I.

Unitatea de învăţare 1

Elemente de logică matematică

1.1. Propoziții logice

Logica este cuvânt derivat din termenul elin λόγος (logos). În limba greacă veche expresia „logos” avea
următoarele înţelesuri: cuvânt, idee, raţiune, ordine.

Logica matematică se ocupă cu studiul propoziţiilor logice, al predicatelor logice, al cuantificatorilor

logici, al unor principii logice, al unor tipuri de enunţuri şi de raţionamente.

Definiția 1.1.1. Prin enunţ logic înțelegem un ansamblu de semne sau simboluri căruia i se dă un
sens. El poate fi sau nu o propoziţie logică.

Definiția 1.1.2. Propoziția logică este un enunț care este totdeauna sau adevărat sau fals, a
treia posibilitate nu există.

Observația 1.1.1. Propozițiile logice se notează cu literele alfabetului latin Dacă o propoziție p este
adevărată, spunem că are valoarea de adevăr ”adevărul” și scriem v(p)=1, în caz contrar spunem că are
valoarea de adevăr ”falsul” și scriem v(p)=0.

Exemplul 1.1.1. Fie propozițiile logice:

p: „2+3≤ 1”; q:„2+3>7”; r:„2+3=5” p(F) v(p)=0

˥p: „2+3¿ 1”; ṕ: „2+3¿ 1”;

Exemplul 1.1.2. Fie propozițiile logice: (r∧s)→p

p:„Balena este pește.”; q:„Balena este mamifer.”; r:„Balena înoată.”; s:„Peștii înoată.”; t:„Balena face
pui vii.”; u:”Mamiferele fac pui vii.”; w:„Animalele care înoată sunt pești”.

Contraexemplul 1.1.1. : ”Afară plouă”. Acest enunț, deși este propoziție gramaticală, nu este o
propoziție logică, deoarece uneori plouă, alteori nu plouă, deci nu se știe cu certitudine dacă este un
enunț adevărat sau fals.

Observația 1.1.2. Conectorii logici sunt negația (non, notată ˥ sau ̅ ), conjuncția (și, notată ˄) și disjuncția
(sau, notată ˅). Există o corelație intrinsecă între conectorii logici și operațiile cu mulțimi, și anume
diferența (mai exact, complementara unei submulțimi în raport cu mulțimea dată), intersecția și
reuniunea: A/ B= { x ∨x ∈ A ∧ x ∉ B }, A ∩ B= { x∨x ∈ A ∧ x ∈ B }; A∪B={ x∨x ∈ A ∨ x ∈ B }. reUniune

1.2.Tipuri de propoziții compuse

Definiția 1.2.1. Negația unei propoziții simple p este propoziția compusă ˥p sau ̅p , a cărei
valoare de adevăr este „falsul”, atunci și numai atunci când valoarea de adevăr a lui p este „adevărul”:

v ( ˥ p )=0 ⇔ v ( p )=1 .

p ˥p

1 0
1
0 1
Tabelul valorilor de adevăr:

Exemplul 1.2.1. ˥p: „2+3¿ 1”; v ( ˥ p )=1. ˥q:„2+3≤7”; v(˥q)=1. ˥r:„2+3≠ 5”; v(˥r)=0.

Definiția 1.2.2. Conjuncția propozițiilor simple p și q este propoziția compusă p∧q, a cărei
valoare de adevăr este „adevărul”, atunci și numai atunci când valoarea de adevăr a ambelor propoziții
este „adevărul”: v ( p ∧q )=1⇔( v ( p )=v (q)=1) .

p q p∧q
Tabelul valorilor de adevăr:
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0

Exemplul 1.2.2. p∧q: „Balena este pește și balena este mamifer.”, așadar v(p∧q)=0, deoarece v(p)=0 și
v(q)=1.

t∧q: „Balena este mamifer și balena face pui vii.”, așadar v(p∧q)=1, deoarece v(t)=1 și v(q)=1.
p  q : „2+3≤ 1  2+3¿ 7” (enunțul propoziției compuse p și q)

1 7

v( p  q )=0

˥p  r:„2+3¿ 1  2+3¿ 5”

1 5

v(˥p  r)=1

˥q  r:

2
 Definiția 1.2.3. Disjuncția propozițiilor simple p și q este propoziția compusă p∨q, a cărei
valoare de adevăr este „falsul”, atunci și numai atunci când valoarea de adevăr a ambelor propoziții este
„falsul”: v ( p ∨q )=0⇔( v ( p )=v (q)=0).

Tabelul valorilor de adevăr:

p q p∨q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0

Exemplul 1.2.3. p  q: „Balena este pește sau balena este mamifer.”, așadar v(p∧q)=1, deoarece v(p)=0
și v(q)=1.

q  t: „Balena este mamifer sau balena face pui vii.”, așadar v(q∨t)=1, deoarece v(t)=1 și v(q)=1.

p  q : “ 2  3  1 sau 2  3 > 7 ”  v( p  q) = 0

p  r : “ 2  3  1 sau 2  3 = 5 ”⇒ v ( p∨ r )=1.

Definiția 1.2.4. Implicația propozițiilor simple p și q este propoziția compusă p→q, a cărei
valoare de adevăr este „falsul”, atunci și numai atunci când valoarea de adevăr a propoziției p este
„adevărul”, iar valoarea de adevăr a lui q este „falsul”: v ( p →q )=0 ⇔( v ( p )=1∧ v (q)=0). În plus,
propoziția p se numește ipoteză, iar propoziția q se numește concluzie.

Observația 1.2.1. În practică se specifică faptul că „Falsul implică orice, iar adevărul implică doar
adevăr.”, enunț care este ilustrat de tabelul valorilor de adevăr.

Tabelul valorilor de adevăr:

p q p→q
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1

3
Exemplul 1.2.4. Vom exemplifica faptul că o ipoteză falsă poate conduce, prin demonstrații corecte
logic, fie la o concluzie falsă (a), fie la o concluzie adevărată (b).

Ipoteza falsă este că :„Împărțirea la 0 are sens.” (Enunț care este evident fals, pentru că împărțirea la 0
fie nu există dacă deîmpărțitul este nenul, fie este nedeterminată, dacă deîmpărțitul este nul).

(a): În baza ipotezei false că „Împărțirea la 0 are sens.”, se pornește de la egalitatea:

0=0 (A)⇔a-a=2a-2a⇔a-a=2(a-a), de unde prin împărțirea la a-a se obține 1=2 (F).

(b): În baza ipotezei false că „Împărțirea la 0 are sens.”, se pornește de la egalitatea:

0=0 (A)⇔a-a=a-a, de unde prin împărțirea la a-a se obține 1=1 (A).

Așadar, spunem că „Falsul implică orice”.

Exemplul 1.2.5. (u∧q)→t: „Dacă balena este mamifer și mamiferele fac pui vii, atunci balenele fac pui
vii.”, așadar v((u∧q)→t)=1, deoarece v(u∧q)=1 și v(t)=1.

(r∧w)→p: „Dacă balena înoată și animalele care înoată sunt pești, atunci balena este pește”, așadar
v((r∧w)→p)=1, deoarece v(r∧w)=1 și v(p)=1.

(r∧s)→p: „Dacă balena înoată și peștii înoată, atunci balena este pește”, așadar

v((r∧s)→p)=0, deoarece v(r∧s)=1 și v(p)=0.

p  q : „ Dacă 2  3  1 , atunci 2  3 > 7 ”; v( p  q ) = 1 .

r  q : „Dacă 2  3 = 5 , atunci 2  3 > 7 ” ; v ( p  q ) = 0 .

Definiția 1.2.5. Echivalența propozițiilor simple p și q este propoziția compusă p↔q, a cărei valoare
de adevăr este „adevărul”, atunci și numai atunci când propozițiile p și q au aceeași valoarea de adevăr:

v ( p ↔q )=1⇔( v ( p )=v (q)).

Tabelul valorilor de adevăr: p q p↔q

1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 1

Exemplul 1.2.6. q↔t: „Balena este mamifer dacă și numai dacă balena face pui vii.”, așadar
v(q↔t)=1, deoarece v(q)=v(t)=1.

4
p↔r: „Balena este pește dacă și numai dacă balena înoată.”, așadar v(p↔r)=0, deoarece v(q)= 0 și
v(t)=1.

p↔w: „Balena este pește dacă și numai dacă animalele care înoată sunt pești.”, așadar v(p↔w)=1,
deoarece v(p)= 0 și v(w)=0.

r  q : “ 2  3 = 5 dacă şi numai dacă 2  3 > 7 ”

v( p  q) = 0 .

Negația: caut 0 și pun 1

Conjuncția (și): caut 1,1 și pun 1
Disjuncția: caut 0,0 și pun 0
Implicația: caut 1,0 și pun 0
Echivalența: caut 1,1 sau 0,0 și pun 1
Lucrăm pe coloane!

Definiția 1.2.6. Expresiile matematice în care intervin propoziții simple și conectori logici se
numesc formule logice. Ele se notează cu  ,  ,... , literele mici ale alfabetului grec.

Definiția 1.2.7. Două formule logice care au aceeași valoare de adevăr se numesc formule
echivalente (≡).

Exemplul 1.2.7. Varianta I. Varianta a II-a

α: p→q p q ˥p α β
p q α p q ˥p β
β: ˥p∨q 1 1 0 1 1
1 1 1 1 1 0 1

1 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0
α≡β
0 1 1 0 1 1 1

0 0 1 0 0 1 1
  

0 1 1 1 1

0 0 1 1 1

5
Definiția 1.2.8. O formulă logică identic adevărată se numește tautologie.

1.3.Proprietăţile conectorilor logici:

1.3.1.Comutativitatea conjuncției (  ) a+b=b+a

p∧q ≡ q ∧ p
Fie α: p ∧q și β : q∧p
p q α 

1 1 1 1

1 0 0 0

0 1 0 0
  
0 0 0 0
1.3.2.C omutativitatea disjuncției (  )
p∨q ≡ q∨p
Fie α: p∨q și β : q∨p
p q α 

1 1 1 1

1 0 1 1

0 1 1 1   

0 0 0 0

1.3.3.A sociativitatea conjuncției (  ) (a+b)+c=a+

(b+c)
(p∧q)∧r ≡ p ∧ (q∧ r)
Fie α: (p∧q) ∧r și β : p∧ (q∧ r)
Negația: caut 0 și pun 1
Conjuncția (și): caut 1,1 și pun 1
Disjuncția: caut 0,0 și pun 0
 Implicația: caut 1,0 și pun 0
p q r p ∧q q ∧r β
Echivalența: caut 1,1 sau 0,0
și pun 1 1 1 1 1 1 1 1
Lucrăm pe coloane!
1 1 0 1 0 0 0

1 0 1 0 0 0 0

1 0 0 0 0 0 0   

0 1 1 0 1 0 0

0 1 0 0 0 0 0
6
0 0 1 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0
1.3.4. Asociativitatea disjuncției (  )
(p∨q) ∨ r ≡ p ∨ (q∨r)

Fie α: (p∨q) ∨ r și β : p ∨ (q∨r)

p q r p∨q q ∨r α β

1 1 1 1 1 1 1
  
1 1 0 1 1 1 1

1 0 1 1 1 1 1

1 0 0 1 0 1 1

0 1 1 1 1 1 1

0 1 0 1 1 1 1

0 0 1 0 1 1 1
1.3.5 .Distributivitatea conjuncției (  )
faţă 0 0 0 0 0 0 0 de disjuncție (  )

Distributivitatea înmulțirii față de

adunare : a∙(b+c)= a∙b+a∙c

p ∧ (q∨r) ≡(p ∧ q) ∨(p ∧ r)

Fie α: p ∧ (q∨r) și β : (p ∧ q) ∨(p ∧ r)

p q r q∨r p ∧q p ∧r α β

1 1 1 1 1 1 1 1

1 1 0 1 1 0 1 1

1 0 1 1 0 1 1 1
  
1 0 0 0 0 0 0 0

0 1 1 1 0 0 0 0

0 1 0 1 0 0 0 0

0 0 1 1 0 0 7 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
 1.3.7.Distributivitatea disjuncției (  ) faţă de conjuncție (  )

p ∨ (q ∧ r) ≡(p ∨ q) ∧ (p ∨ r)
Fie α: p ∨ (q ∧ r) și β : (p ∨ q) ∧ (p ∨ r)

p q r q ∧r p ∨q p ∨ r α β

1 1 1 1 1 1 1 1

1 1 0 0 1 1 1 1

1 0 1 0 1 1 1 1

1 0 0 0 1 1 1 1
  
0 1 1 1 1 1 1 1

0 1 0 0 1 0 0 0

0 0 1 0 0 1 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
1.3.7. Tranzitivitatea
„” este tautologie

Tranzitivitatea paralelismului : Dacă a//b și b//c atunci a//c

 : (( p  q )  (q  r ))  ( p  r )

p q r p →q q→r p → r ( p →q)∧( q → r) α

1 1 1 1 1 1 1 1
 -
1 1 0 1 0 0 0 1
tautologie
1 0 1 0 1 1 0 1

1 0 0 0 1 0 0 1

0 1 1 1 1 1 1 1

0 1 0 1 0 1 0 1

0 0 1 1 1 1 1 1

0 0 0 1 1 1 1 1

8
1.3.8. Negaţia negaţiei este echivalentă cu propoziţia dată

˥(˥ p)≡ p .

p ˥p ˥(˥p)

1 0 1

0 1 0

⇒˥(˥ p)≡ p .

1.3.9. Legile lui De Morgan:

a) Negaţia conjuncţiei :˥( p ∧q)≡(˥ p) ∨(˥ q) .

Fie α: ˥ ( p ∧ q ) și β : (˥ p) ∨(˥ q).

p q ˥p ˥q p∧q α β
1 1 0 0 1 0 0
1 0 0 1 0 1 1   
0 1 1 0 0 1 1
0 0 1 1 0 1 1

b) Negaţia disjuncţiei˥( p ∨q)≡(˥ p) ∧(˥ q) .

Fie α: ˥ ( p ∨ q ) și β : ( ˥ p ) ∧(˥ q).

p q ˥p ˥q p∨q α β
1 1 0 0 1 0 0
  
1 0 0 1 1 0 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 0 1 1

9
 1.4. Principiile calculului propoziţional

1.4.1.Principiul terţului exclus

p ∨(˥ p) - tautologie.
p ˥p p∨ (˥p)

1 0 1

⇒ 0 1 1 p ∨(˥ p) - tautologie.

1.4.2.Principiul nonconcordanţei
˥( p ∧˥ p) - tautologie.
p ˥p p ∧˥p ˥(p ∧˥p)

1 0 0 1

0 1 0 1
⇒ ˥( p ∧˥ p) - tautologie.
1.4.3. Principiul dublei negaţii

˥(˥ p)↔ p - tautologie.

p ˥p ˥(˥p) ˥(˥ p)↔ p
1 0 1 1

⇒ 0 1 0 1 ˥(˥ p)↔ p - tautologie.

1.5.Exerciții propuse

1. Stabiliti valoarea de adevăr pentru propozițiile:

p: „2+3¿ 3”;q: „2+3≤ 5”;t:„2+3¿ 6”;
p∧q; ˥p∧q încă 5 exemple
2.Verificați dacă următoarele formule sunt tautologii:

a) ( p  ( p  q ))  q

b) ( p  (q  r )  (( p  q )  ( p  r ))

c) (( p  q )  (p  q ))  ( p  r )

10
d) (( p  q)  ( q  r ))  ( p  r ) .

1.3.7. Tranzitivitatea „  ” e tautologie

Dacă a//b și b//c atunci a//c

 : (( p  q )  (q  r ))  ( p  r )

1.3.8. Negaţia negaţiei este echivalentă cu propoziţia dată

˥(˥ p)≡ p .
1.3.9. Legile lui De Morgan:

a) Negaţia conjuncţiei :˥( p ∧q)≡(˥ p) ∨(˥ q) .

b) Negaţia disjuncţiei˥( p ∨q)≡(˥ p) ∧(˥ q) .

1.4. Principiile calculului propoziţional

1.4.1.Principiul terţului exclus

p ∨(˥ p) - tautologie.
1.4.2.Principiul nonconcordanţei
˥( p ∧˥ p) - tautologie.
1.4.3. Principiul dublei negaţii

˥(˥ p)↔ p - tautologie.

11