FORUGH FARROKHZAD

sA peucREzARE INcnPUTULUI
DEAI.IOTIMP RECE

Efiqie, traducere fin limba persani'

prefagi" antologie critic6,
rePere biografice,
note gi comentarii: Gheorghe Iorga

ffi
Tattlpb
2015
VOI TAI SPUNE BUNA ZIUA SOAREL(II

Voi mai spune buni ziua soarelui,

rAului curgind altidati,
norilor
ce dideau formi gAndurilor mele perpetue,
dureroasei cregteri a plopilor albi din gridini
ce traversau cu mine anotimpurile secetoase,
zborului corbilor
oferindu-mi parfumul cimpurilor nocturne,
mamei locuind in oglindi
gi chipul bitrinqii-mi luinduJ
gi pimintului a cirui voluptate de a mi reproduce
umplea cu seminle verzi pintecele-i in convulsii.

Voi veni, voi veni, voi veni

cu pirul meu
impregnat de miresme in pimint ingropate,
cu ochii mei,
dense experienge ale obscuritilii,
cu arbqtii culegi din piduricea de dincolo de zid.

Voi veni, voi veni,voi veni

gi portalul va fi invadat de iubire
gi voi mai spune buni ziua indrigostigilor
gi fetei riminind tot acolo,
in portalul invadat de iubire.

8l
 oALmNA$TERE

intreaga mea existengi e un verset obscur:

citindul la nesfirsit,
calea spre zorii vegnic inflorigi Ei-o va ari.ta
gi te va izbilvi.

in acest verset,
am suspinat pentru tine, pentru dne am suspinat.
In acest verset,
altoi te-am pus in arbore; in api;i-n foc te-am
pus altoi.

Viaga e poare o stradi fhri capit

pe care trece o femeie in fiecare zi cu un cog.
E poate o franghie
cu care un birbat spinzuri de un copac.
se
Poate e un copil intorcindu-se de la gcoali.

Viaga e poate si-gi aprinzi o Eigari

in molatica tihni. dintre doui imbrigigiri
sau poate privirea distrati a unui treci.tor
care isi scoare piliria
pi cu un aimbet absurd ii spune altuia:
,,Buni dimineaEa!"

Viaga e poate clipa muti

cAnd privirea mea se mistuie in pupila ochilor tii
pi in aceasti senza$e
asociez percepEiei lumii
impresia nopgii.

intr-o cameri cit singuritatea de mare,

cit iubirea de mare, inima mea se intoarce
la pretexrele simple ale fericirii sale,
spre frumoasa descompunere a florilor din vazi,
spre copacul pe care l-ai si.dit in gridina noastri,
spre canarii cAntind
cit o fereastri.

84
oh...!
E destinul meu.
E destinul meu.

Destinul meu
e un cer: perdeaua imi ripegte vederea.
Destinul meu:
si cobor o scari pirisiti
gi si dau de ceva
putred, striin.
Destinul meu:
o plimbare tristi in gridina amintirilor,
si mor in doliul unei voci
care-mi spune:
,,imi plac miinile tale."

Miinile, miinile mi le sidesc in gridini.

Voi crqte, o gtiu, o gtiu, o;tiu,
iar rindunelele i;i vor depune ouale
intre degetele mele pitate de cerneali.

Voi purta cercei la ureche,

doui cirege ro;ii gemene,
gi-mi voi agi;a de unghii frunze de dalie.

Existi o suidugi in care

biiegi cu pirul vAlvoi,
cu gituri lungi gi cu picioate slibinoage,
biiegi care erau indrigostif de mine
se gAndesc gi acum la zAmbetul inocent
al unei fete pe care, intr-o noaPte' vintul a luat-o
cu sine.

Existi o striduEi pe care inima mea

a furat-o din cartierele copiliriei mele.

E cilitoria unei forme de-a lungul timpului,

e fecundarea liniei rigide a timpului

85
 cu o formi,
forma unei imagini congtiente
ce se lntoarce de la intilnirea cu o oglindi.
$i astfel cineva moare,
cinwa rimAne.

Niciun pesqrr nu va gisi o perli

lntr-un umil piriiag scurgdndu-se lntr-o fosi.

Cunosc o mici zini tristi

care triiegte lntr-un ocean,
gi inima gi-o stinge lnrr-un nai de lemn
incet, lncet;
o mici zini uisti
murind noaprea dintr-un sirut
reinviind ln zori dintr-un sirut.
gi

86
 WNERI

Vinere muti,
vinerepustie,
vinereprecum aleile vechi, deprimate,
vinerea gindurilor lenege, bolnave,
vinerea ciscaturilor molipsitoare, prelungite,
vinerefbri agteptiri,
vinerea resemnirii.

Casi goali,
casi tristi,
casi inchisi pornirilor tineregii,
casi a lntunericului gi a soarelui imaginat,
casi a singuritigii, a prwestirii gi a neincrederii,
casi a perdelelor, cirgilor, dulapurilor, portretelor.

Ah, cit de linigtiti;i mindri a ffecur

viala mea ca un piriu striin
prin inima acestor vineri, mute pustii,
;i
prin inima acestor case gode gi triste!
Ah, cit de lin\titi gi mandri a ffecur...

90
 Din volumd &[ DAM CREARE iwcnpurwur DE
ANOTIMP RECE (Postum)

se oA*t cREzRE tttcnpuruzur DEANoTTMP RECE

$i asta sunt eu,

o femeie singuri
ln pragul unui anotimP rece,
cind incep si-ngeleg veacul de picate-al pimintului,
gi disperarea naivi gi tristi a cerului,
gi neputinga acestor miini de ciment.

A trecut vremea.
A trecut vremea gi ceasul de patru ori a bitut.
De patru ori a bitut.
Astizi prima zi este, a lunii D.Ytn.
Secretul anotimpurilor il ;tiu
gi limba secundelor o ingeleg.
Salvatorul in mormint doarme,
iar girina, girina primitoare
e un semn pentru lini;te.

A trecut vremea gi ceasul de patru ori a bitut.

Pe alee bate vintul.
Pe alee bate vintul
gi eu gindesc la imperecherea forilot
mi
la mugurii cu pedunculi pliPinzi.
$i vremea asta obositi, tuberculoasi
gi un birbat trece pe lingi arborii uzi,
un birbat ale ci.rui vene albastre,
risucite in jurul gitului ca n\te ;erpi mor1i,
ln sus se tirisc
gi-i repeti la timplele-i rivigite
silabele acelea insingerate:

- Sakmt

9r
 - Sal,im!
Iar eu mi gindesc la imperecherea forilor.

in pragul anotimpului rece,

in cercul oglinzilor indoliate,
la priveghiul experiengelor serbede
gi in acest asfin$t fecund de inviEarea linigtii,
cum si-i ordoni insului care merge
ribditor,
grav,
pierdut,
cum si-i ordoni si se opreasci,
si-i spui ci nu e viu,
ci viu nu a fost niciodati?

Pe alee bate vintul.

Corbi ai singuritigii dau roati
prin gri.dinile bitrine de uritului
gi cit de joasi e scara
ce duce la acoperis!

Toati candoarea inimii

au dus-o cu ei in castelul din basme.
$i cum ar mai purea cineva acum si se ridice la dans
gi pletele copiliriei
in ape curgitoare si gi le-nmoaie?
$i cum va zdrobi sub picior
mirul cules si mirosit intre timp?

O, prietene, o, ru, mai mult decit singurul prieten,

ce nori negri pindesc ziua ospiEului soarelui?
De parci tocmai se intrupa zborul in ziua cind pasirea
s-a aritat.
De parci frunzele acelea proaspete ce respirau in doringa
zefirului, vie,
nu erau decit liniile verzi ale imaginagiei.
De parci
flacilraaceea violeti din memoria limpede a ferestrelor
altceva nu era decit inchipuirea casti a limpii.
Pe alee bate vintul.
E inceput de ruini.
$i in ziua aceea cAnd m6.inile tale s-au niruit bitea vintul.
Stele dragi,
stele dragi de carton,
cind in cer sufi minciuna,
cum ne mai putem refugia in versetele profegilor mincinogi?
Noi, ca nigte morgi de mii gi mii de ani, ne vom intilni
gi atunci
soarele peste cadavrele noastre desfrinate va judeca.

Mi-e frig.
Mi-e frig ca;i cind nu mi voi incilzi niciodatl.
O, prietene, o, tu, mai mult decit singurul prieten,
,,ciEi ani si fi avut vinul acela?"
Yezi
ce apisitor e aici timpul
gi pegtii cum carnea mi-o sfirteci.
De ce pe fundul mirii vegnic mi gii?

Mi-e frig;i de cerceii de sidef mi-e sili.

Mi-e frig gi gtiu
ci dintre toate iluziile ro;ii ale macului silbatic,
in afari de citeva picituri de singe,
nimic altceva nu va ri.mine.

Voi elibera liniile

gi la fel aritmetica numerelo6
iar din formele geometrice limitate
in nemirginitele spagii sensibile mi voi refugia.
Eu sunt godi, goali, goali,
aidoma ticerilor dintre cuvintele de dragoste sunt godi
9i rinile mele toate din dragoste sunt'
din dragoste, dragoste, dragoste.
Insula asta riticiti
eu arn salvat-o de frimintirile oceanului
gi de erupEiile muntelui

93
 gi de sfhgieri, secretul acelei existenEe simple unul era:
ci din cele mai umile molecule ale ei s-a zimislit soarele.

Primegte-mi salutul, o, noapte inocenti!

Primegte-mi salutul, tu, ce preschimbi
ochii lupilor din deqert
in cavitigi osoase unde zac credinga gi certitudinea!
Pe malul rAurilor tale, spiritele silciilor,
spiritele bune, presimt apropierea securii.
Eu vin din lumea indiferenti a gindurilor, cuvintelor,
sunetelor
gi lumea asta-i precum cuiburile de perpi
gi-i ingesati de zgomotul pagilor celor ce
odati cu sirutul
in gind igi;i-mpletesc fringhia de la gtreang.

Primegte-mi sdutul, o, noapre inocenti!

Intre fereastri gi vedere
e totdeauna un interval.
De ce n-am privit?
Ca atunci cind trecea un birbat pe lingi arborii uzi.
De ce n-am privit?
Parci plinsese marna in noaptea aceea,
in noaptea aceea in care mi ajunsese durerea
gi simAnga prindea formi in mine,
in noaptea aceea cind am devenit mireasa forilor de salci.m,
in noaptea aceea cind Esfahanulse umplea de ecoul faiangei
albasue
gi cel ce era jumitatea mea se inrorsese inliuntrul semingei
din mine
gi euil vedeam in oglindi
pentru ci era curat gi clar ca oglinda
pi deodati m-a chemat
gi eu am devenit mireasa forilor de salcim...

Parci plinsese mama in noaptea aceea.

Ce lumini s-a srrecurat ftri motiv prin lucarna inchisi?
De ce n-am privit?
Toate clipele fericirii mele gtiau ci m6.inile se vor nirui,

94
dar eu n-am privit,
pini ce ferestruica pendulei
trist de patru ori a cintat,
s-a deschis gi cucul acela
de patru ori a cintat.
$i eu m-am intilnit cu femeia aceea mici,
femeia cu ochii goi aidoma cuiburilor de Sirnorgh;
gi a5a cum mergea, migcindu-gi coapsele,
pirea ci-mi duce cu sine virginitatea minunati a visului
inspre culcugul nopgii.

Oare imi voi mai pieptina

pirul ln vint?
Voi mai sidi violete in gridinile?
$i mugcate
voi mai pune in cerul din fereastri?
Voi dansa din nou pe pahare?
$i cind mi va duce din nou soneria la u5i sPre aStePtarea
vocii?

Mamei i-am spus: ,,S-a terminat."

Am spus: ,,Mereu se intimpli inainte de-a te gandi.
Tfebuie si trimitem condoleang e la ziar"

Om giunos,
om giunos plin de incredere!
Privegte-i din$i
cum reciti imnuri ln timp ce mesteci
gi cum sfh;ie ochii sii
cind privesc $nti;
cum trece el pe lingi arborii uzi:
ribditor,
8rav,
pierdut.

Laon patru,
in clipa cind venele sale albastre,
risucite in jurul gitului
ca n\te;erpi morgi,
in sus se tarisc

95
 gi-i repeti la rimplele-i rivi;ite
silabele acelea-nsingerare:
- Sakm!
- Sakm!
Tu
ai mirosit vreodati
cele patru lalele albastre?
Vremea a trecut,
vremea a trecut gi noaptea a cizut peste crengile goale
ale salcimului.
Noaptea aluneci. pe geamul ferestrelor
gi cu limba ei rece
trage iniuntru rimi;igele zilei dispirute.
De unde vin eu?
De unde vin eu,
de-s atit de pitrunsi de mireasma nopgii?

E proaspiti si-acum girina mormintului siu,

vorbesc despre mormi.ntul celor doui rinere miini verzi...
Ce bun ai fost, o, prietene, o, mai mult decit singurul prieten!
Ce bun erai cind imi spuneai minciuni,
c6.nd pleoapele oglinzii le-nchideai
gi culegeai licuricii
de pe tulpinile de-argint,
iar in intunericul crud mi duceai inspre pisunile dragostei,
pAni ce aburii ameliEi de focul setei
se atezau pe pajigtea somnului.
$i stelele acelea de carron
se roteau la nesfrrgit.
De ce au dat cuvintului glas?
De ce au chemat privirea in casa vederii?
De ce au adus tandreEea
in inocenga pletelor virginitigii?
Privegte cum, aici,
sufetul celui care a vorbit in cuvinte
gi cu privirea a c6.ntat
gi cu mingiierea lui a risipit teama
pe grinzile iluziei

96
a fost crucificat;
gi urma celor cinci ramuri de miinilor tale
precum cinci litere ale adeviruluirs
intipiriti a ri,mas pe obrazul lui.

Linigtea ce este, ce este' ce este, o, prietene, o, cel mai singur

prieten?
Linigtea ce esre daci nu cuvintul nerostit?
Eu de vorbe sunt obositl, dar limba vribiilor
este limba vieEii, propozigii curgAnd din sirbitoarea naturii.
Limba vribiilor, adici: primivari, frunzi, primivari.
Limba vribiilor, adici: zefir, parfum, zefir.
Limba vribiilor moare in fabrici.

Cine-i acela ce pe drumul eternitigii

spre clipa topirii in unu se-ndreapti,
iar ceasul nemuririi lui gi-l intoarce
cu logica matematici a sciderilor gi impirEirilorl6?
Cine-i acela ce nu ttie ci-n cintatul cocogilor
e primul zvicnet al inimii zilei,
dar gtie ci-n el incepe si miroasi a mic dejun?
Cine-i acela ce poarti Pe caP cununa dragostei
gi putrezegte in vegminte de nunti?

Pini la urmi, soarele

nu a strilucit deodati
peste cei doi poli ai deznidejdii.
TL te-ai golit de ecoul faianlei albastre.

$i eu aga de plini, ci ei spun rugiciunea cu gura mea.

Cadavre fericite,
cadavre ingrijorate,
cadavre ticute, ginditoare,
cadavre cu care-i plicut si te-ntilne;ti, bine imbricate,
bine hrinite,
in stagiile timpilor prestabiligi,
in lumea nesiguri a luminilor vremelnice
gi a incintirii de-a cumpira fructele stricate ale zidirniciei.'.

97
 oh,
ce de oameni la riscrucile anxioase de intimplirii!
gi acest guierat pentru oprire
in clipa cind trebuie, ffebuie, trebuie
un om si fie zdrobit sub rotile timpului,
un om care ffece pe lingi arborii uzi...

Eu de unde vin?

Mamei i-am spus: ,,S-a terminat."

Am spus: ,,Mereu se intimpli inainte de-a te gandi,
Tiebuie si trimitem condoleanE e la ziar."

Te salut, o, ciudiEenie a singuritigii!

Jie iEi cedez camera
pentru ci norii intunecaEi sunt inrotdeauna
profegi ai versetelor proaspit purificate
gi in martiriul unei luminiri
e un secret luminos
pe care cea din urmi. faciri, cea mai subgire, il;tie.

Se dim crezare,
si dim inceputului de anotimp rece,
crer:rre
si dim crezare gridinilor ruinate ale imagina$ei,
secerilor imbolnivite de rugini
gi semingelor intemnigate.
Uiti-te ce ninge...
Poate ci adevirul e in cele doui brate tinere,
in cele doui brage tinere
ingropate de ciderea zipezii, necurmati.
Iar la anul, cind primivara
se va logodi cu cerul de la fereasui
gi din trupul siu
vor lesni ;uvoaie de mlidige verzi,
vor da mugurii, o, prierene, o, mai mult decit singurul prieten!

Si dim crezare inceputului de anotimp rece...

98
 CINEVA AI NIMENIALTAL

Am visat ci vine cineva.

Am visat o stea rosie
gi ochiul mi se zbate de-atunci
gi pantofii mei se-mperecheazi lntruna22.

Si orbesc
daci mint!
Am visat o stea rogie
treazi fiind.

Va veni cineva.
Va veni cineva.
Altcineva,
cineva mai bun,
cineva ca nimeni altul:
nu seamini cu tata,
nici cu Ensi, nici cu Yahyd, nici cu malna.

E asa cum trebuie si fie -

e mai inalt
decdt copacii din curtea arhitectului,
iar chipul ii e mai luminos
ca al Imamului TimpuriloC3.

Nu se teme nici chiar de fratele lui Seyed Djau,ad,

cel care a plecat
gi s-aftcut poligist.
$i nu-i e frici nici de Seyed Djau,idlnsugi,
proprietarul casei in care stim.

$i care se numegre, dupi cum il citeazimama

la inceputul gi la sfrrgitul rugiciunii,
judecitorul judecitorilor
sau recompensa recompenselor.
$i care poate, cu ochii inchigi,
si citeasci roate cuvintele dificile din cartea de crasa a rreia.

106
$i care poate, ftri si gregeasci,
si scadi o mie din douizeci de milioane.
$i care poate cumpira pe datorie
din magazinullui Seyed Djaudd
oricAti marfb doregte.

$i care poate face in aga fel, astfel incit ,,lampalui Alkh" ,

ce era verde, verde ca dimineaga devreme,

si se aprindi din nou
pe cerul moscheii ,,Mefidhidn".

oh...!
Ce buni-i lumina!
Ce buni-i lumina!
Iar eu cit a; vrea
ca Yalrya si aibi un ciruE cu patru roli
gi o lampi cu ulei,
iar eu cit as vrea si stim in cirugul \ui Yahya
intre pepeni
gisi ne-nvirtim prin piaga,JVIoharnmadieh"|
oh...!
Ce bine-i si te-nvi4i Prin Piafl!
Ce bine-i si dormi pe acoperigul casei!
Ce bine-i si mergi in gridina publice!
Ce bun e gustul de pePsi!
Ce minunat e cinematograful ,,Fardin"l
$i cit de mult imi plac lucrurile bune!
Iar mie cit mi-ar plicea s-o trag de pir
Pe fiica lui Seyed Djau,iA

De ce sunt aga de mici

de mi riticesc pe strizi?
De ce tata,
care nu-i a;a de mic
gi nici nu se riticegte Pe strizi
nu face nimic si gribeasci venirea
celui pe care in vis l-am vizut?

r07
 De ce oamenii din mahalaua abatorului
al ci.ror pimint din gridini e pitat de singe,
iar apa din havuzuri
e pitati de singe
gi tilpile pantofilor sunt gi ele pitate de sAnge
de ce nu fac ceva,
de ce nu fac ceva?

Ce leneg e soarele iernii!

Am miturat scirile ce duc la acoperig
pi geamurile le-am spilat.
De ce tata viseazi
numai cind doarme?

Va veni cineva.
Va veni cineva
care-i de partea noastri. cu inima gi sufetul,
cu glasul siu.

Cinwa pe ciue nuJ pofl aresta,

incituga gi trimite la inchisoare,
cineva care s-a niscut
sub bitrA.nul copac allui Yahy
gi care-a crescur zi de zi.

Va veni cineva
din ploaie, din susurul ploii,
din freamitul petuniilor.
Va veni cineva
in seara focului de artificii,
din cerul carrierului,,Tupkhaneh"2a.

El va intinde masa
gi va impirgi piinea
gi va impi.rEi pepsi
gi va impirEi gridina publici
gi va impirgi siropul negru de tuse
gi va impi.rEi ziua inscrierii la gcoali

108
gi va impirgi tichete de intrare in spitd
gi va lmpirEi cizme de cauciuc
gi va impi4i cinematog ruful,Fardin"25
gi va impir;i copacii fiicei lui Seyed Diau,ad.
gi va lmpirli tot ce a rirnas nevindut
gi ne va da partea noastri.
Am visat ci...

109