Drepturile și obligațiile funcționarului public european

Distincția dintre discreția profesională și principiul transparențeiRăspuns

10 întrebări posibile pentru interviu

Drepturile și obligațiile funcționarului public european

Drepturile funcționarilor publici europeni

1. Libertatea de a se exprima, de a-și expune propria opinie

Dreptul la opinie al funcționarilor publici este garantat.
Funcționarul are dreptul la libertatea de exprimare, cu respectarea strictă a principiilor de
loialitate și imparțialitate. Libertatea de expresie este o libertate fundamentală a omului
recunoscută de Convenția Europeană a Drepturilor Omului care statuează, prin articolul 10 că
„Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără amestecul
autorităților publice și fără considerarea frontierei”. Așadar, funcționarul public are, ca orice
cetățean, libertatea de a-și exprima public opinia. Exercițiul acestui drept trebuie
circumstanțiat, raportându-ne la momentul când funcționarul public se află în timpul orelor
de serviciu și la momentele în care se află în afara acestora. S-a considerat astfel, că în timpul
serviciului funcționarul public trebuie să respecte o obligație de neutralitate, de loialitate față
de instituția învestită cu puterea de numire, în timp ce, în afara orelor de serviciu,
funcționarul public are o obligație de rezervă, de măsură.

2. Dreptul de asociere sindicala și de asociere la organizații profesionale

Funcționarii beneficiază de dreptul la asociere; aceștia pot fi, în special, membri ai
organizațiilor sindicale sau profesionale ale funcționarilor europeni. Este un drept
fundamental, social-politic, clasificat, de regulă, în categoria libertăților de opinie, alături de
libertatea conștiinței, libertatea de exprimare etc.

3. Dreptul la grevă
1
Funcționarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condițiile legii.
Funcționarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu și alte drepturi salariale pe
durata grevei. În Statutul funcționarilor europeni, dreptul la grevă nu este prevăzut în mod
expres, dar acesta este totuși recunoscut. În Europa exercițiul dreptului la grevă al
funcționarilor publici determină deosebiri considerabile de la o țară la alta. În prezent, în
Europa, din punct de vedere al recunoașterii sau nu, pentru funcționarii publici, a acestui
drept fundamental, întâlnim:
– țări unde este în continuare interzisă greva funcționarilor (Danemarca, Germania,
Portugalia, Belgia);
– țări în care regăsim o interdicție generală a grevei în serviciile publice, cu posibilitatea
intervenției, în caz contrar, a unor sancțiuni disciplinare sau chiar penale și
– țări în care este recunoscut liberul exercițiu al dreptului la grevă al funcționarilor publici, cu
precizarea existenței unei categorii de funcționari, cărora le este interzisă greva, de regulă
polițiștilor (Spania, Franța, Grecia, Luxemburg și Italia)

4. Dreptul la concediul anual de odihnă

Funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii,
în condițiile legii. De asemenea, funcționarii publici pot beneficia, în afara concediului de
odihnă, de zile de concediu plătite pentru anumite evenimente familiale deosebite. Concediul
mai poate avea și alte forme pentru funcționarii europeni, respectiv concediu pe perioada
când funcționarul îndeplinește o funcție electivă; concediu pentru creșterea copilului mai mic
de 5 ani sau handicapat. Durata inițială este de un an și este reînnoită anual timp de 4 ani.

5. Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcție de autoritate sau demnitate publică
Funcționarii publici pot fi aleși sau numiți într-o funcție de demnitate publică.

6. Dreptul la cariera
Dreptul la carieră este unul dintre drepturile legate de profesia funcționarului public,
consacrat de normele juridice care prevăd continuitatea, cariera în funcțiile pe care le
îndeplinesc, acesta fiind punctul de plecare pentru stabilitatea în funcție a celor care își
desfășoară activitatea în cadrul administrației publice. Necesitatea stopării amestecului
crescând al politicii în administrație și crearea unei independențe a funcționarilor publici față
de politică, pentru buna funcționare a serviciului public, au determinat reglementarea
principalelor elemente componente ale dreptului la carieră: stabilitatea, inamovibilitatea și
promovarea. Numirea funcționarului public pe o perioadă nedeterminată are drept consecință
continuitatea în funcția publică şi percepția pozitivă din partea acestuia asupra viitorului și
evoluției pe care o va urma cariera sa până la cele mai înalte funcții din administrația publică.
Prin urmare, noțiunea de continuitate (stabilitate sau inamovibilitate) trebuie completată cu
cea de promovare pentru a putea avea reprezentarea completă a dreptului la carieră.

7. Dreptul la pensie
Funcționarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări
sociale de stat, potrivit legii.

2
 Îndatoririle funcționarilor publici europeni

1. Obligația de a exprima credința și fidelitatea față de Uniune

Funcționarul public european trebuie să exprime credință si fidelitatea față de Uniune.
Obligația de fidelitate a funcționarilor publici este o obligație fundamentală care trebuie
onorată cu credință și care este prezentă atât în România, cât și în țările Uniunii Europene.
În unele state membre ale Uniunii Europene se consacră obligația funcționarului public de
a fi loial națiunii pe care o slujește. În Germania se recunoaște existența unei legături
particulare de fidelitate, care leagă funcționarul de organul care l-a numit și care derivă
direct din monarhie. Deci, funcționarul trebuie să se abțină de la orice act care poate
aduce atingere demnității funcției sau care este de natură să prejudicieze, moral sau
material organizația unde lucrează. Obligația de fidelitate, în regimul funcționarului
european, îmbracă forme speciale, ea făcând parte din categoria acelor obligații care
trebuie respectate atât pe perioada cât durează mandatul respectiv, cât și ulterior acestei
perioade.

2. Obligația de a trata toți beneficiarii în mod egal

Funcționarul public european are obligația de a-i trata în mod egal pe toți beneficiarii
serviciului public. La baza raporturilor de serviciu dintre autoritățile și instituțiile publice
și funcționarii publici stă principiul egalității de tratament față de toți funcționarii publici.
Orice discriminare față de un funcționar public, definită în conformitate cu prevederile
legislației specifice privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,
este interzisă.

3. Îndatorirea de a respecta demnitatea beneficiarilor serviciului public

Acesta trebuie să apere și să respecte demnitatea beneficiarilor serviciului public, să
respecte și să ocrotească viața intima, familială sau privată a acestora.

4. Obligația de a nu aduce niciun prejudiciu persoanelor fizice sau juridice

Funcționarul public trebuie ca în activitatea sa, să nu prejudicieze persoanele fizice sau
juridice și să apere prestigiul corpului funcționarilor publici.

5. Obligația de a refuza obținerea unor beneficii în urma exercitării funcțiilor lor

Funcționarilor publici le este interzis să obțină beneficii patrimoniale din exercitarea
funcției lor.
Funcționarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru
ei sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice, daruri sau alte avantaje.

6. Obligația de a sprijini atât propunerile, cât și inițiativele ale personalului din

subordine
Funcționarii publici de conducere sunt obligați să sprijine propunerile și inițiativele
motivate ale personalului din subordine.

7. Obligația de a accede către cele mai înalte standarde profesionale

3
 Funcționarii publici trebuie să‐și exercite funcțiile cât mai bine cu putință  și trebuie să se
străduiască să respecte întotdeauna cele mai înalte standarde profesionale. Aceștia trebuie
să fie conștienți cu privire la funcția lor de încredere publică și să urmărească să fie un
bun exemplu pentru ceilalți

8. Obligația de a adopta un comportament respectuos care să asigure prestigiul

funcției publice
Funcționarii publici trebuie să aibă un comportament respectuos între ei și față de
cetățeni. Ei trebuie să fie politicoși, dispuși să ajute, rapizi și cooperanți. Aceștia trebuie
să depună eforturi reale pentru a înțelege afirmațiile altora și să se exprime clar, folosind
un limbaj accesibil. Funcționarii publici trebuie să aibă nu numai în cadrul serviciului, dar
și în afara acestuia o comportare care să asigure prestigiul funcției. Obligația unui
comportament profesional și moral deosebit, deși nu întotdeauna este analizată distinct în
doctrină, apreciem că ea trebuie să fie considerată cu identitate proprie, acoperitoare
pentru tot ce înseamnă comportarea unei persoane în exercitarea funcției sale. Prin
această obligație, funcționarilor publici li se cere respectul de sine, care-i obligă să aibă
un comportament compatibil cu prestigiul funcțiilor pe care le dețin, pentru a se arăta
demni de încrederea pe care o impune poziția lor oficială, față de cetățeni. Această
obligație privește pe funcționarul public nu numai în activitatea sa de la serviciu, ci și în
cea din viața privată, înainte de a ocupa o funcție publică, în timpul exercitării acesteia și
chiar după (exemplu, obligația de a nu se implica în scandalurile publice folosind date de
care a luat cunoștință în perioada cât a îndeplinit funcția).

Distincția dintre discreția profesională și principiul transparenței

Este cunoscut faptul că prin natura serviciului lor, funcționarii publici pot și au dreptul de a
accede la informații sensibile. De aici vine și obligația acestora de a nu divulga informații in
ceea ce privește viața internă și acțiunea instituției. Această obligație este desemnată de
doctrina europeană sub titulatura de obligație de discreție.
Obligația de discreție subzistă și după încetarea funcțiilor. Articolul 7 alineatul 2 lit. d din
Codul de conduită a funcționarilor publici români, interzice dezvăluirea informațiilor la care
funcționarii au acces „în exercitarea funcției publice, dacă această dezvăluire este de natură
să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituției ori ale
unor funcționari publici, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice”. Această obligație se
aplică și după încetarea raportului de serviciu pe o perioadă de 2 ani „dacă dispozițiile din
legi speciale nu prevăd alte termene”. Aceeași obligație o regăsim în dispozițiile articolului
17 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (care subzistă și după încetarea raportului de
funcție publică europeană) și constă în obligația funcționarului de a se abține „de la
divulgarea neautorizată a informațiilor aduse la cunoștința sa în exercițiul funcției, mai puțin

4
în cazul în care aceste informații nu au fost deja făcute publice sau sunt accesibile
publicului”.
Principiul transparenței
În ceea ce privește principiul transparenței, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 litera
e din Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, obligația
de transparență reprezintă datoria autorităților administrației publice de a informa și de a
supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea
deciziilor administrative și la minutele ședințelor publice.
Problema transparenței în activitatea administrației este în prezent pusă cu insistență nu
numai pentru administrația publică, dar și pentru întreaga viață publică din țara noastră.
Tot mai multe țări au adoptat sau sunt pe cale de a adopta acte normative menite să asigure
exercitarea efectivă a dreptului la informație. Deși majoritatea acestor țări dispun de
prevederi constituționale care garantează accesul liber la informația de interes public, s-a
constatat că respectarea acestui drept este problematică în absența unei legislații speciale,
care să trateze într-o manieră uniformă și coerentă accesul la informațiile aflate în posesia
instituțiilor publice.
Aplicarea reală a principiului transparenței ar duce la o mai mare încredere în legi și
reglementări, din moment ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesați.
Încrederea în cadrul legal va avea ca rezultat un mai mare grad de respectare a legii, cu
consecințe pozitive asupra dezvoltării economice și a menținerii unor relații de cooperare
între aparatul guvernamental și societate.
Legea transparenței asigură deschiderea activității administrației publice centrale și locale
către cetățeni prin intermediul a două mecanisme importante:
 Participarea publicului la procesul de elaborare a reglementărilor; 2
 Participarea publicului la procesul de luare a deciziilor.
Spre deosebire de Legea accesului la informațiile de interes public, care permite accesul
cetățeanului la informațiile publice gestionate de diverse instituții publice, legea
transparenței oferă posibilitatea cetățenilor de a participa activ la procesul de elaborare de
reglementări prin sugestii adresate autorităților administrației publice. De asemenea, spre
deosebire de democrația directă, Legea transparenței nu conferă cetățenilor dreptul de a
lua decizia finală cu privire la reglementările care vor fi adoptate. Acest rol va fi în
continuare asumat de autoritățile administrației publice care vor decide dacă includ sau nu
în proiectele de reglementări informațiile și sugestiile primite din partea cetățenilor,
organizațiilor neguvernamentale și asociațiilor oamenilor de afaceri, proiecte ce
urmează a fi adoptate. După acest moment, destinatarii reglementărilor, persoane fizice sau
juridice, au posibilitatea de a formula sugestii și recomandări cu privire la executarea
reglementările care le-au fost prezentate în stadiu de proiect.
În ceea ce privește participarea publicului la procesul de luare a deciziilor, legea prevede
posibilitatea celor interesați de a participa și de a-și exprima punctele de vedere în cadrul iar

5
ca și avantaje ale participării cetățenilor pentru administrația publică putem aminti
următoarele:
– restabilește și construiește încrederea între administrația publică și cetățeni;
– ajută administrația să identifice nevoile comunității mai repede și o satisfacție mai mare
pentru cetățeni;
– oferă gratuit administrației publice informații în legătură cu deciziile ce trebuie luate ;
– conduce comunitatea către consens și nu către conflict;
În expunerea principiului transparenței funcției publice, trebuie să menționam și importanța
pe care o are acest principiu în organizarea și desfășurarea concursurilor în procesul
recrutării funcționarilor publici.
Transparența se manifestă prin punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor
referitoare la modul de desfășurare a concursului, dând posibilitatea în același timp, datorită
caracterului său public, realizării unui control din partea candidaților, dar și a cetățenilor, în
general, asupra modalității în care se realizează recrutarea personalului în administrația
publică.
Așadar, discreția profesională face parte din categoria de obligații a funcționarilor publici și
constă de fapt în obligația acestora de a nu dezvălui informații care nu au caracter public, în
timp ce transparența se manifestă prin obligația funcționarilor publici de a satisface
solicitările de informare ale publicului, bineînțeles în limitele legale.

Întrebări posibile pentru un interviu

1. Ce te motivează?
Cel mai mult mă motivează propriile mele rezultate, îmi place când am un obiectiv pe
care reușesc să îl duc la bun sfârșit, atunci când am un termen limită și reușesc să
finalizez mult mai din timp. Mă simt motivată și atunci când reușesc să îmi instruiesc
colegii noi și văd rezultate bune în urma activităților lor. În același timp, mă simt

6
 motivată și de dorința mea de a progresa, de a-mi dezvolta aptitudinile și consider ca în
această instituție îmi pot forma o carieră de succes.
2. Cum vă conformați dispozițiilor superiorilor dumneavoastră?
Îmi place să îmi duc la bun sfârșit sarcinile iar atunci când primesc o dispoziție de la
superiorul meu, întotdeauna o respect. Mai mult decât atât, caut varianta cea mai bună de
a soluționa problema și de a avea rezultatul dorit. Îmi place deasemenea să am o relație
deschisă cu superiorul meu și să ne consultăm acolo unde este nevoie.

3. Cum faceți față criticilor?

Îmi asum întotdeauna greșelile cu calm și încerc ca pe viitor să țin cont de cele aduse la
cunoștință. Atâta timp cât criticile vin cu scopul de a te corecta, nu văd o problemă în
acceptarea acestora.

4. Care este stilul dumneavoastră de lucru?

4.1. Lucrați în echipă?
4.2. Care sunt abilitățile dumneavoastră interpersonale?
Îmi place să spun despre mine că sunt o persoană implicată și responsabilă, dar și răbdătoare.
De aceea adopt un stil de lucru care să mă caracterizeze. Fiind o persoană comunicativă
reușesc să fac echipă bună cu partenerii mei, să ne ascultăm, să ne sfătuim iar la final
rezultatul să fie cel așteptat. Lucrez în echipă și chiar îmi place acest lucru.

5. Sunteți un bun jucător în echipă?

Încă din timpul școlii gimnaziale mi-am dezvoltat această abilitate de a lucra în echipă și
cu trecerea anilor, proiectele de grup au fost din ce în ce mai palpitante. Consider că sunt
un bun jucător în echipă reușind mai mereu să îmi coordonez membrii echipei ca la final
rezultatul să fie cel dorit.

6. Cum lucrați în echipă?

Secretele formării unei echipe solide sunt comunicarea și încrederea. În experiența mea
profesională am dezvoltat această latură, a muncii în echipă și pot afirma faptul că sunt un
bun jucător în echipă, reușind de cele mai multe ori să îmi stimulez colegii și să ducem la
bun sfârșit ceea ce ne-am propus.

7. Când ați început activitatea întru-un nou loc de muncă, cum ați stabilit relații bune
cu noii colegi și cu conducerea?
Consider că secretul este comunicarea. Respectul, implicarea, comunicarea, au fost
factorii care au dus la stabilirea unei relații bune cu superiorii mei dar și cu colegii.

7
8. Ce ați face dacă superiorii v-ar aloca o sarcină pe care nu sunteți pregătit să o
îndepliniți?
Dacă în urma evaluării sarcinii constat că nu sunt pregătită pentru a o îndeplini, în primul
rând mă documentez. Orice sarcină nouă pentru mine este o provocare dar și o modalitate
de a-mi demonstra mie că pot învăța lucruri noi și că pot finaliza cu succes cele atribuite.
9. Cum abordați un proiect obișnuit?
Atunci când interesul este de a finaliza un proiect cu succes, organizarea trebuie să fie
cuvântul cheie. Obișnuiesc să pun pe foaie pașii ce trebuie parcurși iar apoi să dezvolt
fiecare etapă pentru ca la final rezultatul să fie cel așteptat.

10. Cum lucrați în condiții de stres?

Stresul ar trebui privit ca o provocare. Inevitabil sunt uneori momente sau situații în care
stresul apare la locul de muncă însă acest lucru mă determină să fiu mai bună, mai
concentrată și reușesc de fiecare dată să îmi îndeplinesc sarcinile de serviciu.