Subiectele cursului ”Metodologia expertizelor criminalistice”

1. Noţiune, obiectul şi sarcinile expertizei judiciare.

Experiza judiciară este o activitate de cercetare științifico-practică, efectuată în cadrul procesului

civil, penal sau contravențional (proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor
ercetări metodice cu aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnoco-științifice pentru
formarea unor concluzii argumentate cu privire la anularea la anumite fapte, circumstanțe,
obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman, ce pot servi ca probe într-un
proces judiciar.

Obiectul experizei îl constituie lucrurile, substanțele, urmele, documentele, faptele, fenomenele,

circumstanțele, corpul și psihicul uman, care sunt examinate în vederea descoperirii adevărului.

Sarcinile experizei sunt: de clasificare- rezolvarea sarcinilor de clasificareîn multe cazuri precede
identificarea. Ele sunt îndreptate spre stabilirea corespunderii obiectului cu caracteristicile
stabilite din timp și atribuirea lui, pe această bază la un anumit tip, gen, clasă.

De diagnosticare: constă în elucidarea mecanismului evenimentului infracțional, a tipului,

modalităților de aplicare a mijloacelor și procedeelor utilizate de infractor, consecutivitatea
acțiunilor, evenimentelor, fenomenelor, legăturilor cauzale existente între acestea, stabilirea
naturii, caracteristicilor calitative și cantitative ale obiectelor, paticularitățile pe care le au, stării
lor și semnalmentelor, care nu se pretează a fi percepute în mod nemijlocit.

De identificare- se efectuează pentru identificarea obiectului în temeiul înfățișării- reflectării,

zugrăvirii, imaginii, a urmelor.

2. Cunoştinţele speciale: esenţa şi formele utilizării lor.

Esența cunoștințelor speciale se înțelege un sistem de cunoștințe teoretice și deprinderi practice

într-un domeniu concret al științei, tehnicii, artei sau într-o meserie, însușite pe calea unei
pregătiri speciale și a experienței profesianale.

Formele utilizării: sub formă procedurală- cînd rezultatele lor au importanță probantă

Forma neprocedurală:

3. Apariţia şi dezvoltarea teoriei expertizei judiciare.

Originea este de la teoria experizei criminalistice, lansată la sfîrșitul anilor 50 ai sec xx.

Teoria experizei judiciare reprezintă un sistem de unoștințe prevind legitățile, metodele bazate pe
acestea, aplicate în diverse genuri de experize în cazul soluționării sarcinilor privind cercetarea
anumitor urme.

4. Metodologia expertizei judiciare.

Metodologia experizei este un sistem de operații (modalități, procedee) logice (sau)

instrumentale, aplicate în scopul obținerii unor date pentru soluționarea problemelor ce stau în
fața expertului.
Metode general-științifice: metode logice- analiza și sinteza; inducția și deducția; ipoteza;
analogia; abstractizarea; generalizarea;

Metode sensorial-raționale- observarea, descrierea, compararea, experimental expertual,

modelarea,

Metoda II- particular-științifice:metodaoptică,palpării fizice, efectului de ilusminicență,

convertizării electrono-optice, difuzo-copiativă prin contact, matematice, antropologice.

5. Clasificarea expertizelor judiciare. 

Expertize medico-legale și psihofiziologice;,tehnico-inginerești- subgrupat în : electrotehnică,

tehnico-incendiară, tehnică de construcții, tehnică a calculatoarelor; economice- contabile-
economico-financiară-economico-inginerească; biologice- botanică,zoologică,
ihtiologică,entomologică, microbiologică; agrare- agrobiologică,zooveterinară, veterinar-
toxicologică; ecologocice-ecologiei mediului, ecologiei biocenozei; obiectelor de artă-
tablourilor, obiectelor de anticariat.

6. Locul şi rolul expertizei judiciare in sistemul de probaţiune.

7. Statutul expertului judiciar

 persoană calificată și abilitată, conform legii, să efectueze expertize și să formuleze concluzii în

specialitatea în care este autorizată, cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale,
fenomene și procese, organismul și psihicul uman, şi care este inclusă în Registrul de stat al
experților judiciari;

8. Legislaţia privind activitatea în domeniul expertizei judiciare

PARLAMENTUL
LEGE Nr. 68
din 14-04-2016
cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar
Publicat : 10-06-2016 în Monitorul Oficial Nr. 157-162 art. 316
Anterior Legea 1086 din 23-06-2000

9. Principiile de activitate în domeniul expertizelor judiciare

Expertiza judiciară se efectuează în conformitate cu principiile legalităţii, respectării drepturilor

şi libertăţilor persoanei, independenţei expertului, obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor,
confidenţialităţii, imparţialităţii şi echităţii.

10. Instituţiile de expertiză judiciară

Centrul Național de Expertize Judiciare (cnej) a MJ

Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare a igp
Centrul de medicină legală
Direcția expertize judiciare a centrului național anticorupție

11. Drepturile conducătorului instituţiei de expertiză judiciară

ă restituie motivat, fără executare, actul de dispunere a expertizei judiciare, obiectele şi

materialele din dosar care urmează a fi examinate dacă instituţia pe care o conduce nu dispune de
experţi judiciari specializaţi în domeniu, de o bază tehnico-materială sau de condiţii speciale
necesare pentru efectuarea cercetărilor ori dacă întrebările formulate spre examinare depăşesc
competenţa experţilor judiciari din cadrul instituţiei;
b) să înainteze ordonatorului expertizei un demers privind includerea în componenţa comisiei de
expertiză a experţilor judiciari sau a altor persoane competente din afara instituţiei publice de
expertiză judiciară dacă cunoştinţele lor speciale sînt necesare pentru întocmirea raportului de
expertiză;
c) să activeze în calitate de expert judiciar conform calificării deţinute;
d) să restituie expertului judiciar raportul de expertiză judiciară prezentat, spre a fi completat, în
cazul în care acesta nu este complet;
e) să solicite evaluarea extraordinară a expertului judiciar;
f) alte drepturi prevăzute de prezenta lege.

12. Obligaţiile conducătorului instituţiei de expertiză judiciară

să repartizeze actul de dispunere a expertizei judiciare, împreună cu materialele anexate, spre

executare unui expert sau unei comisii de experţi din cadrul instituţiei publice de expertiză
judiciară, care posedă cunoştinţe speciale în volumul necesar pentru a răspunde la întrebările
înaintate expertului (comisiei de experţi) fie şefului subdiviziunii specializate pentru a fi
repartizat experţilor subordonaţi;
b) să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei judiciare;
c) să stabilească termenele de efectuare a expertizelor judiciare şi să supravegheze respectarea
lor;
d) să aprobe regulamente, instrucţiuni, metodici şi proceduri privind organizarea efectuării
expertizelor;
e) să asigure informarea ordonatorului expertizei cu privire la efectuarea expertizei judiciare şi
disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru
efectuarea expertizei;
f) să sesizeze organul de urmărire penală competent cu privire la orice presiuni exercitate în
timpul desfăşurării expertizei judiciare cu scopul de a influenţa rezultatele acesteia sau procesul
de emitere a raportului de expertiză.

13. Calificarea şi atestarea experţilor judiciari

este cetăţean al Republicii Moldova;            

b) cunoaşte limba romвnă;        
c) are capacitatea de exerciţiu deplină;
d) are diplomă de studii superioare de licenţă sau echivalentul acesteia în specialitatea pentru
care solicită calificarea de expert judiciar; pentru obţinerea calităţii de expert judiciar în
domeniul expertizei medico-legale sau psihiatrico-legale – diplomă de studii superioare de
specialitate şi de studii postuniversitare de rezidenţiat/de master; pentru obţinerea calităţii de
expert judiciar în domeniul expertizelor judiciare criminalistice – diplomă de studii superioare de
licenţă sau un act echivalent acesteia şi certificatul de calificare în specializarea respectivă;
e) corespunde condiţiilor prevăzute la alin. (3), dacă este cazul;
f) a efectuat un stagiu profesional în specialitatea de expertiză pentru care solicită calificarea de
expert judiciar;
g) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor de expert judiciar în
specializarea pentru care solicită calificarea de expert judiciar;
h) nu are antecedente penale;
i) are reputaţie ireproşabilă;
j) a susţinut examenul de calificare.
Calitatea de expert judiciar se dobîndeşte de către persoana care a promovat examenul de
calificare, susţinut în faţa Comisiei de calificare şi evaluare a experţilor judiciari (denumită în
continuare Comisie de calificare şi evaluare), formată de Ministerul Justiţiei.
(2) La examenul de calificare este admisă persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 40
alin. (1) şi care a depus, la instituţia publică de expertiză judiciară corespunzătoare, următoarele
acte:

Atestarea: Fiecare expert judiciar, indiferent de forma de organizare a activităţii sale, participă
anual la cursuri de formare continuă cu o durată de cel puţin 40 de ore, care presupun
perfecţionarea atît în materia legislaţiei privind expertiza judiciară, cît şi în specialitatea în care
este calificat ca expert judiciar.
(2) Formarea continuă a expertului judiciar poate avea loc în cadrul Institutului Naţional al
Justiţiei, Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, Universităţii de Stat de
Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, în cadrul altor instituţii autorizate, inclusiv de
expertiză judiciară, din Republica Moldova sau dintr-un alt stat.
(3) Cursurile de formare continuă pot fi realizate prin diferite modalități, organizate în ţară sau în
străinătate, inclusiv cursuri de instruire cu durată diferită, stagii, seminare, ateliere, instruire la
distanţă, conferinţe, mese rotunde şi alte forme de dezvoltare profesională.
(4) Formarea continuă a experţilor judiciari care activează în cadrul unei instituţii publice de
expertiză judiciară se asigură de către instituţia de expertiză corespunzătoare. Formarea continuă
a experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară se
face pe bază de contract cu Institutul Naţional al Justiţiei sau, după caz, cu o altă instituţie,
conform alin. (2), expertul judiciar avînd o responsabilitate personală pentru urmarea cursurilor
respective.
(5) Controlul privind frecventarea cursurilor de formare continuă de către experţii judiciari îl
efectuează instituţia publică de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar. Controlul
privind frecventarea cursurilor de formare iniţială şi continuă de către experţii judiciari care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară este efectuat de Ministerul
Justiţiei.
(6) În cazul în care expertul judiciar nu urmează cursurile de formare continuă conform
programului stabilit, acesta nu poate fi apreciat cu calificativul „foarte bine” în cadrul evaluării
performanţelor şi nu poate primi un grad de calificare superior celui pe care îl deţinea la
momentul evaluării.

14. Colaborarea internaţională în activitatea de expertiză judiciară

articolul 81. Efectuarea expertizelor judiciare

                      la solicitarea autorităţilor competente
                       ale altor state
(1) La solicitarea autorităţilor competente ale altor state, expertizele judiciare se efectuează în
modul stabilit de legislaţia de procedură şi de tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
(2) Plata pentru expertize se efectuează de către solicitant, în temeiul înţelegerii dintre solicitant
şi executorul expertizei judiciare.
Articolul 82. Participarea specialiştilor din alte ţări
                       la efectuarea expertizelor judiciare
(1) În caz de necesitate, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau expertul
judiciar din cadrul unui birou de expertiză judiciară care efectuează expertiza are dreptul, cu
acordul ordonatorului expertizei, să coopteze experţi sau specialişti calificaţi din alte state pentru
efectuarea cercetărilor în comisie. Comisia mixtă de experţi efectuează expertizele judiciare în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova privind expertiza judiciară.
(2) Costurile participării experţilor sau specialiştilor străini la efectuarea expertizei judiciare sînt
suportate de către solicitantul expertizei.
Articolul 83. Colaborarea ştiinţifică internaţională
Instituţiile de expertiză judiciară, precum şi experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în
cadrul unui birou de expertiză judiciară pot stabili relaţii de cooperare ştiinţifică cu instituţiile de
profil din alte state în baza tratatelor, acordurilor şi convenţiilor internaţionale.

15. Temeiurile dispunerii şi  efectuării expertizei judiciare

Articolul 142. Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare

 (1) Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea
circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt necesare cunoştinţe
specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor
asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către
judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare
se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală, procuror sau de către instanța de
judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror.

Temeiul juridic este ordonanța OUP a procurorului, agentului guvernamental, avocatul poporului
și încheierea instanței de judecată.

16. Stabilirea sarcinilor (formularea subiectelor) expertizei judiciare

Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sînt în drept, prin intermediul organului de
urmărire penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de
expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare
pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor
lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată este obligată să
remită instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele
necesare efectuării expertizei judiciare. Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea
părților se prezintă de către parte organului de urmărire penală, procurorului sau instanței de
judecată, se anexează la materialele cauzei penale și urmează a fi apreciat în coroborare cu alte
probe. În cazul în care, reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză
judiciară anterioare, se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către
părţi, iar efectuarea unei alte expertize judiciare va condiţiona tergiversarea procesului penal,
organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată respinge cererea părţilor.
17. Alegerea expertului, instituţiei de expertiză judiciară

Expertiza judiciară se efectuează de către expertul judiciar înscris în Registrul de stat al

experţilor judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experţilor judiciari nu sînt experţi de
specializarea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert judiciar din motive de
incompatibilitate, în calitate de expert judiciar poate fi recunoscută ad-hoc o persoană
competentă în specializarea solicitată pentru efectuarea expertizei.

18. Structura ordonanţei sau încheierii de dispunere a expertizei

Articolul 144. Procedura de dispunere a efectuării expertizei judiciare

 (1) În cazul existenței temeiurilor, expertiza judiciară se dispune de către organul de urmărire
penală sau procuror, prin ordonanță, precum și de către instanța de judecată, prin încheiere. În
ordonanță sau în încheiere se indică: cine a inițiat dispunerea expertizei judiciare; temeiurile
pentru care se dispune expertiza judiciară; obiectele, documentele și alte materiale prezentate
expertului cu mențiunea cînd și în ce împrejurări au fost descoperite și ridicate; întrebările
formulate expertului; denumirea instituției de expertiză judiciară sau, după caz, numele și
prenumele expertului căruia i se pune în sarcină efectuarea expertizei judiciare.

19. Pregătirea materialelor pentru expertiză

20. Comunicarea deciziei (ordonanţei) privind dispunerea expertizei bănuitului, învinuitului

Articolul 145. Acţiuni premergătoare efectuării expertizei judiciare

 (1) Organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată, în cazul în care dispune
efectuarea expertizei judiciare, informează în scris părțile despre obiectul expertizei judiciare și
întrebările la care trebuie să dea răspunsuri expertul și le explică părților că au dreptul de a face
observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor, precum și
dreptul de a cere numirea a cîte un expert recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la
efectuarea expertizei judiciare.
 (3) După examinarea obiecțiilor și a cererilor înaintate de părți, organul de urmărire penală,
procurorul sau instanța de judecată informează expertul judiciar cu privire la noile circumstanțe
ce implică efectuarea expertizei judiciare.

21. Prezentarea materialelor la expertiză

22. Locul, condiţiile şi termenele efectuării expertizei judiciare

Articolul 14. Locul şi condiţiile efectuării

                      expertizei judiciare
(1) Cercetările şi investigaţiile din cadrul expertizei judiciare se efectuează în laboratoare
autorizate, în corespundere cu genul de expertiză efectuată.
(2) În cazul în care se impune necesitatea efectuării unor cercetări şi investigaţii la faţa locului
sau la locul aflării obiectului ce urmează a fi examinat, ordonatorul expertizei sau solicitantul
acesteia asigură expertului judiciar deplasarea spre obiectul cercetării şi înapoi, accesul liber la
obiectul respectiv, precum şi condiţii optime de lucru.
(3) Raportul de expertiză judiciară se întocmeşte în incinta instituţiei publice de expertiză
judiciară sau a biroului de expertiză judiciară.

Termenul de efectuare a expertizei depinde de genul acesteia,gradul de complexitate,

normativele de munca aprobate și termenul solicitat de ordonator.

23. Subiecţii expertizei judiciare

24. Efectuarea expertizei în instituţia de expertiză

Articolul 149. Efectuarea expertizei judiciare în instituţia

                         de expertiză judiciară
 (1) Organul de urmărire penală,procurorul sau instanţa de judecată expediază conducătorului
instituţiei de expertiză judiciară actul de dispunere a efectuării expertizei judiciare, obiectele şi
materialele respective, iar în cazurile necesare, şi materialele cauzei penale. Expertiza se
efectuează de către acel expert al instituţiei care este indicat în ordonanţă sau încheiere. Dacă
expertul concret nu este indicat, conducătorul instituţiei de expertiză judiciară numeşte expertul
şi despre aceasta comunică organului care a dispus expertiza judiciară.
 (2) Dacă expertiza judiciară se efectuează din iniţiativa şi pe contul părţilor, ele prezintă
conducătorului instituţiei de expertiză judiciară lista întrebărilor, obiectele şi materialele pentru a
efectua investigaţii. Părţile pot indica în cererea de solicitare a efectuării expertizei judiciare
numele şi prenumele expertului.
 (3) Conducătorul instituţiei de expertiză judiciară explică expertului drepturile şi obligaţiile lui,
prevăzute în art.88 din prezentul cod, şi îl previne de răspunderea, conform art.312 din Codul
penal, pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false, organizează efectuarea expertizei
judiciare, asigură păstrarea obiectelor prezentate pentru investigaţii, fixează termenele efectuării
expertizei judiciare. Conducătorul instituţiei de expertiză judiciară nu are dreptul să dea indicaţii
care ar determina cursul şi conţinutul investigaţiei.

25. Efectuarea expertizei în afara instituţiei de expertiză

Articolul 150. Efectuarea expertizei judiciare în afara instituţiei de expertiză

                         judiciară
 (1) În caz de efectuare a expertizei judiciare în afara instituţiei de expertiză judiciară, organul de
urmărire penală,procurorul sau instanţa de judecată, după întocmirea ordonanţei sau încheierii
prin care se dispune expertiza judiciară, invită persoana desemnată pentru efectuarea ei pentru a
se informa cu privire la competenţa ei, pentru a constata în ce relaţii se află această persoană cu
bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată şi cu alte părţi, pentru a se convinge că nu există
temeiuri pentru recuzarea acesteia.
 (2) Organul care a dispus expertiza judiciară înmînează expertului ordonanţa sau încheierea prin
care se dispune expertiza judiciară, explică drepturile şi obligaţiile, prevăzute în art.88 din
prezentul cod, şi îl previne de răspunderea, conform art.312 din Codul penal, pentru prezentarea
cu bună ştiinţă a unor concluzii false. Acestea se consemnează în ordonanţa sau în încheierea
prin care s-a dispus expertiza judiciară şi se confirmă prin semnătura expertului. În acelaşi mod
se fixează declaraţiile şi cererile expertului. Despre respingerea cererii expertului, organul care a
dispus expertiza judiciară întocmeşte o ordonanţă sau o încheiere motivată.
 (3) Organul de urmărire penală sau procurorul este obligat să asigure prezentarea la expert a
bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate, martorului dacă apare necesitatea de a
efectua cercetarea corporală sau a examina starea lor psihică ori prezenţa lor este necesară la
efectuarea expertizei judiciare.

26. Acţiunile premergătoare efectuării expertizei judiciare

Articolul 145. Acţiuni premergătoare efectuării expertizei judiciare

 (1) Organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată, în cazul în care dispune
efectuarea expertizei judiciare, informează în scris părțile despre obiectul expertizei judiciare și
întrebările la care trebuie să dea răspunsuri expertul și le explică părților că au dreptul de a face
observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor, precum și
dreptul de a cere numirea a cîte un expert recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la
efectuarea expertizei judiciare.
 (2) – abrogat.
 (3) După examinarea obiecțiilor și a cererilor înaintate de părți, organul de urmărire penală,
procurorul sau instanța de judecată informează expertul judiciar cu privire la noile circumstanțe
ce implică efectuarea expertizei judiciare.
Articolul 16. Acţiunile premergătoare
                      efectuării expertizei judiciare
                      în cadrul instituţiei publice
                     de expertiză judiciară
(1) La recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice
de expertiză judiciară îl transmite, pentru efectuarea cercetărilor solicitate, expertului judiciar sau
comisiei de experţi judiciari nominalizaţi în conţinutul acestuia.
(2) În cazul în care expertul judiciar sau experţii judiciari din componenţa comisiei nu sînt
nominalizaţi în conţinutul actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei
publice de expertiză judiciară numeşte un expert anume sau o comisie de experţi în sarcina
cărora se pune efectuarea expertizei judiciare solicitate.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are
dreptul să delege şefilor subdiviziunilor de expertiză responsabilitatea de numire a expertului sau
a comisiei de experţi, iar şefii respectivi au obligaţia să numească, în termen de 2 zile lucrătoare,
expertul sau comisia de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei dispuse.
(4) În cazul în care, la efectuarea expertizei judiciare, este necesară implicarea unui expert
judiciar sau a unui specialist din afara instituţiei publice de expertiză judiciară, conducătorul
acesteia informează ordonatorul expertizei judiciare, în termen de 2 zile lucrătoare de la
recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, despre implicarea expertului judiciar
sau a specialistului respectiv, precum şi despre necesitatea identificării subiectului care va
suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.
(5) Dacă, în termen de 3 zile lucrătoare, ordonatorul expertizei judiciare nu îşi prezintă
dezacordul faţă de includerea unui expert judiciar ori a unui specialist din afara instituţiei publice
de expertiză judiciară sau faţă de persoana acestuia, acesta se consideră acceptat.
(6) În cazul în care ordonatorul nu identifică, în termen de 3 zile lucrătoare, subiectul care va
suporta cheltuielile de remunerare a expertului judiciar ori a specialistului, se consideră că
acestea vor fi suportate conform prevederilor art. 75.

27. Etapele efectuării expertizei judiciare

Etapa premergătoare- constă în studierea și însuțirea de către expert a obiectului expertizării.

Etapa analitică—se efectuează o examinare atentă, minuțioasă și o analiză separată a însuțirilor și
indicațiilor fiecărui obiect trimis spre expertizare.

Etapa experimentului sau deminstrației de expertizare- - în cadrul xpertizei experimentul

constituie o activitate independentă și se realizează în anumite situații.

Studiul comparativ- constă în descoperirea, determinarea și demonstrarea coincidențelor și

diferențelor dintre indiciile obiectelor (urmelor) cercetate.

Evaluarea rezultatelor și formularea concluziilor- evaluarea se produce prin analiza și

generalizarea tuturor indiciilor obiectelor examinate. Se utilizează metoda analizei, sinteza
inducției, deducția, modelarea, abstractizarea, metode statice estimative.

28. Regulile de manipulare cu obiectele expertizei judiciare

29. Colaborarea internațională în domeniul expertizei judiciare. 

Articolul 81. Efectuarea expertizelor judiciare

                      la solicitarea autorităţilor competente
                       ale altor state
(1) La solicitarea autorităţilor competente ale altor state, expertizele judiciare se efectuează în
modul stabilit de legislaţia de procedură şi de tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
(2) Plata pentru expertize se efectuează de către solicitant, în temeiul înţelegerii dintre solicitant
şi executorul expertizei judiciare.
Articolul 82. Participarea specialiştilor din alte ţări
                       la efectuarea expertizelor judiciare
(1) În caz de necesitate, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau expertul
judiciar din cadrul unui birou de expertiză judiciară care efectuează expertiza are dreptul, cu
acordul ordonatorului expertizei, să coopteze experţi sau specialişti calificaţi din alte state pentru
efectuarea cercetărilor în comisie. Comisia mixtă de experţi efectuează expertizele judiciare în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova privind expertiza judiciară.
(2) Costurile participării experţilor sau specialiştilor străini la efectuarea expertizei judiciare sînt
suportate de către solicitantul expertizei.
Articolul 83. Colaborarea ştiinţifică internaţională
Instituţiile de expertiză judiciară, precum şi experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în
cadrul unui birou de expertiză judiciară pot stabili relaţii de cooperare ştiinţifică cu instituţiile de
profil din alte state în baza tratatelor, acordurilor şi convenţiilor internaţionale.

30. Conceptul și trăsăturil raportului de expertiză judiciară

Raportul de expertiză reprezintă forma scrisă a examinărilor, constatărilor și rezultatelor

activității expertuale efectuată din însărcinarea ordonatorului expertizei concrete într-o cauză….

Trăsături: este întocmit de un subiect special- numit expert; rap. De exper. Are o structură și un
conținut stability de legilația în vigoare; forma obligatorie este cea scrisă.
31. Structura și conținutul raportului de expertiză judiciară

(1) Raportul de expertiză se întocmeşte în formă scrisă, dactilografiată, în limba romвnă şi este
structurat în trei părţi: partea introductivă, partea descriptivă şi concluziile.
(2) În partea introductivă a raportului de expertiză se indică:
a) denumirea şi adresa juridică a instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de
expertiză judiciară;
b) datele privind actul de dispunere a expertizei judiciare;
c) datele ordonatorului expertizei judiciare;
d) denumirea şi adresa juridică a laboratorului în care a fost efectuată expertiza judiciară;
e) menţiunea despre informarea privind drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul de procedură
penală, Codul de procedură civilă sau, după caz, Codul contravenţional şi privind răspunderea
pentru încălcarea prevederilor art. 312 şi 315 din Codul penal;
f) data întocmirii raportului de expertiză, numărul, tipul şi genul expertizei;
g) datele expertului sau ale experţilor participanți la efectuarea expertizei (numele, prenumele,
numărul licenţei, specializarea în care este calificat, gradul de calificare, precum şi, dacă este
cazul, gradul ştiinţific, specialitatea deţinută şi vechimea în muncă în calitate de expert judiciar
în specialitatea respectivă);
h) datele persoanelor care au participat, precum şi ale celor care au asistat la efectuarea
expertizei;
i) expunerea succintă a circumstanţelor cazului pentru soluţionarea căruia se solicită efectuarea
expertizei;
j) lista materialelor şi a obiectelor prezentate pentru expertiză;
k) întrebările înaintate spre soluţionare;
l) în cazul expertizei suplimentare sau al celei repetate, datele expertizei primare (numărul, data
întocmirii raportului de expertiză, numele şi prenumele experţilor participanți la efectuarea
expertizei, concluziile acestora), precum şi motivele dispunerii acesteia.
(3) În partea descriptivă a raportului de expertiză, în funcţie de genul expertizei efectuate, se
regăsesc următoarele informaţii:
a) date despre starea obiectelor supuse examinării (prezenţa şi starea ambalajului) sau date
despre persoanele examinate, modalitățile de transportare şi de ambalare a materialelor şi
obiectelor prezentate pentru expertiză;
b) conţinutul etapelor de examinare, cu indicarea metodelor de cercetare şi a metodicilor
aplicate, a mijloacelor tehnice şi a materialelor de consum folosite, condiţiilor de utilizare şi a
rezultatelor obţinute;
c) scopurile, condiţiile şi rezultatele experimentelor (dacă acestea au fost efectuate) şi obţinerii
unor modele de comparaţie;
d) date privind deteriorarea sau consumul obiectelor supuse examinării;
e) evaluare pe etape a cercetărilor, analiza rezultatelor obţinute, motivarea şi formularea
concluziilor;
f) referiri la ilustraţii, anexe şi explicaţiile necesare pentru acestea;
g) circumstanţele relevante identificate de expert şi în privința cărora nu au fost adresate
întrebări;
h) concluziile prealabile;
i) argumentarea imposibilităţii de a răspunde la toate sau la unele întrebări ce au fost formulate,
dacă materialele prezentate nu au fost suficiente sau întrebările formulate nu ţin de competenţa
expertului, sau nivelul ştiinţei şi practica expertizelor nu permit găsirea răspunsurilor la aceste
întrebări;
j) caracteristica succintă a dispozitivelor şi materialelor utilizate, regimul procesului de fixare şi
imprimare. Pentru mijloacele tehnice şi programele soft, se indică tipul, modelul, producătorul,
denumirea şi versiunea programului soft utilizat, programul de obţinere şi imprimare a
imaginilor.
(4) În partea finală a raportului de expertiză sînt expuse concluziile expertului, care cuprind
răspunsurile la întrebările formulate de către ordonatorul expertizei. Răspunsurile la întrebări se
formulează exact, fără a permite interpretări echivoce.
(5) Raportul de expertiză este semnat de expertul/experţii care l-a/l-au întocmit conform
competenţelor, aplicîndu-se ştampila acestuia/acestora pe fiecare pagină şi pe toate anexele.

32. Conținutul concluziilor expertului în raportul de expertiză judiciară

Concluziile pot fi categorice sau certe

Probilitate și/sau imposibilitate.

33. Evaluarea raportului de expertiză judiciară

Verificarea respectării cerințelor legii în cadrul ordonării și efectuării expertizei

Autenticitatea și plenitudinea probelor și mostrelor supuse expertizei.

Aprecierea temeniciei științifice a metodicii utilizate, justeței aplicării ei în cazul concret.

Verificarea și aprecierea plenitudinii raportului de expertiză.

Argumentarea logică a mersului și a rezultatelor cercetării de expertiză.

Dacă rezultatele expertizei se referă la cauza dată.

Dacă concluziile expertului se potrivesc celorlalte probe administrate în dosar.

34. Erorile comise în raportul de expertiză și corectarea lor

Erorile sunt: de ordin tehnic ( de procedură)- încălcările de către expert a regimului tehnologic și
a procedurii de efectuare a expertizei.

Gnoseologice, epistemologice- - pot fi comise în timpul cunoașterii esenței, proprietăților și

semnelor obiectelor de expertiză, relațiile dintre ele, totodată în timpul aprecierii rezultatelor.

Operaționale- încălcarea secvenței prescrise a acestor procedure- utilizarea incorectă a

mijloacelor de cercetare sau utilizarea de instrumente care , de exemplu, n-au trecut testarea
metrologică- obținerea materialului de comparare necalitativ.

Ele pot fi obiective sau subiective.

Corectarea se face cu un ACT DE CORECTARE A GREȘELILOR în care expertul

menționează compartimentul, pagina și aliniatul unde a fost comisă greșeala și formulează
concluzia corectă. Acest act cuprinde și o declarație de răspundere penală pentru prezentarea cu
bună-știință a unor concluzii false la formularea rectificării.

35. Temeiurile și tactica audierii expertului judiciar

 Articolul 153. Audierea expertului

 (1) În cazul în care raportul expertului nu este clar sau are unele deficienţe, pentru înlăturarea
cărora nu sînt necesare investigaţii suplimentare, ori a apărut necesitatea de a preciza metodele
aplicate de către expert sau unele noţiuni, organul de urmărire penală sau procurorul este în drept
să audieze expertul, respectîndu-se prevederile art.105-109.
 (2) Audierea expertului nu se admite pînă la prezentarea raportului şi cercetarea acestuia.

36. Noțiunea, genurile și importanța expertizelor judiciare

Xpertiza poate fi definită ca o activitate umană, bazată pe metode științifice, care constă în
cercetarea , la ordonarea ofițerului de UP, procurorului sau instanței de judecată, a probelor
materiale și a unor obiecte sau materiale ale cauzei pen. Civ. Sau contr. Efectuată de către o
persoană (expert) care posedă cunoștințe speciale în domeniu.

Genurile: grafoscopică; dactiloscopică; tehnico- criminalistică a documentelor; traseologică;

balistică; a armelor albe; fotoportretistică.

37. Locul expertizelor judiciar-criminalistice în sistemul probatoriu

38. Obiectele și sarcinile expertizelor judiciar-criminalistice

Obiecte a cercetării sunt: purtătorii materiali ai informației despre diferite fapte, evenimente care
sunt considerate izvoare de obținere a datelor de fapt.

Sarcinile: de clasificare; de diagnosticare; de identificare.

39. Esenţa şi posibilităţile expertizei grafoscopice.Volumul şi cerinţele înaintate faţă de mostrele

de comparaţie

Cercetarea criminalistică a scrisului în anumite condiţii oferă posibilitatea de a identifica

persoana - executorul textului scris de mînă sau al semnăturii. Expertiza grafoscopică
soluţionează sarcini de identificare, diagnosticare şi dc clasificare.
Sarcinile de identificare includ: determinarea persoanei concrete a executării textului sau
semnăturii, determinarea faptului că una şi aceeaşi persoană a executat diferite texte,
semnături, fragmente de text sau textul şi semnătura.
Sarcinile diagnostice sunt legate de determinarea influenţei asupra executării unor anumite
condiţii (poziţia neobişnuită la scriere, stare de ebrietate, faptul modificării
intenţionate a scrisului, scris cu mîna stingă, instrument scriptural neobişnuit).
Sarcinile de clasificare sunt legate de constatarea apartenenţei scrisului executorului unei
grupe de persoane, determinată în funcţie de sex, vîrstă, semne generale ale
scrisului s.a.
Scriptele de comparaţie se divizează în: libere şi experimentale.
Libere sunt scriptele executate pînă la intentarea procesului penal (corespondenţa personală şi de
serviciu, chitanţe, bonuri, cereri, explicaţii, jurnalul intim, conspecte etc.). Documentele
de acest gen au importanţă substanţială şi întotdeauna se expediază expertului.
Experimentale se numesc scriptele îndeplinite special sub dictare pentru efectuarea expertizei.
Scriptele suspecţilor se prezintă în formă de texte (semnături), efectuate cu o oarecare întrerupere
şi care corespund după conţinut, destinaţie şi scop, limbă, profil şi ritmul scrierii documentului
de cercetare. E necesar ca scriptele să reflecte toate variaţiile scrisului (semnăturii), prin care
poate fi depistat autorul suspectat (cu mîna stîngă, înclinat spre stînga, simplificat
sau complicat).
Scrisul de comparaţie (al persoanei suspectate de falsificarea semnăturii) trebuie să conţină
numele, prenumele persoanei din numele căreia a fost executată semnătura ce urmează a fi
supusă cercetării. La expertiză se prezintă nu mai puţin de 10-15 scripte libere (specimene de
semnături). în cazul în care nu este posibil a prezenta scripte libere, motivul se indică în
ordonanţă. Cu cît textul expus cercetării este mai mic, cu atît mai multe scripte (scrisuri) libere
vor fi prezentate pentru comparaţie. documentului de cercetare. Cînd există temei privind
divulgarea documentului, se întocmeşte şi se dictează un text special, folosind cuvinte similare
sau senine de punctuaţie etc. în fiecare caz, persoana care scrie trebuie să reproducă
toate semnele de punctuaţie ale textului de cercetare. Pe fiecare script se consemnează condiţiile
în care el a fost obţinut, modul şi ritmul de executare a textului şi alte date.
Specimentele experimentale de semnături se execută în 10- 15 exemplare în intervale scurte de
timp. Atunci cînd textul de cercetare e scris cu litere de tipar ori cu alte
caractere stilizate, cu mîna stîngă ori în circumstanţe neobişnuite, pe lîngă scriptele obişnuite se
vor prezenta scripte, după formă şi condiţiile de executare, adecvate materialului de cercetare.

40. Esenţa şi posibilităţile expertizei de stabilire a autorului

Expertiza autorului unui document este un domeniu al ştiinţei criminalistice care se ocupă de
cercetarea limbajului scris, în scopul folosirii particularităţilor acestuia la stabilirea
autorului unui text. O mare importanţă o are rezolvarea acestor probleme pentru
determinarea autorului documentului anonim, atît manuscris cît şi dactilografiat.
Obiectul expertizei autorului unui document este textul documentului cu caracter publicistic, cu
caracter social, cu caracter obişnuit, de afaceri (în afară de documentele alcătuite în formă
tipizată).
Textul de expertiză a autorului documentului constă dintrun complex de propoziţii legate prin
conţinut, care pot servi drept material pentru cercetarea criminalistică a autorului şi a
condiţiilor de alcătuire a documentelor. » Rezolvarea problemelor legate de autor este posibilă
numai în cazul în care documentul investigat conţine nu mai puţin de 500 decuvinte.
La rezolvarea sarcinilor de clasificare, expertului i se pun întrebări privind determinarea
apartenenţei autorului documentului la un anumit grup social, după anumite criterii:
La rezolvarea sarcinilor de diagnosticare, privind stabilirea factorilor situativi ai adresării
anonime, expertului i se pun întrebări
Caracteristicile limbajului scris, care se reflectă în textul documentului, conţin o informaţie
preţioasă despre limba maternă a autorului, locul formării deprinderilor lingvistice, despre
nivelul de studii, despre profesie

41. Esenţa şe posibilităţile expertizei traseologice

Activitatea infracţională presupune prezenţa făptuitorului la locul faptei şi săvîrşirea unor acţiuni
sau inacţiuni care produc anumite modificări în ambianţa existentă. Aceste modificări sunt
cunoscute sub denumirea generică de urme în sens criminalistic. Urmele fiind în legătură
nemijlocită cu fapta comisă, constituie obiectul cercetării traseologice pentru stabilirea
adevărului în cauză.
Expertiza traseologică judiciară poate stabili şi explica mecanismul de formare a urmelor,
identifica obiectul creator de urme sau persoana căreia îi aparţin urmele ridicate de la
faţa locului, de asemenea, poate stabili împrejurările în care s-a produs infracţiunea concretă.
în cadrul cercetărilor traseologice pot fi examinate urmele de mîini, urmele de picioare şi
încălţăminte, urmele dentare şi ale altor părţi ale corpului uman, urmele de unelte şi
instrumente, urmele mijloacelor de transport, urmele de pe lacăte, plumburi etc.
42. Esenţa şi posibilităţile expertizei tehnico-criminalistice a documentelor

Cercetarea tehnico-criminalistică a documentelor se efectuează în cazul în care se solicită

stabilirea autenticităţii anumitor documente, falsificarea lor completă sau parţială.
La falsificarea parţială a documentelor se referă: ştersăturile (exterminarea mecanică a
cuvintelor, literelor ori a elementelor acestora în scopul modificării conţinutului), înscrierile
suplimentare (includerea în textul documentului de noi înscrieri care modifică conţinutul lui
iniţial), corodarea ori scoaterea prin spălare a textului iniţial şi executarea unui text nou,
încleiereaunei noi fotografii, substituirea foilor, mîzgălirea, pătarea unor părţi din document şi
alte modificări în conţinutul iniţial al documentului.
Cercetarea tehnico-ştiinţifică a documentelor include:
1. Cercetarea impresiunilor sigiliului şi a ştampilelor de antet.
2. Cercetarea semnăturilor executate din numele anumitor
persoane (în cazul falsificării tehnice a semnăturilor autentice).
3. Cercetarea textelor dactilografiate.
4. Stabilirea modificărilor în textul documentului.
5. Stabilirea conţinutului documentului.
6. Cercetarea modului de pregătire şi a materialului
documentului.
7. Cercetarea tehnico-ştiinţifică a documentelor imprimate la imprimantele get-color, cu lazer
sau matriciale.
Cercetarea tehnică a documentelor permite a soluţiona un
şir de probleme:
La stabilirea modului de pregătire a documentului ori a unei părţi a lui
In cazul în care e necesar a stabili modificările din conţinutul iniţial al documentelor:
In cazul stabilirii consecutivităţii în care au fost executate rechizitele documentului: La
cercetarea semnăturilor

în cazul stabilirii conţinutului iniţial al textului

în cazul cercetării documentelor rupte şi arse

La cercetarea seninelor grafice, în scopul identificării instrumentului de scris

în cazul cercetării amprentelor sigiliului şi a ştampilei de antet:

43. Esenţa şi posibilităţile expertizei balistice

Obiectul de studiu al cercetărilor balistice în cadrul expertizei balistico-judiciare îl constituie

armele de foc, muniţiile, cartuşele, tuburile, proiectilele şi încărcăturile de orice fel, urmele de
împuşcătură.
Pentru cercetarea armelor albe pot fi prezentate diverse unelte de tăiat, spargere, tăiere-spargere,
despicare, sfarîmare prin lovitură sau combinate, predestinate pentru atac sau apărare activă şi
care posedă o totalitate de trăsături criminalistice.
Expertiza balistico-judiciară poate soluţiona următoarele probleme:

a) la examinarea armei de foc:

b) la cercetarea tuburilor de cartuş, gloanţelor, articolelor

de vînătoare

c) la cercetarea cartuşelor
d) la cercetarea urmelor de împuşcătură:

44. Noţiunea şi tipurile expertizei criminalistice a materialelor şi substanţelor

Acestor cercetări sunt supuse cele mai variate materiale şi substanţe în stare solidă, lichidă,
gazoasă şi friabilă, precum şi urmele lor, în scopul de a identifica natura acestor substanţe,
apartenenţa lor de grup şi originea lor comună. Expertiza, prin metode fizico-chimice, stabileşte
atît componenţa chimică şi proprietăţile fizice ale materialelor şi substanţelor, natura
substanţelor şi materialelor necunoscute, cît şi a urmelor acestora, existenţa sau lipsa urmelor de
substanţe diverse pe obiecte, corespunderea mostrelor de etalon.
Drept obiect de expertiză pot servi atît obiecte de provenienţă organică, cît şi neorganică, în
special: urme de lacuri şi vopsele, produse petroliere, lubrifianţi şi carburanţi, reactivi
chimici, substanţe narcotice, preparate medicinale, metale, aliajele şi obiectele din ele, sticla şi
obiectele din sticlă, obiecte din ceramică, materiale de construcţie, metale preţioase, fibre
naturale, artificiale, sintetice şi articolele din ele, mase plastice, mărfuri de uz casnic şi rechizite
de cancelarie precum şi micro urme ale existenţei diferitelor produse şi substanţe pe obiecte. De
asemenea, cercetărilor fizico-chimice sunt supuşi şi banii de hîrtie, banii metalici şi substanţele
chimice speciale.

45. Expertiza urmelor de împuşcături

Urmele de deteriorări de foc sunt răspîndite pe articolele îmbrăcămintei pătimitului, pe obiecte.

Pe mîinile şi îmbrăcămintea persoanei care a împuşcat, de asemenea, rămîn cele urme
neînsemnate, dar care pot fi descoperite prin expertiza chimică.
Selectarea mostrelor, în scopul descoperiri urmelor împuşcăturii pe corpul şi mîinile celui care a
împuşcat, se efectuează cu ajutorul tampoanelor de vată şi tifon înmuiate în alcool etilic rafinat
care ulterior se usucă la temperatura camerei pe foi albe curate de hîrtie, apoi se învelesc în hîrtie
(fiecare tampon separat) şi se plasează în plicuri pe care se indică numele bănuitului şi părţile de
corp de pe care s-a efectuat spălătura.

46. Expertiza lacurilor şi vopselelor

Pentru expertiza lacurilor şi vopselelor pot fi prezentate diverse obiecte vopsite şi eventuale
particule de vopsea, care să se fi desprins de la ele; un volum concret de vopsea, lac, care a avut
aceeaşi provenienţă (după locul de fabricare, păstrare, folosire ş.a.); părţile componente ale
vopselei (lianţi, pigmenţi, adaosuri etc.), care ar fi fost folosite la prepararea vopselei concrete;
instrumente folosite la lucrări cu vopsele.
In cazul cercetării accidentelor rutiere, acţiunilor de furt a automobilelor, după structura stratului
de vopsea-lac se poate identifica dacă s-a revopsit automobilul sau nu şi care a fost culoarea lui
iniţială, tipul emailului de automobil.
AIn cazul expertizei substanţelor şi straturilor de vopsealac în legătură cu accidentarea unei
persoane de către o maşină ori motocicletă sau ciocnirea mijloacelor de transport,
Pentru instrumentarea expertizei acoperirilor de vopsea e necesar să se prezinte mijloacele de
transport ori părţile lor, care au fost implicate în accidentul rutier, îmbrăcămintea şi obiectele
pătimirilor. Dacă expedierea mijlocului de transport este cu neputinţă de pe suprafaţa mijloacelor
de transport care au participat la ciocnire se efectuează răzuiri ale acoperirii de vopsea.
îmbrăcămintea trebuie să fie uscată, ambalată bine în foi curate de hîrtie. Se va ţine cont de
faptul că în cazul furturilor din locuinţe, magazine, depozite, întreprinderi pe suprafaţa uneltelor
de spargere rămîn particule din acoperirea de vopsea care, împreună cu mostrele de vopsea,
urmează a fi expediate la expertiza lacurilor şi vopselelor.

47. Expertiza produselor petroliere, materialelor combustibile şi lubrifiante

Cercetarea acestor materiale se impune, de obicei, în cazuri de incendii, accidente rutiere,
falsificării benzinei sau a materialelor combustibile etc.
Obiectul expertizei PP şi MCL sunt datele reale despre prezenţa pe obiecte a resturilor de
produse petroliere uşor inflamabile (PPUI) (după ardere), dovezi ale cauzelor incendiilor,
despre apartenenţa PPUI, găsite la locul infracţiunii, anumite capacităţi (volum de PP, ridicat de
la bănuit); despre prezenţa pe hainele pătimitului a materialelor lubrifiante (ML) şi atribuirii lor
la un obiect concret (mijloace tehnice, cuţit); despre prezenţa pe obiecte a urmelor de lubrifiant
pentru arme, care este dovadă despre purtarea (păstrarea) armei de foc, despre alte circumstanţe.

48. Expertiza  fibrelor, materialelor fibroase şi articolelor fabricate din ele

în cazul desfăşurării calificate a cercetărilor la faţa locului, deseori se ridică microparticule

reprezentate, în majoritatea cazurilor, de fibre textile unice. în activitatea practică a organelor de
poliţie şi procuraturii apare uneori necesitatea cercetării materialelor fibroase şi ale articolelor
din ele. Din materialele fibroase fac parte majoritatea fibrelor textile şi tehnice, aţe solitare, fire
de torsiune, ţesături, tricotaj, materiale neţesute, blană artificială, de asemenea confecţiile din ele.
Adeseori sunt prezente articole vestimentare, huse, mochete, covoare, cuverturi, pelerine în
unele cazuri ţesuturile pot fi arse de infractori, însă şi atunci după rămăşiţele arderii pot fi
stabilite unele circumstanţe

49. Expertiza substanţelor toxice

în calitate de obiecte ale expertizei judiciar-toxicologice pot fi prezente diverse substanţe lichide
şi solide, produse alimentare, ridicate la faţa locului sau de la persoanele bănuite, învinuite.
Expertului îi pot 11 adresate spre soluţionare următoarele
întrebări:
1. Sunt sau nu toxice (otrăvitoare) substanţele (substanţa) ridicate la faţa locului?
2. Substanţa prezintă pericol pentru sănătate sau nu?
3. Dacă se confirmă că substanţele sunt toxice, care sunt proprietăţile lor şi componenţa chimică?
4. Pentru ce se întrebuinţează substanţa dată, unde se produce şi dacă se foloseşte în economia
naţională

50. Expertiza lichidelor şi a alcoolului

în calitate de obiecte ale acestei expertize se prezintă:

1. Băuturile alcoolice fabricate de uzină şi cele contrafăcute.
2. Urmele L.C.A. pe diferite obiecte-purtătoare.
3. Alcoolurile etilice din diferite materii prime.
4. Dispozitivele (detaliile) pentru fabricarea băuturilor alcoolice tari.
5. Lichidele tehnice ce conţin alcool în calitate de dizolvant, preparatele farmaceutice ce conţin
alcool şi articole de cosmetică, parfumerie care nu constituie obiecte de cercetare.
In cadrul expertizei date se rezolvă atît probleme de identificare,
cît şi de neidentificare, care, la rîndul lor, se împart
în diagnostice şi de clasificare.
La cele diagnostice se referă:
1. Stabilirea originii lichidului (urmelor).
2. Depistarea urmelor L.C.A. pe diferite obiecte-purtătoare.
3. Stabilirea modului de fabricare a L.C.A. şi urmelor lor: de uzină sau în condiţii casnice.

51. Expertiza substanţelor narcotice

Lista substanţelor narcotice şi a preparatelor narcotice e stabilită de Ministerul Sănătăţii. Obiecte
de cercetare pot fi pastilele, prafurile, lichidele, fiolele, seringile şi acele, amestecurile de plante
şi părţile de plante, ţigările de foi, ţigările cu carton precum şi obiectele utilizate pentru
fărîmiţarea şi extragerea substanţelor narcotice din paiele de mac şi cînepă. Substanţele şi
obiectele confiscate se împachetează conform facturii criminalistice, obiectele umezite după
ridicare se usucă la temperatura de cameră pentru a evita mucegăirea, putrezirea.
în cazul ridicării de la bănuit a unei substanţe narcotice (efedron), obţinute în condiţii de casă din
preparatul medicinal efedrină, corpul delict urmează a fi prezentat imediat la expertiză
într-o fiolă închisă de culoare întunecată, deoarece în scurt timp efedronul sub acţiunea luminii şi
a oxigenului din aer se descompune, fapt ce face imposibilă identificarea lui.
Cercetînd stupefiantele, putem constata cărei grupe aparţin, de exemplu, celor cu efect puternic
(lista A). Expertului pentru cercetări i se prezintă probele preparatelor farmacologice presupuse.
Chestiunile privind mecanismul de acţiune a stupefiantelor asupra organismului uman, dozarea
lor etc. nu ţin de competenţa expertului, specialist în chimie.