Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Klaus-Dieter Borchardt
OA-81-07-147-RO-C
ABC-ul dreptului
Uniunii Europene
Oficiul Pentru Publicaţii al Uniunii
Europene este editura instituţiilor, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare
a agenţiilor și a altor organisme ale la 1 decembrie 2009, în urma ratificării de
2, rue Mercier
2985 Luxemburg
LUXEMBURG
ABC-ul dreptului
Uniunii Europene
de prof. dr. Klaus-Dieter Borchardt
Conținutul acestei publicații nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii
Europene. Responsabilitatea pentru informațiile și opiniile conținute în această
publicație aparține exclusiv autorului.
Surse imagini:
Mai jos se prezintă localizarea ilustrațiilor reproduse și/sau sursa utilizată, precum și
titularii drepturilor de autor.
S-a încercat prin toate mijloacele localizarea titularilor drepturilor diverselor ilustrații și
fotografii reproduse. Pentru orice întrebări, vă rugăm să contactați editura:
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene
2, rue Mercier
2985 Luxemburg
Luxemburg
Paginile 8, 23, 31, 36, 51, 71, 94 și 116: Biblioteca Media a Comisiei Europene, Bruxelles
© Uniunea Europeană, 2011
00 800 6 7 8 9 10 11
(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele cu prefixul 00 800 sau pot factura aceste apeluri.
007 CUVÂNT-ÎNAINTE
129 CONCLUZII
131 ANEXĂ
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Cuvânt-înainte
0 07
7 mai 1948, Haga
Winston Churchill este primit cu căldură la
Congresul mișcării pentru unitatea Europei.
Fostul prim-ministru al Regatului Unit și lider
al opoziției la acea vreme prezidează sesiunea
inaugurală a Congresului. La 19 septembrie 1946
el făcea un apel la unitate europeană în celebrul
său discurs de la Zürich.
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
De la Paris la Lisabona,
trecând prin Roma, Maastricht,
Amsterdam și Nisa
Până în perioada care a urmat imediat după sfârșitul celui de Al Doilea Răz-
boi Mondial, conceptul pe care îl aveam despre stat, precum și viața noastră
politică se dezvoltaseră aproape exclusiv pe baza constituțiilor și legislațiilor
naționale. În țările noastre democratice, aceste constituții și legi stabileau re-
gulile obligatorii atât pentru cetățeni și partide, cât și pentru stat și instituțiile
acestuia. A fost necesară prăbușirea totală a Europei și declinul său politic și
economic pentru a fi create condițiile necesare unui nou început și relansării
ideii unei noi ordini europene.
009
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
pentru a-și reconstrui economiile și a promis sprijinul țării sale. Acest sprijin
s-a concretizat în Planul Marshall, care a creat bazele reconstrucției rapide
a Europei Occidentale. Inițial, principalul obiectiv al OCEE a fost liberaliza-
rea schimburilor comerciale între state. În 1960, atunci când SUA și Canada
s-au alăturat organizației, s-a adăugat un nou obiectiv – cel al promovării
progresului economic în țările din lumea a treia, prin intermediul ajutoarelor
pentru dezvoltare. OCEE a devenit atunci OCDE.
În 1949, sub forma unei alianțe militare cu Statele Unite și Canada, a luat
ființă NATO. Uniunea Europei Occidentale a fost creată în 1954, în scopul
consolidării cooperării țărilor europene în domeniul politicii de securitate.
Uniunea Europei Occidentale reunea țările care încheiaseră Tratatul de la
Bruxelles (Belgia, Franța, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit), căro-
ra li s-au alăturat Republica Federală Germania și Italia. Ulterior, Grecia,
Spania și Portugalia au devenit membre. În 1954, UEO a marcat debutul
politicii de securitate și apărare în Europa. Totuși dezvoltarea rolului UEO
nu a continuat, întrucât cea mai mare parte a competențelor organizației
a fost transferată altor instituții internaționale, în special NATO, Consiliului
Europei și Uniunii Europene. UEO și-a păstrat responsabilitatea apărării
colective, rol care nu a fost încă transferat Uniunii Europene.
010
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
cea mai cunoscută – dintre acestea este Convenția europeană pentru apăra-
rea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția europeană
a drepturilor omului sau CEDO), semnată la 4 noiembrie 1950. Convenția
nu a permis numai stabilirea unui nivel minim de protecție a drepturilor
omului în țările membre, ci a creat, de asemenea, un sistem de protecție
juridică prin care organismele înființate în temeiul convenției la Strasbourg
(Comisia Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Europeană a Drepturi-
lor Omului) pot condamna încălcarea drepturilor omului în țările membre.
011
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
012
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
013
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
014
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
015
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
016
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
017
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
018
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Valorile fundamentale
ale Uniunii Europene
019
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
(4) Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
[…]”
020
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
care astăzi sunt state membre ale Uniunii Europene. Astfel, o politică pentru
Europa înseamnă în același timp o politică pentru pace. Crearea UE a re-
prezentat, totodată, elementul central al unui cadru care face imposibil orice
război între statele sale membre, iar cei cincizeci de ani de pace în Europa
stau mărturie în acest sens. Această pace devine tot mai solidă pe măsură ce
crește numărul statelor europene care aderă la UE. Ultimele două extinderi
ale UE, prin aderarea a 12 state, cu precădere din Europa Centrală și de Est,
au adus o contribuție importantă la consolidarea păcii în Europa.
Unitatea nu poate exista fără a fi asigurată egalitatea. Niciun cetățean al Uni-
unii nu trebuie să fie dezavantajat sau discriminat pe criterii de naționalitate.
Tratamentul discriminatoriu pe criterii de sex, rasă, origine etnică, religie
sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală trebuie combătut.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se limitează doar
la aceasta: este interzisă discriminarea de orice fel, bazată pe criterii pre-
cum culoarea, trăsăturile genetice, limba, opiniile politice sau de orice altă
natură, apartenența la o minoritate națională, averea sau nașterea. În plus,
toți cetățenii UE sunt egali în fața legii. În ceea ce privește statele membre,
principiul egalității înseamnă că niciun stat nu are prioritate în fața altuia,
iar diferențele naturale precum suprafața, numărul de locuitori, precum și
structurile diferite trebuie abordate numai în cadrul principiului egalității.
021
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
L ibertățile fundamentale
Libertatea este un corolar al păcii, unității și egalității. Crearea unei entități
mai largi, prin unirea a 27 de state, permite totodată libertatea de circulație
dincolo de frontierele naționale. Aceasta înseamnă, în special, libera circulație
a lucrătorilor, libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor, libera
circulație a mărfurilor și a capitalurilor. Aceste libertăți fundamentale garan-
tează oamenilor de afaceri libertatea de luare a deciziilor, lucrătorilor libertatea
de a-și alege locul de muncă, iar consumatorilor libertatea de a alege produsele
dintr-o varietate cât se poate de largă. Libera concurență permite operatorilor
economici să își ofere bunurile și serviciile unui cerc incomparabil mai larg
de potențiali consumatori. Lucrătorii își pot căuta un loc de muncă sau îl pot
schimba în funcție de propriile dorințe și interese pe întregul teritoriu al UE.
Consumatorii pot alege produsele cele mai ieftine și cele mai bune din gama
mult mai diversificată care le este oferită ca o consecință a creșterii concurenței.
Principiul solidarității
Solidaritatea constituie echilibrul necesar al libertății, întrucât exercitarea
abuzivă a unei libertăți este întotdeauna în detrimentul altcuiva. Din acest
motiv, pentru ca un cadru al Uniunii să fie durabil, întotdeauna acesta tre-
buie să recunoască solidaritatea drept principiu fundamental și să repartizeze
în mod egal și echitabil, între toți membrii săi, atât avantajele, adică prospe-
ritatea, cât și dificultățile.
022
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
N evoia de securitate
Toate aceste valori fundamentale depind, în ultimă instanță, de existența
securității. În special după atentatul de la 11 septembrie 2001 din Statele
Unite, lupta împotriva terorismului și a crimei organizate a redevenit o preo-
cupare principală a Europei. Consolidarea cooperării polițienești și judiciare
continuă, iar protecția frontierelor externe ale UE s-a intensificat.
D repturile fundamentale
Valorile și conceptele fundamentale care stau la baza UE includ și drep-
turile fundamentale ale cetățenilor individuali ai Uniunii. De mai bine
de 200 de ani, istoria Europei este marcată de eforturile continue de
îmbunătățire a protecției drepturilor fundamentale. Începând cu declarațiile
drepturilor omului și ale cetățeanului din secolul al XVIII-lea, drepturile
fundamentale și libertățile civile sunt astăzi puternic ancorate în constituțiile
majorității statelor civilizate, în special ale statelor membre UE. Sistemele ju-
ridice ale acestora au la bază statul de drept și respectul demnității, libertății
și dreptului individului la dezvoltare personală. De asemenea, există nume-
roase convenții internaționale privind protecția drepturilor omului, între
care Convenția europeană a drepturilor omului are o semnificație deosebită.
024
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
acestei poziții, în special în baza unui principiu pe care chiar ea l-a instituit,
și anume principiul supremației dreptului Uniunii asupra dreptului național,
această supremație putând fi reală doar dacă dreptul Uniunii este în măsură
să garanteze o protecție a drepturilor fundamentale echivalentă celei garan-
tate de constituțiile naționale.
025
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
026
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
027
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
028
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
029
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Curtea de Justiție a utilizat acest caz pentru a prezenta o serie de observații fun-
damentale privind natura juridică a UE. În hotărârea sa, Curtea a afirmat că:
„[...] obiectivul Tratatului CEE, care este instituirea unei piețe comune,
a cărei funcționare vizează direct părțile interesate din Comunitate, implică
faptul că acest tratat este mai mult decât un acord care dă naștere exclusiv
unor obligații reciproce între statele contractante. Acest punct de vedere este
confirmat de preambulul tratatului, care nu face referire doar la guverne,
ci și la popoare, precum și, în mod concret, prin înființarea unor organis-
me care să instituționalizeze drepturile suverane a căror exercitare afectează
atât statele membre, cât și cetățenii acestora; […] concluzia la care se poate
ajunge este că această Comunitate constituie o nouă ordine juridică de drept
internațional, în favoarea căreia statele și-au limitat drepturile suverane,
chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și sub incidența căreia intră nu
doar statele membre, ci și resortisanții acestora [...].”
CAUZA COSTA/ENEL
După doar un an, cauza Costa/ENEL a dat Curții de Justiție ocazia de a-și
prezenta poziția în mai mare detaliu. Faptele în acest caz au fost următoa-
rele: în 1962, Italia a naționalizat producția și distribuția de electricitate
și a transferat patrimoniul întreprinderilor din sectorul energiei electrice
companiei naționale de electricitate ENEL. În calitate de acționar al Edi-
son Volta, una dintre întreprinderile naționalizate, dl Costa a considerat că
a fost privat de dividendele sale și, prin urmare, a refuzat să achite o factu-
ră la electricitate în valoare de 1 926 de lire italiene. În cadrul procedurii
030
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
27 septembrie 1964, Bruxelles
Autoturism cu număr de înmatriculare european, parcat în fața viitorului
sediu al Comisiei Europene, clădirea „Joyeuse entrée”, aflată în construcție
la acel moment.
031
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
„Reiese din ansamblul observațiilor de mai sus că, izvorând dintr-o sursă in-
dependentă, dreptului născut din tratat nu ar putea, dată fiind natura sa speci-
fică originală, să i se opună din punct de vedere juridic un text intern, indife-
rent de natura acestuia, fără a-și pierde caracterul comunitar și fără a fi pus în
discuție fundamentul juridic al Comunității înseși. Transferarea de către state,
din sistemul lor juridic intern către sistemul juridic comunitar a drepturilor
și obligațiilor care decurg din tratat are drept consecință o limitare definitivă
a drepturilor lor suverane asupra căreia nu ar putea să prevaleze un act unilateral
ulterior, incompatibil cu conceptul de Comunitate [...].”
032
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Prin natura sa, UE se caracterizează atât prin trăsături comune, cât și prin
diferențe față de cel mai des întâlnite tipuri de organizații internaționale sau struc-
turi de tip federal.
033
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
alege obiectivele asemeni unui stat suveran și nici nu se află în poziția de a face
față provocărilor cu care se confruntă statele moderne în prezent. UE nu se
bucură nici de jurisdicția cuprinzătoare a statelor suverane, nici de capacitatea
de a stabili noi domenii de responsabilitate („principiul competenței de a se
pronunța asupra propriei competențe”).
Sarcinile UE
Lista de sarcini încredințate UE se aseamănă puternic cu ordinea constituțională
a unui stat. Acestea nu sunt sarcini de natură strict tehnică asumate în mod
obișnuit de organizațiile internaționale, ci domenii de competență care, împre-
ună, alcătuiesc atributele esențiale ale suveranității statale.
Sarcinile economice sunt centrate pe crearea unei piețe comune care să unească
piețele naționale ale statelor membre și în cadrul căreia toate bunurile și servici-
ile să poată fi oferite și vândute în aceleași condiții pe care le presupune o piață
internă și la care toți cetățenii să aibă acces egal și liber.
Planul de a crea o piață comună s-a materializat, în esență, prin programul care
viza finalizarea pieței interne până în 1992, lansat de președintele Comisiei de
la momentul respectiv, Jacques Delors, și aprobat de șefii de stat sau de guvern,
instituțiile Uniunii reușind să stabilească un cadru juridic pentru o piață uni-
că cu o funcționare corespunzătoare. Acest cadru este în prezent completat în
foarte mare parte prin măsuri interne de transpunere, datorită cărora piața uni-
că a devenit deja o realitate. Piața unică și-a făcut simțită prezența și în viața de
zi cu zi, în special în cazul călătoriilor în interiorul UE, care de mult timp nu
mai sunt întrerupte prin controale de identitate la frontierele naționale.
034
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
economice naționale, astfel încât deciziile unuia sau mai multor state mem-
bre să nu aibă efecte negative asupra funcționării pieței unice. În acest scop,
a fost adoptat un Pact de stabilitate și creștere pentru a pune la dispoziția sta-
telor membre criteriile detaliate pe care trebuie să le aibă la bază deciziile lor
de politică bugetară. Dacă acestea nu sunt respectate, Comisia Europeană
poate emite avertismente și, în caz de deficit bugetar excesiv repetat, Consi-
liul poate impune sancțiuni.
035
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
6 decembrie 1977, Bruxelles
Demonstrație în favoarea alegerilor prin vot
direct pentru Parlamentul European și în
favoarea monedei unice, în timpul reuniunii
Consiliului European de la 5 și 6 decembrie 1977.
036
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
acest obiectiv, extinzând zona euro – țările în care moneda este euro – la un
număr de 16 state membre în prezent (2).
(2) La 1 ianuarie 2011, Estonia devine al șaptesprezecelea stat membru al zonei euro, adoptând
moneda unică europeană.
037
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
038
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Competențele UE
Tratatele fondatoare ale UE nu conferă instituțiilor Uniunii nicio competență
generală de a lua toate măsurile necesare atingerii obiectivelor tratatelor, însă
stabilesc, în fiecare capitol, sfera competențelor de acțiune. Ca principiu
de bază, UE și instituțiile sale nu pot decide asupra temeiului lor juridic și
a competențelor lor. Principiul competenței partajate (articolul 2 din TFUE)
se aplică în continuare. Statele membre au ales această metodă pentru a se
asigura că transferul propriilor competențe poate fi monitorizat și controlat
cu mai mare ușurință.
039
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Această situație dă naștere unei întrebări legitime: Care este granița dintre
competențele UE și cele ale statelor membre? Granița este trasată pe baza
a trei categorii de competențe:
040
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 41
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 42
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
I nstituțiile UE
0 43
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
CONSILIUL EUROPEAN
27 de șefi de stat sau de guvern, președintele Consiliului
European și președintele Comisiei
CONSILIUL
PARLAMENTUL EUROPEAN
27 de miniștri (unul pentru
751 de deputați (3)
fiecare stat membru)
COMISIA EUROPEANĂ
27 de membri (până în 2014)
COMITETUL ECONOMIC
COMITETUL REGIUNILOR
ȘI SOCIAL EUROPEAN
350 de membri (maximum)
350 de membri (maximum)
CURTEA DE JUSTIȚIE
A UNIUNII EUROPENE
CURTEA DE
CONTURI
BANCA
27 de membri BANCA EUROPEANĂ
CENTRALĂ
(unul pentru DE INVESTIȚII
EUROPEANĂ
fiecare stat
membru)
044
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 45
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
INSTITUȚIILE
Componența și alegerea
046
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Componența exactă rămâne încă a fi stabilită de către Consiliu. Acest lucru
ar fi trebuit să se realizeze la timp pentru scrutinul direct pentru Parlamentul
European din iunie 2009. Cu toate acestea, având în vedere că Tratatul de
la Lisabona nu a intrat în vigoare înainte de alegerile din iunie 2009, noile
norme privind componența Parlamentului European nu se pot aplica în le-
gislatura 2009-2014. În schimb, în cadrul acestor alegeri pentru Parlamentul
European, s-a aplicat o distribuire a locurilor rezultate în urma aderării Ro-
mâniei și a Bulgariei. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la
1 decembrie 2009, numărul de membri a crescut cu 18, ajungând la 754, și
include noi membri proveniți din 12 state membre diferite.
PREȘEDINTE
14 vicepreședinți
5 chestori (cu funcție consultativă)
0 47
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
048
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 49
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
050
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
20 iulie 1979, Strasbourg
Simone Veil devine președinte al primului
Parlament European ales prin vot direct.
051
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
052
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
053
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Conservatorii și
Reformiștii Europeni
54
Grupul Verzilor/Alianța
Liberă Europeană
55 (+ 1) Grupul Alianței
Progresiste a Socialiștilor
Grupul Alianței Liberalilor și și a Democraților din
Democraților pentru Europa Parlamentul European
84 (+ 1) 162 (+ 5)
Procedurile decizionale
De obicei, majoritatea absolută a voturilor exprimate este suficientă pentru
adoptarea unei decizii. Totodată, odată cu creșterea rolului Parlamentului, se
impun reguli mai stricte privind prezența deputaților. Există o întreagă serie
de decizii care pot fi adoptate doar dacă sunt susținute printr-o majoritate
absolută a deputaților Parlamentului. În sfârșit, orice moțiune de cenzură îm-
potriva Comisiei Europene nu trebuie doar să fie susținută de majoritatea par-
lamentarilor, ci presupune ca două treimi din voturi să fie în favoarea acesteia.
054
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Sediul
Consiliul European a decis ca sediul Parlamentului să fie la Strasbourg, pu-
nând astfel capăt statutului provizoriu al unui acord existent de 30 de ani. În
practică, sesiunile plenare erau organizate la Strasbourg și la Bruxelles, reuni-
unile grupurilor politice și ale comisiilor se desfășurau la Bruxelles în timpul
săptămânilor în care nu existau sesiuni parlamentare, iar Secretariatul Gene-
ral al Parlamentului avea sediul la Luxemburg. Decizia Consiliului privind
sediile instituțiilor a confirmat validitatea acestor acorduri, cu condiția ca
cele 12 sesiuni plenare lunare să aibă loc la Strasbourg. Rezultatul nesatisfă-
cător al acestei decizii a fost faptul că deputații PE și o serie de funcționari și
angajați ai Parlamentului trebuie să se deplaseze între Strasbourg, Bruxelles
și Luxemburg – o navetă foarte costisitoare.
055
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
(5) Herman Van Rompuy, în perioada respectivă prim-ministru al Belgiei, a fost numit primul
președinte al Consiliului European și și-a început mandatul la 1 decembrie 2009.
056
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
COMPONENȚA
Comitetul reprezentanților
permanenți ai guvernelor Comitetul special
statelor membre pentru agricultură
„Coreper I și II”
Grupuri de lucru
Sarcini
Aplicarea
Numiri Relații externe
Tratatului UE
Componența și președinția
Consiliul este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre. Toate
cele 27 de state membre trimit câte un reprezentant; de regulă, deși nu în
mod obligatoriu, este vorba despre miniștrii sau secretarii de stat responsabili
cu aspectele de pe ordinea de zi. Este important ca acești reprezentanți să fie
împuterniciți să ia decizii cu caracter obligatoriu pentru guvernele lor. Simplul
fapt că guvernele pot fi reprezentate în mai multe moduri dovedește în mod
evident că nu există membri permanenți ai Consiliului; acesta se reunește în
nouă formațiuni diferite, în funcție de subiectele de pe ordinea de zi. Aces-
te formațiuni sunt: (1) „Consiliul Afaceri Generale și Relații Externe”, care
include „Consiliul Afaceri Generale” ce coordonează activitățile Consiliului
057
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Sarcini
Prioritatea absolută a Consiliului este elaborarea legislației, sarcină pe care
o îndeplinește împreună cu Parlamentul în cadrul procedurii de codecizie.
058
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Funcționarea Consiliului
Funcționarea Consiliului este stabilită în regulamentul de procedură al aces-
tuia. În practică, activitățile Consiliului se desfășoară în trei etape.
059
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Reuniunile Consiliului
Reuniunile Consiliului sunt convocate de către președintele acestuia (repre-
zentantul statului membru care deține Președinția Consiliului sau Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate) din
proprie inițiativă sau la solicitarea Comisiei Europene. Președintele stabilește
o ordine de zi provizorie pentru fiecare reuniune, formată dintr-o parte A și
o parte B.
060
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Procedurile decizionale
În conformitate cu tratatele UE, în Consiliu se aplică regula votului majori-
tar – în general, este suficientă o majoritate calificată [articolul 16 alineatul
(3) din TUE]. Majoritatea simplă, în care fiecare membru al consiliului are
un vot, este suficientă doar în anumite cazuri și în domenii mai puțin sensi-
bile (în prezent, o majoritate simplă se întrunește, prin urmare, cu 14 voturi).
PONDEREA VOTURILOR
GERMANIA 29 AUSTRIA 10
FRANȚA 29 SUEDIA 10
ITALIA 29 DANEMARCA 7
REGATUL UNIT 29 IRLANDA 7
SPANIA 27 LITUANIA 7
POLONIA 27 SLOVACIA 7
ROMÂNIA 14 FINLANDA 7
ȚĂRILE DE JOS 13 ESTONIA 4
BELGIA 12 CIPRU 4
REPUBLICA CEHĂ 12 LETONIA 4
GRECIA 12 LUXEMBURG 4
UNGARIA 12 SLOVENIA 4
PORTUGALIA 12 MALTA 3
BULGARIA 10
0 61
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Pentru luarea unor decizii care vizează domenii deosebit de sensibile ale po-
liticii, tratatele impun unanimitatea. Totuși, abținerile nu pot bloca adopta-
rea deciziilor. Unanimitatea este obligatorie, de asemenea, în cazul deciziilor
privind chestiuni legate de taxe, drepturi și obligații ale angajaților, modi-
ficări ale prevederilor privind cetățenia, constatarea încălcării principiilor
0 62
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
COMPONENȚA
Inițial s-a convenit că, începând cu 2014, Comisia Europeană nu va mai
include un reprezentant din fiecare stat membru, ci un număr de membri
corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, adică, pentru
cele 27 de state membre, numărul de membri ai Comisiei în 2014 va fi de 18.
(6) Această funcție este ocupată de Catherine Ashton (Regatul Unit), anterior comisar european cu
portofoliul Comerț.
0 63
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Componența
Comisia este condusă de către un președinte care este asistat de șapte
vicepreședinți, inclusiv de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate în calitate de vicepreședinte. De-a lungul
timpului, poziția președintelui în cadrul Comisiei s-a consolidat considera-
bil. Acesta nu mai este primus inter pares, ci se bucură de o poziție privile-
giată prin faptul că „definește orientările în cadrul cărora Comisia își exercită
misiunea” (articolul 17 din TUE). Astfel, președintele are „competența de
a defini orientări”. Președintele ia decizii în privința organizării interne a Co-
misiei pentru a asigura coerența și eficiența acțiunilor acesteia. De asemenea,
acesta repartizează responsabilități în rândul comisarilor și poate modifica
respectiva repartizare a responsabilităților în cursul mandatului Comisiei.
Președintele numește vicepreședinții și poate obliga un membru al Comisiei
să își prezinte demisia. Poziția de prim rang a președintelui se reflectă și în
calitatea acestuia de membru al Consiliului European.
064
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Membrii Comisiei trebuie aleși „pe baza competenței lor generale” și trebuie
„să își exercite responsabilitățile în deplină independență” [articolul 17 aline-
atul (3) din TUE]. Aceștia nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea
niciunui guvern.
Sarcini
Monitorizarea respectării și
Inițiativă legislativă
aplicării corecte a dreptului
la nivelul Uniunii
Uniunii
0 65
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
066
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Comisia
(27 de membri)
(cabinete)
Secretariatul General
Serviciul Juridic
Direcția Generală Comunicare
Biroul consilierilor de politică europeană
DIRECȚIA GENERALĂ
Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare
Direcția Generală Întreprinderi și Industrie
Direcția Generală Concurență
Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitatea de Șanse
Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală
Direcția Generală Energie
Direcția Generală Mobilitate și Transporturi
Direcția Generală Mediu
Direcția Generală Combaterea Schimbărilor Climatice
Direcția Generală Cercetare
Centrul Comun de Cercetare
Direcția Generală Societatea Informațională și Media
Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit
Direcția Generală Piața Internă și Servicii
Direcția Generală Politica Regională
Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală
Direcția Generală Educație și Cultură
Direcția Generală Sănătate și Consumatori
Direcția Generală Justiție, Libertate și Securitate
Direcția Generală Relații Externe
Direcția Generală Comerț
Direcția Generală Dezvoltare
0 67
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Orice sistem va subzista doar dacă regulile sale sunt supravegheate de către
o autoritate independentă. Mai mult, într-o uniune de state, normele comu-
ne riscă – în cazul în care sunt supuse controlului instanțelor naționale – să
fie interpretate și aplicate diferit de la un stat la altul. Prin urmare, aplicarea
uniformă a dreptului Uniunii în toate statele membre ar fi astfel compromi-
să. Acesta este motivul care a dus la înființarea unei Curți de Justiție, imediat
după crearea primei Comunități (CECO) în 1952. În 1957, aceasta a devenit
organism judiciar pentru celelalte două comunități [CE(E) și Euratom]. În
prezent, este organismul judiciar al UE.
068
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Curtea de Justiție
27 de judecători
și
8 avocați generali
numiți de către guvernele statelor membre
în unanimitate pentru un mandat de șase ani
Tipuri de procedură
Acțiuni în constatarea
Acțiuni în anulare sau în
neîndeplinirii obligațiilor
constatarea inacțiunii formulate
stipulate în tratate:
de către o instituție a Uniunii
Comisia/un stat membru
sau un stat membru cu privire la
(articolul 258 din TFUE);
o acțiune ilegală sau o inacțiune
stat membru/stat membru
(articolele 263 și 265 din TFUE)
(articolul 259 din TFUE)
Curtea este asistată de către opt avocați generali, al căror mandat cores-
punde celui al judecătorilor; aceștia se bucură de independență judiciară.
Patru dintre cei opt avocați generali provin întotdeauna din statele membre
„mari” (Germania, Franța, Italia și Regatul Unit), iar ceilalți patru provin
din celelalte 23 de state membre, conform principiului alternanței. Funcția
de avocat general este similară celei de Commissaire du gouvernement
din cadrul Consiliului de stat (Conseil d’État) și din cadrul instanțelor
0 69
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Judecătorii și avocații generali sunt aleși din rândul unor personalități care
oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute
pentru exercitarea, în țările lor, a celor mai înalte funcții jurisdicționale,
sau care sunt jurisconsulți ale căror competențe sunt recunoscute (artico-
lul 253 din TFUE). Poate fi deci vorba despre judecători, funcționari pu-
blici, politicieni, juriști sau cadre didactice universitare din statele membre.
Varietatea pregătirii și a experienței profesionale a acestora reprezintă un atu
pentru Curte deoarece contribuie la o analiză cât mai completă a faptelor și
chestiunilor de drept, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de
vedere practic. În toate statele membre, executivul este cel care decide cine
sunt personalitățile propuse de către guvern pentru a fi numite judecător sau
avocat general și care este procedura care trebuie urmată. Procedurile diferă
în mod semnificativ, iar transparența acestora lasă de dorit până la a fi chiar
inexistentă.
070
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
1 noiembrie 1992
Această fotografie reprezentând o valiză pe o hartă a Europei
ilustrează libera circulație a persoanelor, principiu introdus
prin Tratatul de la Maastricht. Textul de pe valiză înseamnă:
„Cetățean al Europei. Țara mea 92.”
071
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Procedură
Curtea se poate întruni într-una una dintre următoarele structuri:
■■ ședință plenară cu 27 de judecători; o hotărâre a Curții în ședință ple-
nară este încă necesară doar în cazul procedurilor de suspendare din
funcție și al procedurilor disciplinare împotriva membrilor instituțiilor
Uniunii. De asemenea, cauzele pot fi înaintate adunării plenare de că-
tre Curtea de Justiție însăși, însă doar atunci când este vorba despre
proceduri extrem de importante sau care creează precedente;
■■ Marea Cameră cu 13 judecători;
■■ Camere de câte cinci sau trei judecători.
072
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Tribunalul
Asemeni oricărei instanțe, Curtea de Justiție este suprasolicitată. Numărul de
cauze aduse în fața acesteia crește constant și va continua să crească, având în
vedere potențialul de litigii creat de numărul mare de directive adoptate în con-
textul pieței unice și transpuse în legislația națională de către statele membre.
S-a dovedit deja că Tratatul privind Uniunea Europeană a ridicat probleme care
trebuie soluționate în cele din urmă de către Curte. Din acest motiv, în 1988,
s-a înființat un Tribunal cu scopul de a ușura sarcina Curții de Justiție.
COMPONENȚA TRIBUNALULUI
27 de judecători
numiți de către guvernele statelor membre, de comun acord,
pentru un mandat de șase ani
Tipuri de procedură
Acțiuni în anulare
și plângeri privind Recursuri
omisiunea de a acționa Acțiuni în repararea împotriva
înaintate de orice prejudiciului pe motiv de hotărârilor
persoană fizică sau răspundere contractuală pronunțate de
juridică pe motiv de sau extracontractuală către tribunalele
ilegalitate sau absență [articolele 268 și 340 specializate
a unui act juridic al alineatele (1) și (2) din [articolul 256
Uniunii (articolele 263 și TFUE] alineatul (2) din
265 din TFUE) TFUE]
073
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Tribunalul se reunește în camere formate din cinci sau din trei judecători
sau, în anumite cazuri, dintr-un singur judecător. De asemenea, acesta se
poate reuni în Marea Cameră (13 judecători) sau în plen (27 de judecători)
în cazul în care complexitatea juridică sau importanța cauzei impun acest
lucru. Peste 80 % din cauzele de pe rolul Tribunalului sunt judecate de către
o cameră formată din trei judecători.
074
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Tribunalele specializate
În 2004, pentru a degreva Curtea de Justiție și a îmbunătăți protecția ju-
ridică în UE, Consiliul UE a atașat Tribunalului o instanță specializată,
Tribunalul Funcției Publice.
Tribunalul Funcției Publice este compus din șapte judecători care se bucură
de un statut similar cu cel al membrilor Tribunalului și cărora li se acordă
un mandat de șase ani. Aceștia trebuie să îndeplinească cerințele presupuse
de numirea în funcția de magistrat. Tribunalul specializat se întrunește,
de obicei, într-o structură cu trei judecători, însă poate pronunța hotărâri
în structură plenară sau în structură cu cinci judecători sau cu un singur
judecător. Hotărârile tribunalelor specializate sunt supuse unui drept de re-
curs la Tribunal, limitat doar la aspecte de drept. În schimb, primul avocat
general (nu părțile implicate!) poate propune o reexaminare a hotărârii Tri-
bunalului dacă entitatea juridică sau uniformitatea jurisprudenței sunt puse
în pericol.
075
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din BCE și băn-
cile centrale din statele membre (articolul 129 din TFUE). Acesta are mi-
siunea de a defini și pune în aplicare politica monetară a Uniunii și deține
competența de a autoriza emiterea de bancnote și monede în cadrul Uniu-
nii. De asemenea, acesta administrează rezervele valutare oficiale ale statelor
membre și asigură buna funcționare a sistemelor de plăți [articolul 127 ali-
neatul (2) din TFUE].
Sarcina Curții de Conturi este aceea de a stabili dacă toate veniturile au fost
încasate, dacă toate cheltuielile au fost efectuate în mod legal și cu respec-
tarea procedurilor în vigoare și dacă gestiunea financiară a fost corespun-
zătoare. Spre deosebire de curțile de conturi sau de alte organisme similare
din statele membre, aceasta nu deține competența de a-și impune propriile
măsuri de control sau de a investiga suspiciunile legate de ilegalități desco-
perite în timpul anchetelor pe care le desfășoară. Cu toate acestea, se bucură
de autonomie decizională cu privire la obiectul anchetelor și la metodele de
examinare. De exemplu, poate examina dacă subvențiile primite de către
076
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Cel mai important instrument al Curții de Conturi este faptul că are drep-
tul să își facă publice constatările. Rezultatele anchetelor sale sunt rezumate
într-un raport anual, la încheierea fiecărui exercițiu financiar, care este publi-
cat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și adus astfel în atenția publicului.
Curtea de Conturi poate întocmi rapoarte speciale în orice moment cu pri-
vire la anumite domenii ale gestiunii financiare, acestea fiind, de asemenea,
publicate în Jurnalul Oficial.
ORGANISME CONSULTATIVE
CESE este alcătuit din maximum 350 de membri (consilieri), proveniți din
cadrul celor mai reprezentative organizații din statele membre. Membrii Co-
mitetului sunt numiți pentru un mandat de cinci ani de către Consiliu, care
adoptă în unanimitate lista membrilor stabilită potrivit propunerilor fiecărui
stat membru.
077
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
GERMANIA 24
FRANȚA 24
ITALIA 24
REGATUL UNIT 24
SPANIA 21
POLONIA 21
ROMÂNIA 15
BELGIA 12
BULGARIA 12
REPUBLICA CEHĂ 12
GRECIA 12
UNGARIA 12
ȚĂRILE DE JOS 12
AUSTRIA 12
PORTUGALIA 12
SUEDIA 12
DANEMARCA 9
IRLANDA 9
LITUANIA 9
SLOVACIA 9
FINLANDA 9
ESTONIA 7
LETONIA 7
SLOVENIA 7
CIPRU 6
LUXEMBURG 6
MALTA 5
(7) Sursa: site-ul internet al Comitetului Economic și Social European; 344 de membri în martie 2010.
078
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
La fel ca CESE, Comitetul Regiunilor este format din maximum 350 de mem-
bri (8). Membrii sunt reprezentanți ai autorităților regionale și locale din sta-
tele membre care trebuie să dețină un mandat acordat de către autoritățile pe
care le reprezintă în urma unor alegeri sau trebuie să răspundă din punct de
vedere politic în fața acestora. Cele 350 de locuri sunt alocate statelor mem-
bre pe baza aceleiași ponderi valabile în cazul CESE. Membrii sunt numiți
pentru un mandat de cinci ani de către Consiliu, care adoptă în unanimitate
lista membrilor stabilită potrivit propunerilor fiecărui stat membru. Comi-
tetul Regiunilor își desemnează dintre membrii săi președintele, pentru un
mandat de doi ani și jumătate.
079
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
080
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Ordinea juridică
a Uniunii Europene
0 81
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
1. LEGISLAȚIA PRIMARĂ
Tratatele Uniunii – Principii generale de drept
3. LEGISLAȚIA SECUNDARĂ
Acte legislative
Regulamente – Directive – Decizii
Acte fără caracter legislativ
Acte delegate – Acte de punere în aplicare
Alte acte
Recomandări și avize – Acorduri interinstituționale –
Rezoluții, declarații și programe de acțiune
0 82
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 83
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Aceste acte juridice pot lua forme extrem de variate. Cele mai importante sunt
enumerate și definite în articolul 288 din TFUE. În calitate de acte juridice
obligatorii, acestea cuprind atât dispoziții juridice generale și abstracte, cât și
măsuri individuale, concrete. La articolul menționat se prevede și emiterea de
către instituțiile Uniunii a unor declarații fără caracter obligatoriu, însă lista
pe care o conține nu este exhaustivă. Numeroase alte acte juridice nu se înca-
drează în categorii specifice. Acestea includ rezoluțiile, declarațiile, programele
de acțiune sau cărțile albe și cărțile verzi. Diferențele dintre diferitele forme de
acțiune în ceea ce privește procedura de adoptare implicată, efectele lor juridice
și grupul de destinatari sunt importante, iar aceste diferențe vor face obiectul
unui capitol separat privind „mijloacele de acțiune” de care dispune UE.
084
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Există trei tipuri de relații contractuale ale UE cu statele terțe care merită să
fie menționate în mod special.
Acordurile de asociere
Acordul de asociere a fost creat, în special, pentru țările și teritoriile din afara
Europei care, datorită statutului de colonii din trecut, întrețineau relații eco-
nomice strânse cu Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Țările de Jos și Regatul
Unit. Întrucât introducerea unui tarif vamal extern comun în UE ar fi pertur-
bat considerabil schimburile comerciale cu aceste țări și teritorii, au fost prin
urmare necesare acorduri speciale. Obiectivele asocierii constau, așadar, în
promovarea dezvoltării economice și sociale a acestor țări și teritorii și în sta-
bilirea de relații economice strânse între acestea și Uniune în ansamblu (arti-
colul 198 din TFUE). Drept rezultat, există numeroase acorduri preferențiale
care autorizează importurile de bunuri din aceste țări și teritorii la un tarif
vamal redus sau fără astfel de tarife. Ajutorul financiar și tehnic al UE este
acordat prin Fondul european de dezvoltare. De departe cel mai important
acord în practică este acordul de parteneriat UE-ACP încheiat între UE și
70 de state din Africa, Zona Caraibilor și Pacific („țările ACP”). Acest acord
a fost transformat recent într-o serie de acorduri de parteneriat economic,
care au oferit, progresiv, statelor ACP acces liber la piața internă europeană.
0 85
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Acorduri de cooperare
Acordurile de cooperare nu au o anvergură la fel de mare ca acordurile de aso-
ciere, în măsura în care vizează exclusiv cooperarea economică intensivă. UE
a încheiat astfel de acorduri cu țările din Maghreb (Algeria, Maroc și Tuni-
sia), țările din Mashrek (Egipt, Iordania, Liban și Siria) și Israel, de exemplu.
Acordurile comerciale
Uniunea a încheiat, de asemenea, un număr considerabil de acorduri co-
merciale cu țări terțe individuale, cu grupuri de astfel de țări sau în cadrul
organizațiilor comerciale internaționale în materie de politică vamală și
comercială. Cele mai importante acorduri comerciale internaționale sunt:
Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (Acordul OMC)
și acordurile comerciale multilaterale încheiate în acest cadru, în special Acor-
dul general pentru tarife și comerț (GATT 1994), acordurile privind măsurile
antidumping și privind subvențiile și măsurile compensatorii, Acordul general
privind comerțul cu servicii (GATS); Acordul privind aspectele comerciale ale
drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și memorandumul de înțelegere
privind normele și procedurile pentru soluționarea litigiilor.
086
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Izvoarele nescrise ale dreptului Uniunii sunt, în primul rând, principiile ge-
nerale de drept. Acestea sunt reguli care reflectă conceptele fundamentale de
drept și de justiție, care trebuie să fie respectate de orice sistem juridic. Drep-
tul scris al Uniunii vizează, în cea mai mare parte, doar chestiuni economice
și sociale, și poate stipula doar în mică măsură reguli de acest gen, astfel
încât principiile generale de drept reprezintă una dintre principalele surse
ale dreptului Uniunii. Acestea permit remedierea lacunelor și soluționarea
chestiunilor de interpretare a legilor existente în cel mai corect mod posibil.
Dreptul cutumiar
0 87
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
088
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
juridice naționale mai mult decât era necesar. Întregul sistem legislativ al UE
este bazat, așadar, pe principiul că atunci când aceeași măsură, chiar și în ches-
tiuni de detaliu, trebuie să se aplice în toate statele membre, măsurile naționale
trebuie să fie înlocuite de un act legislativ al Uniunii, însă atunci când acest
lucru nu este necesar, trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător
ordinea juridică națională existentă.
DESTINATARI EFECTE
REGULAMENT Toate statele membre, Direct aplicabil și
persoanele fizice și obligatoriu în toate
juridice elementele sale
DIRECTIVĂ Toate sau anumite state Obligatorie în raport cu
membre rezultatul intenționat.
Direct aplicabilă doar în
anumite circumstanțe
DECIZIE Nu se specifică Direct aplicabilă și
Toate sau anumite obligatorie în toate
state membre; anumite elementele sale
persoane fizice sau
juridice
RECOMANDARE Toate sau anumite Nu are caracter
state membre, alte obligatoriu
organisme ale UE,
persoane
AVIZ Toate sau anumite Nu are caracter
state membre, alte obligatoriu
organisme ale UE
Nu se specifică
0 89
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Actele juridice prin care instituțiile Uniunii intervin cel mai profund în sis-
temele juridice naționale sunt regulamentele. Acestea se disting prin două
caracteristici cu totul neobișnuite în dreptul internațional:
■■ prima caracteristică este natura comunitară, ceea ce înseamnă că aces-
tea stabilesc aceeași lege pe întregul teritoriu al Uniunii, indiferent de
granițe, și se aplică în toate elementele lor în toate statele membre. Un
stat membru nu are competența de a aplica un regulament în mod
incomplet sau de a selecta doar acele dispoziții pe care le aprobă, ca
modalitate de a asigura neaplicarea unui instrument cu privire la care
statul respectiv s-a opus în momentul adoptării sau care este contrar
interesului național perceput. De asemenea, statul membru nu poate
invoca dispoziții sau practici ale dreptului național care să împiedice
aplicarea obligatorie a unui regulament;
■■ cea de a doua caracteristică este aplicabilitatea directă, ceea ce înseamnă
că actele juridice nu trebuie să fie transpuse în dreptul național, ci con-
feră drepturi sau impun obligații cetățenilor Uniunii în același fel ca
dreptul național. Dreptul Uniunii are forță juridică obligatorie pentru
statele membre, instituțiile și instanțele lor judecătorești, acestea fiind
obligate să îl respecte la fel cum respectă dreptul național.
DIRECTIVELE
Directiva este cel mai important instrument legislativ după regulament. Obiec-
tivul directivei este reconcilierea obiectivelor de asigurare a uniformității nece-
sare a dreptului Uniunii și de respectare a diversității tradițiilor și structurilor
naționale. Astfel, directiva nu are ca scop principal armonizarea legilor – aces-
ta fiind scopul regulamentelor – ci apropirea acestora. Se urmărește eliminarea
090
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 91
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 92
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
0 93
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
2 și 3 decembrie 1985, Luxemburg
În timpul desfășurării lucrărilor Consiliului European,
federaliștii europeni demonstrează în favoarea Uniunii
Europene și a abolirii frontierelor, măsură care urma să se
aplice între unele țări de-abia 10 ani mai târziu.
094
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
DECIZIILE
Cea de a treia categorie de acte juridice ale UE este cea a deciziilor. În anu-
mite cazuri, instituțiile Uniunii pot fi responsabile ele însele pentru punerea
în aplicare a tratatelor și a regulamentelor, iar această situație este posibilă
0 95
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
doar dacă acestea pot lua măsuri obligatorii pentru cetățeni, întreprinderi
sau state membre. În sistemele proprii ale statelor membre, situația este mai
mult sau mai puțin identică; într-un caz individual, legislația va fi aplicată de
autorități prin intermediul unei hotărâri administrative.
Principalele caracteristici ale unei decizii pot fi rezumate după cum urmează:
RECOMANDĂRILE ȘI AVIZELE
096
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
În recomandări, părții căreia acestea sunt adresate i se solicită, fără ca aceasta
să aibă o obligație în acest sens, să aibă un anumit comportament. De exem-
plu, în cazurile în care adoptarea sau modificarea unei dispoziții juridice sau
administrative într-un stat membru cauzează o denaturare a concurenței în
cadrul pieței interne europene, Comisia poate recomanda statului în cauză
măsuri corespunzătoare pentru evitarea denaturării [articolul 117 alinea-
tul (1) teza a doua din TFUE].
0 97
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
098
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
PUBLICARE ȘI COMUNICARE
Procesul legislativ în UE
În timp ce, într-un stat, voința cetățenilor este exprimată de regulă în par-
lament, o vreme îndelungată, rolul decisiv în exprimarea voinței UE l-au
deținut reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Con-
siliului. Motivul a fost efectiv acela că UE nu constă într-o „națiune eu-
ropeană”, ci își datorează existența și forma contribuției combinate a state-
lor membre. Acestea nu au transferat pur și simplu Uniunii o parte dintre
competențele lor suverane, ci le-au pus în comun, înțelegând să își păstre-
ze capacitatea comună de a le exercita. Totuși, întrucât procesul integrării
Uniunii s-a dezvoltat și s-a consolidat, această diviziune a competențelor în
procesul decizional, inițial axată pe interesele naționale ale statelor membre,
a evoluat într-un sistem decizional mult mai echilibrat, odată cu consolida-
rea constantă a statutului Parlamentului European. Procedura inițială, prin
care Parlamentul era doar consultat, a fost în primul rând extinsă pentru
a include cooperarea cu Consiliul, iar în cele din urmă Parlamentului i-au
fost acordate puteri de codecizie în procesul legislativ al UE.
099
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Desfășurarea procedurii
Etapa de elaborare
Sistemul este pus în mișcare, în principiu, de Comisie, care elaborează o pro-
punere de adoptare a unei măsuri a Uniunii (aspect cunoscut ca „drept de
inițiativă”). Propunerea este pregătită de serviciul Comisiei responsabil pen-
tru respectivul domeniu; departamentul în cauză consultă frecvent și experți
naționali în cursul acestei etape. Aceste consultări iau uneori forma unor
deliberări în cadrul comitetelor special instituite; alternativ, experților li se
adresează întrebări de către serviciile relevante ale Comisiei. Totuși, Comisia
nu este obligată să accepte avizul experților naționali atunci când elaborează
propunerile. Proiectul elaborat de Comisie, care prezintă în cel mai mare
detaliu conținutul și forma măsurii, este înaintat Comisiei în ansamblu,
putând fi adoptat cu o majoritate simplă. După această adoptare, proiectul
devine „propunere a Comisiei” și se transmite concomitent Consiliului și Par-
lamentului European, precum și, după caz, Comitetului Economic și Social
European și Comitetului Regiunilor, împreună cu note explicative detaliate.
10 0
PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂA B C-
(ARTICOLUL
U L D R E P T U LU294 DIN
I UNIU N I I EUTFUE)
R O PE N E
COMISIA
Propuneri
COMITETUL
COMITETUL PARLAMENTUL
ECONOMIC ȘI
REGIUNILOR EUROPEAN
SOCIAL EUROPEAN
(prima lectură)
Poziția Parlamentului European și avizul comitetelor
CONSILIUL
(prima lectură)
Nu există modificări propuse
de Parlamentul European în
sau se aprobă toate caz Poziția Consiliului
modificările în Consiliu. contrar
Instrumentul este adoptat
PARLAMENTUL EUROPEAN
(a doua lectură)
Respingerea poziției
Aprobarea poziției Amendamente cu
Consiliului de către
Consiliului majoritatea membrilor
majoritatea membrilor
COMISIA
CONSILIUL
(a doua lectură)
Aprobarea Aprobarea
Respingerea
amendamentelor cu modificărilor cu
amendamentelor
majoritate calificată. unanimitate.
de către Consiliu
Adoptarea actului Adoptarea actului
Acord.
Nu se ajunge la un acord.
Confirmarea rezultatului la
Act considerat respins. 101
a treia lectură de către Consiliu și
Încheierea procedurii legislative
Parlamentul European
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Consiliul poate proceda în acest moment, în cadrul primei lecturi, după cum
urmează:
■■ în cazul în care Consiliul aprobă poziția Parlamentului, actul în cauză
este adoptat în forma care corespunde poziției Parlamentului Euro-
pean; aceasta marchează încheierea procesului legislativ;
■■ în cazul în care Consiliul nu aprobă poziția Parlamentului, acesta adop
tă poziția sa în primă lectură și o transmite Parlamentului European.
102
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Procedura de conciliere
Procedura de conciliere este inițiată de președintele Consiliului, în acord
cu președintele Parlamentului European. În centrul procedurii de con-
ciliere se află un comitet de conciliere, care este în prezent format din
27 de reprezentanți ai Consiliului și 27 de reprezentanți ai Parlamentului
European. Comitetul de conciliere are sarcina de a ajunge la un acord al
majorității calificate cu privire la un text comun, în termen de șase săptă-
mâni de la convocare, pe baza poziției Parlamentului European și a Consi-
liului la a doua lectură.
Publicarea
Textul final (în cele 23 de limbi oficiale actuale ale Uniunii – bulgară, cehă,
daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză,
italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portughe-
ză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză) este semnat de președintele
Parlamentului European și de președintele Consiliului și este apoi publicat
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau, dacă este destinat unui grup
specific, este notificat destinatarilor.
103
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
PROCEDURA SIMPLIFICATĂ
10 4
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
105
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
10 6
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Dacă recursul este fondat, Curtea de Justiție sau Tribunalul poate anula in-
strumentul în cauză cu efect retroactiv. În anumite cazuri, Curtea de Justiție
sau Tribunalul poate limita efectul nulității la perioada ulterioară pronunțării
hotărârii. Totuși, pentru a garanta drepturile și interesele reclamanților,
declarația de nulitate poate fi scutită de orice astfel de restricție.
107
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
ACȚIUNI ÎN DESPĂGUBIRE
[ARTICOLUL 268 ȘI ARTICOLUL 340 ALINEATUL (2) DIN TFUE]
10 8
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Relațiile dintre Curtea de Justiție și Tribunal sunt concepute în așa fel încât
hotărârile Tribunalului fac obiectul unui drept de recurs în fața Curții de
Justiție, limitat la aspectele de drept. Recursul se poate întemeia pe motive
privind lipsa de competență a Tribunalului, nereguli de procedură care aduc
atingere intereselor reclamantului, precum și încălcarea dreptului Uniunii
de către Tribunal. În cazul în care recursul este justificat și admisibil din
punct de vedere procedural, hotărârea Tribunalului este revocată de Curtea
de Justiție. În cazul în care cauza poate fi judecată pe fond de către Curtea de
Justiție, aceasta poate pronunța propria sa hotărâre. În caz contrar, aceasta
trebuie să trimită cauza înapoi la Tribunal, care trebuie să respecte evaluarea
juridică a Curții de Justiție.
10 9
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Aceasta este procedura prin care instanțele naționale pot solicita Curții de
Justiție orientări cu privire la dreptul Uniunii. În cazul în care o instanță
națională trebuie să aplice dispoziții ale dreptului Uniunii într-o cauză adusă
înaintea sa, aceasta poate suspenda procedura și solicita Curții de Justiție cla-
rificări cu privire la validitatea instrumentului Uniunii și/sau la interpretarea
instrumentelor și a tratatelor. Curtea de Justiție răspunde printr-o hotărâre
și nu, de exemplu, printr-un aviz consultativ; aceasta subliniază caracterul
obligatoriu al hotărârii sale. Procedura hotărârii preliminare, spre deosebire
de alte proceduri prezentate, nu este o procedură contencioasă, ci reprezin-
tă doar o etapă dintr-o procedură inițiată și încheiată în fața unei instanțe
naționale.
110
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
111
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
112
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
113
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Această formă de răspundere este definită prin trei criterii care sunt, în mare
măsură, similare celor care se aplică Uniunii într-o situație similară.
(2) Încălcarea trebuie să fie suficient de gravă, adică un stat membru trebuie
să fi depășit în mod considerabil limitele competențelor sale discreționare.
Asupra acestui aspect trebuie să decidă instanțele naționale, singurele
care au responsabilitatea de a stabili faptele și de a evalua gravitatea ca-
zurilor de încălcare a dreptului Uniunii. Hotărârea Curții de Justiție
oferă totuși instanțelor naționale o serie de orientări fundamentale:
114
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
115
1 martie 2004
O femeie desenează cu creta harta Europei,
așa cum urma să arate la 1 ianuarie 2007.
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Una dintre cauzele cele mai cunoscute soluționate de Curtea de Justiție este
cauza Costa/ENEL, din 1964, în care dl Costa a introdus o acțiune împo-
triva naționalizării producției și distribuției de energie electrică din Italia și
a transferului ulterior al activității fostelor întreprinderi de electricitate către
ENEL, noua companie publică.
117
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
118
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
aplicat. Prin urmare, toate puterile unui stat – legislativă, executivă și judici-
ară – trebuie să recunoască faptul că ordinea juridică a UE nu este un sistem
„străin” și că statele membre și instituțiile Uniunii au stabilit legături indi-
solubile între ele, în scopul realizării obiectivelor comune. Uniunea Euro-
peană nu este exclusiv o comunitate de interese; este o comunitate bazată pe
solidaritate. În consecință, autoritățile naționale nu trebuie doar să respecte
tratatele Uniunii și legislația secundară, ci trebuie și să le pună în aplicare și
să le ducă la îndeplinire. Interacțiunea dintre cele două sisteme este atât de
complexă, încât sunt necesare câteva exemple.
119
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
120
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
121
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
122
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
doar pentru directivele și deciziile adresate statelor membre, dat fiind faptul că
regulamentele și deciziile care privesc persoanele fizice au aplicabilitate directă
în virtutea tratatelor Uniunii [articolul 288 alineatele (2) și (4) din TFUE]. În-
cepând cu anul 1970, Curtea de Justiție și-a extins principiile privind aplicabi-
litatea directă la dispozițiile directivelor și deciziilor adresate statelor membre.
123
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Încă o dată, Curtea de Justiție a fost cea care, ținând seama de aceste implicații,
a recunoscut, în pofida opoziției mai multor state membre, principiul supremației
dreptului Uniunii, care este esențial pentru existența ordinii juridice a UE. Ast-
fel, după aplicabilitatea directă, Curtea de Justiție a ridicat al doilea pilon al
ordinii juridice a UE, care îi asigură acesteia o soliditate definitivă.
124
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Consecința juridică a acestei reguli privind prioritatea este că, în cazul unei
contradicții între legi, dreptul național care încalcă dreptul Uniunii înce-
tează să mai fie aplicabil și nicio dispoziție legislativă națională nu poate fi
introdusă dacă nu este compatibilă cu dreptul Uniunii.
125
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
126
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
127
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Concluzii
129
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
Anexă
131
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
132
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
133
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
134
A B C- U L D R E P T U LU I U N I U N I I EU R O PE N E
135
Comisia Europeană
ABC-ul dreptului Uniunii Europene
de prof. dr. Klaus-Dieter Borchardt
ISBN 978-92-78-40736-0
doi:10.2830/47439