CURS 3 -CULTURA - ELEMENTE

CONCEPTUALE
CULTURA -DEFINITII
In “American Heritage Dictionary” cultura este definita ca fiind “totalitatea
credintelor, valorilor, comportamentelor, institutiilor si alte rezultate ale gandirii si
muncii umane, ce sunt transmise pe cale sociala in cadrul unei colectivitati”.

Geert Hofstede consideră cultura drept “o programare mentala colectiva care

ne face sa acceptam ceva împreuna, ca membri ai grupului/natiunii din care facem
parte” – evident, autorul se refera la un grup social mare, apropiat de natiune/stat;

Edgar Schein defineşte cultura ca fiind “modalitatea prin care un grup de

oameni rezolva problemele cu care se confrunta permanent”, întelegând că este
vorba despre relatiile interumane din activitatea zilnica a unei organizatii.

În ultimele decenii, termenul cultură a fost utilizat de unii cercetatori pentru a

desemna practicile pe care organizaţiile le dezvoltă în munca zilnică cu „ceilalti”
sau în expunerea valorilor companiei respective.
CULTURA INDUSTRIALA
Cultura industrială (sau de ramură), care evidenţiază specificul unei ramuri (industrie,
agricultură, bănci, asigurări) sau al unor subramuri (industrie uşoară vs. industrie grea etc.) este
determinată de factori cum sunt: natura procesului decizional (există industrii adverse la risc şi
altele permisive la risc), dinamica tehnologică (industrii de vârf vs. industrii tradiţionale), gradul
de intervenţionism statal etc.

Câteva exemple pun în lumină importanţa culturii industriale: cumpărarea de către cunoscuta
firmă japoneză din domeniul electronic, Sony, a studiourilor Columbia Pictures în cadrul valului
de achiziţii şi fuziuni de la începutul anilor `90 nu s-a dovedit a fi un „caz de succes” (succes
story) din cauza lipsei de experienţă a firmei japoneze în domeniul cinematografiei.

Ciba-Geigy, cunoscuta firmă elveţiană în domeniul farmaceutic, a fost confruntată cu probleme

similare când a încercat să intre, cumpărând Air Wick, în domeniul produselor deodorizante;

General Electric (GE) a avut rezultate rezonabile când a intrat în domeniul financiar prin
crearea lui GE Capital Finance, dar a întâmpinat mari dificultăţi când a cumpărat banca de
investiţii Kidder Peabody.
CULTURA FUNCTIONALA

Cultura funcţională exprimă valorile unei anumite

specializări funcţionale în cadrul firmei: producţie, marketing,
finanţe, cercetare-dezvoltare.

Astfel, de exemplu, în timp ce „omul de marketing” este mai

preocupat de cerinţele consumatorilor, pentru „omul de finanţe”
principala problemă o constituie recuperarea şi randamentul
investiţ i ei, iar pentru specialistul în cercetare progresul
tehnologic.
CULTURA PROFESIONALA
Cultura profesională ţine de modul în care persoana este
educată, pregătită şi motivată pentru muncă. Valorile culturii
profesionale se prezintă sub formă de uzanţe larg acceptate, norme
deontologice, coduri de conduită etc (avocati, medici, notari, jurnalisti,
etc).

A devenit o regulă practica firmelor (în speţă cele mari, de renume)

de a angaja cu prioritate (sau exclusiv) în funcţii de creaţie sau
manageriale absolvenţi ai unor universităţi prestigioase, cum sunt
Harvard şi Stanford în SUA, Cambridge şi Oxford în Marea Britanie
etc. În Franţa Ecole Nationale d’Administration (ENA) este principalul
furnizor de cadre pentru funcţiunea publică, iar „enarcii” (absolvenţii
ENA) formează o categorie socială aparte, cu o cultură proprie.
CULTURA ORGANIZATIONALA
În conexiune directa cu definirea misiunii firmei, cu strategiile
aplicate de ea, cu practicile zilnice la care recurge, se afla
conceptul de cultura organizationala, respectiv cultura specifica a
unei organizaţii de afaceri.

Cultura organizationala este filozofia firmei privind modul de

conducere a afacerilor, respectiv gândirea managerilor,
standardele etice aplicate, atitudinile managerilor si traditia,
întâmplarile si evenimentele prin care a trecut firma; este o
„suma” relativ uniforma de valori, credinte, obiceiuri si practici
acceptate de membrii unei organizatii, învatate/însusite de noii
angajati si transmise de la o generatie la alta de salariati.
ELEMENTE ALE CULTURII
ORGANIZATIONALE
Sloganurile: o idee ce reflectă activitatea curentă a firmei, idee ce se schimbă periodic; se
foloseşte pentru a motiva salariaţii şi în politica de promovare a firmei; de exemplu, firma Nike
(just do it), firma GE (we bring good things to life) etc.

Simbolurile, denumite şi logo-uri , înregistrate sau nu ca mărci de comerţ/fabrică, reprezintă un

semn ce sugerează unul din ţelurile organizaţiei; de exemplu, litera G pentru firma Gucci,
simbolul crucii pentru Red Cross (fondul alb, ca revers al steagului elveţian, sugerează
neutralitatea) etc.

Artefactele (mobilier, îmbrăcăminte, instrumente etc.) şi design-ul clădirilor ce constituie

infrastructura companiei, prin care firma doreşte a se individualiza în mentalul opiniei publice şi al
consumatorilor.

Limbajul utilizat în cadrul companiei, incluzând un anumit „vocabular tehnic” (uneori se discută de
un jargon specific în industria auto, în IT, în activitatea lanţurilor de supermarketuri etc.), cât şi
diverse sintagme folosite curent în raporturile cu angajaţii, clienţi sus alte grupuri de interes; de
exemplu, Wal- Mart are „asociaţi” şi nu salariaţi, Sainsbury′s discută de „colegi” şi nu salariaţi
etc.
ELEMENTE ALE CULTURII
ORGANIZATIONALE
Miturile şi eroii din istoria trecută sau mai recentă a companiei, prin care se exemplifică anumite valori ce
definesc cultura organizaţională; de exemplu, Henry Ford pentru Ford Motor Company fondatorii Bill şi
John pentru Harley-Davidson, etc.

Ritualurile ce sunt prezente periodic în activitatea companiei, în anumite contexte, prin ele managementul
vizând a încorpora elemente ale culturii organizaţionale în gândirea şi comportamentul salariaţilor; astfel
de ritualuri iau forma unor ceremonii la primirea de noi angajaţi, a unor şedinţe formale la începutul zilei
de lucru, a unor activităţi sportive/culturale etc.

Valorile constituie componenta esenţială a culturii organizaţionale, prin ele înglobându-se concepţiile/
normele stabilite pentru membrii organizaţiei de la care aceştia nu au voie să se abată.

Relaţia firmei cu mediul înconjurător prin care se reflectă comportamentul real al organizaţiei faţă de
interesul societăţii în protejarea mediului natural (derivă drept componentă a culturii prin „ceea ce face”
compania şi nu prin ceea ce declară public.

Socializarea salariaţilor este componenta culturii organizaţionale ce derivă din relaţiile formale sau
informale care se construiesc în timp în interiorul diverselor grupuri de lucru, ea reflectă o anumită
omogenitate şi unitate a grupurilor/echipelor în depunerea unor eforturi pentru a atinge un obiectiv sau a
aplica o strategie.
CULTURA INDIVIDUALA
Cultura fiecărei persoane (mentalitatea individuala) este reflectarea
în conştiinţa individuală a datelor culturale din mediul în care
aceasta trăieşte şi munceşte.

Altfel spus, în cultura personală se vor regăsi trăsături ale culturii

naţionale, dar şi elemente din cultura regională (exemplu,
apartenenţa la o comunitate etnică dintr-o ţară - cultură
subnaţ i onală , sau la o religie transfrontalieră - cultură
supranaţională), din cultura firmei in care lucreaza (valori şi practici
culturale asumate de angajaţi), din cultura de ramură, cea
funcţională sau profesională, precum si din mentalitatile individuale
ale celor care constituie mediul proxim al individului (parinti,
familie, prieteni).
CULTURA NATIONALA

Cultura naţională exprimă un ansamblu structurat de practici şi

valori culturale împărtăşite de indivizii şi grupurile care aparţin
unui stat naţional.

Principalii factori care asigură integritatea culturii naţionale sunt:

limba (mijlocul de comunicare), etnicitatea (conş t iinţ a
apartenenţei), religia (spiritualitatea comună) şi instituţiile politice
şi sociale (existenţa comună). 

CULTURA NATIONALA - CONT.
Limba este mijlocul de comunicare între membrii comunităţii şi, prin aceasta, factorul de coeziune
internă a sistemului. Ea are însă rădăcini profunde în conştiinţa de grup, respectiv conştiinţa naţională –
şi în spiritualitatea specifică acelei culturi – reflectând cultura în integritatea sa (Cf. Nichita Stănescu:
„Limba română e patria mea”).

Etnicitatea reprezintă conştiinţa apartenenţei la o anumită comunitate etnică şi, prin aceasta, factorul
de asigurare a solidarităţii membrilor acelei comunităţi. În istoria modernă şi contemporană etnicitatea
s-a manifestat îndeosebi prin dezvoltarea vieţii şi conştiinţei naţionale şi afirmarea statelor-naţiune.

Religia, respectiv spiritualitatea comună, este, alături de etnicitate, sursa regulilor fundamentale de
existenţă în comunitate şi reprezintă temeiul concepţiei despre lume şi viaţă în societatea respectivă.

Instituţiile politice pot duce la întărirea coeziunii naţionale, după cum o arată, de exemplu,
afirmarea în secolele XIX-XX a statului naţiune.

Viaţa economică, relatiile de afaceri, schimburile comerciale din cadrul unui spaţiu naţional
reprezintă baza materială a definirii conştiinţei de grup şi a identităţii naţionale.

Alţi factori (situarea geografică, spaţiul fizic, ideologia dominantă, clima etc.).
OMOGENITATEA CULTURII

O cultură se poate caracteriza printr-un grad mai înalt sau mai

redus de omogenitate, respectiv eterogenitate. O ţară cu o mare
diversitate în componentele culturii - limba, caracter etnic, religie-
este considerată ca având o cultură eterogenă; în fapt o astfel de
ţară cuprinde un anumit număr de subculturi. Exemple sunt:
Canada, Statele Unite, India.

Pe de altă parte, o ţară cu diversitate redusă în ceea ce priveşte

limba, etnicitatea şi religia este o ţară omogenă din punct de
vedere cultural. Exemple sunt: Japonia şi Arabia Saudită.
COMPONENTE ALE CULTURII
Cultura = norme + valori + credinte

Norme culturale = comportamente prescrise si proscrise, care ne arata ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa
facem (formulele de adresare/salut, modalităţile de realizare a relaţiilor interpersonale, obiceiurile tradiţionale,
portul, dar şi regulile ce trebuie respectate în relaţiile dintre generaţii (tineri vs. bătrâni), relaţiile dintre sexe
(femei vs. bărbaţi), relaţiile familiale (fii vs. părinţi) etc

Valori culturale = elemente care definesc ceea ce este bine, frumos, sfant, etc si care ne indica scopurile legitime
ale vietii; cunoştinţele dobândite şi asumate în cadrul unei comunităţi şi pe baza cărora membrii acesteia
interpretează realitatea şi îşi definesc comportamentul social.

Credinte = perceptii pe care oamenii le identifica cu “adevarul”.

Simboluri culturale = expresii, imagini, obiecte (artefacte), care poartă o semnificaţie specifică pentru cei ce
aparţin unei anumite culturi. (proverbele şi zicătorile autohtone, stema şi imnul naţional, marile opere intelectuale
şi marile personalităţi naţionale, etc.).

Ritualuri culturale = ceremonii specifice (botezul, inmormantarea, majoratul, casatoria, absolvirea, etc.)

Miturile şi eroii din istorie = povestiri prin care se exemplifică anumite valori ce definesc cultura nationala (mitul
Mesterului Manole, Stefan cel Mare, etc.).
TRASATURI ALE CULTURII
Cuprinde elemente intangibile, avand un caracter simbolic.

Are un caracter dobândit: Cultura nu se moşteneşte şi nu ţ ine de datele

biologice ale persoanei, ea se dobândeşte prin învăţare şi experienţă;

Are un fundament social, în sensul ca se creeaza / pastreaza de un grup de

oameni; are caracter persistent, pentru ca se transmite din generatie in
generatie;

este impusa membrilor comunitatii, in sensul ca multe dintre elementele sale

sunt insusite de acestia prin conformism mimetic si nu in mod constient, prin
argumentatie sau analiza.

Are un caracter dinamic: Cultura se schimbă în timp, se adaptează gradual si

continuu, chiar dacă individul sau forţe sociale încearcă să se opună schimbării.
DE CE ESTE IMPORTANTA
CULTURA IN AFACERI?
Influenteaza modul in care sunt elaborate strategiile de afaceri.

Este “lentila” prin care se filtreaza procesul motivational.

Influenteaza practicile de management, luarea deciziilor si negocierea.

Influenteaza toate functiunile firmei, de la finante – contabilitate la productie si vanzare.

Ne ajuta sa ii intelegem pe ceilalti, sa dezvoltam strategii eficiente de afaceri si negociere.

Ne ajuta sa obtinem avantaje competitive prin asimilarea de idei, practici, produse, servicii si tehnologii
“din afara”.

Intelegerea ei faciliteza libera circulatie a indivizilor.

Face ca practicile de management sa fie mai facile sau mai dificile in functie de cat de asemanatoare
sunt valorile culturale din diferite spatii geografice.

Cultura poate fi un factor diviziv sau unificator.

DIVERSITATEA CULTURALA –
ASPECTE GENERALE

“There are truths on this side of the Pyrenees that

are falsehoods on the other” – Blaise Pascal

Exista o mare diversitate a valorilor, ceea ce face ca adevarurile

sa fie relative.

Toate afacerile se materializeaza printr-o interactiune intre

indivizi, de aceea succesul tranzactiilor internationale depinde de
cat de bine oamenii de afaceri se inteleg unii pe altii.