Sunteți pe pagina 1din 12

1.

Sterilizarea prin caldura uscata

- flambarea;
- fierul de călcat;
- incinerarea sau arderea;
- etuvele cu aer cald.
2.Sterilizare prin caldura umeda
- fierbere;
- sterilizare cu vapori de apă sub
presiune;
- sterilizare prin căldură umedă cu
fierul de călcat;
- sterilizare în baie de apă;
- pasteurizare;
- tyndallizare.
3.Conditiile pentru o buna sterilizare la poupinel
- aparatul să fie perfect etanşeizat;
- sursa de căldură să asigure o temperatură
interioară de cel puţin 180˚ C;
- instrumentarul să fie bine curăţat de
substanţe organice înainte de sterilizare;
- cutiile de instrumente să fie aranjate mai
larg pentru a permite o repartizare
uniformă a temperaturii.
4.Tyndalizarea
 se mai numeşte şi sterilizare fracţionată (care asigură şi sterilizarea sporilor) şi are
drept scop sterilizarea unor produse biologice în care se vor păstra nealterate
proteinele şi vitaminele din conţinutul lor;
• este o pasteurizare joasă repetată, cu răcire şi incubare la 30-38˚ C repetate de 2-3 ori
în 12-24 ore.
5.Semnele clinice de hipertensiune intracraniana
Semnele clinice ale HTC
cefaleea matinală, apare brusc;
vărsăturile matinale, pe nemâncate şi urmate de dispariţia cefaleei;
tulburările de vedere (diplopie prin paralizia nervului oculomotor extern);
obiectiv semnul major staza papilară.

6.Semnele clinice ale plagilor fetei

Semnele clinice ale plăgilor


Hemoragia
Şocul
Asfixia
Tulburările nervoase
Tulburările de masticaţie, deglutiţie şi fonaţie
Durerea

7.Factorii care accentueaza sau amelioreaza durerea


• relaţia cu mesele:
*** afecţiunile gastrointestinale superioare, biliare, pancreatice, ischemia intestinală;
• defecaţia:
*** bolile colorectale;
• micţiunea:
*** origine genitourinară sau colorectală;
• respiraţia:
*** originea pleuropulmonară, hepatobiliară;
• poziţia:
*** boli pancreatice, refluxul gastroesofagian, afecţiuni musculoscheletice;
• ciclul menstrual/menarha:
*** origine salpingo-ovariană, endometrială, endometrioza;
• efortul fizic:
*** ischemie coronariană/intestinală, afecţiuni musculoscheletice;
• stresul:
*** tulburări de motilitate, dispepsii;
• medicaţia/alimente specifice:
*** tulburări de motilitate intestinală, intoleranţă alimentară, reflux gastroesofagian,
porfirie, insuficienţă suprarenală, cetoacidoză, toxine;

8.Simptomele asociate durerii abdominale


• febră / frisoane:
*** infecţii, afecţiuni inflamatorii, infarct;
• scădere ponderală:
*** tumori, boli inflamatorii, malabsorbţie, ischemie;
• greţuri / vărsături:
*** obstrucţii, infecţii, afecţiuni inflamatorii, boli metabolice;
• disfagie / odinofagie:
*** esofag;
• senzaţia de saţietate rapidă:
*** stomac;
• hematemeză / melenă / hematochezie:
*** esofag, stomac, duoden;
• constipaţie:
*** afecţiuni colorectale, perianale, genito-urinare;
• icter:
*** boală hepatobiliară, hemolitică;
• diaree:
*** boli inflamatorii, infecţii, malabsorbţie, tumori secretante, ischemie, afecţiuni genito-
urinare;
• disurie / hematurie / leucoree / scurgeri peniene:
*** boli genito-urinare;
• afecţiuni cutanate, articulare, oftalmice însoţitoare:
*** boli inflamatorii, infecţii virale sau bacteriene.

9.Cauzele mecanice ale constipatiei

* tumori colorectale, diverticulită, volvulus, hernii, invaginaţii;

10.Investigatiile paraclinice in cancerul bronhopulmonar


Investigaţii imagistice:
• radiografia toracică (obligatoriu în două incidenţe);
tomografia plană;
angiografia pulmonară;
tomografia computerizată (metodă de elecţie în diagnosticul imagistic);
radiosopia pulmonară;
radiofotografia pulmonară;
rezonanţa magnetică nucleară;
PET (tomografia cu emisie de pozitroni);
aspecte radiologice în cancerul bronho-pulmonar:
- obstrucţia de căi aeriene (atelectazie);
- adenopatia hilară;
- adenopatie mediastinală;
- cavitaţia (o transparenţă situată în
interiorul unei opacităţi);
- revărsat pleural lichidian;
- pneumotorax (apare mult mai rar decât
revărsatul lichidian);
- pericardita;

11.Investigatiile paraclinice in afectiunile glandei mamare


Puncţia exploratorie se face:
- când există fluctuenţă sau formaţiune renitent elastică;
• se poate extrage:
- puroi în abcese;
- lichid serocitrin;
- louche în maladia Reclus;
- lichid lăptos în galactocel;
- sanghinolent în cancerele cu necrobioză;
• lichidele aspirate se trimit la examen citologic;
Mamografia poate evidenţia:
- opacităţi regulate, cu limite nete sugestive pentru tumori benigne;
- opacităţi intense, festonate, rău delimitate caracterizând tumorile maligne, la fel ca şi
microcalcificările diseminate la nivelul sânului;
Ecografia sânului dă:
- imagini sugestive pentru colecţii lichidiene;
- formaţiuni ecodense Biopsia chirurgicală excizională:
- constă în excizia unui fragment sau a tumorii în totalitate care se trimit la examen
histopatologic;
- acesta poate fi:
- extemporaneu (în 15-20 min.);
- obţinut prin congelare şi secţionare;
- la parafină;
bine sau rău delimitate;

12.Clinica adenofibromului mamar


• tumora:
- este depistată la femei sub 35 de ani;
- este o formaţiune tumorală de dimensiuni mici (până la mărima unei nuci) descrisă ca un
„şoarece mamar“;
- dură, bine delimitată;
- foarte mobilă (alunecă sub degetele examinatorului, fiind greu de imobilizat);
- cu suprafaţă netedă;
- nu se constată adenopatie axilară;
- devine dureroasă în timpul menstruaţiei;

13.Factorii prognostici in cancerul mamar


stadiul clinic;
• tipul histopatologic; carcinoamele medulare şi tubulare au prognostic favorabil;
dimensiunea tumorii; cu cât tumora este mai mare, cu atât prognosticul este mai nefavorabil;
gradingul de diferenţiere; cu cât gradul de diferenţiere este mai înalt (G1) cu atât prognosticul
este mai bun şi invers;
starea ganglionilor limfatici axilari; cu cât numărul ganglionilor axilari invadaţi este mai mare
cu atât prognosticul e mai nefavorabil;
receptorii hormonali; prezenţa receptorilor pentru estrogen şi progesteron se corelează cu un
prognostic  bun;
reacţia celulară peritumorală;
invazia tumorală intralimfatică şi intravenoasă;
14.Clinica stenozelor esofagiene
clinica:
•disfagia:
- instalată relativ rapid;
- este progresivă;
la început pentru solide;
apoi pentru semisolide şi solide;
în final şi pentru lichide;
•regurgitaţiile:
- în stenoza recentă: regurgitaţii imediat postprandial (esofagul nu a avut timp să se dilate
compensator);
•în stenozele vechi cu pungă suprastricturală constituită regurgitaţiile au:
conţinut alimentar vechi;
miros fetid;

•hipersalivaţia şi regurgitaţiile cu salivă se datoresc:


- acumulării salivei suprastrictural;
- hipertrofiei glandelor salivare;
•semnele generale sunt reprezentate de:
- sete marcată;
- inaniţie;
- alterarea treptată a stării generale;
- emacierea bolnavului;
15.Complicatiile ulcerului gastric
• grevată de complicaţii care în ordinea frecvenţei sunt:
I. hemoragia:
• mai abundentă decât în ulcerul duodenal;
• cu tendinţă redusă la oprire spontană;
• cu mortalitate relativ mare;
II. perforaţia:
• cea mai frecventă complicaţie a ulcerelor aşezate pe:
- mica curbură;
- faţa anterioară a stomacului;
III. stenoza:
• complică ulcerele prepilorice;
• determină o simptomatologie identică cu a stenozei pilorice din ulcerul duodenal;
• poate complica ulcerul micii curburi gastrice din vecinătatea unghiului gastric =
stenoza medio-gastrică;
• dă aspectul radiologic de stomac în clepsidră;
IV. penetraţia:
- apare în cazul ulcerelor vechi, cronice;
- este specifică ulcerelor situate posterior;
- poate fi în:
- pancreas;
- colonul transvers;
V. malignizarea:
- orice ulcer gastric cronic trebuie suspectat de leziune malignă;
- impune biopsierea lui endoscopică;

16.Complicatiile ulcerului duodenal


Evoluţia şi complicaţiile:
• fără tratament:
*** de aproximativ 6-24 de luni până la instalarea complicaţiilor care pot fi:
- sângerări;
- stenoză pilorică;
- perforaţie;
- flebite migratorii;
- metastaze;
• extensia cancerului gastric:
- prin peretele gastric (axial şi longitudinal);
- limfatică (de elecţie se face în ganglionii regionali); se mai adaugă ganglionii
supraclaviculari Virchow -Troisier;
- pe cale sanguină (venoasă determină metastaze hepatice, pulmonare, suprarenale,
osoase);
- diseminarea peritoneală (determină carcinomatoza peritoneală sau/şi tumora
ovariană Krückenberg);

17.Triada simptomatica in apendicita acuta


- durere în fosa iliacă dreaptă;
- hiperestezie cutanată;
- apărare musculară în fosa iliacă dreaptă;

18.Complicatiile tuberculozei intestinale


• ocluzia intestinală;
hemoragiile;
perforaţiile;
fistulele în organele de vecinătate;
abcesele, peritonitele.

19.Semnele clinice particulare ale cancerului colonului drept


COLON DREPT
colonul drept are un calibru de două ori mai mare ca al celui stâng;
este intestinul proceselor de fermentaţie, conţinutul său fiind lichid;
din aceste motive, obstrucţia este rară şi tardivă, atunci când tumora nu interesează şi
valvula ileocecală;
la debut, tumora este asimptomatică în cele mai multe cazuri;
unele simptome generale pot însă domina tabloul clinic: inapetenţă, scădere ponderală şi
mai ales anemie;
micile semne de suferinţă colică nu sunt patognomonice dar pot sugera neoplazia:
- dispepsia colică: flatulenţa, discomfortul digestiv, greaţa;
- durerea minimă sau jena în hemiabdomenul drept;
- senzaţia de balonare şi plenitudine;
- modificările minore de tranzit: episoade diareice (1-2 scaune/zi) care întrerup ritmul
normal al scaunului;
în perioada de stare apar scaune diareice frecvente;
uneori în scaun se observă striuri de sânge, alteori apare o veritabilă melenă;
tumora devine palpabilă în fosa iliacă dreaptă, flanc sau hipocondrul drept;
masa tumorală este relativ fixă şi imprecis delimitată;

perioada complicaţiilor:
- sindrom de ocluzie intestinală acută sau cronică
- sindrom de peritonită;
- sindrom de hemoragie digestivă inferioară (rectoragie);
- sindrom septic.

20.Complicatiile locale ale cancerului de colon


-infecţia peritumorală cu reacţie sclero-lipomatoasă, hipertrofică sau cu abcese -peritumorale;
-peritonita generalizată (prin deschiderea abceselor peritumorale sau prin -perforaţii tumorale
sau diastatice)
-fistulele colonice interne sau externe;
-subocluziile sau ocluziile intestinale;
-hemoragiile digestive inferioare;
-trombozele în teritoriul portal sau ale axului venos iliofemural;
-compresiile pe organele vecine;

21.Criteriile clinice de stabilire a gravitatii hemoragiilor digestive


→ cantitatea de sânge pierdut;
→ starea generală a bolnavului;
→ apariţia sau agravarea semnelor de ischemie în
teritoriile vitale (angină pectorală, ischemie vertebro-
bazilară);
→ prezenţa sau intensificarea semnelor de hipovolemie
acută (sete, vertij, lipotimie, paloarea tegumentelor,
TAs < 100 mm. Hg., AV > 100 b./min., diferenţă de 30
b./min. între pulsul în clino- şi ortostatism, diferenţă de
20 mm. Hg. între TA în clino- şi ortostatism);
→ diureză sub 40 ml./oră;
→ hematocrit < 30%;
→ hemoglobină < 8 g.%.

22.Factorii de prognostic nefavorabil in HDS


→ reluarea sângerării; → menţinerea şi agravarea semnelor de hipovolemie acută; →
accelerarea pulsului (120 b./min., filiform); → TA scăzută cu tendinţă la colaps; → Ht. şi
Hg. scad; → diureza orară sub 40 ml. cu tendinţă la oligurie; → ureea sanguină creşte; →
se menţin semnele Forrest FI şi FII ; *** prognostic îndepărtat: natura leziunii, caracterele
hemoragiei, vârsta, starea bolnavului premergătoare hemoragiei.
23.Clinica sindromului de iritatie peritoneala
durerea, contractura abdominală, dispariţia matităţii hepatice;
24.Clinica sindromului de hemoragie interna
paloare, transpiraţii reci, tendinţă la lipotimie, puls mic şi accelerat, TA oscilantă cu
tendinţă la scădere;
25.Clinica ocluziilor intestinale
CLINICA •anamneza (intervenţii chirurgicale, traumatisme, medicamente); •debutul (brusc =
strangulare, insidios, colici abdominale, subocluzie, scădere ponderală = obstrucţie); •durere
(bruscă, mai puţin violentă, surdă, localizată iniţial apoi generalizată în tot abdomenul);
•vărsături (precoce sau tardive); •oprirea tranzitului pentru fecale şi gaze (precoce sau
tardive);
distensia abdominală; •examenul local (I.P.P.A.); •TR, TV; •semne generale: - debut:
anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune, febră, frisoane; - evolutiv: tegumente şi mucoase
uscate, facies hipocatric, senzaţie de sete, oligurie, pliu cutanat leneş sau persistent, hipotonia
globilor oculari, apatie, astenie, adinamie, febră, puls filiform, tensiunea arterială scade,
respiraţia superficială;

26.Diagnostic serologic si biologic in chistul hidatic hepatic


1. Eozinofilia > 4% (în 25%=pozitivă);
2. Testul eozinofiliei provocate (↓ cu 50%= pozitivă);
3. Testul intradermic Cassoni (în 90%=pozitivă);
4. Testul de aglutinare indirectă (în 85%=pozitivă);
5. Testul de fixare a complementului (Weinberg-Pârvu);
6. Contraimunoelectroforeza;
7. Testul ELISA;
8. Determinarea antigenului C.

27.Cauzele icterului mecanic


litiaza biliară;
angiocolita supurată;
tumorile maligne de căi biliare;
cancerul de cap de pancreas;
tumorile periampulare;
colangita scleroasă primară;
hidatidoza hepatică;
hemobilia;
28.Complicatiile herniilor
Strangularea herniară
• reprezintă complicaţia cea mai frecventă şi cea mai gravă;
poate determina necroza ischemică a conţinutului herniar, dacă nu se intervine în timp util;
Peritonita herniară
• propagarea inflamaţiei unui organ herniat la sacul herniar;
se datoreşte perforaţiei intestinului conţinut în sac, în urma unui traumatism extern sau prin
penetrarea unui corp străin;
Tuberculoza herniară
• tuberculoza localizată la nivelul sacului şi organelor conţinute în interiorul lui;
frecventă:
- în prima jumătate de viaţă;
- la bărbaţi în contextul herniei inghinale;
Corpii străini intrasaculari
• în interiorul sacului se pot găsi diferiţi corpi străini (sâmburi, fragment de os);
corpi străini pătrund în sac după ce au străbatut peretele intestinal;
Tumorile herniare
• ale învelişurilor herniei sau ale organelor herniate pot fi benigne sau maligne:
- sarcoame;
- lipoame;
- chisturi mezenterice;
- cancere;
• tumorile sacului sunt întotdeauna secundare;

29.Pregatirea biologica preoperatorie


• pregătirea biologică a unui bolnav care urmează să suporte o intervenţie chirurgicală
vizează cercetarea constantelor homeostazice şi tratamentul unor tare biologice care
pot îngreuna desfăşurarea intervenţiei sau evoluţia postoperatorie;
cunoaşterea acestora permite aprecierea riscului operator şi anestezic al bolnavului şi
adoptarea unei atitudini terapeutice corespunzătoare;
în clinică întâlnim mai multe situaţii;
bolnavi tineri sau vârstnici, cu afecţiuni uşoare, echilibraţi umorali şi psihic care vor supuşi
unor intervenţii de scurtă durată:
- nu necesită decât o pregătire de scurtă durată şi simplă;
- necesar: hemograma, timpul de sângerare şi de coagulare, examenul sumar de urină,
ureea sanguină şi măsurarea tensiunii arteriale;
- ritmul de viaţă şi alimentaţia până în seara care precede operaţia vor fi normale;
- bolnavii cu vârste între 30-35 ani se adaugă: testele de disproteinemie, glicemia,
ionograma, transaminazele, biliru-binemia, proteinemia, electroforeza;
• bolnavi în vârstă, cu o stare generală bună, care vor suporta o intervenţie mică sau
mijlocie:
- nu necesită decât o pregătire de scurtă durată şi simplă;
- se va studia funcţia renală (ureea, creatinemia), funcţia ficatului (electroforeza), funcţia
aparatului respirator (capacitate vitală, VEMS), funcţia cordului (probe de efort, ECG);
• bolnavi vârstnici, cu boli grave sau cu diverse tare organice, care necesită intervenţii
laborioase şi de durată şi la care echilibrul umoral şi psihic este alterat (incluşi şi
bolnavii tineri, cu boli grave, la care se vor efectua intervenţii de lungă durată):
- necesită o pregătire specială, minuţioasă, mai îndelungată şi diferenţiată pentru fiecare
categorie;
- la bolnavii denutriţi se corectează hipoproteinemia;
- la bolnavii anemici se impune cunoaşterea cauzelor anemiei şi aprecierea gravităţii ei cu
refacerea rapidă a cantităţii de sânge şi de hematii pierdute;
- la bolnavii cu tulburări de coagulare trebuie precizat caracterul tulburării respective prin
cercetarea probelor de coagulare (timpul de sângerare, timpul de coagulare, timpul
Howell, consumul de protrombină, fibrinogenemia, factorii de coagulare, trobelas-
tograma) şi se impune corectarea specifică fiecărei cauze (transfuzii de sânge, masă
trobocitară, administrarea factorului care lipseşte în hemofie, de vitamina K sau sulfat de
protamină);
- la bolnavii pulmonari la care se va efectua o intervenţia pe plămân se va urmări
corectarea constantelor homeostazice şi a echilibrului acido-bazic (sânge, plasmă, soluţii
hidroelectrolitice, medicaţie adecvată), tonifierea miocardului (digitalizare, aport glucide,
vitamine B, C), reducrea secreţiilor (aspiraţie bronşică, atropinizare);
- la bolnavii pulmonari la care se va efectua o intervenţie chirurgicală se va cerceta funcţia
respiratorie (capacitatea vitală, VEMS), se va stabili tipul de insuficienţă respiratorie
(restrictivă, obstructivă, mixtă), se vor opri sau diminua accesele de tuse şi se vor corecta
deficienţele respiratorii;
- bolnavii cu afecţiuni pulmonare acute sunt operaţi numai în cazurile de urgenţă;
- la bolnavii cardiaci se vor efectua investigaţii suplimentare (EKG, radioscopia
pulmonară şi cardiacă) şi cei compensaţi nu necesită o pregătire prea îndelungată;
insuficienţa cardiacă decompensată necesită pregătire preoperatorie de durată; în urgenţele
chirurgicale când singura şansă de supravieţuire a bolnavului este intervenţia chirurgicală
aceasta se impune indiferent de starea aparatului cardio-vascular urmărind îmbunătăţirea
condiţiilor hemodinamice, tonifierea rapidă a miocardului şi ameliorarea tulburărilor de
ritm;
- la bolnavii digestivi se impune reechilibrarea nutritivă şi hidroelectrolitică însoţită de
pregătirea tubului digestiv (regim alimentar cu puţine reziduri, clisme evacuatoare, golirea
conţinutului gastric, antibiotice);
- la bolnavii hepatici cu deficit al funcţiei hepatice se va urmări creşterea rezervei necesare
de glicogen al ficatului, stimularea celulei hepatice în reglarea metabolismelor,
vitaminoterapie, completarea necesarului de proteine al organismului, asigurarea unei raţii
calorice de 2500-3000 calorii pe zi, bogat în hidraţi de carbon şi proteine şi sărac în lipide;
- la bolnavii renali este necesară cunoaşterea capacităţii funcţionale renale (ureea, acidul
uric, creatinemia, ionograma, rezerva alcalină); la bolnavii cu insuficienţă renală acută se
urmăreşte combaterea sindromului infecţios, hemodializa cu rinichiul artificial,
reechilibrarea hidro-electrolitică, anabolizante şi vitamine din grupul B;
- la bolnavii diabetici regimul alimentar va fi echilibrat calitativ şi cantitativ, 2000-2500
calorii pe zi, se va corecta dezechilibrul hidroelectrolitic şi se va monitoriza glicemia şi
glicozuria care vor permite administrarea tratamentul hipoglicemiant (insulina sau
sulfamidele hipoglicemiante);
- la bolnavii obezi se va ţine seamă de tulburările metabolice date de dereglarea
neurohormonală precum şi de răsunetul obezităţii asupra funcţiei altor aparate şi sisteme
(scăderea capacităţii vitale, tulburări cardio-vasculare, hipertensiune arterială, dezechilibre
hidroelectrolitice);
- la femeia gravidă se va preciza dacă sarcina evoluează normal sau patologic şi se va ţine
seama de transformările endocrine care se produc în organism, în raport cu vârsta sarcinii,
de urgenţă şi amploarea operaţiei;
• bolnavi în stare foarte gravă, la care se impune o intervenţie de urgenţă pentru salvarea
vieţii lui:
- pregătirea preoperatorie va fi foarte scurtă şi se va axa pe reechilibrarea umorală.

30.Pregatirea preoperatorie chirurgicala


• pregătirea chirurgicală constă în aplicarea unor măsuri care să asigure desfăşurarea
actului operator în condiţii optime.
Igiena bolnavului:
- începe de la internare cu baia obligatorie (dacă urgenţa cazului nu permite trebuie spălată
la camera de gardă porţiunea care va fi operată);
- baia generală cu o seară înainte de operaţie; schimbarea lenjeriei;
- dezinfecţia regiunii care va fi operată;
- curăţirea cavităţii bucale şi tratarea focarelor de infecţie buco-faringiene.
• Clisma:
- efectuată cu seară înaintea operaţiei.
• Pregătirea aparatului şi organului pe care se intervine:
- specific pentru fiecare în parte.
• Anestezia:
- se alege de comun acord cu medicul anestezist, în funcţie de starea biologică a
bolnavului şi să nu întreacă gravitatea actului operator;
- riscul anestezic (apreciat după mai multe scheme) se stabileşte în funcţie de o serie de
factori:
• reacţia organismului la agresiune;
amploarea actului operator;
existenţa altor afecţiuni cu cea chirurgicală.
• Stabilirea tacticii operatorii:
- se face în raport de riscul operator al bolnavului;
- pentru stabilirea lui (apreciat după mai multe scheme) se iau în discuţie o serie de
factori:
• vârsta;
tarele organice;
complexitatea actului operator;
urgenţa cu care se intervine.

31.Injectiile