Sunteți pe pagina 1din 2

Transportul 

reprezintă activitatea de deplasare dintr-un loc în altul a persoanelor, bunurilor,


semnalelor sau informațiilor. Termenul provine din latinescul „transportare”, trans (peste)
și portare (a purta, a căra).
Transportul este o activitate care a apărut odată cu existența omului. Limitele fizice ale
organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi parcurse pe jos și a cantității de bunuri ce
puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de căi și mijloace
de transport.
Transportul facilitează accesul la resursele naturale și stimulează schimburile comerciale.
Sectorul transporturi are diverse aspecte. Simplificând și generalizând se poate discuta de trei
mari ramuri: infrastructură, vehicule, gestiune:

 Infrastructura transporturilor , ce cuprinde toată rețeaua de transport (străzi, autostrăzi, căi


ferate, canale navigabile, culoare de zbor, conducte etc.) și terminalele (aeroporturile, stațiile
feroviare, autogările etc.).
 Vehiculele de toate tipurile: autovehicule, trenuri, vapoare etc., împreună cu toate
aspectele ce țin de proiectare, construcție, diagnoză și exploatare a autovehiculelor, trafic
rutier, management.
 Gestiunea transporturilor, de competența ingineriei transporturilor și ingineriei proiectării
rețelelor și sistemelor de transport, ce are ca scop optimizarea sistemelor de transport,
creșterea siguranței transporturilor, protejarea mediului etc.
Transportul terestru[modificare | modificare sursă]
Transportul terestru este cea mai răspândită formă de transport. Oamenii pot să se deplaseze
prin propriile forțe sau cu ajutorul unor mijloace de transport ce folosesc forța umană, cum ar fi
bicicleta, sau pot folosi tracțiunea animală, pentru a tracta căruțe sau alte tipuri de atelaje. Cea
mai răspândită și eficientă formă de transport terestru folosește vehicule dotate cu motoare
alimentate cu combustibil lichid.
În România sistemul de transport terestru este reprezentat astfel:

 transport feroviar - căi ferate: 20077 km (a șaptea rețea feroviară ca mărime din Uniunea
Europeană)
 transport rutier de persoane - rețea de drumuri: 198817 km, asfaltată: 60043 km,
neasfaltată: 138774 km (statistica anului 2003);
 transport rutier de marfă - rețea de drumuri: 198817 km, asfaltată: 60043 km, neasfaltată:
138774 km (statistica anului 2003);
 transport prin conducte - rețea de transport prin conducte: gaz-3508 km; petrol-2427 km
(statistica anului 2004).
Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Transport feroviar.
Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalități de transport, ocupând în traficul
mondial locul II din punctul de vedere al volumului de mărfuri transportate pe glob.
Societățile feroviare au depus eforturi susținute în dezvoltarea și perfecționarea materialului
rulant, precum și în organizarea și expedierea mărfurilor, în vederea reducerii duratei de transport
și a micșorării prețului de transport. Transporturile feroviare au păstrat avantajele deținute față de
celelalte modalități de transport:
Asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o aprovizionare ritmică;
Obținerea unei anumite regularități din punctul de vedere al timpului de transport, datorită
modului de organizare și independenței față de condițiile atmosferice;
Realizarea unei integrități mai mari a mărfurilor în timpul transportului, pentru că riscul de avariere
este mai mic în comparație cu alte modalități de transport;
Încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor transportate, pentru că încărcarea se face
când marfa a fost predată, iar negocierea documentelor se face după expedierea fiecărui vagon;
O anumită siguranță în privința primirii mărfurilor de către cumpărător, deoarece societățile de
transport feroviar sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;
Simplitatea expedierii mărfurilor și cunoașterea din timp a tarifelor, ce permite expedierea
mărfurilor fără o pregătire prealabilă deosebită și cunoașterea cheltuielilor încă înainte de
efectuarea transportului;
Transportul rutier[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Transport rutier.

Transportul rutier efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor cu ajutorul


vehiculelor, care sunt mijloace de transport propulsate fie de forța umană (biciclete, triciclete,
trotinete, căruțuri împinse sau trase cu mâna, roabe etc.), fie de forța animală (vehicule
hipomobile, adică tractate de cai, ori vehicule tractate de vite cornute, de măgari, de câini etc.),
fie de forța produsă de diferite mașini, aparate, mecanisme, prin arderea de combustibili fosili ori
prin utilizarea energiei electrice produse sau stocate la bord etc.(despre care se spune că sunt
vehicule autopropulsate, numite generic autovehicule, și care sunt astăzi, de departe, cea mai
importantă categorie de vehicule).
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă faptul că dispun de o mare
mobilitate, putând fi întrebuințate, în funcție de vreme, pe orice fel de drum.
Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere și
descărcarea ei direct la punctul de destinație, fără a fi necesare transbordări și manipulări
suplimentare.
Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale mari și
a simplității operațiunilor tehnologice de încărcare și descărcare. Ele se pot pregăti rapid și ușor
în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.
Transportul auto oferă cea mai mare eficiență pe distanțe scurte.