Spațiul public – schimbări în pandemie

J.L.G

Arhitectura, împreună cu tot ce ține de aceasta, a fost mereu ancorată în prezentul

timpului, reflectând cultura în sensul cel mai larg al cuvântului. Cum am putea oare să nu luăm
în calcul, într-un timp atât de firav și păscut de pericole, transformările esențiale prin care trece
un oraș al unei societăți lovite de o pandemie? În special când vine vorba de spațiul public, ce
împinge specialiștii urbaniști să se gândească la soluții inovatoare pentru problemele actuale,
spiritul civic sau frica?
Ce-a fost, o să mai fie
Densitatea mare și conectivitatea sunt, în termeni largi, ceea ce fac orașele să fie niște
locuri interesante pentru trăit. Însă, în același timp, este ceea ce le face să devină focare de
infecție și de răspândire a virusurilor. Istoria ne învață că pandemiile și epidemiile vin și pleacă,
apar și dispar, însă orașele persistă, ba chiar avansează și învață din greșeli, din provocările
momentului. Nu este un lucru nou faptul că punctele cruciale ale istoriei au determinat forțe
susținute din partea economiei, grupărilor politice și a civilizației în general. Amploarea și
viteza crizei face să simțim că trăim printr-o profundă și drastică transformare. Este ca și cum
am experimenta o schimbare tectonică în care pământul ne fuge de sub picioare și cu greu ne
mai regăsim echilibrul. Aceste momente de recesiune sunt oportunități de a lansa noi proiecte
radicale și îndrăznețe, care ar fi părut neacceptabile înainte, însă acum sunt necesare și
considerate. Într-un interviu menit să dezvăluie mai multe informații despre Bienala de la
Timișoara, BETA 1, Ilka Ruby, întrebată despre efectele pandemiei asupra responsabilizării
pentru mediu, spune că o astfel de criză dovedește că este posibilă schimbarea radicală, tocmai
pentru timpul de reconsiderare a ceea ce este cu adevărat important.
Însă acest lucru nu este unul nou, schimbări majore au existat de-a lungul istoriei și au
fost documentate. Într-o conferință TED din august 2020 2, ni se oferă câteva astfel de exemple
din trecut. Febra galbenă 3, datorită răspândirii rapide a virusul care o provoacă, a dus la
dezvoltarea unui sistem municipal pentru apă în Philadelphia, 1793, care a îndemnat și orașele
învecinate să îi urmeze exemplul. Epidemia de Holeră 4 a dus la formarea unui sistem modern
de canalizare în Londra. Central Park din New York a fost creat pentru a acționa ca niște
plămâni urbani și pentru a facilita furnizarea de apă curată către oraș. În Paris, holera a dus la
un vast program de reabilitare a spațiilor publice, în care micile și înghesuitele străzi ale
cartierelor au fost înlocuite cu bulevarde spațioase și piațete scăldate în lumină. 5 Construirea

1
Interviu realizat de Ioana Iancu pentru revista Igloo, ediția octombrie-noiembrie 2020, pag 14
2
TEDxKDISchool, 31 august 2020, prezentare susținută de prof. Yu-Min Joo, Coreea de Sud – What cities can
learn from the Coronavirus pandemic
3
Febra galbenă, cunoscută sub denumirea de yellow fever sau pesta americană, originară în Africa și răspândită
în America de Sud din cauza comerțului cu sclavi, ro.wikipedia.org
4 Boală infecțioasă bacteriană, răspândită în toată lumea, prezentă încă din anul 600 Î.Hr, izbucnește într-o
epidemie gravă în Londra în secolul XIX, din cauza apei contaminate, ro.wikipedia.org
5 Program de reabilitare a spațiilor publice din Paris, 1853-1870, sub împăratul Napoléon al III-lea, cunoscut
sub numele de „Haussmann's renovation of Paris”, en.wikipedia.org
de spitale, clinici, stabilirea zonificărilor în cadrul acestora, a consiliilor pentru sănătate și a
multitudinilor de reglementări menite să limiteze răspândirea bolilor au contribuit profund la
sănătatea publică și au dus la modernizarea orașelor. Însă COVID-19 ne-a arătat că orașele
(chiar și zonele rurale), nu sunt încă ferite de epidemii și încă sunt vulnerabile împotriva bolilor
contagioase cu răspândire prin particule aeropurtate.
Probleme actuale, propuneri de soluții
Pandemia cauzată de Coronavirus nu este prima și nici ultima care va exista. Ceea ce
contează sunt schimbările care se vor face în urma acesteia. Cum va arăta viața urbană după
pandemie? Ce vor spune generațiile viitoare despre modul în care am răzbit, am avansat și am
făcut spațiul public un loc mai sigur?
Bruno Andreșoiu ne îndeamnă în editorialul care deschide ediția octombrie-noiembrie
a revistei Igloo 6, să privim cu relaxare și ironie arhitectura momentului și să ne bucurăm de
soluțiile creative cu care vin profesioniștii. Și are tot dreptul să spună așa. În cuprinsul revistei
găsim câteva propuneri de soluții pentru problemele actuale ale carantinării, ale distanțării
sociale, ale pustiirii spațiilor publice: un tramvai fără vatman, supraetajat, care poate acomoda
puțini oameni pentru a respecta măsurile de distanțare socială 7, o bancă lungă pe care pot sta
doar doi oameni, unul într-un capăt, altul în celălalt, admirând amândoi cerul reflectat în placa
de inox care îi desparte 8, o membrană de fibră elastică de doar 700 metri pătrați care îți arată
în timp real cât de departe, sau mai bine spus aproape, ești de persoanele de lângă tine 9, un inel
gonflabil montat în mijlocul unei piațete odinioară acaparată de viață și oameni în mișcare,
menit să „revitalizeze” aceste spații părăsite și să readucă oamenii aproape 10, dar nu foarte
aproape, să nu ne înțelegem greșit, o bancă supradimensionată tip balansoar 11, o alta cu motive
de pe covoarele tradiționale 12, având de data aceasta și o masă în mijloc, ce pot spune, o
multitudine de soluții inovatoare de care avem nevoie.
Temporar sau permanent
Cei optimiști vor spune că această pandemie este o oportunitate pentru urbaniști de a
proiecta străzi și alei largi pentru pietoni și bicicliști, astfel apropiindu-ne mai mult de ideea
orașului verde. În primele zile ale crizei se vorbea adesea despre nevoia de a lărgi trotuarele și
trecerile de pietoni pentru a satisface recomandările de distanțare. Milan a fost primul oraș care
a anunțat aceste schimbări ca fiind permanente, lărgirea trotuarelor, 35 km de piste noi pentru

6
Editorial realizat de Bruno Andreșoiu pentru revista Igloo, ediția octombrie-noiembrie 2020, pag 10
7
Ponti Design Studio, Mobilitate. Island, un model de tramvai autonom, Igloo octombrie-noiembrie 2020, pg 36
8
Studio 212 Fahrenheit, Mobilierul urban. Benched, o altfel de oglindă a măsurii, Igloo octombrie-noiembrie
2020, pag 38
9
Cosimo Scotucci, Spații publice. Physx, dinamica distanței, Igloo octombrie-noiembrie 2020, pag 40
10
Josema Cutillas, Circo aéreo, KOGAA: revitalizarea zonelor urbane neutilizate, Igloo octombrie-noiembrie
2020, pag 188
11
Josema Cutillas, Banquín, mecanismo: regăsirea jocului și a echilibrului în spațiul public, Igloo octombrie-
noiembrie 2020, pag 187
12
Josema Cutillas, Fiesta, Attila Kim & Bogdan Ciocodeică: celebrarea multiculturalității comunitare, Igloo
octombrie-noiembrie 2020, pag 189
bicicliști, închiderea benzilor de circulație auto, urmându-i exemplul, încet dar sigur, orașe
precum Boston, Londra și Vancouver, în special pentru distanțele lungi de parcurs. 13
A face orașele mai rezistente împotriva bolilor înseamnă a le face mai agreabile pentru
trai. De exemplu, într-o zi obișnuită în New York, să te plimbi pe trotuarele înguste poate fi o
adevărată aventură din cauza copacilor plantați în mijlocul acestora, a băncilor și a stațiilor de
autobuz, așa cum scrie Caroline Spivack pentru Curbed New York. 14 Iar în timpul pandemiei
situația doar s-a înrăutățit, făcând distanțarea socială aproape imposibilă. Urbaniștii ar putea
lărgi străzile, trotuarele și toate zonele de tranzit, lăsând pietonilor mai mult loc pentru a merge.
O altă măsură luată în această perioadă este închiderea străzilor și transformarea
acestora în spații pietonale, căi de tranzit mult mai largi, care permit și pietonilor, dar și
cicliștilor, să străbată spațiile publice. Spațiul recuperat poate fi folosit pentru a promova
mișcarea și activitățile recreaționale. Alte spații care pot fi convertite sunt parcările supraterane
deschise, spații inerte, moarte, cu potențial uriaș. Acestea pot acomoda noi piațete, parcuri,
locuri de joacă, locuri de stat sau de luat masa în oraș. San Francisco este un oraș care își
propune aceste schimbări, astfel, mergând înainte, urbaniștii pot proiecta orașe mai sănătoase,
revendicând din spațiul pentru mașini și dându-l înapoi acelora cărora li se cuvine, pietonii.
Un pas către orașele sănătoase este probabil însoțit de un efort mai serios pentru a le
face mai ecologice. Cu toate acestea, pandemia poate schimba tipul și distribuția spațiilor verzi
așa cum le știm, precum și așteptările noastre cu privire la ceea ce ar trebui să ofere acestea.
Este de așteptat o cerere mai mare pentru spații verzi mai dese și răspândite în țesutul urban,
parcuri de cartier care servesc drept loc de refugiu, fie ele mici spații verzi sau alei. Începe de
asemenea să înflorească noua concepție a serilor urbane, spații ale cartierelor, menite nu numai
pentru cultivarea și producerea de alimente proprii, dar și ca spații de recreere, meditare,
învățare și întâlnire, spații curate, luminate, care respiră, largi, având și un potențial economic.
Susținători ai acestei premise sunt Andrew Frontini și Cheryll Case 15. Un astfel de spațiu,
mini-proiect, găsim și în revista Igloo 16, o mică structură ce găzduiește o grădină cu plante
aromatice, prilej de recreere a minții, chiar în mijlocul orașului, subliniind încă o dată
importanța naturii în spațiul construit.
Întrebarea este dacă aceste schimbări sunt doar temporare sau vor deveni noi reguli
după care să ne ghidăm și să trăim o viață mai sănătoasă și implicit, mai bună. Închiderea
temporară a unor artere de circulație și conversia lor în alei pietonale poate fi pretextul unui
teren de testare pentru o eventuală schimbare permanentă? Reducerea masivă a emisiilor de
dioxid de carbon, a gazelor nocive, a zgomotului, pot oare să fie un semnal de alarmă ce va
pune într-un final problema mediului pe prim plan? Și totuși, transformările permanente
presupun schimbări ale obiceiurilor societății adânc înrădăcinate în cultură, a politicii, a
infrastructurii și a economiei.

13
The impact of COVID-19 on public space: a review of the emerging questions, aprilie 2020
14
Caroline Spivack, New York City Sidewalks Have Failed Us. Here’s How We Can Fix Them, Curbed New
York, aprilie 2020
15
Interviu cu Andrew Frontini și Cheryll Case, Rethinking Public Spaces after Covid-19, iulie 2020
16
Josema Cutillas, Javier Antón, Courtyard of Reflections, Storey Studio: sinestezie într-o grădină urbană,
Igloo octombrie-noiembrie 2020, pag 184
 Concluzie
Pandemia ar putea forța urbaniștii și proiectanții să creeze un nou vocabular, o nouă
tipologie a normalului, pentru a descrie locurile în noii termeni ai densității sociale, a
distanțării, aglomerației și a riscului pentru sănătatea publică. Poate că ar fi bine să nu ne
precipităm la momentul acesta, pandemia încă nu s-a terminat, iar schimbările importante
necesită timp pentru a fi aplicate cu adevărat. Sau poate, în loc de o schimbare profundă la
nivelul economiei, a guvernului, a instituțiilor pentru sănătate, dar și a societății, pandemia doar
va rafina practicile noastre, însă va lăsa neschimbate valorile și abordările noastre fundamentale
și principiale. Deja avem disciplinele necesare care studiază aceste probleme, urbanistica,
peisagistica, ajutate de istorie și medicină, un corp vast de cunoștințe și metode pentru studierea
spațiului public. COVID-19 nu este prima noastră pandemie și nici nu este prima dată când
planificarea și proiectarea se concentrează pe îmbunătățirea sănătății publice. Până la urmă,
ține de noi ce curs vor lua lucrurile în viitor.

Bibliografie:
-Bradley, Bereitschaft, Daniel, Scheller (noiembrie, 2020) How Might the COVID-19
Pandemic Affect 21st Century Urban Design, Planning, and Development?;
-Jeffrey, Garofalo (septembrie, 2020) How can architecture make communities and urban
environments more resilient to disease?;
-Ayyoob, Sharifi, Amir Reza, Khavarian-Garmsir (august-septembrie, 2020) The COVID-
19 pandemic: Impacts on cities and major lessons for urban planning, design, and
management;
-Jordi, Honey-Rosés, Isabelle, Anguelovski, Josep, Bohigas, Vincent, Chireh, Carolyn,
Daher, Cecil, Konijnendijk, Jill, Litt, Vrushti, Mawani, Michael, McCall, Arturo, Orellana,
Emilia, Oscilowicz, Ulises, Sánchez, Maged, Senbel1, Xueqi, Tan, Erick, Villagomez,
Oscar, Zapata, Mark, Nieuwenhuijsen (aprilie, 2020) The Impact of COVID-19 on Public
Space: A Review of the Emerging Questions;
-Manuel Duarte, Pinheiro, Nuno Luis, Cardoso (iunie, 2020) COVID-19 Could Leverage a
Sustainable Built Environment;
-Ghaid, Ateek (2020) Future of Sustainable Architecture: Rethinking COVID-19 a Pandemic
or turning point?
-Yu-min, Joo (august, 2020) What Cities Can Learn from the Coronavirus Pandemic,
www.youtube.com/user/TEDxTALKS
-University of Exeter (iunie, 2020) Public Renaissance minidoc – urban public space and
pandemic in Early Modern Europe, www.youtube.com/user/universityofexeter
-Steve, Paikin (iulie, 2020) Interviu cu Andrew Frontini și Cheryll Case, Rethinking Public
Spaces after Covid-19, www.youtube.com/c/theagenda