
normativ, dacă acesta prevede o asemenea
posibilitate;
- termenul de exercitare a căilor de atac şi organul
la care se depune plângerea.
În situaţia în care contravenientul este minor,
procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi
domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori
ocrotitori legali ai acestuia.
În cazul în care contravenientul este persoană
juridică, procesul-verbal va face menţiune despre
denumire, sediu, numărul de înmatriculare la Registrul
Comerţului şi codul fiscal al acesteia precum şi despre
datele de identificare ale persoanei care o reprezintă.
La cererea contravenientului, agentul constatator
are obligaţia de a consemna în procesul-verbal la rubrica
„alte menţiuni” obiecţiunile sale cu privire la conţinutul
acestuia, precum şi mijloacele de probă de care
contravenientul înţelege să se servească în cauză.
Agentul-constatator are obligaţia de a aduce la cunoştinţa
contravenientului, în momentul încheierii
procesului-verbal, posibilitatea de a face obiecţiuni.
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi
calitatea agentului constatator, numele şi prenumele
contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa
denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a
datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului
88
constatator atrage nulitatea procesului-verbal (art. 17 din
OG nr. 2/2001). Este vorba de o nulitate absolută întrucât
Spaţiul studentului se menţionează expres că ea poate fi constatată şi din
oficiu şi în dreptul administrativ doar nulitatea absolută se
constată şi din oficiu de instanţa de judecată.
În cazul în care contravenientul nu se află de faţă,
refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face
menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie
confirmate de cel puţin un martor. În acest caz
procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de
identitate al martorului şi semnătura acestuia. Nu poate
avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa
unui martor agentul constatator va preciza motivele care au
condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Procesul-verbal de contravenţie se bucură de
prezumţia de adevăr, rămânând în sarcina
contravenientului să răstoarne această prezumţie.
Prin procesul-verbal de constatare se aplică
sancţiunea, dacă în actul normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiei nu se prevede altfel.
Dacă agentul constatator nu este competent să
aplice şi sancţiunea, procesul-verbal se va trimite de îndată
organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea,
aceasta fiind aplicată prin rezoluţie scrisă pe
procesul-verbal (art. 21 alin. 2).
În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a
produs şi o pagubă şi există tarif de evaluare a acesteia,
odată cu sancţiunea contravenţională se stabileşte şi
despăgubirea. Stabilirea în acest mod a despăgubirii se
face cu acordul persoanei vătămate, care va fi consemnat
în procesul-verbal. Dacă nu există tarif, persoana vătămată
îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit legii civile.
Atunci când este cazul, organul competent să aplice
sancţiunea dispune şi sancţiunea complementară a
confiscării.
Potrivit art. 10 din OG nr. 2/2001, dacă aceeaşi
persoana a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se
aplica pentru fiecare contravenţie. Când contravenţiile au
fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile
contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul
89
maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai
Spaţiul studentului grava sau, după caz, maximul general stabilit în actul
normativ pentru prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii.
În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au
participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica
fiecăreia separat.
După stabilirea sancţiunii, procesul-verbal se va
înmâna, sau, după caz, se va comunica, în copie
contravenientului, părţii vătămate şi persoanei fizice sau
juridice căreia îi aparţin lucrurile confiscate, în termen de
cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii.
În cazul în care nu se înmânează personal
contravenientului, comunicarea procesului-verbal şi a
înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire,
sau prin afişare la domiciliul sau la sediul
contravenientului, cea de a doua modalitate de
comunicare fiind subsidiară celei dintâi. Operaţiunea de
afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de
cel puţin un martor. În cazul în care fapta a fost urmărită
ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau
de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie,
actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o
copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe
hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în
drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se
impun conform legii. Termenul de prescripţie de 6 luni
pentru aplicarea sancţiunii în acest caz curge de la data
sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.
!!! Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut de
OG nr. 2/2001, precum şi hotărârea judecătorească
definitivă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu
executoriu, fără vreo altă formalitate.
90
depusă plângerea este de 15 zile şi curge de la data
înmânării sau comunicării procesului-verbal.
Spaţiul studentului În afară de contravenient, poate face plângere partea
vătămată, numai în ce priveşte despăgubirea pe bază de
tarif şi persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate, dacă
este alta decât contravenientul, în ce priveşte măsura
confiscării.
Plângerea suspendă de drept executarea până la
soluţionarea ei prin hotărâre irevocabilă. Plângerea
persoanei vătămate sau a proprietarului bunurilor confiscate
suspendă executarea numai în ce priveşte despăgubirea,
respectiv măsura confiscării.
Plângerea se depune la judecătoria competentă să o
soluţioneze.
Conform art. 33 alin. (1) din OG nr. 2/2001
judecătoria va fixa pentru judecata cauzei un termen ce nu
va depăşi 30 de zile şi va dispune citarea contravenientului
sau a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a
aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal
sau în plângere, a oricăror altor persoane în măsură să
contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, societatea de
asigurări menţionată în procesul-verbal în cazul unui
accident de circulaţie. Aceste dispoziţii vor face ca, în
concordanţă cu cele ale art. 201 alin. (5) N.C.P.C. termenele
prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) să fie scurtate de fiecare
judecător pentru a respecta termenele stabilite de normele
contravenţionale.
!!! Împotriva hotărârii judecătoriei poate fi exercitată
calea de atac a apelului în condiţiile Codului de procedură
civilă. Motivarea în scris a apelului nu este obligatorie,
motivele de apel putând fi susţinute şi oral în faţa instanţei
de apel (art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001). Competenţa de
judecare a apelului aparţine tribunalului, secţia de
contencios administrativ.
91
competenţa exclusivă a instanţei competente să soluţioneze
plângerea.
Avertismentul se socoteşte executat în momentul
Spaţiul studentului
comunicării sale, oral sau în scris.
În cazul în care sancţiunea amenzii contravenţionale
nu este executată benevol, punerea în executare se face de
către organul din care face parte agentul constatator, ori de
câte ori nu se exercită calea de atac împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în termenul
prevăzut de lege. În celelalte cazuri, punerea în executare se
face de către instanţa de judecată.
Executarea se face în condiţiile prevăzute de
dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor
bugetare, iar împotriva actelor de executare se poate face
contestaţie la executare în condiţiile legii. În prezent, actul
normativ care conţine dispoziţii privind executarea
creanţelor bugetare este Legea nr. 207/2015 (Codul de
procedură fiscală).
Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani pot fi
sancţionaţi contravenţional cu avertisment sau amendă.
Dacă sancţiunea aplicată este amenda, aceasta va putea fi
executată doar din patrimoniul minorului, nu asupra
patrimoniului părinţilor. Transmiterea unei astfel de
obligaţii către o altă persoană ar face ca să nu se mai atingă
finalitatea urmărită de lege care este îndreptarea conduitei
persoanei. Ca un argument în plus, am putea menţiona că şi
în dreptul civil sancţiunile cu caracter punitiv, cum sunt
exheredarea, nedemnitatea, decăderea dintr-un drept au un
caracter personal.
Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se
prescrie în termen de 5 ani de la data aplicării.
În cazul în care procesul-verbal de constatare a
contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în
termen de două luni de la data aplicării sancţiunii amenzii
contravenţionale, executarea sancţiunii se prescrie.
Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii se pune în executare de către prima instanţă de
judecată prin emiterea unui mandat de executare. O copie
de pe dispozitivul hotărârii însoţită de mandatul de
executare se comunică primarului unităţii
92
administrativ-teritoriale şi o alta se trimite unităţii de poliţie
pe raza cărora îşi are domiciliul sau reşedinţa
contravenientului. O copie a dispozitivului aceleiaşi hotărâri
Spaţiul studentului şi mandatul de executare se comunică şi contravenientului.
Executarea sancţiunii se face în raza unităţii
administrativ-teritoriale în care contravenientul îşi are
domiciliul sau reşedinţa. Domeniile serviciilor publice şi
locurile în care contravenienţii vor presta activităţi în folosul
comunităţii sunt stabilite de fiecare consiliu local prin
hotărâre. Este interzisă stabilirea de activităţi în subteran, în
mine, metrou sau alte locuri cu grad ridicat de risc în
prestarea activităţii, precum şi în locuri periculoase care,
prin natura lor, pot produce suferinţe fizice sau pot produce
daune sănătăţii persoanei.
Primarul are obligaţia să aducă la îndeplinire
mandatul de executare. El stabileşte conţinutul activităţii ce
urmează să fie prestată de contravenient, condiţiile în care
acesta va executa sancţiunea şi programul de lucru. La
stabilirea conţinutului activităţii, primarul va ţine cont de
pregătirea profesională a contravenientului şi de starea lui de
sănătate, conform celor atestate de acte eliberate în condiţiile
legii. Este interzisă obligarea minorului la prestarea unei
activităţi care comportă riscuri sau este susceptibilă să-i
afecteze educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării
sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale. Primarul
va înştiinţa despre toate cele stabilite privind executarea
sancţiunii unitatea la care urmează a fi prestată activitatea.
Sancţiunea se execută cu respectarea normelor de
protecţie a muncii. Dacă serviciul public în cadrul căruia
contravenientul prestează activitatea a fost concesionat unei
societăţi comerciale cu capital integral sau parţial privat,
contravaloarea prestaţiilor efectuate se virează la bugetul
unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se execută
sancţiunea.
93
Supravegherea executării sancţiunii se asigură tot
Spaţiul studentului de către primarul localităţii sau primarii sectoarelor
municipiului Bucureşti, prin persoane împuternicite în
acest scop şi cu ajutorul unităţii de poliţie în a cărei rază
se execută sancţiunea. Unitatea din serviciul public la
care se execută sancţiunea este obligată, la cererea
primarului, să comunice datele şi informaţiile solicitate
cu privire la executarea sancţiunii.
În cazul în care contravenientul, cu rea voinţă, nu
se prezintă la primar pentru luarea în evidenţă şi
executarea sancţiunii, se sustrage de la executarea
sancţiunii după începerea activităţii sau nu îşi
îndeplineşte îndatoririle la locul de muncă, judecătoria
poate înlocui această sancţiune cu sancţiunea amenzii
contravenţionale Amenda se execută silit potrivit
dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor
bugetare. Sesizarea instanţei poate fi făcută de către
primar, unitatea de poliţie sau conducerea unităţii la care
contravenientul avea obligaţia să se prezinte şi să
execute sancţiunea.
Contravenientul poate face plângere împotriva
măsurilor luate cu privire la conţinutul activităţii,
condiţiile în care se realizează, modul în care se exercită
supravegherea. Plângerea se depune la primar sau la
unitatea de poliţie de care aparţine agentul însărcinat cu
supravegherea activităţii. Plângerea, împreună cu actul
de verificare a aspectelor sesizate se înaintează în termen
de 5 zile de la înregistrare judecătoriei în a cărei
circumscripţie se execută sancţiunea. În opinia noastră,
actul de verificare nu are nici un rost, instanţa fiind cea
care, investită cu plângerea trebuie să se convingă
nemijlocit despre starea de fapt.
Plângerea se soluţionează în termen de 10 zile de
la primirea acesteia. În cazul în care instanţa consideră
întemeiată plângerea, dispune schimbarea activităţii sau
a măsurilor de supraveghere, după caz. Hotărârea este
definitivă şi se comunică primarului sau unităţii de
poliţie la care contravenientul a depus plângere şi
contravenientului.
94
Spaţiul studentului
Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul
Spaţiul studentului care a dispus această măsură, în condiţiile legii. În caz de
anulare sau constatare a nulităţii absolute a
procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepţia celor
a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se
restituie, de îndată, celui în drept, iar dacă acestea au fost
valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în
drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu
valoarea de circulaţie a bunurilor.
Cuvinte-cheie:
Proces-verbal de contravenţie, constatarea contravenţiei,
aplicarea sancţiunii contravenţionale, plângere
contravenţională, executarea sancţiunii contravenţionale
95
8.5. TEST DE AUTOEVALUARE
96
Spaţiul studentului
97
Spaţiul studentului UNITATEA DE STUDIU NR. 9
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
9.3. Conţinutul unităţii de studiu
9.4. Rezumat şi cuvinte cheie
9.5. Îndrumător pentru autoverificare
9.6. Bibliografie
IX 9.1. Introducere
I
Puterea publică se exercită prin intermediul funcţionarilor
publici. Totalitatea atribuţiilor ce revin unui funcţionar public
formează funcţia publică. Datorită faptului că sunt purtătorii
autorităţii publice, funcţionarii publici au îndatoriri şi drepturi
particularizate, reglementate prin acte normative numite statute.
98
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de studiu
Spaţiul studentului - Să cunoaşteţi înţelesul noţiunilor de funcţie publică şi
funcţionar public
99
motive neimputabile lor şi sunt trecute în corpul de
rezervă al funcţionarilor publici.
Spaţiul studentului Funcţionarul public este caracterizat prin următoarele
trăsături:
100
public şi funcţia publică este unul obiectiv, în sensul că
funcţionarul public îndeplinind atribuţiile ce-i sunt
stabilite exercită o putere legală şi nu un drept subiectiv.
Spaţiul studentului
Totalitatea normelor juridice care stabilesc drepturile
şi obligaţiile generale ale funcţionarilor publici
constituie statutul funcţionarilor publici.
a) principiul legalităţii;
b) principiul competenţei;
c) principiul performanţei;
f) principiul transparenţei;
101
Spaţiul studentului g) principiul responsabilităţii, în conformitate cu
prevederile legale;
102
Activităţile cu caracter special care implică
exercitarea prerogativelor de putere publică sunt
următoarele:
Spaţiul studentului a) activităţi de specialitate necesare realizării
prerogativelor constituţionale ale Parlamentului;
b) activităţi de specialitate necesare realizării
prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui
României;
c) activităţi de avizare a proiectelor de acte normative
în vederea sistematizării, unificării, coordonării
întregii legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a
legislaţiei României;
d) activităţi de specialitate necesare realizării politicii
externe a statului;
e) activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului
necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale persoanei, a proprietăţii private şi publice,
prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea
ordinii şi liniştii publice;
f) activităţi de specialitate necesare aplicării regimului
juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative
de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
g) activităţi vamale;
h) alte activităţi cu caracter special care privesc
exercitarea autorităţii publice în domenii de
competenţă exclusivă a statului, în temeiul şi în
executarea legilor şi a celorlalte acte normative.
Totalitatea funcţionarilor publici care îndeplinesc
activităţile prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3) ale
Codului administrativ în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice din administraţia publică
centrală şi locală constituie corpul funcţionarilor
publici. Codul precizează că îşi păstrează
calitatea de funcţionar public persoana căreia i-a
încetat raportul de serviciu din motive neimputabile
ei, urmând ca această persoană să facă parte din
corpul de rezervă al funcţionarilor publici (art.
525).
Dispoziţiile Statutului se aplică tuturor
funcţionarilor publici, inclusiv celor care au statute
proprii, cuprinse în legi speciale, în măsura în care
legile speciale nu dispun altfel. Această derogare are
103
în vedere nu numai reglementările deja existente dar şi
Spaţiul studentului cele viitoare. Legea precizează expres că prevederile din
statutele speciale pot conţine drepturi, îndatoriri şi
incompatibilităţi specifice, iar în cazuri expres
determinate prevederi referitoare la carieră altele decât
cele prevăzute de prezenta lege şi că pot beneficia de
statute speciale, funcţionarii publici care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
a) structurilor de specialitate ale Parlamentului
României;
b) structurilor de specialitate ale Administraţiei
Prezidenţiale;
c) structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciilor diplomatice şi consulare;
e) instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate
naţională;
f) structurilor vamale;
g) altor servicii publice stabilite prin lege, care
îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) lit.
h).
Statutul funcţionarilor publici menţionează
expres, în art. 382 al Codului administrativ că
prevederile sale nu se aplică:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu
al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară
activităţi de secretariat, administrative, protocol,
gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază,
precum şi altor categorii de personal care nu exercită
prerogative de putere publică;
b) personalului salariat încadrat la cabinetul
demnitarului;
c) magistraţilor, personalului asimilat acestora şi, după
caz, categoriilor de personal auxiliar din cadrul
instanţelor;
d) cadrelor didactice şi altor categorii de personal din
unităţile şi instituţiile de învăţământ;
e) persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate
publică;
f) personalului din unităţile sanitare;
g) personalului regiilor autonome, companiilor şi
societăţilor naţionale, precum şi al societăţilor din
sectorul public;
h) personalului militar;
i)membrilor Corpului diplomatic şi consular al României
şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice
ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.
104
9.3.1. Drepturile funcţionarilor publici
Spaţiul studentului
Drepturile funcţionarilor publici sunt prevăzute în
Statut, ele fiind deci determinate prin lege. Cele mai
importante drepturi sunt:
Dreptul la opinie. Garantarea acestui drept în Statut dă
expresie ar. 30 din Constituţie care garantează libertatea de
exprimare. Conţinutul acestui drept este însă limitat, în
condiţiile legii, pentru funcţionari faţă de ceilalţi cetăţeni
(art. 432).
Astfel:
- În exercitarea dreptului la liberă exprimare,
funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere
demnităţii, imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi
private a oricărei persoane;
- În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii
publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei
publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu
promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea;
- În activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a
respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de
considerente personale sau de popularitate. În exprimarea
opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine
conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate
schimbului de păreri;
- În exercitarea atribuţiilor ce le revin, funcţionarii publici
au obligaţia să se abţină de la exprimarea sau manifestarea
publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu
favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia
îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor
politice.
Este însă necesar a se asigura o protecţie juridică
funcţionarilor pentru a asigura o adevărată libertate de
exprimare. Statutul prevede interzicerea oricărei
discriminări între funcţionari pe criterii politice, sindicale,
religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială,
origine socială sau de orice altă natură.
105
Dreptul de asociere sindicală. Dreptul de asociere
Spaţiul studentului sindicală urmează dreptul comun în materie.
Funcţionarii publici pot să înfiinţeze în mod liber
organizaţii sindicale şi asociaţii profesionale, pot să adere
la astfel de organizaţii şi pot să exercite orice mandat în
cadrul organizaţiilor sindicale. Sindicalismul politic este
ilicit, activitatea sindicală trebuind să se limiteze la
caracterul profesional al asocierii.
Dreptul la grevă. Dreptul la grevă este un drept
recunoscut salariaţilor, în Constituţie, în vederea apărării
intereselor lor profesionale, economice şi sociale.
Pentru funcţionarii publici, acest drept prezintă
anumite particularităţi.
Întrucât serviciul public se caracterizează prin
continuitate, s-a conturat opinia că exercitarea dreptului la
grevă trebuie să aibă loc în condiţiile asigurării funcţionării
acestor servicii.
Dreptul la salariu. Salariul funcţionarului public se
compune din salariul de bază, sporuri şi suplimente.
Salariul funcţionarului public nu rezultă prin
negociere directă cu instituţia, ci este fixat prin lege la
nivelul funcţiei şi nu al persoanei.
În afară de contravaloarea muncii prestate, se
apreciază că salariul funcţionarului public cuprinde şi o
componentă socială, de asigurare a existenţei, necesară
menţinerii unui statut social compatibil cu funcţia deţinută
şi destinată asigurării unei poziţii sau a unui rang social
corespunzător demnităţii publice exercitate.
Funcţionarii publici mai beneficiază de prime şi alte
drepturi salariale, în condiţiile legii.
Dreptul de a primi gratuit uniforma în cazul în care
sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului.
Dreptul la continuă perfecţionare a pregătirii
profesionale (art. 458). Perfecţionarea pregătirii
funcţionarilor publici este în acelaşi timp şi o obligaţie a
funcţionarilor publici.
Iniţiativa participării la diferite forme de
perfecţionare profesională poate aparţine autorităţii sau
instituţiei publice, ori poate aparţine funcţionarului cu
acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
106
Aceste forme de pregătire pot fi cele organizate de Institutul
Spaţiul studentului Naţional de Administraţie, de centrele regionale de formare
continuă pentru administraţia publică locală, în condiţiile
legii sau de alte instituţii specializate din ţară sau străinătate.
Pe perioada de perfecţionare în formele prevăzute de
lege funcţionarii publici beneficiază de drepturile salariale
cuvenite şi, dacă este cazul, de drepturile de delegare (dacă
perfecţionarea se face la unităţi din altă localitate).
Dreptul la durata normală a timpului de lucru de 8 ore/zi
şi 40 de ore/săptămână. Pentru orele lucrate peste durata
normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale
ori declarate zile nelucrătoare, din dispoziţia conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici de
execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată în
condiţiile legii.
Dreptul de a fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de
demnitate publică, în condiţiile legii. Funcţionarii publici
pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în
condiţiile prezentului cod şi cu respectarea condiţiilor
prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu
modificările şi completările ulterioare. Pe perioada în care
funcţionarul public exercită funcţia de demnitate publică
raportul de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică se
suspendă de drept (art. 513 alin. 1 lit. a şi b).
Dreptul la concediul de odihnă, concedii medicale şi alte
concedii. Pentru refacerea forţei fizice şi psihice, consumată
în activităţile profesionale, funcţionarii publici au dreptul la
concediu la odihnă sau concediu medical. Este asigurat de
asemenea dreptul la concediu de maternitate, concediu
pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, concediu de studii, etc.
În perioada concediilor de boală, de maternitate şi a
celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de
serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din
iniţiativa funcţionarului în cauză.
Dreptul la la un mediu sănătos la locul de muncă. Intră în
conţinutul acestui drept asigurarea condiţiilor normale de
muncă şi igienă pentru asigurarea integrităţii fizice şi psihice
a persoanei.
Dreptul la ocrotirea sănătăţii se asigură prin aplicarea
legilor cadru, de drept comun, privind asistenţa medicală şi
107
medicamente, în măsura în care nu există reglementări
speciale pentru funcţionarii publici.
Spaţiul studentului Dreptul la pensie este de asemenea asigurat în
condiţiile reglementărilor de drept comun în materie. Pensia
este înţeleasă ca o remuneraţie cuvenită funcţionarului la
încetarea atribuţiilor sale, ca urmare a pensionării.
Dreptul la ocrotirea membrilor familiei în caz de deces.
În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei
care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, au dreptul
să primească pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului
de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului
decedat.
În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a
fost emisă din vina autorităţii sau instituţiei publice în
termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în
continuare drepturile cuvenite celor care au dreptul la pensia
de urmaş, până la emiterea deciziei pentru această pensie.
Pensia de urmaş al funcţionarului public se stabileşte potrivit
dreptului comun în materie.
Dreptul la protecţia legii în exercitarea atribuţiilor.
Statutul prevede că autoritatea sau instituţia publică în care
funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea este obligată să
îi asigure protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor,
faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea
funcţiei sau în legătură cu aceasta, la nevoie cu concursul
organelor abilitate, potrivit legii. Autoritatea sau instituţia
publică este obligată să suporte cheltuielile necesare
asigurării asistenţei juridice, în cazul în care împotriva
funcţionarului public au fost formulate sesizări către
organele de cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire
la modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu, cu excepţia
situaţiilor în care autoritatea sau instituţia publică în cadrul
căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public este cea
care formulează o sesizare penală sau o acţiune în justiţie
împotriva acestuia. Condiţiile de suportare a cheltuielilor
necesare asigurării asistenţei juridice se stabilesc prin act
administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei
publice.
Dreptul de a fi informat. Funcţionarul public are dreptul de
a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea
prezentului cod şi care îl vizează în mod direct.
Dreptul de a fi despăgubit de autoritatea sau instituţia
din care face parte funcţionarul pentru prejudiciul
108
material suferit în timpul îndeplinirii atribuţiilor de
Spaţiul studentului serviciu, din culpa autorităţii sau instituţiei publice.
110
Spaţiul studentului
Cuvinte-cheie:
Funcţie publică, funcţionar public, definiţii, drepturi, îndatoriri
111
9.5. TEST DE AUTOEVALUARE
112
Spaţiul studentului 9.6. Bibliografie detaliată:
113
Spaţiul studentului
UNITATEA DE STUDIU NR. 10