Carbonul

Carbonul (din latină: carbo, „cărbune”) este un element chimic cu simbolul C și numărul

atomic 6. Este un element nemetalic tetravalent, ceea ce înseamnă că poate forma legături
covalente prin punerea în comun a patru electroni. În natură sunt răspândiți trei
izotopi, 12C și 13C fiind stabili, iar 14C este un izotop radioactiv cu un timp de înjumătățire de
aproximativ 5.730 de ani.[1] Carbonul este unul dintre puținele elemente cunoscute din
antichitate.[2]
Carbonul este al 15-lea cel mai abundent element din scoarța terestră, și al patrulea cel mai
răspândit element din univers după masă, primele fiind hidrogenul, heliul și oxigenul.
Răspândirea naturală mare a carbonului, diversitatea specifică a compușilor săi organici și
abilitatea sa unică de a forma polimeri la temperaturi terestre i-au permis carbonului să fie
elementul chimic comun al lumii vii. Este al doilea cel mai abundent element din corpul
uman, după oxigen, reprezentând aproximativ 18,5% în procente de masă.[3]

Clorul
În forma sa pură, clorul este un gaz. Este chiar unul dintre cele mai mortale gaze, dar şi unul
dintre cele mai folositoare! În natură, clorul face parte din compuşi precum sarea (clorură de
natriu).Clorul pur a fost, iniţial, preparat de un chimist suedez numit Karl Scheele, în anul
1774. Acum, este făcut printr-o trecere a soluţiei sării prin curent electric.Cel dintâi gaz
otrăvitor folosit în Primul Război Mondial a fost clorul pur. Germanii l-au utilizat pe 22 aprilie
1915. Apoi, atât ei, cât şi aliaţii lor au folosit o varietate de gaze, toate produse din compuşi ai
clorului.Pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii şi inamicii acestora au avut
depozite uriaşe de gaze pe bază de clor şi alte substanţe, însă nu le-au folosit.Totuşi, în ciuda
faptului că este atât de otrăvitor şi periculos, clorul este folositor omului pentru sănătatea sa.
Clorura distruge microbii, fiind o parte importantă a antibacterienilor şi dezinfectanţilor.Cele
mai multe sisteme de purificare a apei conţin clorură, pentru a ucide orice bacterie ce
supravieţuieşte tratamentelor. Doar patru cincimi din clorură sunt folosite la 1.000.000 de
părţi de apă. Acest procentaj nu este dăunător omului, deşi apa poate avea un anumit
gust.Clorura poate fi transformată în lichid prin presare sau congelare. În forma sa lichidă,
clorura este transportată în cilindri de metal, dar şi în maşini de tipul tancurilor.Clorura este
folosită la decolorare şi prepararea pudrei pentru decolorare. În condiţii normale, este folosit
în procesul de fabricare a hârtiei.Acesta este utilizat şi în fabricarea de vopseluri şi, alături de
oxigen şi potasiu, este parte a artificiilor şi a unor tipuri de chibrituri.

Fosforul
Din cauza solubilității în grăsimi, fosforul alb este toxic, spre deosebire de fosforul roșu.
Fosforul alb în stare solida și lichidă are molecula formată din patru atomi de fosfor care
ocupă vârfurile unui tetraedru regulat. Unghiurile de valență de 60o sunt mici, indicând o
tensionare considerabilă a moleculei, ceea ce ar explica marea reactivitate a fosforului alb.
Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se
găsește numai sub formă de compuși, mai ales fosfați. Principalul mineral care conține fosfor
este apatita. Totodată se află în corpul plantelor și animalelor sub formă de combinații
anorganice(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) și sub formă de compuși
organici(sânge, creier, păr, fibre musculare, gălbenuș de ou, lapte).