PORTUGALIA

STUDENT:
Bejinariu (Kui) Maria

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………pag. 3
Cap. I – Prezentare generală……………………………………………………….pag. 4
Cap. II – Mediul natural…………………………………………………………...pag. 5
2.1. Relief……………………………………………………………………..pag. 5
 2.2. Clima……………………………………………………………………..pag. 6
2.3. Flora şi fauna......…………………………………………………………pag. 6
2.3.1. Flora…………………………………………………………………..pag. 7
2.3.2. Fauna………………………………………………………………….pag. 7
Cap. III – Istoria ţării………..……………………………………………………..pag. 8
Cap. IV – Mediul cultural………………………………………………………….pag. 11
Cap. V – Economia………………………………………………………………..pag. 16
Cap. VI – Demografie, împărţirea teritorială……………………………………...pag. 19
6.1. Demografia..............................................................................................pag. 19
6.2. Împărţirea teritorială................................................................................pag. 19
6.3. Căi de acces…………………………………………………………….pag. 21
Cap. VII – Turismul................................................................................................pag. 22
7.1. Principale atracţii......................................................................................pag. 22
7.2. Strategia turistică………………………………………………………..pag. 30
Cap. VIII – Calculul şi interpretarea indicatorilor economici……………………pag. 33
8.1. Indicatorii cererii turistice globale şi interne……………………………pag. 33
8.2. Indicatorii relaţiei cerere-ofertă şi ofetă-cerere…………………………pag. 34
8.3. Indicatorii densităţii turistice ...…………………………………………pag. 35
8.4. Indicatorii potenţialului turistic al pieţelor……………………………...pag. 37
8.5. Indicatorii efectelor economice…………………………………………pag. 38
8.6. Analiza balanţei turistice şi a balanţei de plăţi………………………….pag. 41
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Portugalia, ţară a contrastelor, combină modernul şi anticul, cultura latină şi obiceiurile

europene, o arhitectură deosebită şi o gastronomie specifică, şi o mare varietate de peisaje:
de la păduri(Costa verde şi Costa de Prata) şi munţi, la plajele nepoluate ale Coastei

2
Alentejane(Costa Alentejana) şi peisajele complexe ale arhipelagurilor Madeira şi Azore
(Açores).

Cu secole în urma, Portugalia era o pionieră a explorărilor în lumea intreagă. Până recent
însa, nu a avut prea mult succes în industria turismului. În afara de Lisabona, Algarve şi
insula Madeira, Portugalia era nedescoperită de majoritatea vizitatorilor. Astăzi, Portugalia
înfloreşte ca o bijuterie pură a turismului european. Istoria sa bogată şi tulburată, creată de
descoperirile secolelor XV şi XVI şi conducerea Statului nou din 1932 pana in 1974, este o
parte integrantă a ţării de astăzi.

Portugalia are suficiente locuri listate ca patrimoniu mondial de catre UNESCO şi

minunăţii naturale şi culturale pentru a atrage atenţia oricarui vizitator, pe o perioadă mai
indelungată de timp. Ţara are o diversitate surprinzătoare, o climă idilică şi locuitori
primitori, asta fără a mai menţiona imaginile de carte poştală a coastei stâncoase, plajelor
primordiale şi a pescarilor, străzilor pietruite, caselor văruite si castelelor de poveste.

Portugalia vă oferă oportunitaţi nelimitate, de la petreceri în staţiunile de litoral sofisticate,

la plimbări in centre medievale precum Lisabona, Porto, Braga sau Coimbra. Pentru a
explora locurile mai retrase, petreceţi o noapte într-o cabana romantică, o mănăstire sau un
conac situat într-un peisaj fascinant.

În privinţa sporturilor, Portugalia este o destinaţie de top pentru golf, tenis, pescuit, călărie,
windsurfing şi schi nautic. Alte experienţe de neuitat includ Fado, muzica soul a
Portugaliei, sărbatorile de la ţară, cu tradiţii folclorice vechi de secole, degustări de vinuri si
bucate delicioase din peşte.

CAP. I. PREZENTARE GENERALĂ

Portugalia (portugheză Portugal) sau Republica Portugheză

(portugheză República Portuguesa) este o ţară situată în
extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, având

3
graniţă cu Oceanul Atlantic în vest şi în sud, şi cu Spania în nord şi în est. De asemenea
include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore (Açores) şi Insulele
Madeira. Portugalia continentală este împărţită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo).
Alte râuri importante sunt: Douro, Minho şi Guadiana. Ca şi râul Tagus, toate izvorăsc din
Spania. În nord, relieful este format din munţi. Cel mai înalt punct al Portugaliei se află în
partea insulară: Mount Pico (2.351 m), în Azore. În sud, spre Algarve, relieful este format
mai ales din câmpii, şi clima de aici este ceva mai călduroasă şi mai uscată decât în nordul
răcoros şi ploios.
Denumire oficială: Republica Portugheză
Capitală Lisabona
Populaţie : 10.707.924 (iulie 2009)  • Populaţie 564.477 (2006)
Suprafaţa: 92,142 km2, care include uscatul: 91  • Coordonate
38°46′00″N 9°11′00″V
951 km2 si apa: 440 km2.
Limba oficială: portugheză
Religii: romano-catolici – 94%, protestanţi – 2%, alţii – 4%
Moneda: Euro
Forma de guvernământ: republică semi-prezidenţială
Ziua Naţionala :10 iunie (data la care a decedat poetul naţional Luiz de Camões - 1580)
Şeful statului: Preşedintele Aníbal António CAVACO SILVA (2006)
Prim-ministru: José SÓCRATES CARVALHO PINTO DE SOUSA (2005)
Ministru de Stat şi al Afacerilor Externe: Luís Filipe MARQUES AMADO (2006)
Parlament (unicameral) – Adunarea Republicii
Cel mai adanc punct: Oceanul Atlantic 0 m
Cel mai inalt punct: Ponta do Pico pe Ilha do Pico in insulele Azore 2,351 m

CAP. II. MEDIUL NATURAL

2.1. RELIEFUL

Relieful Portugaliei corespunde marginii

vestice a vechiului soclu al Mesetei Iberice şi se
prezintă diferenţiat la N şi S de fluviul Tejo.
Portugalia nordică este predominant muntoasă,

4
constituită din lanţuri paralele (NE-SV), cu altitudini moderate: Serra de Marão (1 415 m),
Serra de Nogueira (1 318 m), Serra de Caramulo, Serra de Estrela (cu altitudinea maximă
de pe teritoriul ţării: Pico de Serra, 1 991 m). Portugalia sudică este ocupată de câmpii
vălurite (Alentejo) şi platouri joase, limitate de lanţuri muntoase, între care, în S, Serra de
Monchique (902 m altitudine maxima) şi Serra de Malhao. Ţărmul (832 km) este jos şi
rectiliniu. Partea insulară este constituită din arhipelaguri vulcanice Azore/Açores (2 355
km²), aflat la cca 1 500 km V de Portugalia şi compus din 9 insule mari (São Miguel, Pico,
Faial ş.a.) şi Madeira (797 km²), cu insula Madeira (740,6 km²), Porto Santo, Selvanges
ş.a., la 500 km de ţărmul african (Maroc).
În inima ţării, coborând spre Tagus, se întinde o frumoasă regiune muntoasă, unde
lumea mai are încă timp pentru a savura viaţa. În extrema nord-estică a ţării, piatra e
sufletul acestei regiuni: granitul templelor şi caselor, versanţii stâncoşi şi stabilitatea unui
popor care şi-a păstrat dansurile şi cântecele (cu o puternica influenta celtica), festivităţile
şi procesiunile care combină o moştenire păgâna cu ritualuri creştine de secole. Întrucât
regiunea este preponderent agricolă, turistul se poate delecta aici într-o mare varietate de
delicatese (fripturi, mezeluri, branzeturi şi vinuri alese) şi se poate bucura de linistea unui
popor care trăieşte în continuare în comunitate îi pentru care ospitalitatea a fost
dintotdeauna primul instinct.

2.2. CLIMA

Clima Portugaliei este de tip continental, influenţată în mare măsură de Curentul

Golfului, Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană. Iernile sunt aici blânde, cu multe
precipitaţii, iar verile sunt toride şi secetoase. Influenţa Curentului Golfului se simte cel
mai puternic în provincia Minho din nord-vestul ţării, unde aerul e umed şi plouă mai des.
În nordul ţării se schiază în munţii Serra de Estrela şi Bragança. Regiunile centrale au o
climă de tranziţie, cu veri toride şi uscate, seceta durând uneori şi o lună întreagă, şi cu
ierni blânde. Clima din sud este de tip subtropical, mediteraneean, de obicei caldă şi uscată,

5
cu ierni blânde. Vara, temperaturile sunt în jur de 24˚C şi precipitaţiile sunt foarte rare. În
regiunea Algarve soarele străluceşte aproape în continuu. Pe Insulele Azore şi Madeira
domneşte în permanenţă o climă blândă şi plăcută. Temperaturile variază iarna între 9 şi
12˚C.
Climă temperat-oceanică, cu temperaturi relativ uniforme pe litoral şi cu amplitutini în
interior, cu precipitaţii relativ bogate,care scad de la N(2 500mm) la S(1 100mm) şi de la V
la E.
Influenţele Oceanului Atlantic sunt foarte importante, însă latitudinea dă Portugaliei un
climat mediteranean. Oraşul Porto din nord are o temperatura medie de 9*C iarna şi 20*C
în iulie, cantitatea de precipitaţii fiind de 110 cm, din care majoritatea cad iarna. Faro, de
pe coasta de sud, are o temperatura medie de 12*C în ianuarie, 24*C, în iulie, cantitatea de
precipitaţii totalizând 45 cm pe an.

2.3. FLORA ŞI FAUNA

Fauna şi flora Portugaliei sunt, ca şi clima acesteia, influenţate de vecinătatea Mării

Mediterane şi a Oceanului Atlantic. Astfel, teritoriul portughez este alcătuit din două zone
distincte din punct de vedere al climei şi vegetaţiei: nordul muntos, cu flora specifică
zonelor temperate, şi sudul cu floră mediteraneeană.

2.3.1. Flora

Portugalia este un ţinut al stepelor şi al tufişurilor. Cresc aici şi copaci – eucaliptul,

pinul, ulmul, nucii şi stejarii – precum şi pomi fructiferi – lamâi, portocali, migdali,
smochini. Se cultivă şi viţă-de-vie. Printre plantele specifice din Portugalia se numără
măslinii şi stejarii de plută, care cresc în special în provincia Algarve. Portugalia se
mândreşte şi cu plante ca orhideele din Algarve, hibiscus, magnoliile şi aloe. Din mai până
în septembrie pe plantaţii se cojesc stejarii de plută.

6
 Deşi Portugalia are o multitudine de frumuseţi naturale, pe teritoriul ei se află un singur
parc naţional (Parque Nacionál Lebeda-Gerés). Alte zece zone au statutul de parcuri
naturale (parques naturais). În plus, există opt rezervaţii naturale (reserva naturais), trei
zone protejate (áreas de paisagem protegida) şi alte locuri în care natura se bucură de
protecţie. În total, natura este protejată pe 6,5% din teritoriul portughez .

Rock Rose(Castro Marim,Portugalia)

2.3.2. Fauna

Animalele cele mai răspândite pe teritoriul portughez sunt iepurele de câmp, iepurele de
casă şi vulpile. În nordul ţării trăiesc căprioare, porci mistreţi, vidre şi dihori. Foarte rar pot
fi întâlniţi şi râşi sau lupi, aceştia avîndu-şi refugiul în rezervaţia naturală Serra da Malcata.
De asemenea, în Portugalia trăiesc numeroase specii de păsări, ea aflându-se pe traseul de
migraţie dintre nordul Europei şi Africa. În apele oceanului sunt peşti cum ar fi sardelele,
codul sau tonul, din care se prepară mâncăruri foarte apreciate.

CAP. III. ISTORIA ŢĂRII

Împărţirea naturală a Peninsulei Iberice nu este de la vest spre est, ci de la sud spre
nord, separând cultura şi climatul atlantic de cel mediteranean. Totuşi, Portugalia cu
graniţele aproape stabilite în secolul al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi naţiuni din
Europa. A descoperit şi a pierdut un imperiu, şi-a abandonat şi şi-a recâştigat autonomia,
iar de la revoluţia din 1974, care a pus capat perioadelor dictatoriale, şi-a format noi
legături cu fostele sale posesiuni.

7
 Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei în antichitate a fost
supuse de romani în secolele 2-1 i. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este
cucerită în secolul al X-lea d. Hr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al XI-lea de
către vizigoţi, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea,
tinuturile cuprinse între râurile Minho şi Douro sunt desemnate cu numele de Terra
Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al oraşului Porto. În timpul Reconquistei
(secolele 9 - 13), pe teritoriul eliberat de sub dominaţia arabă ia fiinţă, în 1095, comitatul
Portugaliei, vasal Regatului León, iar în 1139 regatul independent portughez.
În 1147 este recucerită Lisabona (care va înlocui Coimbra ca reşedinţă regală), în 1249
provincia sudică Algarve, ultima aflată sunt stăpânire arabă.La încheierea Reconquistei
sunt trasate hotarele cu Spania vecină (1267), Portugalia fiind primul stat european care-şi
fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. În 1415 începe cucerirea
primelor aşezări de pe coasta nord-africană (Ceuta), apoi expansiunea pe litoralul Africii
Occidentale (călătoriile lui Henric Navigatorul); Bartolomeu Diaz atinge Capul Bunei
Speranţe, Vasco da Gama descoperă drumul maritim spre India, iar Pedro Alvarez Cabral
debarcă în 1500 pe litoralul Braziliei.
În secolul al XV-lea şi la începutul secolului al XVI-lea, Portugalia devine o mare
putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial (ins. Capului Verde, Angola,
Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsula Malacca, Ceylon,
Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului şi al înfloririi economice şi culturale fiind atins în
timpul domniei regelui Manuel I (1495 - 1521). La jumatatea secolului al XVI-lea,
Portugalia pierde statul de mare putere maritimă, cea mai mare parte a imperiului său
colonial fiind cucerită, în secolele 17-18, de Olanda şi Anglia.

Între 1580 şi 1640, Portugalia este anexată de către Spania. Lentul şi inexorabilul
declin nu poate fi oprit nici de reformele în sprijinul absolutismului luminat din timpul
regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constituţionale
(1822). În 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, îşi proclamă
independenţa. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani)
şi conservatori (regalişti), care răbufneşte în frecvente războaie civile.
La 5 octombrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică.
Lovitura de stat militara din 28 mai 1926 iniţiată de generalul Carmona, deschide calea

8
dictaturii lui António de Oliveira Salazar (ministru de finanţe din 1928), apoi prim-ministru
(1932 - 1968), care impune în 1933 o constituţie de tip fascisto-corporatist. În 1949
Portugalia devine membru fondator al NATO.
La 25 aprilie 1974 o insurecţie militară (Revoluţia Garoafelor Roşii), iniţiată de forţele
armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar (preşedintele
Américo Tomás şi prim-ministrul Marcelo Caetano) şi deschide calea reinstaurării
democraţiei. Se prăbuşeşte astfel, fără vărsare de sânge, ultimul şi cel mai vechi regim
dictatorial al Europei Occidentale.
Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare şi suveranitate este recunoscut oficial
la 19 iulie 1974, în anul următor dobândindu-şi independenţa Guineea-Bissau, insulele
Capului Verde, São Tomé şi Príncipe, Mozambic şi Angola. O relativă instabilitate politică,
tensiuni şi tentative de puciuri militare de stânga şi dreapta, frecvente restructurării în
lumea partidelor politice jaloneaza drumul Portugaliei spre o democraţie pluralistă
echilibrată, cale soldată cu admiterea ţării în 1986 în Uniunea Europeană, cu ocazia asta
pierzând o altă colonie asiatică, Macau, retrocedată suveranităţii chineze, în decembrie
1999.
Reflex al progresului economic îl constituie organizarea la Lisabona, în 1998, a
Expoziţiei Universale(Expo 98), cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de
către Vasco da Gama a drumului spre India.

Existând ca ţară independentă din 1143 (de la Reconquista) şi având un teritoriu aproape
constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele mai
vechi timpuri, pescuitul şi comerţul maritim au fost printre activităţile economice
principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună
cu dezvoltările tehnologice în navigaţie ale timpului au permis începerea expansiunii
9
portugheze şi progreselor în cunoaşterea geografică. După perioada ei de glorie mondială
din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunăstarea sa prin distrugerea
Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, prin ocuparea sa în timpul Războaielor
Napoleoniene şi prin pierderea coloniei sale Brazilia, în 1822.
Între 1974 şi 1987 se succed 16 guverne. Sub influenţa Partidului Comunist forţele
armate impeimă în primii ani de democraţie un program de radicale reforme economice şi
sociale. După 1982 atribuţiile funcţiei prezidenţiale,ocupată cu precădere de militari, sunt
reduse în favoarea primului-ministru ţi a parlamentului.
Alegerile legislative anticipate din 20 februarie 2005, au în Partidul Socialist, aflat de
trei ani în opoziţie, un învingător categoric(45,1 %din sufragii şi majoritatea absolută în
parlament). Tânărul şi charismaticul ministru al Mediului din anii 1999-2002 José Sócrates
(ales lider al PS) depune, la 12 martie 2005, jurământul în calitate de nou şef al guvernului.
Scrutinul electoral pentru funcţia de preşedinte, din 22 ianuarie 2006 dă câştig de cauză
reprezentantului PSD, Anibal Cavaco Silva (50,6 % din voturi). Pentru prima dată de la
Revoluţia din 1974 funcţia de şef al statului revine unui reprezentant al dreptei.

CAP. IV. MEDIUL CULTURAL

Cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale dobândite de un popor şi

transmise din generaţie în generaţie.
Literatură
În Portugalia, literatura îşi începe epoca de aur prin realizarea de texte (cronici) care
glorifică faptele regilor, a nobililor şi a ţării, toţi luând parte, din 1415, anul ocupării
Ceutei, la faptele eroice ale cuceririi şi ale descoperirilor maritime. Teatrul se află în
momentul său de apogeu în această perioada prin Gil Vicente.

10
 Coincizând cu momentul de apogeu al istoriei sale, literatura portugheză atinge, în
1550, faza sa clasică. Camões publică Lusiada în 1572. De asemenea, mişcarea umanistă
îmbogăţeşte literatura portugheză. Romantismul se va manifesta prin scriitori precum:
Almeida Garrett şi Camilo Castelo Branco.

De la stânga la dreapta: primul rând de sus-> Afonso

Henriques, Gil Vicente, Garrett; rândul din mijloc-> Antero de Quental, Luís de Camões, Eça de Queiroz;
rândul de jos-> Fernando Pessoa, Camilo Castelo Branco, Ferreira de Castro

Mai târziu, în secolul al XIX-lea, un grup de intelectuali (Generaţia de la 1870) vor

introduce realismul în Portugalia. În această perioadă, se remarcă şi Eça de Queirós,
considerat a fi cel unul dintre cei importanţi prozatori portughezi. În epoca modernă,
cunoscut este poetul Fernando Pessoa şi José Saramago care în 1998 obţine Premiul Nobel
pentru Literatură. Limba este componenta principală a culturii unui popor întrucat cea
mai mare parte a culturii unei societăţi se regăseşte în limbajul vorbit. Ea reflectă natura şi
valorile culturii.
Limba oficială a Portugaliei este portugheza, din familia indo-europeană, grupul
iberoromanic,vorbită de aproape toată populaţia. Sistemul de scriere este alfabetul latin.
Portugheza, cu un numar de vorbitori ca prima sau a doua limbă evaluat la 188 milioane,
limbă oficială sau naţională în cinci ţări, este situată pe locul 9 în lume după numărul de
vorbitori, numărul şi populaţia ţărilor în care se vorbeşte, numărul principalelor domenii
care o utilizează pe plan internaţional, puterea economică a ţărilor care o folosesc şi
prestigiul socio-literar.

11
Artă şi arhitectură

Portugalia, ţară cu o tradiţie bogată în domeniul călătoriilor pe mare şi al descoperirilor

geografice, este situată în Peninsula Iberică şi are ieşire la Oceanul Atlantic. Istoria ţării şi-
a pus amprenta asupra culturii sale, influenţele maure şi orientale asupra arhitecturii şi artei
fiind evidente.
De-a lungul ultimilor 3000 de ani, teritoriul portughez a stat mărturie trecerii a
numeroase civilizaţii. Fenicienii, grecii, celţii, cartaginezii, romanii şi arabii au avut un
puternic impact cultural. În secolul al XV-lea, cutezătorii exploratori portughezi, conduşi
de Vasco da Gama, au descoperit noi teritorii, care au permis extinderea imperiului peste
mări. Universitatea din Coimbra, creată în 1290, este una din cele mai vechi universităţi ale
Europei.

Torre de Belém
Patrimoniul cultural a fost îmbogăţit prin contribuţia a numeroşi artişti portughezi,
printre care poeţii Luís de Camões şi Fernando Pessoa. În domeniul sportului, talentul
fotbalistului Cristiano Ronaldo se bucură de un renume mondial.

Festivităţi dedicate celor trei sfinţi cunoscuţi sub numele de „Santos Populares” (sfinţii
populari) au loc în toată Portugalia în cursul lunii iunie a fiecărui an. Caracterizate prin
manifestări de dans şi muzică populară, aceste festivităţi se remarcă mai ales prin fado –
gen muzical tradiţional melancolic.
Atracţii pe care nu trebuie sa le rataţi sunt Torre de Belém şi Mănăstirea
Ieronimiţilor(Mosteiro dos Jerónimos), ambele aflate pe lista UNESCO de patrimoniu
mondial, precum şi noua colectie Berardo de arta moderna.

12
 Mosteiro dos Jerónimos

Azulejos” este cuvântul portughez pentru placa de ceramică decorată. Se întâlneşte pe

multe clădiri din Portugalia. Azulejo se foloseşte foarte mult în arhitectură pentru placarea
suprafeţelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat.

Temele oscilează între relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie

religioasă şi o gamă extinsă de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe
pereţi, în palate, grădini, edificii religioase (biserici, mânăstiri), imobile şi locuri publice.
Cu diferite caracteristici, acest material a devenit un element de construcţie răspândit în
diverse ţări, în Portugalia fiind asumat ca un important suport pentru expresia artistică
naţională de-a lungul a mai mult de cinci secole. Acest material convenţional e folosit
pentru costurile sale reduse, şi posibilităţile mari de calificare estetică a unui edificiu.
Azulejo e considerat azi ca una din producţiile cele mai originale ale culturii portugheze,
care se prezintă într-o carte ilustrată printr-o mare bogăţie cromatică, nu numai istoria, dar
şi mentalitatea şi gusturile fiecărei epoci.

13
Capela Oaselor.Biserica São Francisco din Évora care datează de la sfârşitul secolului al
XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea, are o capelă remarcabilă, Capela dos Ossos.
Această încăpere bizară şi macabră este în întregime decorată cu şiruri de oase aparţinând
la vreo 5.000 de oameni. A fost creată în secolul al XVI-lea de un calugar franciscan.
Craniile şi oasele nu au fost depozitate aici la întâmplare, amplasamentul lor a fost
determinat de multe gânduri creative.

La intrarea în biserică se întâlneşte următoarea inscripţie: „Nós ossos qui estamos, pelos
vossos esperamos” - „Noi, oasele, stăm aici aşteptându-vă pe voi”.

Bucătăria locală

Fiecare regiune a Portugaliei are propriile mâncăruri tradiţionale, preparate de obicei din
carne şi fructe de mare. Bucătăria portugheză este faimoasă şi prin cele o sută de moduri în
care poate fi gătit codul.
Cu toate că nu se observă chiar de la prima vedere, Portugalia este o ţară a adevăraţilor
cunoscători de mâncăruri rafinate. Bucătăria portugheză este influenţată mai ales de cea

14
italiană (romană) şi arabă, precum şi de gastronomia franceză şi spaniolă. Ingredientul de
bază al mâncărurilor din nordul şi centrul ţării îl constituie carnea de porc, ca garnitură
servindu-se cartofi, leguminoase şi varză. În sud şi în zonele de coastă se consumă în
principal peşte şi fructe de mare, iar ca garnituri orez, cartofi şi salate de legume cu ulei de
măsline.
Şi supele şi ciorbele se bucură de o mare apreciere. Dintre speciile de peşte, cea mai des
consumată este bacalhau (codul). Alte feluri de mâncare foarte răspândite sunt Pescada
grelhado - merlucius la grătar şi Bifé de atúm - file de ton prăjit. Mâncarea cea mai "de
rând" o constituie sardinele la grătar - Sardinhas assadas. O specialitate rafinată, dar foarte
scumpă, e Arroz de Marisco, orez fiert în abur, cu fructe de mare. Specialitatea culinară
specifică regiunii Algrave este Cataplana - scoici gătite înăbuşit cu ulei de măsline într-o
tigaie specială, împreună cu ardei graşi, ceapă, roşii şi diverse condimente.
În ceea ce priveşte băuturile, în orice restaurant puteţi comanda apă minerală (plată sau
gazoasă), precum şi o mare varietate de băuturi nealcoolice. Dacă doriţi cafea, cereţi "um
café" şi veţi primi o ceaşcă de espresso extrem de tare (atenţie, poate cauza palpitaţii!).
Vinul este unul dintre simbolurile naţionale în Portugalia, fapt dovedit şi de
multitudinea de crame de toate felurile - vinho da casa. Ginul portughez, coniacul şi whisky
sunt aici cele mai ieftine din Europa, dar calitatea este corespunzătoare preţului...Mult mai
interesant este sortimentul local de băuturi tari: medronha - rachiu din arbutus (Arbutus
unedo), figa - rachiu de smochine, ginginghy - rachiu de cireşe, bagaca - rachiu din coji de
struguri. Bearea este numită "cerveja" iar toate cele trei mărci portugheze de bere - Sagres,
Crystal şi Super Bock sunt foarte bune.

CAP. V. ECONOMIA

Portugalia a devenit o economie diversificată şi în continuă creştere, bazată pe servicii

de la aderarea la Uniunea Europeană în 1986. În ultima decadă, guverne succesive au
privatizat multe firme controlate de stat şi au liberalizat zone cheie ale economiei,
incluzând sectoarele financiar şi telecomunicaţii. Ţara s-a calificat pentru Uniunea

15
Monetară Europeană (EMU) în 1998 şi a început să folosească noua sa deviză, euroul, pe 1
ianuarie, 2002 împreună cu 11 alte economii membre UE.
Creşterea economică a fost deasupra mediei UE pentru marea majoritate a decadei
trecute, însă PIB pe cap de locuitor se situează la doar 75% din cel al economiilor de top
UE. Guvernul a eşuat în a domina un deficit extensiv şi în a realiza reforme structurale
necesare ridicării competivităţii economiei portugheze. Un sistem educaţional sărac a
devenit un obstacol în realizarea unei mai bune productivităţi sau în realizarea creşterii
economice. Portugalia a fost umbrită de producătorii cu costuri mai mici din Europa
Centrală sau Asia ca ţintă pentru investiţii străine directe.
Chiar dacă economia portugheză a cunoscut schimbări remarcabile înca din 1970,
Portugalia rămâne printe ţările cele mai puţin dezvoltate din Europa de Vest.La sfârşitul
secolului XX dezvoltarea economică a fost afectată de doua evenimente : revoluţia din
1974 şi intrarea Portugaliei in Comunitatea Europeana in 1986.
Anterior revoluţiei resursele industriale ,agricultura, şi resursele financiare erau
concentrate asupra câtorva familii bogate.Industria şi agricultura portugheza erau
ineficiente şi laborioase, iar investiţiile financiare erau direcţionate în mare parte Coloniilor
Africane profitabile.
Portugalia s-a alaturat Comunităţii Europene în 1986 şi a urmat o perioadă de tranziţie
ce a durat pana în 1992, adoptând cheile politicii organizaţionale. Acestea includ instituirea
tarifelor protecţioniste şi eliminând toate barierele în calea bunurilor şi a capitalului între
Portugalia şi statele membre.
Comunitatea Europeana a cerut Portugaliei să adopte reforma agricola.În calitate de
membru al Comunităţii Europene ,devenit formal în 1993, Portugalia şi-a revizuit structura
taxelor ,şi-a extins sistemul de prosperitate socială şi a privatizat multe industrii
naţionalizate.
În plus ,în pregătirea de a adopta moneda unică europeană, euro, Portugaliei i s-a cerut
reducerea deficitului bugetar anual şi adoptarea unei noi reforme economice.
Economia Portugaliei a beneficiat de creşterea legăturii cu Europa şi din partea UE
financiar a beneficiat de fonduri pentru infrastructură.
Portugalia a pătruns cu paşi repezi către creşterea standardelor de viaţă din 1980, dar
încă mai are de făcut progrese în faţa multor provocări.

16
 În 2000 ,după o perioadă de recensiune şi de creştere a şomajului ,economia Portugaliei
a făcut progrese surprinzătoare privind media europeană. Economia portugheză a cunoscut
deasemenea o dezvoltare integrală.
Manufacturile şi serviciile sunt concentrate în zonele de coastă din Vest şi Sud.
Regiunile estice şi nordice continuă să se confrunte cu o stagnare şi un declin din punct de
vedere economic.
Cam 15% din forţa de muncă lucrează în agricultură, dar investiţiile reale în ferme sunt
mici. Culturile mari sunt porumbul şi grâul, alături de roşii, cartofi ,plută şi produse
silvicole. Strugurii sunt cultivaţi pentru vinuri-vin de masa ,precum şi vin de Porto şi
Madeira. În afară de produsele agricole, exporturile principale includ textile şi haine.
Alte produse sunt încălţăminte, produse alimentare, preparate şi ,tot mai mult,
instrumente electrice şi produse petrochimice. Valoarea mărfurilor produse în ţară în 2003
a fost de 148 miliarde de $.
Turismul şi schimbările externe ,în primul rând din munca portughezilor în străinătate,
sunt principalele aducătoare de valută străină. Portugalia rămâne una dintre cele mai sărace
ţări din Europa de Vest ,în ciuda dezvoltării economice care a început dupa revoluţia din
1974 şi a progreselor semnificative înregistrate după aderarea ţării la Uniunea Europeana în
anul 1986.
Printre produsele importate de Portugalia se numără produse din industria de maşini,
produse chimice,mijloace de transport, fier şi hotel, bumbac, diamante, cereale, carne, ţiţei.
În ceea ce priveşte exportul, Portugalia exportă îmbrăcăminte, textile ,produse din industria
de maşini, vin, produse petroliere, pluta, conserve de peşte, cherestea. În 2002 importurile
portugheze au totalizat 40 miliarde de $, iar exporturile 26.5 miliarde de $. Importantele
ţări în care Portugalia exportă sunt: Germania, Spania, Franţa, Marea Britanie, Belgia,
Italia. Sursele pentru import le constituie Spania ,Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie,
Belgia.
Sintetizând principalele trei realizari ale Portugaliei în cei 20 de ani care au trecut de la
integrare, Manuel A. Pinho pune pe primul loc realizarea unei creşteri medii anuale a PIB-
ului de 3%, una dintre cele mai puternice din Europa, pe o perioadă atât de lungă. O astfel
de medie asigură, în 20 de ani, dublarea veniturilor pe cap de locuitor.
A doua condiţie pentru reuşita integrării europene, în opinia sa, este programul de
privatizare. Dupa perioada de naţionalizare prin care a trecut în epoca totalitaristă,

17
Portugalia a demarat un program complet de privatizare, în urma căruia statul are, în
prezent, un rol extrem de redus în economie.
În Compania de Telecomunicaţii, statul deţine o acţiune de aur, în Electricitate - doar
25%, iar în sectorul bancar mai deţine o singură bancă, aceasta având o cotă de piaţă de sub
30%. Industria hârtiei şi celulozei, producţia de ciment, asigurările, transporturile navale şi
celelalte ramuri ale economiei au fost total privatizate. Băncile au fost esenţiale pentru
reuşita integrării.
Experienţa portugheză este semnificativa: mijlocul anilor ‘80 a constituit perioada de
consolidare şi începutul liberalizării sectorului bancar. În 1984, încep să-şi facă simţită
prezenţa primele bănci străine.
În prezent, piaţa portugheză, cu 7 milioane de clienţi şi peste 12 milioane de conturi
bancare la o populaţie de numai 10 milioane, poate fi definită drept una dintre cele mai
competitive şi consolidate din UE.

CAP. VI. DEMOGRAFIE, ÎMPĂRŢIREA TERITORIALĂ

6.1. DEMOGRAFIA
Portugalia este departe de a fi o ţară omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic şi
religios. Limba portugheză este vorbită în întreaga ţară, cu excepţia oraşului Miranda de
Douro, în care dialectul Asturian este recunoscut ca limbă oficială. Minorităţile, inclusiv

18
cele formate din imigranţii africani din fostele colonii, numără mai puţin de 100.000 de
oameni. Majoritatea populaţiei portugheze este de confesiune romano-catolică.

6.2. ÎMPĂRŢIREA TERITORIALĂ

Lisabona este cel mai mare centru economic al ţării: financiar bancar, comercial,
industrial (construcţie de maşini, reparaţii de superpetroliere, rafinarea petrolului, industria
chimică şi alimentară ş.a.). Important centru internaţional al transporturilor portuare şi
aeriene (aeroportul internaţional Portela), care leagă Europa cu America de Sud, Africa şi
Asia.

Principalul centru cultural ştiinţific şi universitar: Academia de Ştiinţe (fondata in

1779) şi alte trei academii, 6 universităţi (intre care Universidade de Lisboa, cea mai veche-
fondata în 1288-din Portugalia) şi alte instituţii de învăţământ superior, cca 30 de societăţi
ştiinţifice (între care Societatea geografică, fondata în 1875, Institutul Camões, fondat în
1929) numeroase institute de cercetare, cca 20 de biblioteci (Biblioteca Naţională, fondată

19
în 1796, peste 2 mil. de volume, Biblioteca Fundaţiei Calouste Goulbenkian ş.a), 16 muzee,
câteva teatre, orchestra simfonica, gradina zoologică.

Portugalia, este divizata în 18 regiuni.

     1. Aveiro
     2. Beja
     3. Braga
     4. Bragança
     5. Castelo Branco
     6. Coimbra
     7. Évora
     8. Faro
     9. Guarda
     10. Leiria
     11. Lisboa (Lisabona)
     12. Portalegre
     13. Oporto (Porto)
     14. Santarém
     15. Setúbal
     16. Viana do Castelo

20
     17. Vila Real
     18. Viseu

Portugalia insulară cuprinde două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore

(Açores) şi Insulele Madeira.
Fiecare district este subdivizat în municipalităţi (concelhos, singular - concelho).

6.3. CĂI DE ACCES

Traficul auto
În Portugalia, circulaţia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului.Starea generală
a drumurilor şi infrastructurii este foarte bună. Funcţionează sistemul priorităţii de dreapta.
Limitele de vitezã admise : 50 km/hîn interiorul localităţilor; 90 km/h, în afara localităţilor
şi 120 km/h pe autostrăzi. Nivelul amenzilor este de până la 1500 de euro, în funcţie de
prevederile articolului de lege încălcat. Deţinerea unei asigurări auto valabile (carte verde)
este obligatorie pe toată durata prezenţei în Portugalia.
Pentru circulaţia autovehiculelor pe autostrăzi se percep taxe (în valoare de aproximativ
5 euro / 100 km), iar accesul pe cele două poduri din Lisabona “Vasco da Gama” şi “25
Aprilie”, în funcţie de tipul vehiculului (între 1 şi 10 euro). Parcarea autovehiculelor în
localităţi este strict reglementată şi semnalizată. Tarifele sunt de 0,5 euro/oră. Poliţia
portugheză controlează frecvent parcările cu plată şi dispune, de regulă, ridicarea
vehiculului pentru care nu s-au achitat taxele de parcare. Recuperarea vehiculului se face
numai după achitarea unei amenzi substanţiale (300 euro).
Transporturile aeriene

21
 Cadrul juridic necesar pentru desfăşurarea cooperării româno-portugheze în domeniul
transporturilor aeriene este reglementat de „Acordul privind transportul aerian civil încheiat
între Guvernul României şi Guvernul Portugaliei”( 8 februarie 1975).
Momentan, Portugalia deţine un număr de 66 de aeroporturi, dintre care cel mai mare
fiind aeroportul Lisboa situat în capitala ţării. Aeroporturi internaţionale se mai găsesc la
Porto şi la Faro, dintre care ultimul s-a dezvoltat recent datorită traficului turistic spre
Algarve.
Transporturile feroviare
Lungimea reţelei de căi ferate este de 3.588 km şi există 52.000km şosele, din care însă
numai 18.878 sunt drumuri naţionale. Principalele legaturi se întind din nord spre sud de-a
lungul depresiunilor de pe coastă, de la Porto până la Lisabona şi Leixoes sunt cele mai
mari porturi.

CAP. VII. TURISMUL

Frumuseţea ţării, calitatea serviciilor turistice şi colaborarea cu cei mai buni parteneri
locali au transformat Portugalia într-o destinaţie de succes, fiind preferată tot mai mult de
români.
  Cerul albastru, golfurile minunate cu ţărmuri însorite, culorile strălucitoare, pădurile de
stejari şi plantaţiile de măslini, castelele şi pousadas sunt doar o parte din atracţiile turistice
ale Portugaliei.
  Ţara navigatorilor şi a cuceritorilor, ţara lui Vasco da Gama, ţara miracolelor, ţara
combinaţiilor fascinante de stiluri de arhitectură, ţara vinului de Porto, Portugalia este o
ţara ce trebuie vazută.

7.1. PRINCIPALE ATRACŢII

LISABONA

22
 Istoria oraşului are legături mitice cu Ulise şi nimfa Calipso, antice cu renumitul Iulius
Cezar, din momentul în care acesta anexeaza oraşul provinciei romane Lusitania, legături
romantice cu maurii cuceritori şi, începand cu 1147, cu Dom Afonso Henriques, primul
monarh portughez.
  Construit şi reconstruit dupa cateva mari cutremure, Lisabona are farmecul oraşelor
asezate pe malul râului. Tagus sau Rio Tejo, este animatorul vieţii din Piaţa Comerţului.
Castelul Sao Jorge şi fortificaţiile sale domină oraşul şi oferă cea mai frumoasă privelişte.

Alfama este cartierul maur, vechi şi norocos, scăpat întreg după un cutremur, aşezat la
poalele castelului, cu străzi înguste şi abrupte ce coboară spre malul raului.

Catedrala, construită de Dom Afonso după alungarea maurilor, are aerul unei fortăreţe şi
aminteşte de istoria zbuciumată a acelor vremuri.

Monumentul Masteiro dos Jeronimos, închinat marelui Vasco da Gama şi călătoriei sale
în India, este cel mai glorios monument al Lisabonei.

23
Bairro Alto este locul ideal pentru o după amiază de plimbări şi cumpărături. Cafenelele şi
restaurantele deschise de-a lungul promenadei au un farmec deosebit şi locul este foarte
căutat de turişti.

PORTO şi Valea Douro.

Porto este cunoscut în toată lumea ca una din cele mai bune mărci de vinuri. Prosperitatea
oraşului a început în epoca de aur cu expediţiile de descoperiri iniţiate de prinţul Henry.
Valea Douro este ţara vinului, valea binecuvântată a podgoriilor din care se face
“comoara” de Porto.

BRAGA sau Roma portugheză aminteşte de funcţia principală a provinciei romane,

Lusitania, cea a comunicaţiilor. La fel ca toate oraşele portugheze, Braga are biserici şi
catedrale în care stau înscrise momente şi întâmplări ale locului şi a ţării

COIMBRA este parte importantă din sufletul universitar al Portugaliei.

 Din 1308, Coimbra este dominată de viaţa universitară. Împrejurul Coimbrei se pot vedea
lagune strălucitoare, sate de pescari, păduri exotice şi mine antice din timpul romanilor.

24
EVORA are urme distincte ale cuceririi romane. Templul Dianei, ca loc de veneraţie
imperială, păstrează coloane corintice din granit antic.
Evora este un oraş ce trăieşte un prezent modern între zidurile cetăţii medievale, păstrând
intacte simbolurile care l-au făcut celebru.

SINTRA
Cu păduri luxuriante şi câmpie, Sintra este de mult timp staţiunea de vara a portughezilor
şi a străinilor, datorită frumuseţii sale naturale fiind declarată parte a Patrimoniului
Universal de UNESCO în 1995.
 Punctele de atracţie sunt Palatul Regal din sec XIV numit Palacio Nacional, alaturi de
Palacio da Pena, o capodopera arhitecturala cu parc cu lacuri şi lebede negre, Castelul
Maurilor, Palacio de Seteais, şi câteva muzee cu impresionante colecţii de jucării, de
sculpturi.

25
ESTORIL ŞI CASCAIS sunt două staţiuni învecinate, parte din Triunghiul de Aur, raiul
surferilor şi al jucătorilor de golf, prospere şi faimoase.
Estoril este vestit pentru apele termale şi aerul cosmopolit şi aristocrat; Cascais, pentru
strălucirea dată de curtea regală.
Deşi a fost odată o staţiune regală, Cascais are toată stralucirea Estorilului dar nu şi
reputaţia lui, dezvoltat în jurul vechiului port, cu multe biserici şi capele vechi. Remarcabil
este Palatul Muzeu Castro Guimaraes cu o impresionantă colecţie de cărţi, Muzeul
Mării, lângă orăşel fiind Boca do Inferno, o intrare stâncoasă îngustă cu arcade şi caverne
.

Aproape de Lisabona, aceste staţiuni învecinate sunt bine conectate de oras, convenabile
pentru explorare spre nord, până la Sintra, şi de asemenea o încantare pentru surferii şi
jucătorii de golf.
La început o mică staţiune, Estoril a devenit pe parcurs o destinaţie preferată de regii
europeni exilaţi printre care şi regele Carol al României, fiind denumită “Riviera
Portugheză” având un Casino, grădini frumoase, terenuri de golf şi o atractivă plajă de
nisip, Tamariz.
În timpul verii se organizează concerte şi recitaluri în Catedrala din Estoril şi alte locatii
impresionante.

26
ALGARVE, sau sudul exotic al Portugaliei este teritoriul de "plajă" pentru turişti. Algarve
are privilegiul unei ierni foarte blânde, când, în unele zile se poate face plaja la piscina.
Iarna din Algarve seamănă cu lunile aprilie - mai din Romania.
 Preferată de fenicieni, cartaginezi şi celţi, cântată de poeţii mauri, vizitată de milioane de
turişti, zona Algarve este una din atracţiile turistice portugheze în toate anotimpurile.

Orase, statiuni si puncte de interes in zona Algave

Albufeira: staţiune importantă la malul Mediteranei portugheze; Praia da Falesia la vest şi

Praia de S. Rafael la sud; numele vine din vremea ocupaţiei maure, sec al 8-lea, Al Buhera,
când era un port comercial important.

  
Armaçao de Pera: oraş de coastă cu numeroase apartamente de vacanţă şi o plajă
nisipoasa largă, pe malul căreia sunt numeroase restaurante cu meniu de peşte proaspăt.
 Faro: este centrul administrativ al zonei cu o populaţie de 40 mii de locuitori. Oraşul a
fost înfiinţat de romani, ale cărui ziduri romane se mai păstrează şi astăzi, mai apoi ocupat
de mauri timp de 500 ani. Plaja oraşului, Ria Formosa face parte dintr-o rezervaţie naturală
de 17 mii ha, loc pentru păsările migratoare.
Lagoa: vechi oraş maur fortificat. În sud se află staţiunea Carvoeiro cu vile şi hoteluri
deluxe, terenuri de golf şi o plajă de nisip presărată cu forme bizare de stâncă.
Lagos: oraş foarte vechi, cartaginez,  apoi roman, maur şi din 1332 portughez, situat în
extrema sud-vestică a zonei, păstrează aerul cosmopolit al zestrei culturale de monumente
şi arhitectură.
 Luz: un sat de pescari cu o plajă superbă bordată de palmieri. Ca peste tot, de-a lungul
coastei, plaja este străjuită de blocuri de piatră cu forme ciudate. Este un loc ideal pentru
surf, scuba şi pescuit.
27
 Portimao: oraş situat la gura de vărsare a râului Arade, are istoria legată de fenicieni,
greci şi cartaginezi, când era un mic port comercial.
Astăzi este una din importantele staţiuni portugheze. Plajele sale Praia da Rocha şi Praia da
Vau sunt foarte căutate de turişti.

MADEIRA este principala insulă din micul arhipelag cu acelaşi nume situat la sud vest de
Lisabona, în oceanul Atlantic. Numele insulei, "lemn", a fost dat de marinarii portughezi, în
anul 1420, din cauza pădurilor tropicale, dense, care acopereau insula.
Aflată la 600 Km vest de coasta Marocului, Madeira uimeşte prin culoarea verde a
pădurilor şi grădinilor în terase ce par imense opere de arta.

I se mai spune “Vasul floral plutitor” sau “Grădinile Domnului”. Drumurile din nordul
insulei străbat tuneluri tăiate în stânci abrupte, urmăresc serpentine înguste şi trec pe sub
cascade neaşteptate.
Un sejur în Madeira înseamnă un sejur încântător, calm şi activ în acelaşi timp.
Madeira este un tărâm de vis, un colţ din raiul îndrăgostiţilor aşezat în albastrul Oceanului
Atlantic.

28
Există o mare gamă de oportunităţi pentru a vă satisface cererile dumneavostră de vacanţă:
ski nautic, surfing, diving, golf. Temperatura mării variază între 18 ºC si 24 ºC.
 De Revelion, în Insula Madeira are loc cel mai mare spectacol de artificii din lume,
spectacol intrat în Guiness Book.

INSULELE AZORE(AÇORES)

Arhipelagul Azore înseamnă 9 insule: Sao Miguel, Santa Maria, Terceira, Graciosa, Sao
Jorge, Pico, Faial, Corvo şi Insula Flores.

 Situat la 1460 km de Coasta de est a Europei şi la 3750 km de America de Nord,

Arhipelagul Insulelor Azore a fost descoperit în prima jumătate a secolului 15, de nişte
navigatori portughezi. De o frumuseţe rară, Azorele vă aşteaptă cu albastrul sau verdele
lacurilor, fertilele preerii, craterele vulcanice, azaleele colorate, biserici din secolul 15.
Insulele Azore sunt un alt fel de rai pe Pământ, un loc unde timpul pare încremenit.

29
9 insule de o frumuseţe remarcabilă, plutesc în Oceanul Atlantic povestind istorii
romantice, şi legende de neânţeles, uimind privitorul cu cratere stranii agăţate de nori.
Există, relativ, puţine plaje largi, nisipoase.
SAO MIGUEL - cea mai mare insulă cu Ponta Delgada, capitala, unde gasim monumente
ce merită vizitate, majoritatea fiind construite în sec. 16-18:
 Muzeul Carlos Machado şi bisericile Sao Sebastiano, Sao Pedro, Colégio and Nossa
Senhora da Conceição; mănăstirea de maici Nossa Senhora da Esperança şi Capela Santa
Ana, palatele: Fonte Bela şi Santa Ana; Conceição şi Santa Catarina; Casa de Carlos
Bicudo şi Paços do Concelho. Alte locuri de vizitat: Caldeira das Sete Cidades (lacuri verzi
si albastre), Lagoa do Fogo; Ribeira Grande; Vale das Furnas ( piscine cu ape termale
calde) şi Vila Franca do Campo.

Laguna- Sao Miguel(de sus se pot distinge 2 culori,verde şi albastru, din cauza depozitelor minerale)

7.2. STRATEGIA TURISTICĂ

Condiţiile naturale şi clima au determinat o politică care vizează dezvoltarea turismului,

importantă sursă de masă monetară externă.

30
 Uniunea Europeană acordă importanţa cuvenită turismului, care contribuie substanţial
la atingerea obiectivelor sale economice şi sociale. Membru a UE din 1986, Portugalia se
bucură în prezent de o creştere economică sănătoasă. Turismul, cu toate componentele sale,
este astăzi cea mai dezvoltată industrie în economia Portugaliei, cu cea mai mare rată de
creştere.
Datorită turismului, anul trecut, Portugalia a atins rata de 6,5% din PIB-ul portughez,
reprezentând suma de 10,4 mil euro. Conform datelor WWTC , turismul a contribuit anul
trecut la creşterea economiei naţionale de la 15, 4% la 16,9%.
Jean-Claude Baumgarten, preşedintele WWCT , aflânduse la conferinţa internaţională a
“Inovaţiilor în Turismul european ” a afirmat faptul că Portugalia reprezintă imaginea celor
mai bune servicii turistice europene.
Clasificarea structurilor de primire este diferită de la o comunitate la alta. Cele mai
multe comunităţi autonome clasifică structurile de primire astfel:
- unităţi turistice hoteliere
- unităţi turistice extrahoteliere
Din prima categorie fac parte: hotelurile, hostelurile şi pensiunile. Din grupul
hotelurilor fac parte hotelurile şi hotelurile-apartament. Hotelurile pot fi clasificate de la 5
la 1 stea, apartamentele şi hostelurile de la 4 la 1 stea, iar pensiunile de la 3 la 1 stea.
Din cea de-a doua categorie fac parte: apartamentele turistice, campingurile, zonele de
campare municipale, vilele de vacanţă, unităţile agro-turistice, hanurile, taberele şcolare şi
similare.
La nivelul anului 2004 Portugalia deţinea un număr de 106429 de locuri de cazare în
cele peste 1957 de hoteluri şi alte unităţi turistice extrahoteliere, însă numărul turiştilor a
crescut în anul 2006 pînă la cifra de 170969 locuri de cazare.
Datorită climei favorabile şi a celor 220 de zile însorite pe an, locurile de cazare sunt
ocupate în medie de până la 88%. Dintre acestea peste 75% din turişti preferă cazarea în
hoteluri. O ocupare de 99,8% uneori si 100% are loc în Zona Madeira în zilele de
sărbătorire a Carnavalului din Madeira, în perioada lunii februarie a fiecarui an, atât în
hoteluri, cât şi în alte unităţi extrahoteliere.
Pe perioada anului 2006, Portugalia a fost vizitată de cca 24mln de turişti, în special
veniţi din Germani, Marea Britanie, Franţa; Ţările Nordice etc.

31
 Făcînd o caracteristică a turiştilor, care au vizitat Portugalia, vom observa ca predomină
turiştii de genul feminin, fiind în proporţie de 51,6%, relativ cu 48,4% care o reprezintă
turiştii de genul masculin.
Portugalia, în special este vizitată de străini atît în scop turist, cât şi în scop de afaceri
sau alte scopuri.
De asemeni, Portugalia, şi-a propus elaborarea câtorva măsuri de dezvoltare a
industriei turismului:
- cadrul instituţional: dezvoltarea cooperării cu cât mai multe ţări
- schimbul de experienţă a angajaţilor din domeniul turismului
- dezvoltarea cadrului financiar şi anume atragerea mai multor investiţii în domeniul
turistic
- aprobarea diferitor proiecte din cadrul Programului de Intervenţie pentru
Calificarea Turismului
O creşterea a invaziei turiştilor în ţară s-a sesizat în anul 2004 odata cu evenimentul a
gărui gazdă a fot Portugalia şi anume Cupa Europeana de Fotbal. Calitatea serviciilor a fost
apreciată de către turişti fapt ce s-a observat în anii ulteriori. Atracţia turiştilor în această
ţara nefiind doar clima şi natura, ci şi desfăşurarea diferitor evenimente, cum ar fi:
Campionatul Internaţional de Golf, Grad Prix-ul din Porto cât şi alte evenimente cu
caracter sportiv.
Conform statisticilor pentru anul 2006, hotelurile din Portugalia au întegistrat un venit
de cca. 1480 mln euro, ceea ce înseamnă o creştere cu 11% in comparaţie cu anul 2005.
Hotelurile reprezintă cea mai mare piaţă a serviciilor hoteliere cu cca 1181 mln euro, adică
80% din venitul total, restul veniturilor fiind încasate din celelalte unităţi extrahoteliere:
pensiuni, apartamente în regim hotelier etc. Din punct de vedere geografic, cele mai
solicitate hoteluri, sunt cele aflate în zona Algarve şi în capitală, Lisabona constiduind cca
30% din totalitatea locurilor de cazare.

Datele statistice ale primului semestru al anului 2007, prezintă o creştere semnificativă
a locurilor de cazare ocupate în hoteluri cu o rată de 5,8% faţă de anul precedent. În acest
context se prevede o creştere şi mai mare, de aproximativ 8% a locurilor de cazare ocupate
în hotelurile Portugaliei, ceea ce este un lucru foarte important şi benefic pentru economia
ţării şi de sigur pentru dezvoltarea turismului.

32
 O altă măsură de dezvoltare a turismului este programul adoptat pentru turiştii tineri cu
o medie de vârtă între 15-25 ani, dintre aceştea 70% o reprezintă turiştii din interiorul ţării
şi doar 30% o reprezintă turiştii străini. Portugalia şi-a propus să dezvolte segmentul
respectiv pentru atracţia unui număr mai mare de turişti străini.
Autorităţile sprijină dezvoltarea în continuare a sectorului, pentru 2007 fiind prevăzută
derularea proiectului „Destinaţia Portugalia”, menit să consolideze poziţia de lider a ţării în
acest sector.

CAP. VIII. CALCULUL ŞI INTERPRETAREA INDICATORILOR ECONOMICI

8.1. INDICATORII CERERII TURISTICE GLOBALE ŞI INTERNE

33
 Durata medie a sejurului reprezintă numărul de zile petrecute de un turist într-o
anumită destinaţie sau într-o anumită unitate de cazare turistică.
Durata medie a sejurului se determină prin raportarea numărului total de înnoptări la
numărul turiştilor sosiţi.

numar innoptari
Sj 
numar turisti sositi

NUMĂR TURIŞTI
ANUL NUMĂR ÎNNOPTĂRI
SOSIŢI
2006 37 566 11 282
2007 39 737 12 321
2008 39 228 13563
Sursa: www.ine.pt

37 566
Sj 2006   3,3 zile / turist
11 282

39 737
Sj 2007   3,2 zile / turist
12 321

39 228
Sj 2008   2,8 zile / turist
13 563

Deşi numărul înnoptărilor şi al turiştilor a crescut de la un an la altul, durata medie a

sejurului a continuat să scadă de la an la an.

8.2. INDICATORII RELAŢIEI CERERE-OFERTĂ ŞI OFERTĂ-CERERE

Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare este un indicator important de

apreciere a eficienţei cazării. Se calculează ca raport între capacitatea de cazare efectiv
utilizată într-o perioadă dată(numărul de înnoptări) şi capacitatea maximă posibilă
teoretică(număr locuri cazare x zile de funcţionare a unităţii de cazare).

numar innoptari
CUC  x100
numar locuri cazare x numar zile functionale

34
 NUMĂR LOCURI
ANUL NUMĂR ÎNNOPTĂRI
CAZARE
2006 37 566 264 037

2007 39 737 264 747

2008 39 228 273 975

Sursa: www.ine.pt

37 566 37 566
CUC 2006  x100  x100  0,03%
264 037 x 364 96 109 468

39 737 39 737
CUC2007  x100  x100  0,04%
264 747 x 365 96 632 655

39 228 39 228
CUC2008  x100  x100  0,03%
273 975 x 365 100 000 875

8.3. INDICATORII DENSITĂŢII TURISTICE

Densitatea turistică oferă informaţii cu privire la gradul de solicitare a zonelor(ţărilor)

şi indirect a supramăsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor
turiştilor fără a fi perturbată viaţa şi activitatea rezidenţilor sau echilibrul ecologic al
zonelor.
Densitatea turistică în funcţie de populaţie

numar turisti sositi

Dp 
populatia tarii

mii(1000)

35
 NUMĂR TURIŞTI

ANUL SOSIŢI POPULAŢIE

2006 11 282 10 599,09

2007 12 321 10 617,57
2008 13 563 10 627,25
Sursa: www.ine.pt

11 282
Dp2006   1,06 turist / locuitor
10 599,09

12 321
Dp2007   1,16 turist / locuitor
10 617,57

13 563
Dp 2008   1,2 turist / locuitor
10 627,25

Densitatea turistică în funcţie de suprafaţă

numar turisti sositi

Ds 
sup rafata tarii

Suprafaţa Portugaliei = 92 391 km

11 282 000
Ds 2006   122,11 turisti / km 2
92 391

12 321 000
Ds 2007   133,35 turisti / km 2
92 391

13 563 000
Ds 2008   146,80 turisti / km 2
92 391

Se poate observa că această ţară nu se confruntă cu probleme privind numărul de turişti

ce revine fiecărui locuitor în parte, deci nu apar conflicte sociale între populaţia locală şi

36
turişti, în schimb numărul turiştilor comparat cu suprafaţa ţării,este foarte mare, ceea ce
poate avea efecte negative asupra mediului.
Cel mai important efect pozitiv este cel legat de economia ţării, creşterea produsului
intern brut(PIB), turismul contribuind în mare măsură la ridicarea soldului balanţei de
plăţi(SBP).
Ca efecte negative se pot enumera: deteriorarea resurselor turistice naturale şi
antropice, poluare excesivă, şi efectele psihice şi psihologice ce pot afecta populaţia ţării.

8.4. INDICATORII POTENŢIALULUI TURISTIC AL PIEŢELOR

Intensitatea turistică reprezintă gradul de antrenare turistică(măsura în care turiştii sunt

atraşi catre o activitate turistică).
Intensitatea netă este raportul dintre plecările de turişti în străinătate şi populaţia toatală a
ţării.
plecari de turisti
I neta  x100
populatia tarii emitatoare

ANUL PLECĂRI TURIŞTI VOIAJE POPULAŢIE

2006 3 250 14 532 10 599,09
2007 3 510 15 831 10 617,57
2008 3 820 17 383 10 627,25
Sursa: www.ine.pt

3 250
In2006  x100  30,66%
10 599,09

3 510
In2007  x100  33,05%
10 617,57

37
 3 820
In2008  x100  35,9%
10 627,25

Intensitatea brută este raportul dintre numărul de voiaje(plecări+sosiri de turişti) şi

populaţia ţării.

numar voiaje
I bruta  x100
populatia tarii

14 532
Ib2006  x100  137%
10 599,09

15 831
Ib2007  x100  149%
10 617,57

17 383
Ib2008  x100  163%
10 627,25

8.5. INDICATORII EFECTELOR ECONOMICE

Încasarea medie pe turist

incasari turistice totale
Inc / turist 
numar turisti sositi

ÎNCASĂRI TURISTICE
ANUL NUMĂR TURIŞTI SOSIŢI
TOTALE
2006 6 700 000 11 282
2007 7 400 000 12 321

38
 2008 7 440 000 13 563
Sursa: www.ine.pt

6 700 000
Inc / turist 2006   593,86 euro / turist
11 282

7 400 000
Inc / turist2007   600,60 euro / turist
12 321

7 440 000
Inc / turist 2008   548,55 euro / turist
13 563

Cheltuiala medie pe turist

cheltuieli turistice totale
Ch / turist 
numar turisti iesiti

CHELTUIELI NUMAR TURISTI

ANUL
TURISTICE TOTALE (PLECĂRI)
2006 2 658 000 3 250
2007 2 869 000 3 510
2008 2 939 000 3 820
Sursa: www.ine.pt

2 658 000
Ch / turist 2006   817,8 euro / turist
3 250

2 869 000
Ch / turist 2007   817,3 euro / turist
3 510

2 939 000
Ch / turist 2008   769,3 euro / turist
3 820

Indicele aportului turismului la PIB

39
 I  Incasari turistice  PIB x 100

mil. euro
ÎNCASĂRI
ANUL PIB
TURISTICE
2006 6 700 155 446
2007 7 400 163 119
2008 7 440 166 128
Sursa: www.ine.pt

I 2006  6 700  155 446 x 100  4,3 %

I 2007  7 400  163 119 x 100  4,5 %

I 2008  7 440  166 128 x 100  4,4 %

Ponderea cheltuielilor turistice in PIB

I  Cheltuieli turistice  PIB x 100

mil. euro
CHELTUIELI
ANUL PIB
TURISTICE
2006 2 658 155 446
2007 2 869 163 119
2008 2 939 166 128
Sursa: www.ine.pt

I 2006  2 658  155 446 x 100  1,7 %

I 2007  2 869  163 119 x 100  1,7 %

I 2008  2 939  166 128 x 100  1, 7%

8.6. ANALIZA BALANŢEI TURISTICE ŞI A BALANŢEI DE PLĂŢI

mil euro
INCASĂRI CHELTUIELI
ANUL SBT SBP SBP-SBT
TURISTICE TURISTICE
2006 6 700 2 658 4 042 (+) -19 343(-) -23 385(-)
2007 7 400 2 869 4 531(+) -23 225(-) -27 756(-)
2008 7 440 2 939 4 501(+) -18 986(-) -23 487(-)

40
 Sursa: www.ine.pt
SBT= Inc.tur. – Ch. tur.
SBT2006= 6 700 – 2 658 = 4 042 mil. Euro
SBT2007= 7 400 – 2869 = 4 531 mil. Euro
SBT2008= 7 440 – 2939 = 4 501 mil. Euro
SBP-SBT2006= -19 343 - 4 042 = -23 385 mil. Euro
SBP-SBT2007= -23 225 – 4 531 = -27 756 mil. Euro
SBP-SBT2008= -18 986 – 4 501 = -23 487 mil. Euro

Încasările turistice în această ţară sunt mai mari decât cheltuielile turistice,deci exportul de
turism este mai mare decât importul de turism, ceea ce înseamnă că avem o ţară
exportatoare de turism. Sosirile de turişti sunt mai mari decât plecările de turişti, fapt ce se
reflectă intr-un sold pozitiv al balanţei turistice.
Turismul internaţional în această ţară are un aport pozitiv la economia ţării. Soldul negativ
al balanţei de plăţi arată că avem de a face cu o ţară slab dezvoltată economic, al cărui
principal produs de export este turismul.

BIBLIOGRAFIE:
1. Turcu, D., Turcu, V. – Turism internaţional, Editura Eurostampa, Timişoara, 2009
2. Matei, H., Nicolae, I., Negruţ, S. – Enciclopedia Statelor Lumii, Editura Meronia,
Bucureşti, 2005
3. *** www.ine.pt
4. *** www.oecd.org
5. *** www.wikipedia.org/wiki/Portugalia

41
6. *** www.gfmag.com/gdp-data-country-reports/196-portugal-gdp-country-report
7. *** www.globalpropertyguide.com/Europe/Portugal/gdp-per-capita
8. *** www.tradingeconomics.com/Economics/Balance-Of-Trade.aspx?Symbol=PTE
9. *** www.turismodeportugal.pt

42