ION

de Liviu Rebreanu

Plan de recapitulare:
1. Încadrarea în curentul literar/ specia literară
2. Surse de inspirație/ geneza romanului
3. Tema
4. Viziunea despre lume (perspectiva narativă...)
5. Compoziție și structură
6. Subiectul. Incipit și final. Repere spațio-temporale. Scene reprezentative
7. Personajele. Conflicte. Relații. Mijloace de caracterizare
8. Realizare artistică
9. Concluzii

1. a) Scurtă prezentare a esteticii realismului:

- apariția realismului;
- definirea problematicii sociale;
- explicarea conceptelor: ”verosimilitate”, ”autenticitate”, ”caracter”, ”tipicitate”;
- principii estetice rebreniene (”Cred”, ”Caiete”, ”Mărturisiri”, ”Jurnal”): aspirația
spre un realism al ”esențelor generale”:
”Arta înseamnă creație de oameni adevărați și de viață reală”, ”Creația literară nu poate fi decât
sinteză”, ”formă de cunoaștere”
”Realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a putea crea o altă lume, nouă cu legile ei,
cu întâmplările ei. U personaj al meu, chiar și cel mai neînsemnat, are trăsături din cine știe câte
persoane văzute sau observate de mine, plus altele pe care a trebuit să i le adaug pentru a-i motiva
anume gesturi sau fapte.”

b) Încadrarea textului în specia romanului realist, obiectiv, modern:

- definiția romanului;
- roman-frescă, ”doric” (N. Manolescu):
- tematică socială (specifică satului transilvănean): preocuparea de a scrie ”o epopee a vieții
românești”: ”Problema pământului este însăși problema vieții românești.”
- reprezentarea sferoidă a universului epic: motivul drumului care deschide și închide
romanul, ”Începutul”/ ”Sfârșitul”, hora/ hramul bisericii
- structura arhitectonică a textului (simetria părților și a capitolelor);
- perspectiva auctorială neutră: perspectivă obiectivă, heterodiegetică (narare la persoana a
III-a), ”par derriere”, narator omniscient
- construcția poliedrică a personajelor: tipologie tradițională, prototipuri
- registrul stilistic sobru, anticalofil: ”grad zero al scriiturii”, ”stilul cenușiu”
- tehnici moderne: contrapunctul, pluriperspectivismul, procedee cinematografice (viziunea
panoramică la începutul fiecărui capitol, flash-back-ul prezent în scenele de analiză psihologică sau de
introspecție, focalizarea externă)
 2. Surse de inspirație/ geneza romanului (conform ”Mărturisiri” de Liviu Rebreanu):
- confesiunea lui Ion Pop al Glanetașului;
- povestea tragică a Rodovicăi;
- țăranul care sărută pământul;
- evocarea primelor amintiri din copilăria scriitorului; spațiul real;
- familia Herdelea, Titu Herdelea – familia lui Liviu Rebreanu, Liviu Rebreanu

- textele-sursă de inspirație: ”Ofilire” (Saveta=Ana), ”Răfuiala” (Toma Lotru=George

Bulbuc, Rafila=Florica, Tănase=Ion), ”Hora morții” (Ileana=Ana, Grigore Bulbuc=Vasile
Baciu, Boroiu=Ion, Haramu=George Bulbuc), ”Cubul visurilor” (Aron=Avrum),
”Rușinea” (Macedon Cercetașu, Ion Glanetașu)

3. Tema: social-țărănească:
- problematica pământului (eforturile unui țăran sărac pentru a obține pământuri și
consecințele actelor sale): ”Pământul e, pentru țăran, o ființă vie, față de care nutrește un sentiment
straniu de adorație și teamă”;
- tema iubirii;
- tema destinului ”Destinul are funcție de supra-personaj” (M.Muthu): Savista-
mesager/actant;
- tema națională: existența satului transilvănean sub stăpânire austro-ungară;
- romanul are un caracter monografic (deoarece sunt înfățișate: destine individuale,
familii, obiceiuri și tradiții, instituții ale statului, relații sociale, etc.)
4. Viziunea despre lume:
- perspectiva auctorială neutră: perspectivă obiectivă, heterodiegetică (narare la persoana
a III-a), ”par derriere”, narator omniscient, neimplicat, extradiegetic;

5. Compoziție și structură
a) Compoziție bazată pe legi clasice:
- construcție închisă, ”corp sferoid”
- principiul circularității;
- principiul simetriei: 2 părți (”Glasul pământului”, ”Glasul iubirii”) cu 6/7 capitole,
ultimul având funcție de epilog (”Începutul”-”Sfârșitul”, ”Zvârcolirea”-”George”, ”Iubirea”-
”Blestemul”, ”Noaptea”-”Ștreangul”, ”Rușinea”-”Sărutarea”, ”Nunta”-”Copilul”, ”Vasile”);
- principiul cronologic;
b) Structură:
- planul destinului individual: Ion/ Titu Herdelea;
- planul destinului familiei: Herdelea, Glanetașu etc.
- planul destinului comunității: monografia satului transilvănean de la începutul
secolului al XX-lea;
- tehnica planurilor paralele: țărani/ intelectuali (Ion/ Titu Herdelea, nunta lui Ion/ nunta
Laurei Herdelea etc.)
6. Subiectul. Incipit și final. Repere spațio-temporale. Scene reprezentative
- principiul cronologic
- principiul simetriei (incipit și final)
- paralelism epic ( 3 fire epice):
 a) destinul lui Ion (”În centrul romanului se află patima lui Ion, ca formă a instinctului
de posesiune. Ion este victima măreață a fatalității biologice.”- N. Manolescu) determinat de conflicte:
 exterioare: - de interese/ material (Ion/ Vasile Baciu);
- moral (pedepsirea încălcării normelor etice ale comunității: probozirea în biserică,
închisoarea, moartea);
- erotic (triunghiul conjugal Ion-Florica-George)
 interior: - psihologic (”glasul pământului”/ ”glasul iubirii”)
b) destinul familiei Herdelea determinat de două conflicte principale:
 un conflict exterior, etnic (Herdelea intră în conflict cu autoritățile statului –
pensionarea anticipată a învățătorului, conflictul cu preotul Belciug);
 un conflict interior, moral (generat de lașitatea de a vota candidatul maghiar
cu speranța de a câștiga clemența judecătorului, umilința de a fi ajutat chiar de Grofșoru)
c) planul monografic al destinului comunității satului transilvănean aflat sub ocupație
străină (existența socială: țăranii stratificați economic în ”bocotani” și ”sărăntoci”, intelectualii,
instituții: școala, biserica, tribunalul, administrația, existența națională în Transilvania: ASTRA,
intonarea imnului ”Deșteaptă-te, române!”, arborarea însemnelor naționale, apărarea limbii etc. și
existența culturală și spirituală: model cultural și etnografic surprins în ipostaze cotidiene și festive:
hora-jocul Someșana, jocul miresei, botezul lui Petrișor, înmormântarea, tăierea porcului, sfințirea
bisericii etc.)
- spațiul: real (Pripas- Prislop, Armadia=Năsăud), determinat geografic – descriere
detaliată în stil balzacian în incipit; toponime sugestive: Râpele-Dracului, Cișmeaua-Mortului, Ulița
Mare, Ulița din dos
- timpul: e o durată bivalentă:
a) real, obiectiv, aproximativ doi ani; acțiunea începe și se sfârșește duminica (amiaza de
vară, ”adierea înserării de toamnă”)
b) prezentul etern (manifestat prin matricea existențială în care se definește existența
satului românesc și condiția omului)
Scene reprezentative: - scena sărutării pământului (cap.8);
- incipitul: scena horei (cap.1);
- scena omorârii lui Ion

7. Personajele. Conflicte. Relații. Mijloace de caracterizare

- determinismul social, moral, psihologic;
- tipuri umane: Ion Pop al Glanetașului (tipul țăranului român aflat în luptă cu societatea
și cu sine), Vasile Baciu (tipul parvenitului dominat de prejudecăți), Ana Baciu (tipul femeii de la țară,
victima automatismelor sociale), Zaharia Herdelea (tipul intelectualului român supus conveniențelor,
dar luptând pentru demnitatea profesiei și pentru onoarea familiei), Ion Belciug (tipul preotului patriot
ca menține spiritu românismului în situația stăpânirii austro-ungare);
- personaje construite pe principiul simetriei inverse: Ion/George, Ana/ Florica, Vasile
Baciu/ Alexandru Pop Glanetașu, Ion/ Titu Herdelea;
Ion – personaj principal, eponim, realist, tipologic, având ca model real un tânăr țăran din satul
Prislop;
- reprezentativ pentru comunitatea rurală prin: prenumele său (”Toți flăcăii din sat sunt
varietăți de Ion.”- G. Călinescu), valoarea absolută- pământul (”Iubirea l-a stăpânit de mic copil [...]
pământul i-a fost mai drag ca o mamă.”)
 - personaj dinamic, suprins în involuție morală datorită încălcării principiilor societății
în care trăiește ca urmare a dragostei exagerate pentru pământ;
- personaj complex, cu trăiri contradictorii: ”glasul pământului”/”glasul iubirii”;
- trăiește conflicte puternice: conflictul interior între cele două ”glasuri”, dominat de
sentimentul frustrării și de resentimente față de tatăl care a risipit zestrea mamei și față de ”bocotani”
și conflicte exterioare: de interese, material, moral, erotic;
- portret fizic care anticipează trăsăturile de caracter- detaliul semnificativ;
- caracterizare indirectă: fapte, limbaj, gânduri, vestimentație, mediul de viață, relațiile
cu celelalte personaje, cu pămâântul etc.;
- procedee realiste și moderne folosite de autor: introspecția, monologul interior,
relativizarea perspectivelor asupra personajului (caracterizat de personaje precum: Ana, învățătorul,
Vasile Baciu, George, preotul, comunitatea săătească etc.), analiza psihologică (prezența celor două
voci interioare, notarea reacțiilor psihice și fiziologice în scena sărutării pământului etc.)
- relația dintre țăran și pământ este ilustrată în trei ipostaze: pământul-mamă (pentru
copil), pământul-ibovnică (pentru bărbat), pământul-stihie (pentru omul obsedat de el);
- trăsături: patima pentru pământ, instinctul de posesiune, hărnicia, ”sărăntoc”,
impulsiv, viclean, arțăgos, violent, sfidător, răutăcios, nepăsător față de Ana etc.
- Eugen Lovinescu: ”Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului în slujba
căruia pune o inteligență ascuțită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală și cu deosebire o voință
imensă: nimic nu-i rezistă...”; ”figură simbolică”, ”sufletul lui e în realitate unitar, simplu, frust,
masiv, pare crescut din pământul iubit cu ferocitate”
- George Călinescu: ”Lăcomia lui de zestre e centrul lumii și el cere cu inocență sfaturi
dovedind o ingratitudine calmă. Viclenia instinctuală, caracteristică oricărei ființe reduse i-a
determinat acțiunile.”, ”erou de epopee care trece prin criza așezării la casa lui”, ”egoist, lipsit de
scrupule”, ”o brută căreia pretenția îi ține loc de deșteptăciune”;
8. Realizare artistică
- stil anticalofil: precizia termenilor, acuratețe, concizie, sobrietate, lipsa imaginilor artistice
- stil narativ neutru, impersonal – ”stil cenușiu”;
- autenticitatea limbajului regional
9. Concluzii
E. Lovinescu: ”Ion e cea mai puternică creașie obiectivă a literaturii române și cum procesul
firesc al epicei este spre obiectivare, poate fi pus pe treapta ultimă a scării evolutive.”
G. Călinescu: ”Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca
poet epic al omului teluric. [...] Ion e o capodoperă de o măreție liniștită, solemnă ca un fluviu
american.
Hora în sat, bătaia între flăcăi, tocmeala pentru zestre, nunta [...], nașterea, moartea [...]
sunt momente din calendarul sempitern al satului.”
 Ion, Liviu Rebreanu

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

H
E

C T G

O O E E

P S M P R O

L C P A O T R

U I O M I M D R G

R S L R A N O I I E

I A P A T N T R E D

P E R S O N A J T R A G I C

E P A T Z T M U U O L E M A

R O N A I E L L S I T E L

S N T P T N I P Z I N I
P I O A I T E E A C S N
E M C N V I N C T A I E

C U A S Ț O O S

T L T S I A N C
I E A O E R A U

V R E L

I E
S L

1. Tehnica realizării portretului unui personaj din perspectiva mai multor instanțe narative, se numește
pluriperspectivism;
2. Personajul care dă numele unui text narativ se numeşte personaj eponim;
 3. Apelativul cu care i se adresează Vasile Baciu lui Ion, sărăntocule, relevă statutul ingrat pe care îl are acesta în
colectivitate.
4. În faţa ,,uriaşului„ Ion se simte ,, mic şi slab cât un vierme” , dar muncindu-l simte o mândrie de stăpân”.
5. Descrierea drumului spre satul Pripas din structura ,, şoseaua, întovărăşind Someşul când în dreapta, când în
stânga” anticipează caracterul oscilant al personajului.
6. Iniţial prin caracterizare directă naratorul fixează biografia personajului cu elemente de portret moral ce compun
o imagine pozitivă a acestuia.
7. Trăsăturile personajului ilustrate în mod indirect prin faptele, gesturile sale reprezintă un mijloc de caracterizare
comportamentistă.
8. Eugen Lovinescu subliniază inteligenţa şi complexitatea personajului, comparându-l cu protagonistul Julien Sorel
din romanul Roşu şi negru al lui Stendhal.
9. Pasajul ,,Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbrăcat de zăpadă locul ca o fată frumoasă care şi-
ar fi lepădat cămaşa arătându-şi corpul gol, ispititor.” subliniază faptul că pentru Ion, femeia şi pământul reprezintă două
imperative complementare care tind să se confunde.
10. Analiza psihologică este evidentă în reflectarea stărilor interioare, iar introspecţia este relevată de obsesiile lui
Ion legate de dorinţa de a avea pământ.
11. Iniţial, dotat cu o serie de calităţi, în goana după avere Ion se dezumanizează treptat, iar moartea lui are valoare
moralizatoare.
12. Perspectiva narativă utilizată în romanul Ion de Liviu Rebreanu este heterodiegetică.
13. Pentru faptul că are capacitatea de a surprinde cititorul în mod convingător, reacţiile lui sunt imprevizibile şi
devine memorabil prin gesturi şi fapte, Ion este un personaj tridimensional.
14. George Călinescu afirma despre Ion că nu este decât ,,o brută căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune.”

SUBIECTUL I

Se dă textul:
”Flăcăul sosi încălzit de drum. Se opri în marginea delniței, pe răzorul ce-o despărțea de altă
fâneață, tot așa de lungă și de lată, pe care Toma Bulbuc o cumpărase acum vreo zece ani de la
Glanetașu. Cu o privire setoasă, Ion cuprinse tot locul, cântărindu-l. Simțea o plăcere atât de mare
văzându-și pământul, încât îi venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos,
pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineții. Nu
se putu abține. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș în palme. [...]
Pământul negru-gălbui părea un obraz mare ras de curând... Privindu-l, Ion oftă și murmură:
- Locul nostru, săracul!... [...]
Sub sărutarea zorilor tot pământul, crestat în mii de frânturi, după toanele și nevoile atâtor
suflete moarte și vii, părea că respiră și trăiește.
Porumbiștile, holdele de grâu și de ovăz, cânepiștile, grădinile, casele, pădurile, toate
zumzăiau, șușoteau, fâșâiau, vorbind un grai aspru, înțelegându-se între ele și bucurându-se de lumina
ce se aprindea din ce în ce mai biruitoare și roditoare. Glasul pământului pătrundea năvalnic în
sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l. Se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în
picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat
în fața uriașului:
- Cât pământ, Doamne!...
În același timp însă iarba tăiată și udă parcă începea să i se zvârcolească sub picioare. Un fir
îl înțepă în gleznă, din sus de opincă. Brazda culcată îl privea neputincioasă, biruită, umplându-i
inima deodată cu o mândrie de stăpân. Și atunci se văzu crescând din ce în ce mai mare. Vâjâiturile
stranii păreau niște cântece de închinare. Sprijinit în coasă pieptul i se umflă, spinarea i se îndreptă,
iar ochii i se aprinseră într-o lucire de izbândă. Se simțea atât de puternic încât să domnească peste
tot cuprinsul. Totuși în fundul inimii lui rodea ca un cariu părerea de rău că din atâta hotar el nu
stăpânește decât două-trei crâmpeie, pe când toată ființa lui arde de dorul de a avea pământ mult, cât
mai mult...
Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a
înarmat într-o hotărâre pătimașă. Trebuie să aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a
fost mai drag ca o mamă...”
(Liviu Rebreanu, ”Ion”)

A. Redactează, pe baza textului de mai sus, răspunsuri pentru cerințele următoare:

1. Numește printr-un singur cuvânt starea sufletească a lui Ion, așa cum rezultă din primul
paragraf al textului.
2. Precizează perspectiva narativă în romanul ”Ion”, așa cum rezultă din fragmentul citat.
3. Stabilește o legătură între sintagma ”glasul pământului” și atitudinea personajului în
fragmentul de mai sus.
4. Evidențiază secvența care marchează schimbarea atitudinii personajului față de ”uriaș”.
Motivează suspinul ” prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului:-Cât pământ, Doamne!...
5. Rezumă, în 30-50 de cuvinte, fragmentul citat.

B. Redactează un text argumentativ de minim 150 de cuvinte în care să-ți exprimi opinia despre
modul în care iubirea poate influența destinul unui tânăr, pornind de la fragmentul citat.

SUBIECTUL al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului citat, evidențiind două trăsături
specifice portretului artistic de tip realist.

SUBIECTUL al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile realismului
dintr-un roman studiat, ce aparține lui Liviu Rebreanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care permit încadrarea textului în curentul literar realism;
- prezentarea a două secvențe epice relevante pentru tema și viziunea despre ume a autorului;
- analiza, la alegere, a două elemente de structură, compoziție și limbaj, specifice prozei
realiste, din seria: conflict, modalități de caracterizare, limbaj, incipit/ final, perspectivă
narativă.

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile de

construcție a unui personaj dintr-un roman studiat, ce aparține lui Liviu Rebreanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajuui ales;
- evidențierea a două trăsături ale personajului ales, prin valorificarea unei secvențe
reprezentative din text;
- analiza, la alegere, a două elemente de structură, compoziție și limbaj, specifice prozei
realiste, din seria: conflict, modalități de caracterizare, limbaj, incipit/ final, perspectivă
narativă.