Lucrare practică № 1

Tema: Biomateriale dentare. Noțiune. Clasificări.

Proprietăți

1. Biomateriale. Noțiune. Proprietăți.

Biomateriale – Reprezintă materiale naturale, sintetice sau compozite care se afla in
contact cutesuturile cav, bucale si cu fluidele biologice si realizeaza funcia de inlocuire a
tesutului afectat sau functiile afectate unui organ.
o Acest compartiment se ocupă și cu dezvoltarea de noi materiale.
o La confecționarea protezelor dentare și aparatelor ortodontice, sunt utilizate
diverse materiale, care în funcție de scopul în care sunt utilizate, se împart în:

1. Materiale de bază – materiale din care se confecționează construcțiile

protetice (aliaje metalice, metale, acrilat, ceramică);
2. Materiale auxiliare – materiale utilizate la diverse etape de confecționare
a lucrărilor protetice (materiale amprentare, materiale pentru
confecționarea modelelor, ceară, materiale pentru prelucrarea și
finisarea protezelor dentare).

2. Proprietățile fizice (temperatura de topire, fierbere,

culoare, luciu, efecte optice).
Proprietățile fizice se impart in :
1. Proprietăți optice;
2. Proprietăți termice;
3. Proprietăți electrice;
4. Proprietăți mecanice.
Proprietăți optice – Reflexia si refractia, Luminiscenta, Transparenta, Opacitatea si
Culoarea (Nuanta, Saturatia, Stralucirea).

 Reflexia si refractia - Cand un fascicule de lumina intilneste o suprafata care separa

doua medii diferite ,o parte a luminii incidente este reflectata si o parte este
refractata trecand in acelasi mediu.
  Luminiscenta - emisiia de energie luminoasa de catre materie,in timpul fluorescentei
sau dupa actiunea luminii.
 Transparenta – materialele transparente transmit lumina aproape in
totalitate,fasciculul de lumina ramanind parallel. Exemple- unii acrilati,diferiti
polimeri,sticla,masele ceramic.
 Opacitatea - Materialele aproape nu permit transmiterea luminii,datorita absorbtiei
puternice a fasciculului luminous si reflexiei unui procent minim.
 Culoarea
1. Nuanta - nuanta culorii este data de lungimea de unda a radiatiei
monocromatice.sunt 7 nuante:rosu,oranj,albastru,galben,verde ,azur;
2. Saturatie - sau puritatea culorii se determina de raportul cantitiv dintre culoare
spectral si cul.alba,care se combina p/u a da culoarea considerate;
3. Stralucire - este determinate de energia luminoasa radiata de izvorul luminos
sau de energia reflectata de corpul luminous.

3. Proprietățile termice a materialelor dentare

(conductibilitatea termică și dilatarea termică).
Proprietățile termice – Temperatură, Conductibilitate termică, Dilatare termică.

 Conductibilitatea termica – cantitatea de caldura care strabate intr-o secunda ,un

strat cu grosimea de 1cm,suprafata 1cm2 ,cind gradientul termic este de 1grad
celsiu.[K]si=Grade supra cm. In cazul restaurarilor coronare pe dintii vitali trebuie
evitata transmiterea variatilor termice din cavitatea bucala spre pulpa
dentara.Pentru aceasta se utilizeaza,materiale cu slaba conductibilitate.
 Dilatarea termica – odata cu modificarea temperaturii orice corp isi modifica
dimensiunile,Dilatarea are loc la cresterea temperaturii iar contractia termica la
scaderea acesteia.Dilatarea termica poate fi liniara,in suprafata sau in
volum.Dilatarea liniara si dilatarea volumetrica sunt importante pentru materialele
de restaurare si pentru prelucrarea lor.

4. Proprietățile electrice, galvanismul.

Proprietățile electrice – Conductibilitatea și rezistivitate electrică, Galvanismul.

 Conductibilitate si rezistivitatea elecrica – Capacitatea unei substante de a conduce

curentul electric. Modificarile de structura ale aliajelor sunt insotite de modificari ale
 rezistivitatii elecrice. Trebuie sa existe o concordanta intre rezistivitatile electrice ale
tesuturilor dure dentare si materialele restaurative.
 Galvanismul – Provocat de către prezența restaurărilor metalice în cavitatea bucală
și datorat diferențelor de potențiale dintre restaurările din material diferite dispuse
pe dinți anatagoniști sau adiacenți. Curenții electrici dezvoltați de contactul dintre 2
restaurări metalice depind de compoziția și suprafața acestora.

5. Proprietățile mecanice (deformări, elasticitate, plasticitate)

a biomaterialelor.
Proprietățile mecanice – Exprimă capacitatea materialului de a opune rezistenţă maximă
acţiunii diverselor forţe executate asupra lui pentru a se deforma sau a se fărâmiţa. Acestea
sunt – Deformarea, Elasticitatea, Plasticitatea si altele (Rezistenţă, Durabilitate, Viscozitate,
Fragilitate).
Deformari sunt de 2 tipuri:
1. Elastice (revine la forma initiala);
2. Plastice (nu revine).
 Elascitatea – Proprietatea unui material de a absorbi energie cind este deformat
elastic si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea sarcinilor.
 Plasticitate – Proprietatea unui material de a se deforma si de a ramine deformat,
dupa incetarea actiunii sarcinii pastrindu-si volumul constant.
 Rezistenta la oboseala

o Rezistenţă – proprietatea materialului de a rezista la acţiunea forţelor din

exterior.
o Durabilitate – exprimă proprietatea materialului de a se opune tendinţei de
pătrundere în el a unui alt material.
o Viscozitate – proprietatea materialului de a rezista la diferite lovituri.
o Fragilitate - proprietatea materialului de a se fărâmiţa la acţiunea forţelor
executate asupra lui.

6. Proprietăți chimice, coroziune.

  Coroziunea – reacție chimică între metale și mediul înconjurător, care determină o
modificare vizibilă a materialului și care influențează funcționarea unui component
metalic sau a întregului sistem.
 Efecte fizico-chimice ale coroziunii:
1. Coroziune uniformă – determină scăderea grosimii metalului;
2. Coroziune localizată – poate fi sub formă de plăci sau aciformă;
3. Coroziunea intercristalină – metalul se corodează în profunzime;
4. Coroziunea selectivă.

7. Biocompatibilitatea materialelor dentare.

o Biocompatibilitatea – Compatibilitatea materialelor și dispozitivelor cu țesuturile și
lichidele organismului.
o Materiale dentare cu risc biologic:
o Unele cimenturi dentare care conțin componente acide și pot cauza iritații;
o Acidul fosforic utilizat ca agent de gravaj;
o Mercurul, ai cărui vapori sunt toxici;
o Compușii metalici (Pb sau St), din compoziția elastomerilor;
o Nichelul;
o Particule de siliciu.
 Lucrare practică № 2
Tema: Materiale stomatologice de bază. Metale şi
aliaje utilizate în stomatologie (Aur, Ni-Cr, CoCr).
Componenţa şi proprietăţile.De exemplu, dacă un
aliaj conține: -60% Aur -10% Paladiu -5 % Platină
-25% Cupru, nobilitatea va fi 75% (suma dintre Aur,
Paladiu și Platină)

1. Metale și aliaje metalice. Definiția.

Materiale si Aliaje – primele materiale utilizate la protezare

Alije – un amestec din 2 sau mai multe metale

2. Clasificarea după Siebert (1983)

1. Aliaje nobile
a. Cu un continut ridicat de aur
b. Cu un continut scazut de aur
c. Pe baza de argint-paladiu
d. Pe baza de paladiu
2. Aliaje nenobile
a. Pe baza de nickel-crom
b. Pe baza de cobalt-crom
c. Pe baza de fier
d. Pe baza de titan
3. In functie de utilizarea aliajelor dentare
 a. Aliaje pentru protezare fixe
b. Pentru protezare mobilizabila
c. Pentru tehnica metalo-ceramica

3. Aliaje nobile și proprietățile lor (intervalul de topire,

densitate, duritate). Aur. Platina
Aliaje nobile

 Metale cu un bun luciu metalic.

 Aur, paladiu, platinu
 Se mentin la aer uscat
 Argintul nu este metal nobil

Proprietati

 Interval de topire si nu punct de topire (nu trebuie sa stea mult timp in forma
lichida)
o Au-Cu-Ag se topeste la o temp de 350 C
 Densitatea, importanta la turnarea aliajului in tipare
o Aliaje cu densitate mare vor fi accelerate mai repede , turnare mai usoara
 Duritate , indicator al capacitatii de a rezista deformarilor sub actiunea ocluzilor

4. Aliaje inobile pe bază de Co-Cr și Ni-Cr. Proprietățile lor

Cromul –

 Responsabil de mentinerea culorii

 Proprietate inoxidabila
 Daca se contine peste 30% aliajul este dificil de turnat, se pastreaza sub 30%

Nichelul si cobaltul –

 Pana la anumite % confera tot aceleasi proprietati.

 Confera :
o Elasticitatew
o Rezistenta
o Duritate

Carbon

 Pentru cresterea duritatii

 A se pastra mai jos de 0.2%
 Proprietăți importante ale aliajelor:

□ intervalul de topire 1230 – 1450 C

□ Densitatea (mica 8g/cm3)

Proprietati mecanice (Superioare in comparatie cu cele nobile)

a. Rezistență
b. Duritate
c. Elasticitate
d. Etc.

5. Aliaje pe bază de fier, pe bază de titan și pe bază de cupru

Baza de fier

 Numite si oteluri inoxidabile,contine apox. 72%Fe , Cr 18%, C 0.2%si cantitati mici de ti, Mg,
Si.
 Ex. Firul de vipla.

Titan

 Foarte apreciat pentru proprietatile sale unice (duritate, prop. Electrochimice ,

raspunsul biologic)
 Folosit la implante dentare, pentru acoperirea suprfetelor si pentru coroane, proteze
dentare si partiale etc.
 Se topeste la 1700 C cea ce nu este foarte favorabil (necesita multe aparataje)

6. Aliaje pentru realizarea protezelor fixe (nobile, nenobile).

Metalele nobile sunt: Au, Pl, Pd, iridiu radiu ostmiu sunt elemente cu un bun luciu, rezista bine la
oxidare.

Aliaje nobile Această categorie include:

-aliaje pe bază de aur, aurul fiind component de bază: * cu conținut crescut de Au (Ex: DEGULOR C,
firma producă : DEGUSSA conține: 74% Au, 2.4% Pt, 13.5% Ag, 7% Cu) * cu conținut redus de Au (Ex.:
PENTALOR 4, firma producătoare: DEGUSSA conține: 40% Au, 7.9% Pd, 35% Ag , 7% Cu)
-aliaje pe bază de Ag-Pd, conțin predominant argint și au o culoare albă. Mai pot conține o cantitate
mică de aur și cupni (Ex: NF IV, firma producătoare DEGUSSA conține: 39.9% Pd, 52% Ag). Aliajele Ag-Pd
în general și cele de Ag-Pd-Cu, în particular, sunt predispuse the coroziune și to the luciul metalic
pronunțat. Aliajele pe bază de Ag-Pd-Au, elaborate ulterior, sunt aliaje galbene și conțin 35-40% Ag,
20% Pd și Au, 15-20% In și aproximativ 5% Zn. -aliaje pe bază de paiadiu, cu Cu sau Ag și diverse
adaosuri (Ex: ALBABOND M, firma producătoare: HERAEUS contine: 75% Pd, 10% Cu, 2% Au.)

Aliaje nenobile

Aliajele pe bază de Ni-Cr și Co-Cr datorită proprietăților fizice superioare, prețului de cost redus și a
manipulării mai ușoare decât cele ale altora nobile sunt folosite la confecționarea protezelor fixe total
metalice. Utilizarea unui anumit alte necesități o cunoaștere amănunțită a compoziției acestuia cu
modificări mici produse variații mari ale structurilor și proprietăților acestora printre altele, fiecărui alte
cunoștințe-i an utilizare.

Aliajele pe bază de Ni-Cr contin: 60-82% Ni și 7-25% Cr la care se mai adaugă freevent: molibdenul,
aluminiul, manganul, siliciul, beriliul, cuprul, cobaltul, galiul, fierul, niobiul, staniul, titanul , zincul. (Ex:
WIRON 99 conține: 65% Ni, 22,5% Cr, 9,5% Mo, 1% Nb, 0,5% Fe, 1% Si)

Cr-Co contine 50-70b Co, 20-30 Cr, fier cupru, si….

7. Aliaje pentru lucrări metalo-ceramice.

ALIAJE PENTRU LUCRĂRILE METALO-CERAMICE

Pentru ca o lucrare din portelan fuzionat pe metal să fie corespunzătoare, metalul trebuie să
îndeplinească mai multe cerințe. In timpul procesării, altele nu trebuie să se deformeze sau să modifice
culoarea porțelanuiui și trebuie să realizeze o legătură puternică cu acesta. De asemenea alte trebuie să
prezinte caracteristici mecanice bune, iar dilatarea termică să fie compatibilă cu ceramicii. Aceste
cerințe sunt îndeplinite de șase tipuri de altele nobile și trei tipuri de altele metalice de bază. In cazul
altor nobile este obligatorie adăugarea unor aditivi cum ar fi staniu, indiu, galiu sau cobalt care au rolul
principal de a produce oxizii de suprafață ai altor. Chiar dacă procentul total al acestor aditivi este mai
mic de 20%, efectul lor asupra proprietății este important. Ingredientele cresc rezistența, conduc la o
legătură mai bună și reduc temperatura de fuziune, proprietate ce fac alte elemente pentru restaurări
metalo-ceramice. Aliajele de nichel prezintă o variație largă a proprietăților mecanice. Acestea sunt mai
dur decât altele nobile, dar au rezistențe mai mici. Variatia rezistenței celorlalți de cobalt nu este la fel
de mare ca și cazul celor de nichel, are totodată și rezistență mai mari decât alte nobile, Ca și alte de
nichel, cele de titan prezintă o gamă largă proprietar. Rezistențele mai mari ale titanului față de
celelalte altele constituie un atu. Este important pentru alte informații pentru infrastructură să asigure
un suport rigid pentru ceramică deoarece ceramică poate suporta o defomare. foarte redusă înainte de
a se fracrura. Aliajele by nichel și cobalt, cu. modulele lor de elasticitate mari, ar părea că asigură un
suport mai bun. Calculele folosind ecuația pentru deformarea uni bare transverse arată că modulul
joacă un relativ modest. Grosimea este cea mai importantă deoarece ea apare în relații la puterea a
treia. Astfel, în ciuda valorilor mari ale modulelor altele de nichel și cobalt, practic nu se poate face nici
o reducere la grosimi infrastructuri. O comparație generală a proprietăților altora nobile și nenobile
pentru ceramică arată că alte elemente metalice de bază au durate și modul de elasticitate mai mari și
densități mai mici. Datorită temperaturilor de topire mai mici și durităților interioare, altele nobile sunt
mai ușoare de tumat și finisate decât cele din metal de

Materialele nemetalice utilizate sunt divizate în 3 categorii:

1) Materiale Polimerice;

2) Compozite;

3) Mase Ceramice;

ALIAJE PENTRU PROTEZE PARȚIALE MOBIZABILE SCHELETATE

Scheletul metalic al protezelor parțiale mobilizabile scheletate PPMS se realizează din altele
nobile sau nenobile.

Aliajele nobile se clasifică în 4 clase, cele pentru PPMS încadrându-se în clasa a IV-a. Aliajele
nenobile sunt pe bază de CoCr, NICR, aliaje din titan sau titan pur. Condițiile pe care trebuie să
le îndeplinească un altele pentru a putea fi utilizate în realizarea unui schelet metalic sunt: ---
rezistență mecanică mare,

-duritate;

-modul de elasticitate mare;

-după topire să curgă ușor;

-să poată realiza turnături precise;

-facil de prelucrat în laboratorul de tehnică dentară;

-luciu perfect și de durată;

-bine tolerat of țesuturile cavității bucale;

-insipid;

-stabilitate și inerție chimică;

-rezistență la coroziune în mediul bucal%;

8. Turnarea aliajelor, sudura și lipirea, reciclarea aliajelor.

Turnarea reprezinta etapa tehnologica in care se materializeaza component metalica.
Topire-proces fizic de trecere,prin incalzire a aliajului in st,lichida.Turnarea presupune
patrunderea fortata a aliajului prin intermediul fortei date de centrifugare sub presiune de
vapori si altor comprimate.
Sudarea-2 piese metalice sunt asamblate fara adaugarea unui alt material,realizeaza o
legatura intermetalica intre 2 suprafete metalice prin topire
- Sudarea cu laser:topire locala
- Sudarea cu gaze ionizate
- Sudarea prin compresiune:o forta mare sta la baza condensarii fortelor de aur
Lipirea indică faptul că 2 componente metalice sunt solidarizate prin adăugarea unui al 3
metal, numit lot de topit. Alegerea lotului se face pe baza rezistenței la coroziune, intervalului
de topire și al culorii.
Reciclarea aliajelor-importată la aliajele nobile, care pot fi reciclate de 2-3ori
La aliajele nenobile se practică mai rar, fiind ieftine.

Lucrare practică № 3.
 Tema: Materiale nemetalice. Acrilatele. Componenţa şi
proprietăţile. Utilizarea practică. Cerinţele medico-
biologice.

1. Materiale polimerice. Compoziția chimică.

Progresul in ceea ce priveste cercetarea in domeniul materialelor dentare a dus la posibilitatea
realizarii lucrarilor proteice cu un aspect fizionomic cat mai apropiat de cel natural al arcadelor
dento-alveolare. Polimerii sintetici se folosesc deopotriva in cabinetul stomatologic, ca si in
laboratorul de tehnica dentara. In prezentul capitol sunt abordati doar aceia din care se
confectioneaza proteze dentare sau componente ale acestora. In acest capitol sunt prezentati
polimerii sintetici din care se confectioneaza protezele dentare sau parti ale acestora.
La ora actuala polimerii sintetici intra in compozitia:
a. Rasinilor dentare exclusiv organice = Rasini acrilice (RA)
b. Rasinilor, compozite la care in rasina organica este adaugata o umplutura anorganica =
fiind cunoscute ca rasini diacrilice compozite (RDC)
Intre cele doua categorii de materiale exista diferente esentiale date de compozitia, structura si
proprietatile pe care le prezinta. In prezent, cele doua clase de materiale nu se exclud ci mai
mult, exista situatii cand la realizarea unei proteze dentare concura ambele categorii de
materiale.
Un alt aspect de care trebuie sa tinem cont este aclea ca rasinile diacrilice compozite (RDC) tind
sa elimine rasinile acrilice (RA) dintr-o serie de tehnologii. Astfel, RA nu se mai utilizeaza ca
materiale de placare, dupa cum in tehnologiile moderne de confectionare a dintilor artificiali
sunt preferate RDC (de diferite generatii).
2. Clasificarea materialelor polimerice după structura
chimică.

 Rasini vinilice
 Rasini acrilice
a. Autopolimerizabile
b. Termopolimerizabile
 Rasini diacrilice
a. Cu initiere chimica
b. Cu initiere foto

UV

Lumina vizibila

Laser

 Poliuretani
 Rasini policarbonate
 Polisticlete
 Ceromerii
 Rasini epiminice
 Rasini poliamidice

3. Clasificarea materialelor polimerice după domeniul de utilizare.

 Rasini pentru confectionarea bazelor protezelor mobile si mobilizabile

 Rasini din care se confectioneaza dintii artificiali
 Rasini pentru repararea sau reoptimizarea protezelor mobile si mobilizabile
  Rasini pentru confectionarea protezelor provizorii
 Rasini pentru confectionarea epitezelor
 Rasini pentru placare

4. Rășini acrilice simple. Forme de prezentare.

Varietatea utilizarilor in medicina dentara impune clasificarea lor dupa diferite criterii: unul din
aceastea este momentul polimerizarii, in functie de livrarea lor:

a. Acrilati polimerizati industrial in forme finite;

b. Acrilati polimerizati industrial in forme prefinite;
c. Acrilati polimerizabili in cabinetul de medicina dentara sau in laboratorul de tehnica
dentara;

A. Acrilati polimerizati industrial in forme finite:

 Dinti artificiali pentru protezele partiale sau totale;
 Fatete acrilice care se adapteaza pe model in bresa edentata, urmand modelarea
casetelor care formeaza corpul de punte;
 Coroane acrilice utilizate in scopul protejarii bonturilor dentarea vitale, pentru
mentinerea aspectului fizionomic, provizoriu, in cadrul protezarii zonei frontale sau ca
mijloc de protezare de urgenta in cazul amputarii si/sau extractiei unor dinti frontali,
pana la protezarea definitiva;
 Proteze standard sau prefabricate utilizate in protezarea de urgenta a edentatiilor toate
bimaxilare prin adaptarea si captusirea extemporanee.
B. Acrilati polimerizati industrial in forme prefinite;

Se prezinta sub forma de placi transparente sau roz (Bikryl) sau cape (Imprelon) care, prin
procedee speciale de incalzire si presare pot deveni baze de proteze sau aparate ortodontice.
 C. Acrilati polimerizabili in cabinetul de medicina dentara sau in laboratorul de tehnica
dentara;

Se prezinta in sistem bicomponent: lichid si pulbere, ambalate separat. Lichidul este

monomerul (metacrialt de metil polimerizabil), in timp ce pulberea este polimerul de metacrilat
de metil (PMMA).

5. Rășini acrilice termopolimerizabile.

In functie de agentul care declanseaza reactia de polimerizare, se disting doua categorii de

polimetacrilati de metil:

 Termopolimerizabili, a caror polimerizare este initiata de caldura;

 Autopolimerizabili (chemopolimerizabili sau polimerizabili la rece);

6. Formarea pastei. Timpul de lucru, polimerizarea pastei.

Formarea Pastei:

La amestecarea pulberii cu lichidul se pot observa 4 stadii succesive:

 Stadiul 1 sau stadiul de sedimentare: pulberea (polimerul) adaugata in lichid

(monomerul) se sedimenteaza = aspect nisipos;
 Stadiul 2 sau stadiul de dizolvare: lichidul (monomer) difuzeaza intre particulele de
polimer = aspect cremos;
 Stadiul 3 sau stadiul saturatiei: pulberea a saturat monomerul = aspect pastos;

In aceasta faza amestecul este pregatit pentru a fi introdus in tipar fie prin compresiune =
procedeul clasic, fie prin injectie = procedeul modern.
  Stadiul 4 sau stadiul evaporarii: daca se intarzie cu introducerea pastei in tipar,
monomerul se avapora conferind pastei un aspect elastic. Astfel, pasta nu mai poate fi
introdusa in toate detaliile tiparului.

Timpul de Lucru:

Reprezinta perioada in care amestecul pulbere/lichid se afla in stadiul 3. In acest interval de

timp pasta poate fi turnata sau injectata in tipar. Conform normelor ADA, timpul de lucru nu
trebuie sa fie mai redus de 5 minute.

Polimerizarea Pastei:

7. Proprietățile rășinilor acrilice termopolimerizabile.

 Structura -polimetacrilatul de metil este constituit in general din lanturi

macromoleculare polimerizate liniar.
 Porozitatea-apar incluzii de aer,sunt determinate de greseli de
dozare,manipulare sau prelucrare
 Varietati volumetrice-in procesul de polimerizare au loc urmatoarele
fenomene fizice:-o dilatare termica-contractie de polimerizare-contractie
termica
 Dilatarea termica- diferenta de temperature ambianta si temperature de 60C
a apei in care va fi efectuata polimerizarea
 Contractia de polimerizare- generata de metacrilatul de metil care sufera in
timpul polimerizarii o contractie in volum de 21%. De fapt valorile reale,
inregistrate in practica sunt mai reduse, fiind cuprinse intre 0,2 si 0,5%,
contractia de polimerizarea fiind compensata partial de dilatarea termica, care
actioneaza concomitent
 Contractia termica- are loc in faza de racire a tiparului. Este limitata de
aderenta PMMA-ului de peretii tiparului.
 Proprietati biologice -datorita unei igiene deficitare din partea pacientului
care asociata c o proteza gresit adaptata sau prost echilibrata constituie un teren
p/u dezvoltarea a levurilor de tipul candida albicaus.

8. Indicațiile utilizării rășinilor acrilice termopolimerizabile.

  Pentru confectionarea bazei protezelor mobilizabile partiale sau totale acrilice, pulberea
datorita continutului de pigmenti este livrata cu diferite culori in mai multe nuante in
ton cu gingia eventual si cu nervuri pentru imitarea vascularizatiei. Pentru pacientii cu
alergie la pigmentul de culoare exista si o varianta incolora. De asemenea, nuantele de
roz se pot folosi in zone cu rezorbtii mari gingivale, chiar si la punti pentru realizarea
unei linii de colet estetice.
 Captusire indirecta (se mai adauga un strat de rasina pentru readaptarea bazei protezei)
 Rebazari indirecte ale protezelor mobile (prin rezorbtia crestei edentate bazei protezei
nu mai este stabila si de aceea este refacuta in laborator)
 Reparatii de proteze fracturate, cu toate ca in aceste cazuri sunt preferati acrilatii
autopolimerizabili, evitandu-se un nou tratament termic = sursa sigura de deformari; se
poate face in aceste cazuri, totusi, o polimerizare accelerata sau prin fierbere rapida
 Fatete ale lucrarilor protetice mixte cu aspecti partial fizionomic
 Modelarea in laborator a arcadelor dentare artificiale pentru protezele mobilizabile
 Realizarea conformatoarelor, gutierelor si protezelor gingivale;
 Confectionarea aparatelor ortodontice mobilizabile

9. Rășini acrilice autopolimerizabile. Forme de prezentare și

polimerizarea lor.

Rasinile autopolimerizabile sunt utilizate in cabinete sau laboratoare pentru confectionarea

sau repararea imediata a unor proteze dentare deoarece tehnologia este relativ simpla.

Forme de prezentare:

Asemanator cu rasinile termopolimerizabile, se prezinta sub forma de pulbere si lichid.

Pulberea are aceeasi compozitie ca si la rasinile termopolimerizabile.

Lichidul este analog cu cel utilizat la rasinile termopolimerizabile, insa contine, in plus, un
activator dimetil-para-toluidina.

Polimerizarea:
Pulberea se adaugă treptat la lichid în raport de 3:1. Reacția de polimerizare este inițiată
chimic de activatorul din lichid la amestecul celor 2 componente, când apar și radicalii liberi.
Gradul de polimerizare al pastei este mai scăzut față de cel atins la rășinile termopolimerizabile.
Reacția de polimerizare este exotermă, temperatura crește cu 40°C timp de 3 minute.

10. Proprietățile rășinilor acrilice autopolimerizabile.

Proprietățile rășinilor acrilice autopolimerizabile:

 Structura este identica cu cea a acrilatilor termopolimerizabili pulbere si lichid. Pulberea

poate fi roz, de culoarea dintilor cu diferite nuante sau transparenta
 Variații volumetrice: mai întâi dilatare termică, apoi contracția de polimerizare, iar în
final – o contracție termică.
 Proprietățile termice: are loc o dilatare termică datorită diferenței dintre temperatura
ambiantă și temperatura de 60°C a apei unde se efectuează polimerizarea.
 Proprietățile optice: posedă o stabilitatea cromatică slabă.
 Coroziunea: rășina, inițial translucidă, se opaficiază și se îngălbenește, cu timpul, apar și
microfisuri, datorită cărora se reduce și rezistența mecanică.
 Proprietățile biologice: monomerul este foarte toxic pentru mucoasa cavității bucale. În
realitate, intoleranța față de rășinile acrilice autopolimerizabile este foarte rară și se
datorază unei igiene deficitare a pacientului.

11. Indicațiile utilizării rășinilor autopolimerizabile.

Indicații:

 Adaugarea dinților artificiali la protezele mobilizabile;

 Confecționarea protezelor imediate provizorii;
 Căptușiri directe în cabinetul de medicină dentară;
 Repararea directă și rapidă în cabinet și laborator a protezelor dentare fracturate.
 Lucrare practică № 4
Tema: Materiale nemetalice. Ceramica. Componenţa şi
proprietăţile. Utilizarea practică.
1. Masele ceramice. Definiția. Compoziția chimică.
Masele ceramice – Materiale de placaj pe suport metalic, datorita proprietatilor esterice
si faptul ca este un material inert, tolerant de tesuturi

2. Clasificarea maselor ceramice după punctul de fuziune, în funcție de

topografia straturilor și în funcție de scopul utilizării.
 Dupa punctul de fuziune:
1. M.C. cu punct inalt de fuziune (1200-1400 C) -dinti artificiali totali fizionomici
2. M.C cu punct mediu de f. (1050-1200 C)---restaurari protetice
3. M.C. cu punct jos de f (870- 1060 C) ---reconstructii
4. M.C. cu punct ultra jos (mai jos de 870 C)

 In functie de topografia straturilor:

1. Ceramica de baza
2. C. pentru dentina
3. C. pentru smalt

 In functie de scopul pentru care sunt utilizate

1. Realizarea dintilor artificiali (Ceramica cu punct inalt de fuziune)
2. Restaurari protetice (C. Cu punct mediu de fuziune)
3. Reconstructii metalo ceramice (C cu punct jos de fuziune)

3. Modul de prezentare a maselor ceramice: fabricate industrial și

preparabile în laborator.
 Masele ceramice se prepara pe 2 cai :
1. Pe scara industriala
2. In laborator
1. industriale - Se livreaza in forma finita, reprezentate de:

 Dinti cu crampoane scurte pentru confectionarea protezelor totale si partiale

 Fetete cu crampoane scurte ,folosite la realizarea puntilor
  Coroane fizionomice
 Implanturi ceramice
2. In laborator – Se prezinta sub forma de pulbere, comercializate:
1. 3 sortimente de baza
a. Strat de baza (grunt)
b. Strat de dentina
c. Strat de smalt
2. Mase caccesorii (suplimente)
a. Mase de corectie
b. Mase pentru colorare
c. Mase transparente

4. Etapele arderii maselor ceramice pe structură metalică.

Sunt 3 etape:
1. Inainte de ardere, componenta metalica este pregatita (sablata, degrasata si supusa
unei arderi de oxidare timp de 5m la 900 C).
a. Se pregateste masa de opac (amestecam pulberea cu apa distilata, apoi se
pensuleaza un strat cu grosimea 0.30 mm prin vibratie si tamponare cu hartie de
filtru.
b. Arderea in conditii de vaccum la 960 C timp de 10m , apoi urmata de ardere in
aer 3 minute.
2. Se depune stratul pentru dentina si smalt prin vibrare si tampoinare.
a. Estomponam limita portelanului de smalt si dentina
b. Se introduce in cuptor la 750 C si se arde prograsiv pana la 960 C in vaccum.
c. Ceramica este lucrata pentru a se inscrie in dimensiunile dintelui natural
3. Se realizeaza glazura prin ardere in prezenta aerului la 900 C obtinand o masa lucioasa

5. Caracteristicele maselor ceramice.

Un minus foarte mare maselor ceramice sunt modificarile volumetrice, manifestata prin
contractii.

 Contractia fiind influentata de

 1. Granulatia masei ceramice
2. Tehnica de condensare utilizata
3. Arderea masei ceramice
 Contractia mai este influentata si de cantitatea de lichid si temperatura. Ex: Masele
ceramice cu o temperatura de topire mai joasa au o contractie mai mare in comparatie
cu cele cu un puct de topire mai ridicat
 Duritatea (400 unitati pe scara brinell) : masele ceramice sunt mai dure ca smaltul
dentar. Aceasta poate fi si un dezavantaj deoarece determina abrazarea neuniforma a
dintilor antagonisti. De acea masele ceramice moderne au duritate mai apropiata de cea
a smaltului
 Indoire foarte slaba – de acea sa introdus aluminiu pentru a compesa un pic
 Rezistenta la presiune este mare fiind mult superioara fortelor ce se dezvolta la nivelul
sistemului stomatognat. Totusi ea este dependenta in mare masura de compozitie si
structura interna , de prezenta golurilor si a bulelor de aer
 Ceramica dentara este un material casant, factorul principal in determinarea rezistentei
practice fiind prezenta defectelor de suprafata, iar in acest caz fractura apare datorita
tensiunii, reprezentata de concentrarea stresului la nivelul unui defect de suprafata.
 Stabilitatea coloristica este mare, deoarece sunt inerte din puncte de vedere chimic si
impenetrabile pentru substante din mediul bucal, ceea ce le confera un aspect deosebit.
 Transluciditate - forarte buna (material de restaurare valoros)
 Biocompatibilitate buna

6. Sisteme ceramice noi: Hi-Ceram -Vita, Cerestore, In – Ceram-Vita,

Dicor, tehnica Empress.
CITITI DIN CARTE IOBANA VROT SI HNEA II AISI NU INTELEG NICI O PULA

7. Tehnici de copiere mecanică.

Aceasta tehnica impune realizarea unei machete din rasina dura pe un model clasic. Sistemul de
copiere inglobeaza doua dospozitive
1. Dispozitivul de scanare (o tija metalica care urmeaza conturul machetei)
2. Dispozitivul de frezare (un micromotor cu freze diamantate)
Sistemul copiaza macheta facuta manual si prelucreaza corespunzator un bloc de ceramica
intrun mod similar celui prin care se multiplica cheile

8. Tehnici de frezare computerizată (CAD-CAM).

Consta in 3 dispozitive de baza
1. Dispozitivul de scanare (o camera intra orala care realizeaza amprenta optica a campului
protetic) Amprenta optica poate fi realizata extraoral (cabinet sau laborator), Campul
protetic se acopera cu pulbere de dioxid de titan in scopul iniformizarii indicelui de
refractiei si obtinerea unei imagini corespunzatoare
2. Dispozitivul de prelucrare
3. Dispozitivul de frezare (2 micromotoare care frezeaza forma finala a restaurarii realizate.
Dezavantaje – pret ridicat, datorita dotarii initiale sofisticate pe care o presupun. De asemenea,
individualizarea coloristica corespunzatoare distributiei straturilor de dentina si smalt dintr-un
dinte este mai dificil de realizat prin aceste tehnici de prelucrarea mecanica.