UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ 

                 
CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE SI BIOTEHNOLOGII

PROIECT 
DISCIPLINA: TEHNOLOGIA CRESTERII SUINELOR

Tema:

PROIECTAREA UNEI EXPLOATAȚII SUINICOLE  DE ÎNGRĂŞARE A

950 CAPETE SUINE RASA PIETRAIN, DE LA 25 LA 120 KG

         Îndrumător proiect:
Prof. Dr. Ing. ILIE CORNOIU

                                                                                                                   Student:
                                                                                                     IACOBAN DANIELA

Cluj-Napoca
2019
CUPRINS

1. UTILITATEA INVESTIŢIILOR ÎN FERME DE ÎNGRĂŞARE A SUINELOR 3

3. CARACTERIZAREA RASEI PIETRAIN 4
3. AMPLASAREA ŞI CONSTRUCŢIILE FERMEI 5
3.1. Construcţia şi amplasarea adăposturilor 5
3.2. Microclimatul din adăposturile de porcine 6
3.3. Spaţiile de cazare a porcilor la îngrăşat 8
3.4. Schiţa fermei 8
4. FURAJAREA ÎN PERIOADA DE ÎNGRĂŞARE 9
4.1. Reţete furajere 9
4.2. Calculul necesarului de furaje 11
5. NECESARUL DE APĂ 12
6. MANAGEMENTUL DEJECŢIILOR 12
 7. PERSONALUL FERMEI 14
8. CALCULE ECONOMICE 15
BIBLIOGRAFIE 16

1. UTILITATEA INVESTIŢIILOR ÎN FERME DE ÎNGRĂŞARE 

A SUINELOR

În România carnea de porc este cel mai important tip de carne, deţinând circa jumătate
din producţia totală de carne, creşterea porcinelor fiind sectorul cu cea mai mare pondere în
zootehnie. Pentru consumatorii romani consumul de carne de porc constituie o tradiţie şi
reprezintă aproximativ 50% din consumul anual de carne. 
După anul 1989, în România efectivele totale de porcine, precum şi cele de scroafe matca
s-au diminuat permanent. Abia în ultimii ani a început să se simtă o uşoară creştere a efectivelor,
în special în gospodăria populaţiei. Scăderea efectivelor de porci a determinat scăderi
semnificative ale producţiei de carne de porc. 
Ca urmare a investiţiilor realizate cu sprijin financiar acordat de UE, exploataţiile
agricole comerciale nu au reuşit decât într-o mică măsură să se adapteze nevoilor actuale ale
pieţei. Se impune astfel, îmbunătăţirea competitivităţii exploataţiilor, în special a celor de semi-
subzistenta care, prin investiţii în capital fix şi prin introducerea tehnologiilor noi şi performante
vor conduce la transformarea unui număr mare de astfel de ferme în exploataţii agricole viabile. 
Conform datelor Patronatului Roman al Cărnii, consumul anual de carne de porc se ridică
la 700.000 tone, din care circa 350.000 tone reprezintă piaţa organizată. Potrivit balanţei
comerciale cu produse agroalimentare, în 2015, cele mai importante importuri realizate de
România au fost cele de carne de porc proaspătă, refrigerata sau congelată, fiind aduse în ţara
astfel de produse în valoare de peste 350 milioane euro. Pentru a diminua efectul negativ al
importului de carne asupra producătorilor romani şi pentru folosirea forţei de muncă bine
calificate din sectorul creşterii animalelor, este necesară refacerea efectivelor de porcine şi
relansarea producţiei de carne de porc. 
În prezent, pentru sectorul cărnii de porc se întrevăd şanse mai ales din partea marilor
companii şi dinspre fermierii care au reuşit să creeze o reţea zootehnică cu certitudini sigure de
dezvoltare. Se constată un interes aparte al crescătorilor de porci spre ferme comerciale mici, de
sub 2.000 de capete, care se pot adapta mai uşor perturbaţiilor ce apar pe piaţă. Aproximativ 70%
din efectivul total de porci crescuţi în România, este localizat în gospodăriile populaţiei şi
reprezintă, în general, autoconsumul populaţiei rurale. Apariţia unor noi agenţi economici şi
creşterea efectivelor readuc aceasta industrie pe linia de plutire. 
Un semn al revigorării acestei industrii este creşterea efectivelor din fermele comerciale
şi complexele specializate. Astfel, se impun înfiinţări şi modernizări de ferme zootehnice, având
în vedere importanţa economică, ecologică şi socială a acestora, pentru asigurarea dezvoltării
unei agriculturi competitive şi durabile, în conformitate cu cerinţele de ecoconditionalitate. 
3. CARACTERIZAREA RASEI PIETRAIN

Rasa Piétrain a fost formată în perioada 1920-1950 şi a luat naştere prin încrucişări, mai
întâi nedirijate între suinele locale din Belgia cu rasele Bayeux din Franţa şi apoi dirijate cu
Berkshire din Anglia şi Yorkshire din S.U.A. Este considerată totuşi ca rezultatul unei mutaţii
genetice pozitive, apărută în cadrul populaţiei de suine (din Belgia) fiind izolată cu mare atenţie
şi competenţă.
Rasa  Piétrain excelează prin randamente foarte mari la sacrificare şi prin calităţile
superioare ale carcasei, remarcându-se proporţiile ridicate de carne de calitate superioară.
La unii indivizi se sesizează o sensibilitate crescută la factorii de stres, îndeosebi cauzaţi
de transport şi efort prelungit. Aceasta se datoreşte faptului că dezvoltarea inimii şi a plămânilor
este uşor disproporţionată faţă de dezvoltarea corporală generală. Se încadrează prin excelenţă la
constituţia fină. Animalele sunt de talie mijlocie şi au o lungime medie a corpului.
Rasa are o culoare bălţată: pe un fond alb sunt dispuse, neregulat, pete de culoare neagră
sau negru-roşcate. Se remarcă în special dezvoltarea foarte bună a trenului posterior şi chiar a
regiunilor spetelor de la trenul anterior. Capul este mic, cu profil uşor concav, iar urechile sunt
mici şi purtate înainte. Trunchiul este portivit de lung, dar larg şi adânc (cu linia superioară
dreaptă). Crupa este lungă, largă şi dreaptă, iar şuncile posterioare sunt foarte dezvoltate.
Membrele sunt scurte, fine, dar rezistente şi fără defecte de aplomb
În ţara de origine prolificitatea este mediocră, de 8-9 purcei/fătare, capacitatea de alăptare
a scroafelor este bună, de 40 kg, iar consumul specific (pe perioada îngrăşării) este de 3,9 UN.
La noi în ţară prolificitatea a fost, în medie, de 8,2 purcei/fătare, capacitatea de alăptare
de 35,3 kg, iar numărul de purcei înţărcaţi de 7,5 capete.
Precocitatea este bună; în perioada de testare, sporul mediu zilnic a variat între 500-550 g
cu un consum specific de cca. 3,5 UN. Greutatea de 90-100 kg este atinsă la vârsta de cca. 7
luni. 
Randamentul la sacrificare este foarte mare, de 78,4%, iar raportul carne/grăsime de 2,8-
3,0:1. Calitatea carcasei este foarte bună: proporţia de carne este de peste 70%, cu predominarea
celei de calitate superioară (şunca, cotletul şi antricotul), care reprezintă 45% din carcasă.
Suprafaţa ochiului muşchiului Longissimus dorsi este foarte mare, de 40-42 cm , iar proporţia de
2

oase este foarte redusă. De remarcat că, după vârsta de 7 luni, ritmul de creştere scade
concomitent cu capacitatea de valorificare a hranei, impunându-se sacrificarea animalelor
îngrăşate la greutăţi mai reduse, între 85-90 kg. Rasa este încadrată în categoria raselor
"paterne", însă datorită sensibilităţii şi a pretenţiilor ridicate la condiţile de întreţinere, efectivele
s-au redus treptat. 
3. AMPLASAREA ŞI CONSTRUCŢIILE FERMEI

3.1. Construcţia şi amplasarea adăposturilor

Adăposturile au un rol foarte important în creşterea şi exploatarea porcinelor, având
scopul de a menţine izolarea faţă de condiţiile climatice nefavorabile şi asigurarea condiţiilor
optime de microclimat în vederea exprimării potenţialului genetic.
Adăposturile sunt construite din diferite materiale şi de dimensiuni diferite având
specializări diferite în cadrul fermei, adăposturi pentru montă – gestaţie, maternitate, creşă,
îngrăşătorie sau adăposturi pentru toate categoriile de la gestaţie la îngrăşătorie. 
Asigurarea unor condiţii bune de microclimat în interiorul adăposturilor se face prin
respectarea unor reguli de amplasament al acestora astfel:
 sa fie protejate faţă de vânturile predominante. În aceste condiţii adăposturile cu
ferestre pe ambele părţi se orientează cu axul lung în direcţia vântului;
  adăposturile care au ferestrele şi uşile amplasate numai pe unul dintre pereţii
longitudinali se orientează cu axul lung pe direcţia E-V, deci cu peretele faţadei spre
S (sau SSV sau SSE);
 în toate zonele, la orientarea adăposturilor se va ţine seama şi de condiţiile naturale
din zonă (dealuri, păduri, perdele de protecţie) care pot determina modificări în ceea
ce  priveşte aşezarea construcţiilor.

Amenajarea interioară a adăposturilor este diferită, dar în principal se compune din boxe,
alei de circulaţie, canale pentru colectarea dejecţiilor.
   
Suprafaţa necesară diferitelor categorii de porcine (m²/animal) şi capacitatea
compartimentului (m³/animal)

Suprafaţa
Categoria Volumul m³/animal
m²/animal
Scroafa în maternitate 4,00 10 – 15

Purcei înţărcaţi (până la 25 kg) 0,30 1,00

Scroafe gestante 1,64 – 2,25 3,00

Tineret reproducţie 0,9 2,5 – 3,0

sub 50 kg 0,4 2,5 – 3,0
Porcine la îngrăşat
peste 50 kg 0,7 2,5 – 3,0
Vieri pentru IA 6,0 3,0

Pentru asigurarea confortului de care au nevoie porcii, spaţiul din adăpost trebuie împărţit
în 3 zone :
 zona de odihnă, care trebuie să fie curată şi uscată;
 zona de hrănire (şi de adăpare);
 zona unde porcii pot defeca şi urina.
 Zonele spaţiului de cazare într-o boxă de porci
(culcuş, zonă de furajare, zonă de defecare)

3.2. Microclimatul din adăposturile de porcine

Microclimatul are o mare influenţă asupra confortului şi stării de sănătate.
Factorii care determină microclimatul sunt: temperatura, umiditatea, compoziţia aerului,
circulaţia şi viteza de circulaţie a aerului, lumina, pulberile ş.a

Temperaturile recomandate în creşterea porcilor

Aşternut cu paie ½ grătar Grătar complet
Specificare
C o

Porci la
îngrăşat
16 18 20
- 20 – 40 kg
16 17 19
- 40 – 60 kg
16 16 18
- 60 – 80 kg
16 16 18
- 80 – 100 kg
16 16 18
> 100 kg
Umiditatea relativă optimă
Creştere - 50
îngrăşare – 80 %
 

Viteza maximă a aerului  (la nivelul animalului)

0,2
Scroafe, creştere, îngrăşare
0 m/sec

Nivelul maxim al gazelor ambientale în adăposturile de porci

CO 0,15 – 0,20 vol%
2
 NH 3 10 ppm
CO 0 ppm
H2
0 ppm
S

Maxim şi minim de aer împrospătat pe animal

Aer împrospătat m³/oră
Categoria de animale Maxim
Minim /animal
/animal
Creştere şi finisare 25 – 120 kg 30 - 100 10 – 23 (30- 20%)

Necesarul minim de ventilaţie

Greutate Măsuri de ventilaţie (m³)
kg Per kg Per animal
20 0,45 9
30 0,4 12
40 0,37 14,5
50 0,35 16
60 0,26 18
70 0,25 18
80 0,24 19,5
90 0,23 21,5
100 0,22 23
> 100 0,22 23

3.3. Spaţiile de cazare a porcilor la îngrăşat

Total efectiv fermă: 950 capete. 
Număr adăposturi: 2
Un adăpost cuprinde:
 Mărimea efectivului: 500 capete. 
 Pardoseală plină betonată (atât în zona de odihnă cât şi în cea de defecare)
 Sistemul de furajare automată cu hrană uscată, la alimentatoare cu acces liber
 Sistemul de ventilaţie mecanică
 Sistemul de adăpare cu suzetă
 Suprafaţa de pardoseală, totală: 500 m2

 Dimensiuni boxă: 6/4 m (Suprafaţa de pardoseală, per capita: 0,8 m )2

 Nr. capete / boxă: 30 capete 

 Nr. boxe: 17 + 1 rezervă

3.4. Schiţa fermei

     
BIROU

MAGAZIE

ANEXE

ADĂPOST
ADĂPOST 2
1

MAGAZIE

MOARĂ

Schiţa adăpostului

Camera  1 2 3 4 1 2 3 4 5

Compartiment
Compartiment 1.
2.

Camera 5 6 7 8 6 7 8 9 10

4. FURAJAREA ÎN PERIOADA DE ÎNGRĂŞARE

4.1. Reţete furajere 

 în primele 7 – 10 zile animalele se furajează cu reţeta starter. Apoi se face trecerea
treptat la reţeta Grower (reţeta de creştere);
 în ultima perioadă de îngrăşare se foloseste o reţetă de finisare – reţeta Finisher, care
este mai săracă în energie, la care şi proteina este redusă cu 2-3 %;
 cantitatea de furaje considerată pe zi furajată în îngrăşare va fi 2,1 – in prima
perioada si 3,0 kg/cap/zi in a doua perioada;
 consumul specific în perioada de îngrăşare va fi de cca 4– 5 kg/ kg spor . 
Tineretul suin intră la îngrăşare la greutatea medie de 25 kg şi vârsta medie de 90 - 100
de zile. Pe perioada îngrăşării se folosesc 2 reţete furajere de bază:
 1. Reţeta pentru perioada de creştere – GROWER (de la 25 kg până la 60 kg).
Specificaţie Procent % din total furaj
Porumb 49
Grâu 10
Orz 15
Şrot soia
24
44%
PVM 2
Total 100

Prin adăugarea a 2 % PVM în furajul finit al porcilor în perioada de creştere (25 – 60 kg) 
sunt completate cerinţele nutriţionale în vitamine, minerale, aminoacizi, fosfor, calciu şi
adăugate în furaj acidifiant şi fitază.
Caracteristici furaj finit :
Proteină brută % 17,00
Energie metabolizată kcal 3.110
Energie netă % 9,80
Lizina % 1,00
Lizina disponibilă % 0,88
Meth+Cyst % 0,60
Treonina % 0,69
Triptofan % 0,23
Calciu % 0,75
Fosfor disponibil % 0,26
Sodiu % 0,22

2. Reţeta pentru perioada de finisare – FINISHER (se foloseşte începând de la

greutatea de 60 kg până în momentul livrării -120 Kg).
Specificaţie Procent din total furaj
Porumb 45
Grâu 8
Orz 23
Şrot soia 44% 16
Şrot floarea-
5
soarelui
PVM 3
Total 100

Prin adăugarea a 3 % PVM în furajul finit a porcilor în perioada de finisare (60–120 kg):
- sunt completate cerinţele nutriţionale în vitamine, minerale, aminoacizi, fosfor, calciu şi
adăugate în furaj acidifiant şi fitaza.
Caracteristici furaj finit :
Proteină brută  % 15,80
Energie metabolizată  kcal 3.090
Energie netă % 9,70
Lizina  % 0,90
Lizina disponibilă % 0,78
Meth+Cyst % 0,55
Treonina  % 0,60
Triptofan  % 0,20
Calciu  % 0,75
Fosfor disponibil  % 0,26
Sodiu  % 0,20

4.2. Calculul necesarului de furaje

Indici de producţie şi consum pentru porcine la îngrăşat

Faza de îngrăşare
Specificare U.M. Total sau media
I II
Greutate Iniţială kg 25 60 25
corporală Finală kg 60 120 120
Spor mediu zilnic kg 0,510 0,680 0,601
Spor total kg 35 60 95
Durata perioadei zile 69 89 158
Consum  mediu zilnic kg 2,3 3,2 2,81
Consum  total kg 158,7 284,8 443,5
Consum  specific kg furaj/ kg spor 4,53 4,75 4,67

Calculul consumului total de furaje

Efectiv Consum mediu zilnic Durata perioadei Total Valoare
Categoria
(capete) (kg) (zile) (t) (RON)
Tineret la
îngrăşat 950 2,81 158 421,3 5404059
25 - 120 kg

Calculul consumului de furaje în faza de îngrăşare (25 - 110 kg) pe categorii

% din Preţ
Faza de Consum pe Consum Cost total
Categoria total achiziţie
îngrăşare faze kg total kg RON
furaj RON/kg
I 49 73875
Porumb 195627 0,6 117376
II 45 121752
I 15 22615
Orz 84844 0,7 59390
II 23 62229
I 10 15077
Grâu 36721 0,7 25705
II 8 21645
Floarea I 0 0
13528 1,6 21645
soarelui II 5 13528
I 24 36184
Soia 79473 1,9 150999
II 16 43290
P.V.M. I 2 3015 11132 2,6 28943
 II 3 8117
Consum
421325 - 404059
total

5. NECESARUL DE APĂ

Alimentarea cu apă potabilă a fermei este asigurată prin: 

 sursă proprie – 2 foraje săpate la 30 m adâncime echipate cu 2 pompe
submersibile; 
 conducte de aducţiune de la foraje la rezervorul de înmagazinare apă; 
 gospodărie de apă compusă din: rezervor de apă din beton, V = 200 mc pentru
înmagazinarea rezervei intangibile de incendiu şi volumului de compensare a
variaţiilor orare ale consumului potabil şi tehologic, şi staţie de pompare cu
hidrofor echipată cu 2 pompe pentru consum şi 1 pompă pentru incendiu; 
 reţea de distribuţie de tip inelar; 
 instalaţii interioare din grajduri. 
 adăpători automate tip “suzetă”, “pipă “, cu nivel constant sau în jgheaburi.

Calculul necesarului de apă pentru porcinele la îngrăşat

Efectiv Preţ /
Consum mediu Durata Total Total
Categoria (nr. mc
zilnic (kg) perioadei (zile) (mc.) (RON)
capete) apă
Tineret la
îngrăşat 950 5,2 69 340,9 3,0 1022,6
25 - 60 kg
Tineret la
îngrăşat 950 7,2 89 608,8 3,0 1826,3
60 - 120 kg
Total - - 158 949,6   2848,9

6. MANAGEMENTUL DEJECŢIILOR 

Colectarea dejecţiilor (fecale, urină, apă tehnologică) se face prin canalele cu perna de
apă din boxe. Canalele pentru dejecţii sunt prevăzute cu preaplin, sub formă de sifon, care preia
o parte din suspensiile din canal şi le dirijează în canalele colectoare.
La suprafaţa canalelor, se formează o peliculă de sediment fin, sub forma unei cruste
semi-solide, sub care are loc o fermentaţie anaerobă, iar gazele nocive rezultate (NH ,H S,CH4 )
3 2

sunt reţinute la suprafaţă, sub grătare şi prin sistemul de aerare cu caneluri, se realizează oxidarea
şi neutralizarea lor sub grătar, impiedicând poluarea aerului din compartiment.
Canalele cu pernă de apă din compartimente se golesc periodic, la intervale de 50-80 zile
şi se spală apoi cu apă prin presiune sau prin purjare pentru îndepărtarea sedimentelor colmatate.
Apele reziduale sunt conduse prin canale colectoare către staţia de epurare.
Înainte de a intra în staţie, apele trec printr-un cămin cu site şi grătare pentru reţinerea
resturilor grosiere după care ajung în bazinele de decantare unde are loc separarea mecanică prin
sedimentarea suspensiilor. 
 Apa decantată trece printr-un sistem de site în alt bazin de unde după ultima decantare
partea lichidă poate fi evacuată în iazuri biologice unde au loc procese de autoepurare naturală
biologică sau poate fi utilizată pentru irigarea culturilor.
Pentru apele epurate care sunt deversate în receptori naturali principalele valori de
încărcare cu poluanţi sunt:
 materii în suspensie (MS) 35-60 mg/ dm ; 3

 consum biochimic de 0 la 5 zile (CB0 ) 20 - 25 mg 0 / dm ;

2 5 2

 Azot total (N) 10 - 15 mg/ dm ; 3

 Azotaţi 25-35 mg/ dm ;

 Detergenţi sintetici 0,5 mg/ dm.
Partea solidă rămâne pe platformă formându-se o pătură de nămol unde fermentează şi se
deshidratează după care se poate folosi ca îngrăşământ în agricultură.
Pentru prevenirea poluării mediului la nivelul fermei se vor utiliza pentru curăţenia
mecanică pompe de mare presiune (30 - 50 atm) cu mare randament iar pentru dezinfecţie se vor
utiliza dezinfectanţi cu spectru larg de acţiune care să înlocuiască soda caustică şi care să nu se
acumuleze în solul irigat cu ape reziduale provenite din adăposturile dezinfectate (în prezent
există o gama largă de dezinfectanţi autohtoni şi de import de tipul Septorom, Fordet, Cloroet
etc. care pot fi utilizaţi în funcţie de indicaţiile specialiştilor şi de posibilităţile financiare).
Procedeul de utilizare al apei de irigaţie se va face când umiditatea din sol la adâncimea
de umezire (0,7 -Im) scade sub plafonul minim de 50% din intervalul umidităţii accesibile
(16,8%). In acest fel se ridică umiditatea din sol de la plafonul minim la capacitatea de câmp.
Utilizarea nămolului pentru fertilizarea solului se va face diferit în funcţie de felul culturii
astfel:
 la intervale de 2 - 3 ani pentru culturile anuale cu excepţia cartofului;
 la culturile furajere perene (lucerna, trifoi etc.) se întrebuinţează numai în anul de
înfiinţare al culturii;
 pentru porumb dozele de nămol diferă în funcţie de sol: pe cernoziom slab 10-20
tone/ ha; pe sol aluvial 10 tone/ ha; pe sol brun roşcat de pădure 30 tone/ ha.
Utilizarea apelor epurate pentru irigarea culturilor, precum şi utilizarea nămolurilor
fermentate ca îngrăţămant natural se face cu acceptul deţinătorilor terenurilor respective, cu
avizul autorităţilor competente din domeniul îmbunătăţirilor funciare şi cu avizul inspectoratului
teritorial de sănătate publică.

Calculul cantităţii de dejecţii obţinută

Efectiv
Tipul Cantitatea Durata perioadei Total
Categoria (nr.
dejecţiei zilnică (zile) (mc.)
capete)
Tineret la Fecale 2,6 170,4
îngrăşat 950 69
25 - 60 kg Urină 3,2 209,8
Tineret la Fecale 3,5 295,9
îngrăşat 950 89
60 - 140 kg Urină 4,1 346,7
Total - - 158 1022,8

7. PERSONALUL FERMEI

Pentru buna desfasurarea a activitatii fermei, societatea are ca si personal:

  1 administrator (ing. zootehnist);
 1 contabil;
 1 medic veterinar;
 2 îngrijitori.
Administratorul şi îngrijitorii lucrează în regim normal de lucru, şi anume 8 ore / zi. 
Medicul veterinar şi contabilul lucrează cu contract.
Îngrijitorii, lucrează în două schimburi pentru a se putea asigura supravegherea constantă
a porcinelor din fermă, evitându-se astfel, eventualele incidente.
Costurile cu salariile
Salariu brut lunar Nr. de Costurile cu salariile
Categoria de personal
RON persoane RON
Manager (Inginer
2500 1 2500
zootehnist)
Contabil 1500 1 1500
Medic veterinar 1500 1 1500
Îngrijitori 2000 2 4000
Total lunar 9500
Total zilnic 311
Total anual 114000
8. CALCULE ECONOMICE
Evoluţia
Capete
efectivului
Efectiv iniţial 950
Mortalităţi 1,00% 10
Efectiv final 940

Cheltuieli pe cap de animal RON

Material biologic 285
* energie electrică +combustibil 4,1
* medicamente şi material sanitar 2,5
* materiale + piese de schimb 4,0
* transport 2,5
* alte cheltuieli + servicii 4,5

Bilanţul economic la sectorul de îngrăşare tineret suin

Nr.
Tip cheltuieli/venituri RON
crt.
1 Cheltuieli totale de producţie = 2+17 913446,5
2 Cheltuieli directe totale = 3+7 761205,4
3 Cheltuieli totale cu forţa de muncă = 4+5+6 66827,68
4 - salarii 49138
5 - impozit pe salarii (16%) =0,16 x 4 7862,08
6 CAS + alte impozite (20%) = 0,20 x 4 9827,6
7 Cheltuieli totale materiale = 8+9+10 694377,7
8 - furaje 404058,8
9 - material biologic 270750
10 - alte consumuri = 11+12+13+14+15+16 19568,9
11 * energie electrică 3895,0
12 * apă 2848,9
13 * medicamente + materiale sanitare 2375,0
 14 * materiale + piese de schimb 3800,0
15 * transport 2375,0
16 * alte cheltuieli + servicii 4275,0
17 Cheltuieli indirecte totale =18+19 152241,1
18 Cheltuieli comune (8% din cheltuieli directe totale) =0,08 x 2 60896,4
19 Cheltuieli generale (12% din cheltuielile directe totale) =0,12 x 2 91344,6
20 Venituri totale =21  1081000,0
21 Valoarea producţiei principale 1081000,0
22 Preţ piaţӑ internӑ previzibil 1150

Calculul eficienţei economice a fermei

1. Venituri totale (RON) 1081000,0
2. Cheltuieli totale de producţie
913446,5
(RON)
3. Profit (RON) 167553,5
4. Rata profitului (3/2*100) (%) 18,34%

BIBLIOGRAFIE

1. Cornoiu I (2008)- Creşterea şi exploatarea suinelor domestice,  Editura Academicpres,

Cluj-Napoca                                                                    
2. Cuc Aurelia, I. Roşu, V. Potecea (2006) – Creşterea porcinelor de la A la Z, Editura
Agrotehnică, Bucureşti
3. Dinescu S (2002)- Creşterea porcinelor pe coordonatele secolului XXI, Editura Ceres,
Bucureşti
4. Dinu I (2001) – Ghidul crescătorului de porci, Editura Ceres, Bucureşti
5. Zeneci N. (2006) – Creşterea porcilor în gospodăriile familiale, Editura Cartea de
buzunar, Bucureşti
6. Surse Internet