Societățile de persoane și societatea cu

răspundere limitată

1. Particularități ale formei juridice SRL

2. Retragerea asociaților
3. Excluderea asociaților
4. Cesiunea părților sociale
5. Dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave intre
asociați
 Particularițăți ale formei juridice S.R.L. (I)
 Număr de asociați limitat la 50
• Societate închisă, expresie a elementelor intuitu personae și affectio societatis
• Nu se poate finanța prin apel public la economii (ofertă publică)
• Dacă numărul asociaţilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie
(art.199 LS)
 Singura formă juridică unipersonală (SRL cu asociat unic)
 L. Săuleanu, Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic, RRDA nr.
1/2011, p.13
• Interdicţia constituirii succesive de societăți cu asociat unic (art.14 LSC) –
abrogată în acest an!
 Sancțiunea dizolvării societăților ulterioare nerespectării restricției
 Posibilități practice de evitare a interdicţiei
• Contractele între societate și asociat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității
absolute
• Asociatul unic poate avea calitatea de salariat (art.196-1 LS)
 Particularițăți ale formei juridice S.R.L. (II)
 Capital social minim 200 Lei (?!)
• Evoluții înspre eliminarea limitei minime a capitalului în Europa
• Capitalul social nu mai reprezintă instrumentul principal de protecție a creditorilor societății

• Nu se poate începe activitatea înainte de vărsarea integrală a capitalului

 Sub sancțiunea penală a administratorilor (art. 9 ind. 1 LS)
• Contrabalansate de extinderea practicii angajării răspunderii asociaților
peste limita aportului, în cazul în care abuzează de răspunderea limitată
și implicit de personalitatea juridică a societății, fraudând interesele
creditorilor (lifting the corporate veil; abus de personnalité morale;
confusion de patrimoines; art.2371 LS și art. 193 alin. (2) C.civ.)
• Structurat pe părți sociale, cu o valoare nominală minimă 10 lei
 Nu sunt titluri negociabile (sunt transmisibile numai prin formalități contractuale
și de publicitate legală)
– Agrement coasociați; hotărârea asociaților; mențiune ORC; publicare M.Of
 I. Schiau, op.cit., pp.271-290 (pentru întregul capitol SRL)
 Retragerea asociaților din societate
 Părăsirea voluntară a societății (art.226 LS), care, spre deosebire de
cesiunea partilor sociale, presupune:
• Anularea părţilor sociale și reducerea capitalului social cu valoarea acestora
 opinie separată față de St.D.Cărpenaru, care susține că părțile celui retras s-ar redistribui
asociaților rămași, în caz contrar instanța urmând a se pronunța cu privire la structura
capitalului; este o confuzie cu instituția cesiunii părților sociale către ceilalți asociați. Opinia
noastră se bazează pe interpretarea art.134 LS) „Autodeținerea” – nereglementată la SRL.
• Plata, de către societate, a drepturilor asociatului aferente părţilor
 Părţile asociatului retras sunt răscumpărate de societate, la un preț raportat la valoarea
activului net al firmei sau la altă valoare negociată între asociați sau stabilită de instanță
 Reprezintă o facultate a asociatului, care are două funcții:
• Funcția de lichidare a investiţiei asociatului (acesta își retrage echivalentul
aportului său) prin denunțarea unilaterală a contractului de societate
 Este o funcţie improprie, care nu este de esenţa retragerii; lichidarea investiției este normal să
se realizeze prin cesiunea părţilor sociale, care respectă şi integritatea capitalului social,
asigurând protecția creditorilor sociali
 Retragerea convențională
• Funcția de protejare a intereselor asociatului și ale societății, fiind un substitut al
dizolvării
 Funcția reală, de părăsire a societății pentru evitarea neînțelegerilor care ar putea conduce la
împiedicarea funcționării întreprinderii (dispariția interesului comun, a affectio societatis)
 Retragerea obligatorie (statutory / prevăzută în art. 134 LS)
 Pe baza de simplă declarație unilaterală / societatea nu poate refuza, dacă asociatul nu e
de acord cu adoptarea hot AGA prev. de art.134
 Retragerea convențională
• Cu acordul tuturor asociaților (implică modificarea actului constitutiv – unanimitate (supletiv))
• Diferit art.1927 NCC privind retragerea din societatea cu durată determinată, care pretinde acordul
majorității celorlalți asociați. Explicabil prin absența capitalului social (coproprietate societară specială)
• În cazurile prevăzute în actul constitutiv. Validitatea de principiu a clauzelor de
retragere, cu condiția ca acestea să fie conforme cu interesul societății și să nu interzică
de plano părăsirea societății de către asociați
- Retragere discreționară vs. motivată
- Retragere liberă vs. interzisă
- Clauze de procedură : termene, preaviz
- Importanța unei clauze care să-l oblige pe asociat să adreseze o ofertă de cesiune prealabilă celorlalți asociați, acordându-le un termen de
reflecție, în cazul refuzului urmând a opera retragerea
 A se vedea retragerea din societatea simplă constituită pe durată nedeterminată (doar preaviz rezonabil, bună-credință și să nu producă pagubă
iminentă societății). Art. 1926 NCC tratează condițiile retragerii în jurul bunei credințe și caracterului neintempestiv al retragerii
 Retragerea judiciară
 Retragerea judiciară se obține „pentru motive temeinice”
• Dreptul civil: dacă acordul majorității asociaților nu este întrunit, asociatul se
poate adresa instanţei, care va aprecia legitimitatea şi temeinicia motivelor,
oportunitatea retragerii în raport cu împrejurările şi buna-credinţă a părţilor
(art.1927 al.2 NCC). Legitimitatea este, de fapt, consecința motivelor de fond; nu
există legitimitate fără temeinicie
• Concepția obiectivă a temeiniciei motivelor
 E.g. asociatul nu este de acord cu modificările actului constitutiv, cu hotărârile asociaţilor
majoritari)
 Concepție preluată din retragerea prevăzută în beneficiul acționarilor unei S.A. când nu sunt
de acord cu anumite hotărâri modificatoare a actului constitutiv – art.134 LS)
• Concepția subiectivă
 E.g. asociatul şi-a schimbat domiciliul și nu mai poate avea activitate în societate
• Concepția eclectică
 Interesul comun şi affectio societatis s-au estompat până la dispariție; asociatul retras, de
regulă cu participare minoritară, nu mai are nici un beneficiu din păstrarea poziției în societate
şi nu poate avea nicio influenţă asupra activităţii societăţii
 R. Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale, Lumina Lex, 2003, pp.15-68; St. Cărpenaru, op.cit., pp.379-
 Excluderea din societate. Concepția
tradițională a excluderii-sancțiune
 art. 222 LS pentru toate formele de societate, mai puțin SA
 Condiții cumulative pentru SRL
• Asociatul să fie administrator și
• Să comită fraudă în dauna societăţii sau să se servească de semnătura socială ori
de capitalul social în folosul lui sau al altora
 Comportament prin care societatea este prejudiciată în mod intenţionat (direct sau indirect); o
încălcare intenționată a obligației de loialitate; un abuz de drept de reprezentare și de gestiune
• Concepţia tradiţională, restrictivă (ICCJ Dec.2393/9.05.2012)
• Enumerarea cazurilor de excludere a asociaţilor … în cuprinsul art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu
este exemplificativă, ci limitativă. Asimilarea altor condiţii care să atragă excluderea asociaţilor din
societate, în afara celor prevăzute de lege, nu este posibilă întrucât în cazul neînţelegerilor dintre asociaţi,
având un caracter grav şi care împiedică funcţionarea societăţii suntem în prezenţa unui caz de dizolvare a
acesteia, reglementat, distinct de legiuitor / excluderea nu e remediu pentru neintelegerile intre asociati
• Reticența se bazează pe principiul nulla poena sine lege și pe faptul că excluderea ar
trebui privită ca o expropriere pentru cauză privată, asociatul fiind considerat titular al
unui drept intangibil de a rămâne în societate
• Protecție derivată din apărarea însuși a dreptului de proprietate (ownership right) asupra părților/firmei
 Excludere din societate (continuare)
 Este posibila extinderea domeniului excluderii-sancţiune?
• Da, printr-o interpretare flexibila, dar fidela, a textului legii, in special
asimilarea administratorilor de fapt sau din umbră, cu administratorii
statutari)
• Nu este posibilă prin analogie
 E.g. pentru neîndeplinirea oricărei obligaţii legale sau statutare a asociaţilor (greșit
se pronunță excluderea pentru că un asociat nu mai are affectio societatis; pentru
faptul ca asociatul cu raspundere limitata nu si-ar fi respectat obligatia de
neconcurenta stabilita prin clauza statutara, fara ca aceasta sa fi fost sanctionata cu
rascupararea fortata)
 Pentru neindeplinirea unor obligatii de drept societar, legea stabileste alte
sanctiuni/remedii (daune-interese, dobanzi, incompatibilitati, nulitati)
 Clauzele de excludere din societate
 De la sancţiune, la remediu (domeniul legal resrans se poate remedia pe cale
contractuala, prin folosirea excluderii ca retragere fortata)
 Stipulaţii exprese, prin care asociaţii convin asupra cauzelor şi condiţiilor care pot
conduce la îndepărtarea oricăruia din societate, prin răscumpărarea forţată a părţilor de
către societate sau de către ceilalţi asociaţi.
• Sunt asimilabile noțiunilor de clauză rezolutorie expresă și de „cesiune forțată” (obligatorie)
 Validitate de principiu, din perspectiva libertăţii contractuale
• Dacă sunt fondate pe ideea de culpă-sancţiune, trebuie privite cu reticență
 Trebuie să cuprindă motive serioase determinate corect si precis; să nu existe riscul îndepărtării unui asociat într-un
mod neserios, arbitrar
• Întemeiate pe situaţia personală a asociaţilor, sunt privite ca promisiuni de cesiune forţată a
părţilor, fundamentate pe alterarea elementului intuitu personae
 Condiția conformității clauzei cu interesul social, precum și a proportionalității măsurii
 Cass.com. 12 mars 1996; Aix 26 juin 1984; Paris 12 avril 1996; Instanța nu poate pronunța excluderea dintr-o
societate în absența unei clauze care să prevadă condițiile acesteia (inclusiv dacă e vorba de sancționarea
nerespectării unei obligații contractuale prevăzute în statut)
 R. Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale, Lumina Lex, 2003, pp.69-129; St. D. Cărpenaru, op.cit.,
pp.382-384; L. Săuleanu, Considerații cu privire la cazurile de excludere a asociaților din societățile comerciale cu răspundere
limitată, RRDA nr.1/2012, p 49; Gh.Piperea, op.cit., pp.254-260
 Excluderea-remediu (I)
 Actualmente neacceptată în practica ÎCCJ (fidelă concepției restrictive)
 Nu se fundamentează pe ideea de culpă a asociatului, ci pe situația lui
personală, independent de vreo culpa
 Este inspirata din cazurile de excludere-remediu prevăzute de lege
• Cazul expres: opoziţia creditorilor personali ai unui asociat, împotriva hotărârii
asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste durata fixată iniţial (art.206 alin. (2)
LS)
 Asociaţii trebuie să decidă dacă înţeleg să renunţe la prelungire (societatea dizolvându-se pentru
expirarea duratei) sau să îl excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului
 Legea le permite creditorilor personali să obţină realizarea drepturilor lor de creanţă asupra părţii ce i
s-ar cuveni asociatului-debitor prin lichidarea societăţii, însă le oferă asociaţilor posibilitatea să
salveze societatea, prin excluderea asociatului debitor
– Protecţia continuităţii societăţii, principiul perpetuării întreprinderii comerciale, evitarea dizolvării
– Odată admis faptul că entitatea socială depăşeşte voinţele individuale ale membrilor săi, rezultă că dreptul
propriu al instituţiei la păstrarea şi perenizarea fiinţei sociale subordonează dreptul contractual al asociatului de
a nu fi eliminat. Indepărtarea unuia dintre asociaţi, în condiţiile enunţate, respectă nu numai interesul social în
sensul abstract al interesului întreprinderii, ci şi interesul comun al coasociaţilor, dirijat în mod legitim spre
continuarea exploatării comerciale.
 Excluderea-remediu (II)
• Cazul prin interpretare
 Falimentul asociatului cu răspundere nelimitată care intra în faliment sau devine incapabil (art.222 lit.b LS)
• Reglementarea art.1928 NCC – excluderea se pronunță de instanță, „la cererea oricărui
asociat, pentru motive temeinice” (evoluție înspre case law, dar se aplică numai societății
simple; oricum atestă o recunoaștere a abilității excluderii de a fi un remediu pentru
dizolvarea societății)
 Criteriul pentru crearea unei practici judiciare a remediului, este comportamentul sau
situaţia personală a asociatului, care independent de culpă, fac imposibilă funcţionarea
societăţii, punând în pericol însăşi existenţa societăţii
 Pe cale principală, când asociatul, prin absenţă repetată, blochează funcţionarea organelor statutare (funcţia
de substitut al dizolvării anticipate a societăţii)
– Asociatul absent nu este „vinovat” per se; nimeni nu este obligat să-și exercite dreptul de vot (drept, nu obligație)
 Pe cale reconvenţională, când asociatul se află la originea neînţelegerilor care au condus la împiedicarea
funcţionării societăţii, şi chiar el acţionează în dizolvarea acesteia pentru neînțelegeri grave între asociați
(prevalându-se de propriam turpitudinem) – art.227 lit. e) LS

 Procedura excluderii este esențialmente judiciară

• Oferă garanții morale (contradictorialitate; drept la apărare) și patrimoniale (indemnizarea
asociatului exclus, la valoarea activului net al firmei – desigur că daunele care i s-ar putea cere,
e.g. pentru fraudă, pot compensa datoria societății față de cel exclus)
 Transmiterea părților sociale prin cesiune
 Mijlocul prin care:
• Se transmite proprietatea asupra părților reprezentative ale capitalului social
• Asociatul îşi asigură o ieşire din societate conformă cu principiul protecției
creditorilor societății (stabilitatea capitalului social, acesta rămâne intact)
• Cedentul ar trebui să primească de la cesionar contravaloarea părţilor vândute
raportată la valoarea activului net (valoarea contabilă/bilanțieră) sau la o
valoare negociată în funcție de performanțele întreprinderii
 În practică, pentru rațiuni de „optimizare fiscală” părțile sociale se cedează la valoarea lor
nominală (cesiune cu titlu gratuit – prețul părții este egal cu valoarea aportului sau valoarea
nominală a părții), întrucât la ORC trebuie făcută dovada plăţii impozitului pe venitul
rezultat din câştigul de capital (pers fizice)
• …se poate practica fraudarea creditorilor (disclaimer…)
 Cu datorii acumulate pe firmă, noul asociat și administrator nu este de găsit, la fel și actele
contabile ale societății. În plus, este cetăţean străin, cu al cărui stat România nu are
încheiate acorduri de extrădare… (aceste aserțiuni sunt preluate din media în scop didactic)
 Opoziția creditorilor la cesiune
 Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea
asociaților privitoare la transmiterea părților sociale au dreptul să
formuleze opoziție la cesiune în termen de 30 de zile de la publicarea în
M.Of a hotărârii asociaților de aprobare a cesiunii (art.202 LS)
• Cererea de opoziție se depune la ORC, care o înaintează tribunalului
• Prin cerere se poate solicita instanţei judecătoreşti „să oblige, după caz, societatea sau
asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea
răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale”.
• Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării
termenului de opoziţie (efect suspensiv al opozitiei).
• În temeiul OUG nr.54/2010 privind unele măsuri de combatere a evaziunii fiscale,
ORC are obligația să trimită ANAF toate cererile de înscriere a cesiunii de părți
sociale către terțe persone (nu sunt transmise cesiunile către co-asociați) .
• Jurisprudenta 2012 a facut interventia legislativa desueta, implicit
abrogata (mai jos)
 Opozitia creditorilor (II)
 Prin opoziție, creditorii solicită instanței să oblige societatea
sau asociații (?!) la ”repararea prejudiciului cauzat” prin actul
de cesiune (art. 202, art.61 LS)
 Creditorii au raporturi juridice cu societatea, nu cu asociatii. Asociatul nu poate
cauza creditorilor un prejudiciu prin chiar actul de cesiune, cu exceptia situatiei in
care acesta ar fi vadit fradulos (rasp delictuala)
 Care este prejudiciul suferit de creditori prin cesiune? Este doar punerea în pericol a
satisfacerii creanței. Pot creditorii obliga societatea/asociatii la însăși plata creanței?
Este opoziția o acțiune în realizarea dreptului? Sau este o acțiune în constatarea
inopozabilității actului de cesiune, până la plata creanței sau oferirea de garanții
îndestulătoare pentru plata acesteia?
 Asociatul cedent nu poate raspunde de plata creantei societatii catre tertul oponent.
Opozitia devine un simplu instrument de blocare a ceiunii de catre ANAF
 A se compara cu formularea art.243 LS. Opozitia la fuziune nu este suspensiva si
acolo se vorbeste despre furnizarea de garantii, nu despre obligatia de plata catre
creditorul reclamant
 Contractul de cesiune
 Forma scrisă ad probationem, sub semnătura privată
• Nu necesită forma autentică, nici dacă părţile sociale sunt emise în schimbul unui aport în natură
imobiliar; cesiunea de părți devine un mijloc de transfer, prin act neautentic, al dreptului de
proprietate pe care societatea îl deține asupra activelor sale imobiliare
 Promisiunea de cesiune
• Tehnică folosită în preluările de control al societăților, precum și pentru evitarea temporară a
publicității și opozabilității tranzacției
• Art 1909 C civ. – orice promisiune făcută de un asociat de a ceda, vinde, garanta…drepturile sale sociale
(coproprietate societară specială) îi confera beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele ce ar rezulta din
neexecutare. Desi principiul art.1279 – posibilitatea pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de contract
• Antecontract (art.1528 – obligatia de a face se poate executa silit de catre creditor)
• În teorie, reprezintă un angajament al promitentului care necesită (1) acceptul din partea beneficiarului şi (2)
exprimarea opţiunii (potestative, discreționare) a beneficiarului de a cumpăra/vinde. În practică, operațiunea
conţine, nu doar promisiunea de a vinde/cumpara, ci şi obligaţia (bilaterală) fermă şi irevocabilă de a
cumpăra/vinde (până) la un anumit termen.
 Retractarea promisiunii după etapa (1), înainte de etapa (2) se transformă numai în dezdăunări
 După etapa (2), adică în majoritatea cazurilor în practică, promitentul nu-şi poate retracta promisiunea, decât în condițiile
existenței unei clauze de dezicere, transferul dreptului de proprietate operând între părți
 Sancțiunea de principiu în caz de nerespectare a promisiunii de a contracta: daune-interese pentru neexecutarea obligaţiei
de a face (art.1279 NCC)
 Posibilitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare (art.1669 NCC)
 Nerespectarea dreptului beneficiarului prin vânzarea către un terţ - vânzarea către terț anulată numai în caz de rea-credință
 Procedura cesiunii părților sociale (I)
 Cesiunea între asociaţi: în principiu liberă, fără aprobarea co-asociaţilor
• Cu respectarea actului constitutiv (clauze de repartizare a transferului de părți)
• Formalităţi de opozabilitate
 Înregistrare la ORC (pentru a produce efecte faţă de terţi)
 În vederea înregistrării, ca modificare a structurii capitalului, presupune şi hotărârea asociaților
de acceptare a cesiunii (modificarea actului constitutiv; unanimitate)
 Dacă un asociat refuză semnarea hotărârii? S-ar putea susține existența unui abuz de minoritate.
Însă ar fi instanța îndreptățită să pronunțe o hotărâre care să țină loc pentru hotărârea asociaților?
Adecvat ar fi să se considere ca cesiunea reprezintă o excepție legală de la modificarea unanimă a
actului constitutiv, aplicând majoritatea de ¾ (art. 192 alin. (2) LS)

 Cesiunea către terţi: necesitatea acordului co-asociaților reprezentand

3/4 din capitalul social (normă imperativă jurisprudența ICCJ)
 Se poate reduce majoritatea prin clauza statutara? Pe cine protejează norma?
• Notificarea către asociaţi a proiectului de cesiune; respectarea termenului de agrement
(procedură detaliată în Code de commerce Fr, contractuală in RO)
• Acordul co-asociaților: drept discreţionar, expresie a caracterului intuitu personae al
 Legea nr. 223/2020 ...
Legea nr. 223/2020 pentru simplificarea și debirocratizarea transferului
de părți sociale și a vărsării capitalului social prin modificarea Legii
societăților nr. 31/1990, intră în vigoare la 5 noiembrie 2020
„7. La articolul 202, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"(2) Dacă actul constitutiv nu prevede altfel (s.n.), transmiterea către
persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de
asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social."
8. La articolul 202, alineatele (21)-(24) se abrogă”.

Textul vechi al alin. (2) de la art. 202

„(2) Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai
dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din
capitalul social.”
 Procedura cesiunii (II). Agrementul
 Exercitarea abuzivă, arbitrară a dreptului de a refuza agrementul
– Refuzul autorizării trebuie motivat
– Să se fi făcut o examinare serioasă şi echitabilă a proiectului de cesiune (probată pe
documente)
– Control judiciar pentru dreptul de agrement exercitat excesiv si nerezonabil, cu scopul de
a vătăma cedentul (art.15 NCC)
• Efectele refuzului agrementului
 In amonte, cerere de interventie asociati care au respins agrementul, in contra cererii de
mentiune a cesiunii facuta de cedent la ORC (remediu)
 Anularea contractului de cesiune de părți sociale încheiat cu terțul neagreat (sanctiune, in
aval)
 Importanța unei clauze statutare prin care, dacă asociații nu acordă agrementul, să fie obligați,
ei sau societatea, la răscumpărarea părţilor cedentului (clauză de răscumpărare forțată)
 Retragerea judiciară a asociatului pentru motive temeinice (expertiză pentru valoarea părţilor)
 In Franta, refuzul agrementului la SNC/SRL determina obligatia de rascumparare de catre
asociati/societate in termen de 2 luni
 St.D. Cărpenaru, op.cit., pp.376-379; S.P. Gavrilă, op.cit., pp.389-402
 Patologia civilă a cesiunii de părți sociale
 Garanția pentru evicțiune (deturnarea clientelei firmei de catre asociatul cedent, înspre o altă
societate) Garantia pentru vicii (cand se cesioneaza totalitatea părților sociale și se impiedică
exercițiul activității economice a societății, “bunul”/societatea devine impropriu
întrebuințării la care e destinat…)
 Eroarea asupra calităţilor substanţiale ale obiectului sau identității părţii
• Eroarea esențială (art. 1207 NCC) poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei
calităţi ori împrejurări considerate esenţiale de către părţi, în absenţa căreia contractul nu s-ar fi
încheiat.
 E.g. Cesionarul crede că preia holdingul şi, de fapt, cumpără doar o filială
– Eroarea trebuie să fie scuzabilă, datorată altor rațiuni decât absența unei diligențe rezonabile

 Anularea cesiunii pentru absenţa cauzei

• Cesionarul nu cunoaşte că la data cesiunii expirase sau fusese invalidat un act esenţial, care
stătuse la baza consimţământului său de a plăti contravaloarea părţilor sociale (o autorizaţie de
ocupare a domeniului public sau de construcție)
 Dol prin reticenţă
• Ascunderea voluntară de către cedent a unor informații pe care cesionarul, dacă le-ar fi cunoscut,
nu ar fi cumpărat părţile ori le-ar fi cumpărat în alte condiții:
 E.g. Ascunderea unei părţi din pasivul de natură fiscală; existenţa pe rol a unor litigii importante; existența unor probleme
privind protecția mediului
 Transmiterea părților sociale prin alte
mijloace (I)
 Transmiterea prin succesiune (art.229-230 LS)
• Decesul, caz de dizolvare a SRL, daca asociatul restant nu
hotaraste sa continue ca asociat unic sau daca nu exista o …
• …Clauza de continuare cu moştenitorii (importantă la asociat
unic)
Succesorii defunctului nu trebuie aprobaţi de coasociaţi,
decât dacă acest lucru este prevăzut expres în actul
constitutiv (art.202 al.3 LS)
– În caz de neaprobare a moştenitorilor, societatea este obligată la
plata părţilor sociale către succesori
 Transmiterea părților sociale prin alte
mijloace (II)
 Transferul în cazul executării ipotecii mobiliare asupra părţilor
• Ipoteca mobiliară prin înscris autentic sau sub semnătură privată, formalitate ad
validitatem (și publicitate prin înscriere în Arhiva Electronică)
• Validitatea de principiu a constituirii părţilor sociale în garanţie; evolutie legislativa
(Legea 152/2015), anterior validitatea ipotecii contradictorie
 Noul art.66 (3) LS, asupra părţilor sociale se poate constitui ipoteca.
 Art.2389 al.(2) lit.d. NCC - părţile sociale pot face obiectul unei ipoteci mobiliare
– Părțile sociale sunt greșit asimilate acțiunilor (preluare inoportună din Legea nr.99/1999).
– Administratorii SRL obligati sa puna la dispozitia executorului inscrisuri necesare evaluarii
partilor sociale (de catre creditori sau posibilii adjudecatari)
• Discutii privind eficacitatea juridica a garanţiei
 Vânzarea silită (directă sau licitaţie) paralizată de norma imperativă a procedurii agreării
terţilor adjudecatari de către asociații reprezentând 3/4 din capital (art.202 LS)
 Inopozabilitate față de co-asociați a oricărei vânzări realizate de creditor în executarea
garanţiei
 In practica, banca creditor garant nu intampina probleme la executare silita la BEJ, insa co-
asociatii debitorului formuleaza “Contestatie la titlul executoriu” si deschid proces pe fond
 Dizolvarea societatii (SRL)
• Cauze generale de dizolvare a societatilor (art.227, 228 LS)
• Cauze speciale societati de persoane si mixte SRL (art.229 LS)
– Falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre
asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la
unul singur. Se exceptează (a) când în actul constitutiv există clauză de
continuare cu moştenitorii sau (b) când asociatul rămas hotărăşte
continuarea existenţei societăţii sub forma SRL cu asociat unic.
• (a) Dizolvarea de drept (impropriu)
– Trecerea timpului pt durata societatii; procedura obligatorie de consultare
a asociatilor in vederea posibilitatii prelungirii; chiar si tribunalul poate
dispune consultarea (remediu)
– Imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau
realizarea acestuia (actiune judiciara in constatare)
 (b) Dizolvarea judiciara
• La cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile
grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii (exemplificativ)
– Affectio societatis trebuie sa ramana pe toata durata societatii (de remarcat ca
judecatorii s-au lasat de multe ori pe mana avocatilor, acordand fie administrator
provizoriu, fie daune-interese societatii pentru un presupus abuz al asociatului
minoritar). Totusi, disparitia affectio nu e de natura sa conduca neaparat prin ea insasi
la dizolvare. Remedii – retragere, excludere, negociere in urma respingerii dizolvarii
• Neintelegerea grava, sa antreneze efectiv paralizia functionarii societatii (Cass.civ. III, 16
mars 2011) sa ingreuneze determinant bunul mers al soc – ex tipic societate egalitara 50%
– Interes legitim; asociatul reclamant nu trebuie sa stea la baza neintelegerilor
(respingere cerere, abuz de drept procesual; Cass. Civ. I, 25 avril 1990, n° 87-18675)
– Altminteri ar risca excluderea judiciara pe cale reconventionala
• La cererea ONRC sau a oricarei persoane interesate (art.237 LS)
– Societatea nu are organe, nu se mai pot intruni / are mai mult de 3 ani inactivitate
– Orice persoana poate declara apel impotriva sentintei de dizolvare
– Daca nu se desemneaza lichidator in 3 luni, opereaza radierea din oficiu a societatii (fara drept de apel);
legea prevede ca activul net se cuvine asociatilor, dar probleme in practica. Lichidare post mortem
• Falimentul societatii / Nulitatea societatii (pronuntate de tribunal)
 Speta dizolvare neintelegeri (I)
• Începând din anul 2010, datorita neîntelegerilor dintre asociati, neîntelegeri cu privire la care
martorii audiati au relatat instantei ca s-ar fi datorat atitudinii pârâtului care obisnuia sa sustraga
bunuri din patrimoniului societatii, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate, fapt confirmat
atât de catre martorii audiati în cauza care au relatat instantei ca pârâtul V. A. nu s-a mai prezentat în
cadrul societatii, cât si de catre actele depuse în dosar ce denota încercarile reclamantului de a
convoca adunarea generala a asociatilor pentru discutarea unor probleme vizând continuarea
activitatii SC G. SRL
• Instanta constata astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati,
neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a asociatului V.
A. în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese între asociatii
societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio societatis, element
esential al unei societati comerciale, fapt confirmat instantei si de lipsa la interogatoriu a pârâtului,
apreciaza în conditiile art. 225 C.pr.civ. ca o recunoastere a situatiei de fapt retinute, dar si ca un
început de dovada scrisa ce se completeaza cu celelalte probe administrate.
• Prin urmare, apreciind ca neîntelegerile dintre asociati constituie motive temeinice pentru dizolvarea
societatii, acestea creând totodata premisele imposibilitatii realizarii obiectului de activitate al
societatii, retinând conditiile reglementate prin art. 227 Legea 31/1991, instanta urmeaza sa admita
cererea reclamantului astfel cum aceasta a fost precizata si sa dispuna dizolvarea…” (Tribunalul
Dolj Sectia a II a Civila, Dosar nr. 11979/63/2011, sentinta nr. 168/2012)
 Speta dizolvare neintelegeri (II)
• Funcţionarea societăţii se realizează prin mecanismul adoptării de hotărâri în adunările
generale, hotărâri care exprimă voinţa socială. Or, dacă activitatea de administrare a
societăţii şi de adoptare a hotărârilor în adunările generale este blocată datorită
neînţelegerilor dintre asociaţi apare evident că însăşi funcţionarea societăţii este, astfel,
blocată, condiţia prevăzută de art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 fiind îndeplinită în
cauza de faţă.
• Remediile la care se referă recurenţii: retragerea şi respectiv excluderea din societate nu
sunt aplicabile în cauza de faţă: retragerea din societate fiind un act unilateral şi opţional
al asociatului, iar excluderea din societate nu a devenit operantă în contextul cazurilor
invocate şi probelor administrate. Prin urmare, Decizia instanţei de apel cu privire la
admiterea cererii de dizolvare este legală în raport de dispoziţiile art. 227 lit. e) şi,
implicit, a existenţei condiţiei de fond de constituire a societăţii reprezentată de elementul
affectio societatis (Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia 2617/2011)
 Societatea pe acțiuni

1. Particularitățile constituirii societăților pe acțiuni

2. Acțiunile
• Dobândirea acțiunilor proprii de către societatea emitentă
3. Drepturile acționarilor
4. Exercitarea abuzivă a drepturilor acționarilor
 Particularitățile constituirii societăților pe
acțiuni
 Capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei (sau echivalentul în lei al
sumei de 25.000 euro). Numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de doi
 Constituirea societății prin subscriere integrală şi simultană a capitalului
social de către semnatarii actului constitutiv
• Capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris.
Diferenţa va fi vărsată:
 pentru acţiunile emise pentru aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societăţii;
 pentru acţiunile emise pentru aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării

 Constituirea societății prin subscripție publică

• Fondatorii redactează în formă autentică prospectul de emisiune; autorizare la ORC
• Se derulează oferta și subscripția publică (aport vărsat minim 50% din cel subscris)
• Subscripția se validează în adunarea constitutivă (fiecare subscriitor are un singur vot),
care aprobă actul constitutiv și se pronunță asupra avantajelor acordate fondatorilor
 Fondatorii sunt răspunzători pentru subscrierea integrală a capitalului, efectuarea vărsămintelor și
veridicitatea publicațiilor
 Până la înregistrarea societății, fondatorii răspund pentru toate actele încheiate în vederea constituirii
 Acţiunile. Noțiune (I)
 Titlu de credit ”corporativ” sau ”de capital”
• Categorii de titluri de credit (a se vedea mai jos…)
• Conferă calitatea de acționar, încorporând drepturi specifice, complexe
• Nu deţin atributele de literalitate şi autonomie, depinzând, pentru a determina
conţinutul lor juridic, de prevederile actului constitutiv-contractului de societate
 Noţiunea funcţională, dar neconceptuală, de instrumente financiare
• Art.2 al.1 pct.11 Legea nr.297/2004 privind piața de capital (LPC)
 Deosebire faţă de titlurile de împrumut sau de creanţă (obligațiuni; contracte
de împrumut)
• Asumarea riscului întreprinderii. Acţionarul este un „optimist” (bull) care risca
într-un titlu corporativ, a cărui valoare depinde de evoluţia societăţii. Din
contră, obligatarul este un „pesimist” (bear) care se limitează la a împrumuta
societatea, în aşteptarea unei dobânzi prestabilite.
 Acţiunile. Noțiune. Caractere
• În caz de faliment, împrumutătorii au preferinţă la plată față de acţionari, care sunt
creditori reziduali (subordinated claims), rămânând ultimii la împărţirea
lichidităților, după ce sunt satisfăcuți toți ceilalți creditori
 Titlu reprezentativ al unei fracţiuni din capitalul social
• Încorporează o parte din capital, fiind contravaloarea aportului subscris
• Valoare nominală egală, minimă 10 bani
• Valoare nominală – valoare de piaţă – valoare contabilă/bilanţieră
 Titlu negociabil
• Principiul, conform naturii actiunilor: Transmisibilitatea titlului este facilitată (față
de părțile sociale sau de interes). Fără formaliţăţi, nici publicitate la ORC
 Acţiunile nominative materiale se transmit prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi
prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar.
 Acţiunile nominative emise în formă dematerializată se transmit numai prin declaraţie făcută
în registrul acţionarilor. Acţiunile la purtător se transmit prin simpla tradiţiune a acestora.
 Reglementată în cazul valorilor mobiliare emise de societăţile tranzacţionate pe piaţa de
capital (L.297/2004; Regulament 2/2006 CNVM privind piețele reglementate)
 Acțiunile. Caractere. Clasificare
• Excepţia: societățile pe acțiuni de tip închis
 Clauze restrictive de negociabilitate, derivate din caracterul intuitu personae al SA cu
număr redus de acționari; clauze de preemţiune, de agrement, de cesiune forțată etc.
Admisibilitate, CA Bucuresti dec.64/6.02.2009
 Societăți a căror structură a capitalului este de SRL, dar li se aplică reglementarea SA
 Ideea unificării regimului tuturor societăților cu răspundere limitată lato sensu, după modelul
britanic al company limited by shares

 Indivizibilitate față de deținători și față de societate

 Clasificare
• După modul de transmitere
 Nominative
– Emise în formă materială (titlu propriu-zis )
– Dematerializate, evidenţiate prin înscriere în cont (titrizare electronică)
 La purtător (abrogate prin Legea nr. 129/2019...)
– Se transmit prin simpla tradiție; acționari…incognito
 St. Cărpenaru, op.cit., pp.314-325; C. Duțescu, Drepturile acționarilor, ed. a 2-a, CH Beck,
București, 2007, pp.36-47
 Acțiunile. Clasificare
 După drepturile conferite, există două categorii de acțiuni
• Ordinare
 Conferă toate drepturile specifice calităţii de acţionar
 În cadrul acestei categorii, pot fi emise mai multe clase de acțiuni, ce pot conferi
drepturi speciale sau diferite deținătorilor (cunoscute numai în dreptul comparat –
ex. drept de vot dublu)
• Preferenţiale
 Cu dividend prioritar, fără drept de vot
- Titularii au dreptul la dividende din beneficiul net distribuibil, înaintea oricărei alte prelevări
- Au dreptul de a participa la AGA, dar nu de a vota (hazard moral – interese exclusiv in
distribuirea de dividende, nu in reinvestirea profitului etc.) Adunări speciale (art. 116 LS)
 Membrii organelor de administrare şi control nu pot fi titulari de astfel de acțiuni
 Acţiunile din această categorie nu pot reprezenta mai mult de ¼ din capital
 Titularii dobândesc drept de vot (cu titlu de sancţiune) dacă societatea întârzie plata
dividendelor datorate, începând de la data scadenţei obligaţiei de plată a
dividendelor, până la plata efectivă
 Dobândirea acţiunilor proprii de către
societatea emitentă (I)
 Privită restrictiv (protecția creditorilor prin menținerea, realitatea
capitalului, cel dintâi gaj general al acestora)
• Societatea nu poate subscrie propriile acțiuni în caz de majorare de capital (art.103 LS)
• Societatea nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi şi nici să constituie garanţii în
vederea dobândirii acţiunilor sale de către un terţ (art.106 al.1)
 Nu se aplică tranzacţiilor efectuate pentru dobândirea de acţiuni pentru salariaţii societăţii
 Nu se aplică instituţiilor de credit
• Constituirea de garanţii reale asupra propriilor acţiuni de către societate, fie direct, fie prin
intermediul unei persoane acţionând în contul societăţii, este considerată a fi dobândire
 In principiu, acţiunile se pot dobândi numai în condiţii restrictive:
• Hotărârea AGEA (cu precizarea perioadei de max. 18 luni în care va avea loc
cumpărarea, a limitelor de preţ, a nr. maxim de acţiuni ce urmează a fi cumpărate)
• Valoarea nominală a acţiunilor cumpărate nu poate depăşi 10% din capitalul social
• Acţiunile să fie integral liberate (vărsate aporturile aferente)
• Plata numai din profit sau rezerve disponibile
 Dobândirea acţiunilor proprii de către
societatea emitentă (II)
 Prin excepţie, se pot dobândi în mod liber (nu este nevoie de hotărâre
AGEA) acţiuni proprii:
 Pentru reducerea capitalului social (acțiunile astfel cumpărate se vor anula)
 În contextul executării silite a unui debitor, acţionar al societăţii
 Acțiuni dobândite cu titlu gratuit
 În cazul răscumpărării acțiunilor de la acționarii care solicită retragerea în condițiile
art.134 (nu sunt de acord cu anumite hotărâri AGA)
 Regimul juridic special al acţiunilor dobândite
 Nu dau dreptul la dividende
 Dreptul de vot este suspendat
 Acţiunile cumpărate cu încălcarea restricţiilor trebuie înstrăinate în termen de 1 an,
respectiv de 3 ani (cele care depășesc 10% din capitalul social subscris), sub sancţiunea
anulării acţiunilor şi a reducerii capitalului social
 S. Bodu, Dobândirea propriilor acțiuni de către societatea comercială, RRDA nr.1/2004, p.52; C.
Duțescu, Răscumpărarea propriilor acțiuni de către o societate comercială, Dreptul nr.9/2010, p.68;
D. Călin, Retragerea acționarilor din societățile comerciale pe acțiuni, RRDA nr.3/2011, p.73
 DREPTURILE ACȚIONARILOR

1. Drepturi nepatrimoniale
• Dreptul la informare
• Supravegherea și controlul gestiunii
• Dreptul de vot
 Excepții reale și aparente
2. Drepturi patrimoniale
• Dreptul de natură financiară
• Dreptul de dispoziție asupra titlurilor
 Dreptul la informare (I)
 În dreptul comun al societăţilor pe acţiuni
• Informarea cu ocazia AGA (art.1172 LS)
 Situaţii financiare anuale; Rapoartele consiliului/directoratului, auditorilor/cenzorilor
– Se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la data convocării adunării generale.
La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente. Sumele percepute
pentru eliberarea de copii nu pot depăşi costurile administrative implicate de furnizarea
acestora
 Procedura întrebărilor scrise anterior întrunirii AGA
– Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări
în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale,
urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deţine o pagină de
internet proprie, răspunsul se consideră dat dacă informaţia solicitată este publicată pe
pagina de internet a societăţii, la secţiunea "Întrebări frecvente”
• Informarea permanentă
– Registrul acţionarilor şi al deliberărilor AGA (nu şi registrul CA !)
– Acces la alte documente/informaţii prevăzute în actul constitutiv sau în regulamentele și
procedurile interne ale societății
 Dreptul la informare (II)
 În cazul societăţilor tranzacţionate pe piaţa de capital (suplimentar)
• Informarea continuă privind evenimente corporative semnificative
- Raportări CNVM, BVB; disponibilitate web/sediu; comunicate presă (detalii infra)
• Informare periodică (raportări semestriale şi anuale către autorităţile pieței)
 Eficiența sancționării neîndeplinirii obligaţiei de informare
• Art. 1918 (2) C.civ.
• În dreptul comun, prima sancțiune ar fi inopozabilitatea (dar nu este aplicabilă)
• Anulabilitatea pentru motive ținând de vicierea consimțământului (condițiile sunt rar
împlinite în cazul societăților, datorită caracterului colectiv al voinței sociale)
 Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, RDC nr.9/2012 [Jurisprudență
comercială comentată – C.B. Nasz]. Informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării … nu
permite identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea
cauzei, atunci când aceasta lipseşte … atrage sancţiunea nulităţii. Nerespectarea obligaţiei de informare este în
măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanţa acestui element cu legea şi ordinea publică
societară....[n.n. pe drumul unei nulități absolute; nu se merge prea departe prin asimilare cu “cauza”?]
 CAB dec.nr.1292/18.12.2014 sanctioneaza faptul ca asociatul nu a primit documentele care au stat la baza intocmirii
situatiilor financiare si raportului administratorului (a se vedea infra 2 diapozitive) concluzionand ca acest lucru
conduce la nerespectarea ordinii de zi, din moment de asociatii nu se pot pronunta asupra acesteia
• Pe piața de capital, sancțiuni eficiente de altă natură: contravenţii / publicitate negativă
 Supravegherea și controlul gestiunii (I)
 Dreptul de a solicita convocarea AGA acționarii deținând 5% (art.119 LS)
 Administratia trebuie sa convoace „de îndata” (30 – 60 de zile)
 Instanța poate autoriza convocarea AGA de către acționarii care au formulat cererea
 Dreptul de a introduce noi puncte pe ordinea de zi (5%) – art.1172
• 15 zile de la publicarea convocării
• Ordinea de zi completată trebuie republicată cu 10 zile anterior AGA
• Problemă: modificarea ordinii de zi necesită aprobarea (majorității) AGA ?
 Dreptul de a reclama fapte cenzurabile (art.1641 LS)
• Orice acționar poate reclama operațiuni, dar cenzorii nu sunt obligați să verifice, ci doar
să facă referire la reclamație în raportul anual adresat AGA
• Numai dacă acționarii dețin 5%, atunci cenzorii/auditorii interni sunt obligaţi să verifice
• Obligaţia cenzorilor de convocare AGA în caz de urgenţă şi întemeiere a reclamației;
sau doar obligația de a se referi la soluția dată reclamației în proxima AGA
 Supravegherea și controlul gestiunii (II)
 Solicitarea expertizei judiciare de gestiune (prag deținere 10%)
• Pentru verificarea unor operaţiuni punctuale, nu a întregii gestiuni (art.136 LS)
• RIL ICCJ Dec.nr. 16/2011 - procedură necontencioasă; încheiere; instanța se
dezinvestește după desemnarea expertului, stabilirea obiectivelor expertizei și a
onorariului
• Raportul expertului judiciar se înmanează CA și cenzorilor societății; trebuie inclus în
ordinea de zi a proximei AGA
• Procedura se face pe costul societatii, mai puțin în caz de rea-credință a petenților
 Dreptul de a introduce acțiune în despăgubiri în contra administratorilor sau
directorilor (5%) - art.1551 LS
 AGA nu dă curs propunerii de a se iniția o astfel de acțiune
 Pe costul, sarcina probei și riscul acționarilor minoritari reclamanți
 Acțiunea se introduce „in contul societății”, angajarea răspunderii profită tuturor
 Dreptul de numire și revocare a administratorilor (inclusiv prin metoda
votului cumulativ, a se vedea infra piața de capital)
 R.N Catană, Dreptul societăților comerciale…, 2007, pp.1-60 (pentru întreg capitolul)
 Dreptul la vot. Excepții reale
 Principii (derivate din egalitatea titlurilor)
• Dreptul de vot este de esenţa titlului (nu poate fi cedat separat de titlu)
• Universalitate / Proporţionalitate/ O acțiune=un vot/ Libertatea votului
 Excepţii reale
• Suspendarea dreptului de vot (incalcarea suspendarii genereaza nulitatea
hotararii AGA). In gereral, pentru acţionarii ce nu sunt la curent cu vărsămintele
ajunse la scadență (art.101-3 LS)
 Pentru investitorii care nu respectă anumite obligaţii legale pe piaţa de capital
– E.g. Nu declară depășirea unor praguri de deținere (e.g. 10%, 33%, 50%)
• Obligaţia de abţinere de la vot (art.126-127 LS)
 Acţionarul aflat în conflict de interese este “răspunzător de daunele produse
societăţii”, cu condiția ca fără votul său să nu se fi obţinut majoritatea
– Problema reparării în natură a prejudiciului creat societăţii (anulare hotărâre AGA? DA!)
• Acţiunile preferenţiale fără drept de vot (art.95 LS)
 Dreptul la vot. Excepții aparente
 O acţiune = un vot, un principiu neuniform în dreptul global al societăților
• Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv
nu s-a prevăzut altfel. Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparţinând
acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune (art.101 LS)
• (Art.120 LS) Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporţional
cu numărul acţiunilor pe care le posedă, cu excepţia prevăzută la art. 101 alin. (2)
 Rezultă că reducerea numărului de voturi pentru acționarii deținând peste un anumit prag este
acceptată, însă majorarea numărului de voturi pentru anumiți acționari (e.g. fondatorii societății)
este discutabilă
– In Frața vot dublu pentru acțiunile detinute de mai mult de 2 ani (L.225-123 Code de commerce).
Protecția stabilității puterii (controlului) în societate vs dinamica structurii actionariale
 Convenţiile de vot
• O reglementare permisivă, din 2006 (art.128 LSC)
 Trebuie validate de jurisprudență numai dacă sunt conforme cu interesul social
• Interzise numai dacă acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu
instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de
reprezentare (nulitate expresă). Infractiune art.279 LS daca obligatia de a vota intr-un anumit
 Votul prin reprezentare
 Mandatar poate fi orice persoană (art. 125 LS)
• Liberalism - voting trust; proxy; contrar - restricţii în dreptul francez
• Cu excepţia membrilor consiliului, directoratului și a “funcţionarilor societăţii”, sub
sancţiunea nulității hotărârii, dacă altminteri nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta
 Procurile se depun cu cel puţin 48 ore anterior şedinţei
• Sub sancțiunea ”pierderii dreptului de vot” (art.125 al.3 LS). Discutabilă opțiunea
legiuitorului pentru sancțiunea decăderii
 Formularul de procură propus de CNVM în anexă la Regulamentul
nr.6/2009 nu este un document fixat ca formă
• Importantă este respectarea conţinutului informațional al procurii, prevăzut la art.15 din
Regulament
 Problema mandatului în alb sau discreţionar
• Valabil dacă sunt specificate clar problemele asupra cărora se votează. Sa nu devina o
procură generală!
 C. Duțescu, op.cit., pp.274-286 ; S.P. Gavrilă, op.cit., pp.179-183, pp.261-276
 Drepturile patrimoniale. Drepturi de
natură financiară
 Dreptul la dividende
• Cota parte din profit care se plătește acționarilor (art.67 LS). Condiţii
 Să existe un profit real net la sfârşitul exerciţiului financiar, determinat potrivit legii
- Acţiunea societăţii în restituirea dividendelor plătite ilegal (prescripție 3 ani)
 Să se adopte o hotărâre ordinară de repartizare a profitului în dividende
• Data de referinţă este cea la care acționarii trebuie să fie înscrişi în
evidenţele societăţii sau ale registrului independent al acţionarilor ,
pentru a fi îndreptăţiţi să încaseze dividende (art.123 LS)
 Data de referinţă se stabileşte prin convocator şi poate fi anterioară cu mai mult de
60 de zile, datei ţinerii şedinţei AGA.
 În dreptul pieței de capital, prin derogare față de LS, identificarea acţionarilor care
urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi este ulterioară cu cel puţin 10 zile
lucrătoare datei adunării generale a acţionarilor (art. 238 LPC). Data de înregistrare”
– La societățile tranzacționate, data de referință serveste doar la identificarea acționarilor
care au dreptul să participe la AGA .Trebuie să fie ulterioară publicării convocatorului și
anterioară A.G.A. (Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, art. 2)
 Alte drepturi patrimoniale
• Termen de plată: 6 luni de la aprobarea situaţiilor fianciare anuale
Sub sancțiunea dobânzii legale sau prevăzute în actul constitutiv
 Drepturi de creanţă la lichidarea societăţii
• Emolumentul constă în bunurile (lichiditățile) rămase din patrimoniul
societăţii radiate, care revin acţionarilor (art.260 al.12 LS)
• Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar
cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii (art.256 LS)
 Acționarii sunt creditori reziduali sau subordonați (a se vedea și art.123 Legea
nr.85/2006)
 Drepturi de dispoziţie asupra titlurilor
• Înstrăinarea titlurilor (cesiune vs. negociabilitate / S.A. de tip închis)
• Ipoteci mobiliare asupra acțiunilor
 C. Duțescu, op.cit., pp. 474-508
 Exercitarea abuzivă a
drepturilor acţionarilor (I)
 Creaţie a jurisprudenţei
• Abuzul de majoritate : hotărârea adoptată contrar intereselor societăţii şi în scopul de a
favoriza membrii majorităţii în detrimentul membrilor minorităţii
• Abuzul de minoritate (de egalitate) : atitudinea contrară interesului general al societăţii,
prin faptul împiedicării unei operaţiuni esenţiale pentru aceasta, în scopul de a favoriza
propriile interese, în detrimentul ansamblului celorlalţi asociaţi
 Fundamentul teoretic
• Tradiţional - teoria abuzului de drept prin reunirea accepţiunilor sale obiectivă (exerciţiu
al dreptului de vot contrar scopului pentru care a fost legalmente recunoscut; ori într-o
manieră excesivă și nerezonabilă – art. 15 C.civ.) şi subiectivă (intenţia de a dăuna)
 Dreptul de vot este discreţionar. Dar nu poate fi exercitat arbitrar!
• Modern - teoria deturnării de putere (din potestativitatea dreptului de vot)
 Prerogativele juridice - drept subiectiv vs. putere
• Noua orientare legislativă (art.1361 LS) - înspre noţiunile de bună-credinţă şi interes
social (privit ca interes legitim al societății și al celorlalți acționari).
 Menţine bivalenţa naturii societăţii comerciale (contract vs. instituţie)
 Exercitarea abuzivă a
drepturilor acţionarilor (II)
 Fundamente de lege lata
• Art.1361 LSC: acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea
drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari

• Art.46 Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață:
(3)Deţinătorii de valori mobiliare îşi exercită drepturile conferite de acestea cu
bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi
deţinători şi ale emitentului, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele
provocate.
 Condiţii, de lege lata, ale abuzului de majoritate și de minoritate
• Rea-credinţă
 Numai aceasta face diferența dintre un abuz de putere și o decizie de afaceri gresită (prejudiciabilă
pentru societate, toti actionarii pierd indirect, dar decizia este adoptată cu credința că este în mod
rezonabil în interesul societății). Sa favorizeze o categorie de actionari, in dauna celorlalte
• Neconformitatea atitudinii cu interesul social
 Interesul social: o noțiune cu conținut variabil (interesele actionarilor/salariaților/
creditorilor/întreprinderii). Interesul comun, colectiv, al acționarilor de a beneficia de pe urma
prosperării sustenabile a întreprinderii societare
 Manifestări ale abuzului de majoritate (I)
 Constituirea de rezerve excesive
• Acţionarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv, nedistribuirea profitului net sub
formă de rezerve şi hotărăsc încorporarea acestuia în rezerve
 Abuzul este reţinut când profitul societăţii nu este destinat scopului comun (împărţirii),
constatându-se o tezaurizare excesivă a profitului de către societate, nejustificată din punct de
vedere economic şi care ascunde prosperitatea întreprinderii (societatea nu este ”bancă”)
 Majorări abuzive ale capitalului social
• Ridicarea sau limitarea dreptului de preferinţă la propunerea motivată a consiliului de
administrație (art.217 al.1 LS) de către adunarea acționarilor, cu cvorum special de 3/4
(drept comun), precum şi în cazul aportului în natură (art.240 LPC - piaţa de capital)
• Subscrierea ca aport în natură de bunuri neperformante, care nu sunt necesare realizării
obiectului de activitate
• Supraevaluarea aporturilor în natură vărsate de acționarii majoritari și participarea la
votul privind evaluarea aporturilor în natură, a acționarului majoritar care a vărsat aportul
(și a desemnat expertul evaluator)
 La S.A. nu există prevederi, în schimb la SRL lucrurile sunt tranșate la art.193 LS ”Un asociat
nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la aporturile sale în natură”
 Manifestări ale abuzului de majoritate (II)
 Filializarea abuzivă a societăţii
• În mod activ: acţionarii majoritari constituie o filială, a cărei activitate scapă oricărei
influenţe şi oricărui control din partea acţionarilor minoritari din societatea mamă
 Majoritarii îşi vând participarea în societatea mamă la un preţ mult mai mare decât cel pe care
l-ar obţine minoritarii dacă și-ar vinde titlurile la prețul pieței
 Din rândul majoritarilor se desemnează administratorii filialei, cu remuneraţii excesive
• În mod pasiv: acţionarii majoritari sunt companii a căror filială este societatea
 Impun societăţii filiale sarcini inutile şi nerentabile din perspectiva intereselor acesteia, în
vederea asigurării suportului societăţilor mamă
 Constituie garanţii asupra activelor filialei în vederea obţinerii de credite de către societăţile
mamă
 In general, o acţiune care nu constituie o manifestare legitimă şi firească a interesului de grup;
reprezintă profit pentru mamă si nu conferă nici un avantaj filialei, al cărei patrimoniu îl
afectează prin ignorarea interesului acesteia
 Revocarea abuzivă a administratorilor şi directorilor
 Art.1371 (4) LS: În cazul în care revocarea administratorilor (directorilor) survine fără justă
cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese
 Sancţionarea abuzului de majoritate (I)
 Principiul reparării integrale şi în natură a prejudiciului
• Consecința este anularea hotărârii adunării acţionarilor adoptată prin exercitarea
drepturilor cu rea-credinţă sau neconformă cu interesul social (art.15 NCC)
 exercitarea drepturilor cu rea credință este o chestiune ce ține în principiu de răspunderea civilă
delictuală, cu regimul juridic aplicabil, inclusiv aplicarea termenului general de prescripție. Însă
faptul solicitării anulării hotărârii AGA drept consecință a abuzului de drept ar trebui să urmeze
regimul special al nulității relative prevăzute de art.133 LS, inclusiv termenul special de prescripție
de 15 zile (abuzul este în sine o cauză de nelegalitate a hotărârii adunării) !
• Posibilitatea anulării unor clauze statutare prin care acționarul majoritar abuzeaza
 ÎCCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 570 din 11 februarie 2010
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202010/SE%20r%20570%202010.htm
Abuzul de majoritate este o formă a abuzului de drept care există mai ales atunci când deciziile
adunării generale a acţionarilor sunt luate cu intenţia de a-i prejudicia pe minoritari contrar
interesului general. Principiul majorităţii creează doar o prezumţie în sensul că voinţa majorităţii
echivalează cu voinţa socială. În concret, în cadrul voinţei sociale trebuie urmărit interesul social,
care la rândul său trebuie să coincidă cu interesul comun al acţionarilor. Abuzul de majoritate
există atunci când au fost reglementate obligaţii excesive, corelative dreptului de preemţiune, în
sarcina exclusiv a acţionarului minoritar şi în folosul exclusiv al majoritarului, încălcându-se
dreptul dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate asupra acţiunilor
 Sancţionarea abuzului de majoritate (II)
• Eficienţa limitată principiului reparării în natură. Anularea hotărârii şterge
efectele imediate ale conflictului dintre acționari, dar nu poate restaura
comunitatea de interese între aceștia
 Daune interese compensatorii în completare
• Este o acţiune socială prin care acționarii minoritari împrumută interesul social,
sau este o acțiune individuală a acţionarilor minoritari ?
 Acționarii majoritari ar fi cei obligați la plata daunelor, însă cine este creditorul
beneficiar – societatea sau acționarii minoritari reclamanți?
• Sunt dificil de evaluat şi ineficiente, pentru că interesul real al reclamanților
acționari minoritari este reparația în natură

 R. N. Catană, Dreptul societăților comerciale…, pp.107-160 (pentru întreg capitolul)

 Manifestări ale abuzului de minoritate (I)
 Abuzul negativ al minorităţii de blocaj (abuz de împotrivire)
• Împiedicarea realizării unei operaţiuni esenţiale pentru societate, vitale
pentru continuitatea activităţii societăţii
Este vorba despre operațiuni în absența cărora s-ar ajunge la imposibilitatea
realizării obiectului de activitate, sub sancţiunea dizolvării societății
Situaţie în care este legalmente obligatorie modificarea actului constitutiv
– Majorarea limitei legale minime a capitalului social (sub sancţiunea dizolvării)
– Reducerea ori reîntregirea capitalului când se constată pierderea unei jumătăţi din acesta
– Schimbarea sediului social pentru a se conforma unor constrângeri legale imperative
Extinderea reţinerii abuzului la situaţiile în care operaţiunea nu este
legalmente obligatorie, însă “funcţionarea normală” a societăţii este
imposibilă în lipsa acesteia
– Operaţiunea împiedicată să fie singura posibilitate raţională de redresare a societăţii, de
continuare a activităţii ori să facă parte dintr-un ansamblu articulat de măsuri care să
conducă, în baza opiniei unui expert (judiciar), la concluzia că doar aceste măsuri pot
permite continarea funcţionării societăţii
 Manifestări ale abuzului de minoritate (II)
 ÎCCJ, Secţia comercială, Decizia nr. 4199 din 02. 12. 2010 (Curierul
Judiciar nr.12/2011)
În cazul în care interesele proprii ale acţionarilor nu mai coincid cu interesul general al
societăţii, iar acţiunile acestora urmăresc doar realizarea intereselor proprii, fiind încălcat
elementul esenţial de ordin psihologic al contractului de societate – affectio societatis (sic!)
… se ajunge la încălcarea interesului general al societăţii, ceea ce are ca efect împiedicarea
funcţionării societăţii şi în final dispariţia acesteia. În această situaţie devin funcţionale
dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990, a căror aplicare permite sancţionarea abuzului
acţionarilor, ca un ultim remediu în încercarea de a pune de acord interesele personale ale
acţionarilor cu interesul general al societăţii.
 Abuzul pozitiv sau hărţuirea minoritară
• Un abuz procesual, de drept la acţiune
• Rolul social al minoritarilor este de a supraveghea, cu vigilenţă,
demersurile efectuate de puterea societară
• Exercitarea prerogativelor active de supraveghere şi control (cereri,
acţiuni, expertize, pretenţii la informare) prin deturnarea acestora de la
rolul de vigilenţă, nu serveşte interesul comun al asociaților (ca interes
social). Critica se transformă în dăunare, iar contestarea în hărţuire.
 Sancţionarea abuzului de minoritate (I)
 Daunele-interese, o sancţiune (?)
• Inevitabilă: refuzul sau absenţa minoritarului determină grevarea societăţii de sarcini
financiare, pe care nu le-ar fi suportat dacă operaţiunea s-ar fi realizat (la timp).
Societatea va releva că a trebuit să recurgă la alte mijloace de finanţare, în special
împrumuturi, ale căror dobânzi aferente vor trebui suportate de asociatul culpabil
• Ineficientă: o pedeapsă pur patrimonială nu este suficientă într-o conjunctură în care
însăşi continuitatea întreprinderii depinde de realizarea unui act juridic şi nu de plata
unei sume de bani
 Substituirea prin justiţie a organelor sociale (?)
• Aplicarea teoriei le jugement vallant acte nu este legală. Instanța nu se poate
substitui asociatului minoritar, hotărârea judecătorească nu poate ține loc de hotărâre
a asociaților
• Soluția discutabilă a jurisprudenței franceze: desemnarea unui mandatar judiciar ad-
hoc, care să se prezinte la întrunirea organului statutar şi să voteze prin reprezentarea
asociatului obstrucţionist
 Sancţionarea abuzului de minoritate (II)
 Suspendarea judiciară a drepturilor de vot ale asociatului minoritar (?)
• Conform art.79 şi art.127 din Legea nr.31/1990, asociații și acționarii care, într-
o operațiune determinată, au interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua
parte la nici o deliberare sau decizie privind acea operaţiune, fiind obligaţi să se
abţină. Cvorumul în vederea întrunirii legale a adunării asociaților nu ar trebui
să cuprindă și partea din capital a asociatului recalcitrant
 Excluderea (remediu) a asociatului minoritar (?)
• Aparent (şi conform jurisprudenţei actuale) contestabilă, datorită abordării
restrictive, limitative a cauzelor excluderii
• Admisibilă, sub condiţia repetabilităţii şi gravităţii comportamentului
acţionarului minoritar, întrucât acesta nu mai poate pretinde că are dreptul
intangibil de a rămâne în societate, atâta timp cât însăşi prezenţa lui împiedică
perenizarea, continuitatea întreprinderii societare