LÍMĂ (< germ., lat.) s. f.

Regim mediu multianual a proceselor și fenomenelor

meteorologice (caracteristice unei anumite regiuni), determinat de radiația solară și
de circulația generală a maselor de aer, care variază în raport cu cu poziția pe
Pămînt, cu altitudinea absolută și cu configurația reliefului regiunii respective, avînd
ca principale componente temperatura medie a aerului, nebulozitatea, precipitațiile
atmosferice și vîntul; climat (1). În funcție de repartiția diferită pe glob a radiației
solare, a uscatului și a apei, precum și a mișcărilor maselor de aer, se deosebesc: c.
ecuatorială, cu temperaturi ridicate, mișcări ascendente ale maselor de aer, variații
termice anuale mici și precipitații abundente; c. subecuatorială, cu două anotimpuri,
din care unul secetos și altul ploios; c. tropicală, caldă, cu predominarea vînturilor
alizee, cu importante variații termice diurne și ariditate accentuată; c. subtropicală,
caldă, de tranziție între cea tropicală și cea temperată, cu două anotimpuri, dintre
care unul este secetos, vara, și altul ploios, iarna; c. temperată, la latitudinile medii,
cu patru anotimpuri distincte, cu strat de zăpadă iarna și cu predominarea
vînturilor de vest; c. subpolară, cu iarnă aspră, vară rece și cantitate relativ redusă
de precipitații; c. polară (arctică sau antarctică), cu două anotimpuri, temperaturi
scăzute și precipitații puține. ◊ C. continentală = c. cu precipitații reduse cu variații
mari, anuale și diurne, ale temperaturii aerului. ◊ C. maritimă = c. caracteristică
oceanelor, mărilor și regiunilor continentale aflate sub influența directă a maselor
de aer marin, umedă, cu variații termice anuale și diurne mici. ◊ C. montană = c. cu
amplitudini termice medii anuale reduse și precipitații mai abundente decît în
zonele coborîte din vecinătate. C. locală = topoclimă; microclimă