Sunteți pe pagina 1din 3

Ficatul 

este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la majoritatea animalelor


superioare. Acesta are numeroase funcții în organismul uman, în special în metabolism.

Cuprins

 1Funcții
o 1.1Funcție metabolică
o 1.2Funcție secretorie
o 1.3Funcție imunizantă
o 1.4Funcție excretorie
o 1.5Alte funcții
 1.5.1Insuficiență hepatică
 2Ficatul omului
 3Boli ale ficatului
 4Regenerarea
 5Note
 6Legături externe

Funcții[modificare | modificare sursă]
Se consideră că ficatul este cea mai complexă uzină a organismului, ficatul uman având peste
500 de funcții, indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de complexe, încât nu există
o mașină care să poată înlocui ficatul, în primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a
unor substanțe indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de detoxifiere.

Funcție metabolică[modificare | modificare sursă]


 Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor și a lipidelor;
 Participă în metabolismul glucidelor și proteinelor;
 Sinteza unor elemente ale sângelui, precum albuminele, globulinele, și antitrombina;
Funcție secretorie[modificare | modificare sursă]
 Producerea bilei;
Funcție imunizantă[modificare | modificare sursă]
 Neutralizarea corpurilor externi din organism, în special a toxinelor, jucând astfel un
rol important în imunitatea corpului;
Funcție excretorie[modificare | modificare sursă]
 Descompune hemoglobina;
Alte funcții[modificare | modificare sursă]
 Depozitează numeroase vitamine, precum vitamina A și vitamina B12, precum și o
serie de microelemente esențiale.
 Rol în sinteza unor factori care fac sângele coagulabil;
 Sinteza și inactivarea unor hormoni.
Insuficiență hepatică[modificare | modificare sursă]
Imposibilitatea desfășurării acestor funcții face ca persoana respectivă să aibă simptome
importante care îi împiedică activitatea.
Simptomele și modificările analizelor hepatice datorate lipsei funcțiilor ficatului poartă numele
de insuficiență hepatică, cele mai frecvente simptome fiind:

 Scăderea poftei de mâncare;


 Scăderea în greutate (prin proasta procesare în fact a nutrientilor);
 Uneori greață, gust amar (rar);
 Icterul (prin trecerea bilirubinei din sânge în piele);
 Urină colorată în exces, spre portocaliu (prin bilirubină în exces);
 Scaunul mai decolorat, uneori alb ca chitul (datorită lipsei de producere a bilirubinei);
 Oboseală extrema (ficatul stochează glicogen, rezerva de energie a organismului) ce
poate merge până la comă;
 Sângerări mucoase și cutanate (prin lipsa de sinteză a protrombinei și fibrinogenului
și scăderea trombocitelor);
 Vânătăi pe piele la lovituri minime;
 Edeme, eventual ascita cu mărirea abdemenului (prin scăderea sintezei hepatice a
albuminei);
 Tulburări ale somnului (somnolență ziua cu insomnie noaptea) – prin intoxicația cu
substanțele ne-metabolizate de ficatul bolnav.

Ficatul omului[modificare | modificare sursă]


Ficatul omului este un organ de culoarea roșie-închisă, ce cântărește 1,5 – 2 kg, fiind cel mai
greu organ al corpului uman. Acesta este situat în dreapta abdomenului sub coaste, care îl
protejează de traumatisme. El filtrează în primul rând sângele care vine din organele tubului
digestiv, acesta fiind locul principal de intrare a toxinelor în organism, dar de fapt ficatul filtrează
tot sângele din organism, reținând și metabolizând substanțele dăunătoare organismului.

Boli ale ficatului[modificare | modificare sursă]


Pentru că ficatul este un fel de filtru pentru sângele din organism, în el se opresc foarte multe
substanțe care îl pot îmbolnăvi.
Cele mai frecvente boli ale ficatului sunt următoarele:

 Ciroză hepatică de cauza virală, alcoolica, toxică, biliara sau autoimună;


 Hepatita A acută;
 Hepatita B acută sau cronica;
 Hepatita C acută sau cronica;
 Maladia lui Wilson, apare prin lipsa eliminării cuprului din organism, acesta stocându-
se în ficat și împiedicându-i funcția;
 Cancerul ficatului;
 Icterul mecanic;
 Boli ale cailor biliare;
 Boli genetice de stocare;

Regenerarea[modificare | modificare sursă]
Ficatul, ca și alte organe(pielea, osul, mușchii, stomacul, etc) este capabil să se regenereze, să
se vindece.
Capacitatea de regenerare a ficatului este cunoscută, dar deși este extraordinară,rezultatele
regenerării sunt limitate – o zonă de țesut hepatic distrusă și regenerată nu funcționează la fel ca
un ficat care nu a fost îmbolnăvit, cu alte cuvinte vindecarea se produce cu sechele, așa cum
repararea unei răni pe piele sau a unui os rupt, nu face ca pielea sau osul respectiv să fie noi.
Față de alte organe, ficatul are o rezervă functională, extrem de mare - se consideră că, dacă
după distrugere prin toxine sau extirpare chirurgicală mai rămâne 25% din tesutul hepatic,
aceasta cantitate este suficienta pentru regenerarea completa a ficatului.In cazul transplantului
de ficat de exemplu, persoana care doneaza ficat ramane doar cu cca 30 % din organ (se
recolteaza tot lobul drept). FIcatul  isi incepe regenerarea in primele 24-48 de ore la rezectie, iar
dupa 3 – 4 saptamani volumul ficatului s-a dublat fata de cel de la care s-a pornit regenerarea ,
iar acest lucru se intampla spontan, natural, fara alt stimulent decat substantele fiziologice
produse de organism ca raspuns la distrugerea tesutului hepatic.
In cazul distrugerii unor zone de ficat de catre virusuri, alcool, toxice ,etc, regenerarea se face
doar in zonele distruse, care pot sa nu aiba legatura cu caile biliare, deci, desi exista tesut
hepatic, acesta nu are rol functional, si mai si impiedica trecerea sangelui prin zona cicatrizata,
aparand astfel hipertensiunea portala (cresterea presiunii sanguine in sistemul vascular care
hraneste ficatul)

Note