Sunteți pe pagina 1din 14

Curs 8

IGIENA SOLULUI
POLUAREA SOLULUI SI INFLUENTA ASUPRA SANATATII
I.Poluarea biologica a solului cuprinde diseminarea de germeni patogeni sau
conditionat patogeni pe sol. Solul contine germeni proprii saprofiti cu rol
autopurificator.Totodata elimina prin produsii lor de metabolism substante antibiotice
fata de germenii patogeni.
Dupa originea lor si modul de transmitere bolile microbiene transmise prin sol pot
imbraca 3 forme:
-boli de provenienta umana transmise prin intermediul solului sau ciclul om-sol-om;
-boli de provenienta animala transmise prin sol sau ciclul animal-sol-om;
-ciclul sol-om
1.Ciclul om-sol-om-eliminatorul de germeni este omul bolnav sau purtator care elimina
germenii prin fecale-sunt boli digestive: febra tifoida,dizenteria, holera, hepatita virala
poliomielita, dar si boli produse de germeni strepto, stafilococi, micrococi.
Transmiterea bolilor se face prin contact direct cu solul (copii care se joaca pe sol)
indirect prin apa care spala solul sau prin alimentele consumate dupa ce au venit in
contact cu solul infectat.
2.Ciclul animal-sol-om-eliminatorul de germeni sunt animalele care polueaza solul si
ajung la omul receptiv, care contracteaza bolile (antropozoonoze).
Germenii sunt: bacil tetanic, bacteria carbunoasa, germenii gangrenei gazoase
(germeni sporulati), in care transmiterea se face numai prin contact direct in cazul unor
leziuni cutanate cu solutii de continuitate, dar si germeni nesporulati ca pasteurelele,
brucelele, richetziozele cu o viabilitate scazuta, in care transmiterea se face fie direct,
cu solul,dar si indirect prin apa sau alimente.
3.Ciclul sol-om in care germenii respectivi se gasesc in mod natural in sol si pot
produce imbolnaviri, exemplu bacilul botulinic, care contamineaza alimentele care nu
sunt bine tratate termic si se produce o exotoxina neurotropa, care patrunde in
organism prin consumul alimentelor respective dand nastere unei toxiinfectii grave
botulism,caz in care trebuie administrat ser botulinic.
Solul poate fi contaminat cu paraziti producandu-se o serie de boli parazitare:
-biohelmintiaze sau parazitoze care au nevoie de o gazda intermediara pentru a se
produce infestarea – teniile si
-geohelmintiaze care nu au nevoie de gazde intermediare si se pot dezvolta direct pe
sol pana in faza infestata: tricocefaloza si ascaridioza, anchilostomioza, strongiloidoza
Parazitozele apar in gradinile de zarzavat si de legume (ridichi, tomate, castraveti),
capsuni etc.

II. Poluarea chimica a solului - este produsa de reziduurile gospodaresti, zootehnice,


industriale si radioactive ca urmare a utilizarii unor substante chimice in agricultura.
Poluarea organica-sufera in sol un puternic proces de degradare datorita germenilor
telurici (biodegradare).Prin acest proces materia organica se transforma in materie
anorganica (minerala).
Poluarea industriala - cu substante cu potential toxice care se acumuleaza in sol, trec
ca elemente chimice naturale in apa, plante, om.
Uneori nu este vorba de substante chimice reziduale indepartate pe sol ci de substante
toxice din aer depuse pe sol ca plumbul,fluorul sau mercurul.
Poluarea radioactiva - acumularea de nuclizi in sol datorita depozitarii unor rezidii
radioactive de unde trec in apa, plante si animale, om.
Poluarea agricola – reprezinta poluarea chimica cu substante chimice de sinteza
utilizate in agricultura: fertilizatori, biostimulatori, antidaunatori unii degradabili altii
nedegradabili.

III. Asanarea solului


Indicatori bacteriologici
1.nr de germeni mezofili din sol ca indicatori ai poluarii globale
2.germeni coliformi poluarea solului cu fecale
3.germeni termofili (58grade) - poluarea solului cu reziduri zootehnice
4.germeni nitrificatori -poluarea solului cu substante organice
Indicatori parazitologici
Prezenta oualelor de helminti - indicator al pericolului de imbolnavire si al vechimii
poluarii solului
Indicatori chimici specifici – dificultati- nerecunoscuti
Indicatori globali de poluare chimica - continutul de azot al solului, continutul de
carbon.

IGIENA RADIATIILOR
EFECTE ASUPRA SANATATII
Actiunea radiatiilor ionizante se desfasoara in doua etape:
1.etapa primara in care in organism se petrec procese fizice si fizico-chimice-semne
necaracteristice;
2.etapa secundara- in care in organism apar procese biologice si biochimice, care se
caracterizeaza prin semne caracteristice;
Factorii de care depinde actiunea radiatiilor ionizante:
-tipul de radiatie cu actiune interna si externa
-doza de radiatie sau cantitatea de radiatii si
-timpul de actiune:
-timpul de injumatatire fizic
-timpul de injumatatire biologic
-timpul de actiune efectiva calculat
-organul critic sau organul tesutul fata de care radionuclidul are cea mai mare afinitate.
-sensibilitatea individuala mostenita genetic diferita de la o persoana la alta

BOALA DE IRADIERE
A.Efecte precoce
1-Actiune somatica
-etapa primara - apare la persoanele la care sau produs profesional sau accidental
iradierea: cefalee,vertij, oboseala, insomnie, inapetenta, slabire in greutate - nu se
poate diagnostica decat daca se stie ca persoana a fost expusa la radiatii ionizante
-etapa de remisiune - in care semnele sunt total necorespunzatoare si dispar
-etapa secundara - care se dezvolta sub forma a 4 sindroame(faze):
 Faza hematologică (doza 1.5Gy, latenţa 3 săptămâni) – starea generală este
afectată: apar frisoane, manifestări hemoragipare (echimoze, peteşii, epistaxis,
hemoragii digestive, hematurie), sterilitate temporară. Simptomele sunt reversibile.
Scad marcat limfocitele, cu granulocitoză, neutrocitopenie, trombocitopenie, eritropenie.
Decesul poate apare în 5..6 săptămâni sau prin infecţii grave (bronhopneumonie, stare
septică)
 Forma gastrointestinală (doza peste 5 Gy, latenţa - zile) – apar manifestări digestive:
anorexie, greaţă, vărsături, diaree sangvinolentă, ileus paralitic, deshidratare, colaps.
Letalitatea este mare, peste 50%.
 Forma cerebrală (doza peste 20 Gy, latenţa 30min..3h) – se manifestă prin
somnolenţă, apatie, cianoză, confuzii, oligurie, pancitopenie severă, letalitate peste
90%.
 Forma infectioasa cu temperatura,curbatura dureri musculare si articulare.

2-Actiune stocastica cuprinde:


-Actiunea cancerigena, leucemie, cancere pulmonare, gastrice, renale, osoase
-Actiunea imunosupresiva - cresterea numarului de infectii, boli infectioase
-Actiunea genetica- care se manifesta asupra descendentilor malformatii la copii supusi
radiatiilor in timpul sarcinii efecte teratogene
Prin iradierea unei zone din organism pot apare:
 leziuni cutanate: epilaţie temporară, până la necroză
 leziuni oculare: cataractă, conjunctivită
 leziuni ale gonadelor: sterilitate tranzitorie.

Radiocarcinogeneza: modificări maligne ce apar la copii cu mame ce au suferit iradieri


pelvine (Rx) în această perioadă sau la copii ce trăiesc în zone cu nivel crescut al
radioactivităţii. Se manifestă prin: frecvenţă crescută a limfoamelor maligne,
nefroblastoame, neuroblastoame, leucemii. În acest caz, conduita medicală impune
avortul terapeutic.

B.Efecte tardive
Apar cu o latenţă de ordinul anilor de la iradiere. Sunt reprezentate de:
 efecte genetice pe celule somatice: cancer
 radiodermită cronică, cataractă, alterări ale formulei sangvine la iradieri repetate
 manifestări genetice pe celule germinale: efecte mutagene. Sunt efecte fără prag,
probabilistice (stocastice). Efectele mutagene au la bază mutaţii recesive, care, cu o
frecvenţă mai mică, apar la prima generaţie. Clinic, se manifestă după a zecea
generaţie.
Implicaţiile poluării radioactive asupra sănătăţii populaţiei
 la 10 ani după Cernobâl cantitatea de radionuclizi a fost de 400 de ori mai mare
decât la Hiroshima şi Nagasaki
 au fost expuşi peste 4 milioane de persoane
 800000 de persoane au fost implicate in reducerea efectelor post-Cernobâl
 203 au murit prin iradiere acută
 au fost evacuate peste 100000 de persoane din apropiere

Prevenirea si combaterea
-protectia persoanelor care lucreaza in mediul radioactiv prin neangajarea persoanelor
sub 18 ani sensibili;
-stabilirea unor norme de expunere care nu trebuie sa depaseasca 5 rem pe an;
-purtarea unui echipament de protectie la cei care lucreaza in mediu cu radiatii
(domeniul medical);
-examenul medical la angajare pentru a nu-i accepta pe cei cu sensibilitate crescuta in
profesii unde se elibereaza radiatii;
-protejarea populatiei in ansamblul sau.

IGIENA ALIMENTATIEI
NORME PENTRU SIGURANTA ALIMENTULUI
SISTEMUL DE SIGURANTA ALMENTARA-HACCP
Ce este sistemul HACCP?
Producerea, ambalarea, transportul, depozitarea şi comercializarea produselor
alimentare reprezintă procese cu un grad de risc pentru sănătatea fiecărui consumator.
Tendinţa tot mai pronunţată a pieţei specializate în industria alimentară de a menţine un
control tot mai strict asupra producătorilor, în scopul de a oferi consumatorilor produse
de o înaltă calitate, dar şi sigure din punct de vedere microbiologic şi bacteriologic, a
condus la naşterea unui sistem numit HACCP (Hazard Analysis Critical Control
Point).
HACCP este un sistem al siguranţei alimentare recunoscut la nivel internaţional,
bazat pe o analiză sistematică şi preventivă a procesului de producţie, ce
dovedeşte că riscurile legate de siguranţa produselor alimentare sunt identificate,
evaluate şi ţinute sub control.
HACCP presupune identificarea riscurilor, controlul şi monitorizarea punctelor critice ale
proceselor unde ar putea fi compromisă calitatea produselor alimentare.
Trebuie să se aplice întregului lanţ de producţie: începând cu creşterea plantelor şi a
animalelor până la produsul finit, achiziţionat de către consumator. Sistemul se bazează
pe Codul Alimentar (Codex Alimentarius) dezvoltat de catre ONU pentru Hrană şi
Agricultură şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Este recomandat ca HACCPsă fie
folosit împreună cu Bunele practici de igienă şi producţie, formand elementele
necesare securităţii alimentare.
Este, de asemenea, recomandat să fie implementat împreună cu un Sistem de
Management al Calităţii.
Standardele în vigoare în conformitate cu care se face certificarea
Sistemului de Management HACCP
În România, organizaţiile îşi pot certifica Sistemul de Management HACCP după
următoarele trei standarde de referinţă:
– Codex Alimentarius – reguli generale şi specifice privind bunele practici de igienă –
GHP – şi producţie
–GMP – pentru organizaţiile ce procesează, transportă, depozitează sau
comercializează produse alimentare;
– DS 3027E:2002 – document care introduce toate regulile din Codex Alimentarius într-
un sistem ce poate fi documentat şi ale cărui performanţe pot fi evaluate;
– ISO 22000: 2005 – primul standard internaţional de certificare a sistemului HACCP;

Reglementările care obligă o organizaţie să îşi implementeze sistemul HACCP


Pentru organizaţiile care activează în sectorul alimentar (alimente, băuturi, comerţ cu
produse alimentare, dar şi hoteluri şi restaurante), există următoarea Hotărâre de
Guvern 924/2005 privind aprobarea Normelor de igienă ale produselor alimentare,
ce reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească organizaţiile, acestea
regăsindu-se în Regulile Generale pentru igiena produselor alimentare – de aici
rezultă obligativitatea implementării unui Sistem de Management al Siguranţei
Alimentelor (HACCP) pentru toate organizaţiile ce prelucrează, produc, transportă,
depozitează sau comercializează alimente.

Principiile HACCP
– determinarea riscurilor în toate stadiile producţiei;
– măsurarea probabilităţii (re)apariţiei cauzei;
– identificarea măsurilor de prevenire;
– determinarea punctelor operaţionale care pot fi controlate în vederea eliminării sau
minimizării probabilităţii reapariţiei cauzei (punctele critice de control – PCC);
– determinarea valorilor şi limitelor critice ce trebuie menţinute pentru a asigura
controlul PCC;
– stabilirea unui sistem pentru monitorizarea PCC cu ajutorul testelor/inspecţiilor
planificate;
– determinarea acţiunilor corective în cazul în care procesul este în afara controlului
sau iese de sub control;
– elaborarea procedurilor pentru a confirma că sistemul HACCP este eficient şi
eficace;
– elaborarea documentaţiei şi a înregistrărilor necesare pentru a aplica aceste
principii ale HACCP.

Avantajele certificării HACCP


- furnizarea de produse finale sigure pentru consumatorul final;
– garantarea calităţii igienice a produselor;
– prevenirea transmiterii unor posibile boli de la animal la om;
– prelungirea duratei de valabilitate a produselor;
– identificarea şi controlul mai ridicat al riscurilor legate de securitatea alimentară;
– reducerea rebuturilor şi reclamaţiilor clienţilor;
– asigurarea oferită clienţilor că produsele sunt fabricate într-un sistem care nu le pune
viaţa sau sănătatea în pericol;
– satisfacerea cerinţelor actuale ale pieţei privind realizarea de produse ecologice.

IGIENA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI


PREVENIREA SI COMBATEREA IMBOLNAVIRILOR ACUTE SI
CRONICE IN COLECTIVITATILE DE COPII SI ADOLESCENTI

Morbiditatea specifică a copiilor si adolescentilor se diferentiază pe glob astfel:

Morbiditatea de tip evoluat, caracteristică tărilor dezvoltate, grupează în plan


secundar, bolile infectioase si parazitare, bolile cardiovasculare, tumori, accidente,
bolile sistemului nervos, endocrine si metabolile, afectiunile respiratorii si digestive.
Morbiditatea de tip primar, caracteristică tărilor în curs de dezvoltare si slab
dezvoltate, situează pe primele locuri bolile infectioase si parazitare.
Morbiditatea de tip intermediar se caracterizează prin valori ridicate atât pentru unele
afectiuni acute din tipul primar, cât si pentru boli cronice si degenerative de tip evoluat.
Tara noastră se situează în profilul intermediar, cu tendintă spre cel evoluat.

Cunoasterea nivelului morbiditătii într-o colectivitate cuprinde:


Examene medicale
-înaintea intrării copilului prima dată în colectivitate,
-triajul epidemiologic: zilnic, după vacante, la plecare în tabără,
-examenul medical periodic si de bilant,
-examene medicale la solicitare în caz de boli acute, traumatisme etc.

Calculareaindicatorilor de morbiditate
-incidenta,
-prevalenta.

1. PREVENIREA SI COMBATEREA ÎMBOLNĂVIRILOR ACUTE TRANSMISIBILE


2.
 Bolile transmisibile constituie una dintre cele mai frecvente cauze de îmbolnăviri ale
copiilor si tinerilor din colectivităti, având drept consecinte afectarea stării de sănătate
pe o perioadă îndelungată, cu repercursiuni asupra dezvoltării fizice si neuropsihice.
 Cercetarea morbiditătii într-o colectivitate dă posibilitatea aprecierii capacitătii de
rezistentă pe plan individual a fiecărui copil si tânăr.

1.1. Factori de risc ai patologiei acute transmisibile      


Precizarea acestor factori dă posibilitatea personalului medical de a preveni aparitia sau
agravarea unor afectiuni acute transmisibile, prin măsuri igienico-sanitare corecte,
aplicate la timp.
1.1.2. Vârsta
 
- Sugarii, copilul mic, prescolarii si scolarii mici (6-9 ani) au receptivitate crescută
fată de bolile infecto-contagioase. Evolutia infectiilor prezintă forme caracteristice legate
de rezistenta generală mai scăzută a organismului si de particularitătile de dezvoltare a
sistemului nervos.
Dacă conditiile igienice si de mediu sunt corespunzătoare, stimulii din mediu
favorizează procesul de organizare a rezistentei fată de boală. Când conditiile de viată
ale copiilor sunt necorespunzătoare, pot influenta defavorabil rezistenta la boli infecto-
contagioase.
-Scolarii de vârstă mijlocie (10-14 ani) sunt receptivi la infectiile streptococice si 
complicatiile acestora (boala reumatismală si afectiunile cardiace).
-Adolescenta nu este dominată de patologia infectioasă
.
1.1.3. Anotimpul în care se desfăsoară procesul de educatie si învătământ 
Frecventarea grădinitei, a scolii si facultătii corespunde, în mare măsură, anotimpurilor
când afectiunile catarale rino-faringiene sunt mai frecvente (toamna, iarna, primăvara)
favorizând patrunderea germenilor (prin scăderea rezistentei mucoasei respiratorii) si
propagarea lor în mediu prin  picăturile de secretie nazofaringiană.

1.1.4. Aglomerarea copiilor si tinerilor în crese, grădinite, scoli, facultăti. 


Răspândirea infectiilor este favorizată prin contact direct sau indirect, prin obiecte (cărti,
jucării, pahare etc.) utilizate în comun. De aceea, dintre bolile infectioase mai răspândite
la copii sunt cele cu poartă de intrare respiratorie.

1.2. Notiuni despre patologia acută transmisibilă


Bolile transmisibile sunt determinate de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi etc) si
paraziti.
 Perioadele caracteristice ale bolilor infectioase transmisibile sunt următoarele:
1.2.1. Perioada de incubatie - din momentul pătrunderii agentilor patogeni în
organism, până la aparitia primelor semne de boală.
 Durata variază de la câteva ore (gripa, dizenteria), la 2-7 zile (scarlatina), 11 zile
(rujeola), 1-3 luni (hepatita acută) etc.
 Cunoasterea perioadei de incubatie a fiecărei afectiuni transmisibile este foarte
importantă, deoarece în acest interval pot fi luate măsuri de prevenire sau diminuare a
manifestării bolii, dar mai ales, de prevenire a transmiterii la alti copii, prin izolarea
bolnavului înainte de aparitia  primelor simptome.
 La sfârsitul perioadei de incubatie, copilul devine contagios.
1.2.2. Perioada de invazie, în care bolnavul nu prezintă simptome de certitudine, ci
numai semne generale de boală infectioasă (febră, tuse, diaree, vărsături).
 Durata este de 1-7 zile.
 În această perioadă, contagiozitatea este maximă si de aceea copilul trebuie izolat
până la diagnosticarea bolii
1.2.3. Perioada de stare , când  boala se manifestă cu toate simptomele caracteristice
(eruptie, febră, diaree sanguinolentă etc.).   
 Durata bolilor infecto-contagioase este de 6-8 zile, dacă nu apar complicatii. Există
însă si boli cu durată mai lungă (febra tifoidă - 2-3 săptămâni).
1.2.4. Perioada de convalescentă , în care simptomele dispar treptat.
 În unele afectiuni (febra tifoidă, hepatita epidemică, poliomielita), bolnavul este încă
contagios si de aceea trebuie mentinute măsurile de izolare.

1.3. Factorii incriminati în patologia acută transmisibilă


 Pentru ca o boală transmisibilă să se răspândească este necesară existenta a trei
factori: sursa (izvorul) de agenti patogeni, căile de transmitere a agentilor patogeni
si organismul receptiv. Aceste trei elemente sunt legate între ele, de unde si
denumirea de "lant epidemiologic".

1.3.1. Sursa de infectie 

a.Omul (copilul)
-bolnav (boală tipică sau atipică - subclinică, asimptomatică) diseminarea făcându-se
prin salivă (scarlatina, rujeola), fecale (dizenterie, febră tifoidă), urină (leptospiroza,
bruceloza), sânge (hepatita epidemică), îmbrăcăminte, rufe, jucării, cărti, veselă si
obiecte personale ale bolnavului, comune cu cele ale persoanelor sănătoase;
-purtătorul de germeni:
b.Animalul bolnav sau purtător, care prin fecale, urină, sânge, lapte, secretii
purulente, carne, lână , tegumente etc. contaminează factorii de mediu (aer, apă, sol,
alimente). 
   Animalele de casă (câinele, pisica) si rozătoarele (soareci, sobolani) pot constitui izvor
de infectie deosebit de important.
c.Vectori biologici activi.Artropodele sunt tântarii (malarie, encefalite, meningite etc.),
păduchii omului (pediculoza, tifos exantematic, febra recurentă etc.), căpuse (encefalite,
tuleramia, febra Q etc.), purecii sobolanilor (pesta, tuleramia, parazitoze etc.)
Dacă sursa de agent patogen sunt animalele sau artropodele, afectiunile apărute la om
se numesc zooantroponoze.

1.3.2. Căile de transmitere a agentilor patogeni 


-Transmiterea se realizează prin două modalităti:
-directă , obligatorie pentru agentii patogeni cu rezistentă mică.
 Bacteriile, virusurile sau ouăle de paraziti pot ajunge la copilul sănătos prin contactul
direct cu sursa  de infectie (mâini murdare, sărut, muscături, inhalare de picături
septice, obiecte infectate etc.).
-indirectă , specifică agentilor patogeni rezistenti la actiunea factorilor de mediu.
Această modalitate de transmitere se face prin intermediul aerului, apei, solului,
alimentelor, obiectelor, mustelor, tântarilor, căpuselor etc
a.Aerul contaminat
Aerul nu este un mediu favorabil supravietuirii agentilor patogeni, deoarece acestia sunt
distrusi (în perioade variate de timp) de variatiile de temperatură, umiditate, actiunea
radiatiilor solare, absenta substratului nutritiv, interventia substantelor chimice, a
poluantilor de natură fizico-chimică etc.
Aerul intervine în vehicularea unor agenti patogeni, în cazul bolilor cu poartă de intrare
respiratorie.
 În anumite circumstante (aglomeratii, absenta igienizării în unitătile sanitare,
laboratoarele de bacteriologie etc.), aerul este contaminat de către sursele de agenti
patogeni, prin mecanismele descrise de Flugge (picăturile de secretie nazofaringiană,
nucleii de picătură si praful bacterian).
Cele mai răspândite boli prin intermediul aerului sunt gripa, adenovirozele, bolile
infecto-contagioase ale copilăriei (rujeola, rubeola, varicela, tusea convulsivă, parotidita
epidemică), tuberculoza, difteria, streptocociile prin streptococul beta hemolitic etc.
b.Apa contaminată
 Apa râurilor, lacurilor, fântânilor se poate contamina prin urină, fecale, ape reziduale
provenite din diferite surse etc. Ea nu constituie un mediu favorabil supravietuirii
îndelungate a agentilor patogeni datorită compozitiei chimice, pH-ului, variatiilor de
temperatură, iradierii solare, gradului de aerare, florei saprofite, bacteriofagilor, datorită
metodelor de tratare si dezinfectie.
 Apa poate transporta agentii patogeni ai bolilor infectioase la mari distante, asa 
numitele afectiuni hidrice: salmoneloze, shigeloze, holera, leptospiroze, hepatita virală
A si E, enteroviroze, adenoviroze, parazitoze etc.
  Riscurile contaminării apei potabile sunt diferite în raport cu sursele de apă (izvoare,
fântâni, sisteme centralizate) si cu scopurile utilizării, nivelul de salubritate a localitătilor,
educatia populatiei etc.
c.Solul contaminat
 Contaminarea solului se face prin ape reziduale si reziduuri organice, prin existenta
fermelor zootehnice, a anexelor gospodăresti, a depozitelor pentru reziduuri, a
cimitirelor etc. Contaminarea poate fi directă de la surse sau prin intermediul celorlalte
căi de transmitere.
 Desi solul poate fi contaminat intens, prin procesele de autopurificare poate interveni în
reducerea numărului agentilor patogeni. Structura geochimică a solului, variatiile de
temperatură,umiditate, expunerea la radiatiile solare, flora telurică, antagonismul
microbian, actiunea bacteriofagilor si tratamentele agrozootehnice reprezintă factori de
reducere a contaminării solului.
 Agentii patogeni frecvent vehiculati prin sol sunt salmonelele, shigelele, vibrionul
holeric, bacilul tetanic, botulinic, bacilul cărbunos, leptospirele, ouăle sau larvele de
geohelminti, sporii micetelor patogene etc.
d.Alimentele contaminate
 Alimentele contaminate constituie o cale importantă de transmitere a numeroase
afectiuni cu poartă de intrare digestivă. Ele pot fi de origine animală sau
vegetală.               
Alimentele se pot contamina direct de la sursele de agenti patogeni (bolnavi, purtători)
sau indirect, prin intermediul  celorlalte căi (aer, apă, sol, obiecte, mâini, vectori).
 Agentii patogeni care contaminează frecvent alimentele sunt bacterii, virusuri (sau
toxinele acestora), paraziti si micete..
e.Obiectele contaminate
 Datorită diversitătii structurale si utilitare a obiectelor, copiii pot fi permanent
contaminati.
 Obiectele pot fi contaminate direct de la sursele de agenti patogeni sau indirect, prin
intermediul celorlalte căi de transmitere (aer, apă, sol, mâini etc.).
 Prin obiecte se pot transmite la copiii receptivi atât agenti patogeni cu rezistentă redusă
în mediu (virusurile gripei, rujeolei, rubeolei, varicelei, parotiditei epidemice,
meningococul etc.), cât si cei cu rezistentă mai crescută (stafilococ, piocianic,
Klebsiella, colibacili, Proteus, enterovirusuri, virusurile hepatitei, ouă de helminti, spori
de micete etc.). În colectivitătile de copii prescolari si scolari, obiectele contaminate
reprezintă o importantă cale de transmitere a bolilor infectioase.
f.Mâinile contaminate
Contaminarea mâinilor se produce în permanentă în cazul copiilor, fie direct (chiar si
autocontaminate) de la sursele de agenti patogeni, fie indirect, prin intermediul aerului,
apei, solului, obiectelor sau a mâinilor altor copii.

1.3.3. Populatia receptivă


 Receptivitatea este starea complexă a organismului, dependentă de factori si
mecanisme genetice si/sau dobândite în timpul vietii, care nu asigură protectia fată de
boli.
 În functie de vârstă, copiii sunt mai mult sau mai putin receptivi la bolile infectioase:
 Până la 6 luni, copiii păstrează o imunitate dobândită de la mamă. După această
vârstă, receptivitatea la diferiti agenti patogeni creste.
 Cel mai frecvent prezintă boli infectioase copiii de vârstă prescolară (3-6 ani, mai
ales când intră în colectivitate).
 La scolarii mici, bolile infectioase apar mai rar decât la copiii prescolari, astfel încât
pe măsură ce creste, procentul de morbiditate prin boli transmisibile scade. Cauza este
reprezentată de imunizarea naturală a copiilor care au trecut prin boală.
 La copiii mai mari de 12-13 ani se întâlnesc rar tusea convulsivă, scarlatina, rujeola,
rubeola etc. datorită cresterii rezistentei organismului fată de aceste infectii.

2. PREVENIREA SI COMBATEREA ÎMBOLNĂVIRILOR CRONICE

2.1. Consideratii generale


Bolile cronice la copii si adolescenti, cât si bolile cronice ale adultilor cu rădăcini în
vârsta tânără, constituie un compartiment de activitate al medicului din colectivitătile de
copii si adolescenti.
Atitudinea medicului de colectivitate fată de patologia cronică trebuie să cuprindă
obligatoriu:
o un diagnostic cât mai precoce,
o descifrarea cauzelor care reprezintă, cel mai adesea, factori de risc din
mediul înconjurător,
o sesizarea corpului didactic al institutiei (de anteprescolari, prescolari, scolari,
studenti) si solicitarea semnalării bolii,
o militarea pentru reducerea cauzelor, în colaborare cu familia si corpul
didactic,
o recuperarea bolnavilor, până la potentiale vindecări.
o
2.2. Boli cronice si forme cronice ale unor boli acute la copii si adolescenti
Exista o Listă întocmită si codificată de boli cronice de Ministerul Sănătătii;
raportată periodic de fiecare institutie de copii si adolescenti

2.3. Dispensarizarea bolnavilor cronici

2.3.1. Activitatea de dispensarizare a bolilor cronice este o activitate medicală care


cuprinde obligatoriu etapele:
 Evidenta copiilor cu:
o - boli cronice,
o - boli cu tendinta la cronicizare,
o - susceptibilitate crescută fată de boală.
 Scheme de tratament curativ si profilactic, individualizate.
 Program de control medical periodic pentru prevenirea agravării, aparitiei
complicatiilor sau a recidivelor.
 Analiza factorilor de risc pentru diminuarea sau eliminarea acestora.

2.3.2. Boli care se dispensarizează


 Boli cronice
o Sistem locomotor: vicii de postură; alte deformări usoare cu impotentă
functională recuperabilă
o Boli poststreptococice: reumatism articular acut, inclusiv cardita
reumatismală; sindrom poststreptococic minor
o Reumatisme cronice
o Boli respiratorii: bronhopneumonii cronice obstructive, astm bronsic,
o bronsiectazie
o Boli ale aparatului cardiovascular: valvulopatii, exceptând cele reumatismale,
hipertensiunea arterială, tulburări circulatorii periferice cronice
o Boli digestive: hepatita cronică, ulcer gastric si duodenal, sindrom de
malabsorbtie si alte boli gastrointestinale cronice
o Boli renale: glomerulonefrita cronică, sindromul nefrotic, pielonefrita,
malformatii ale aparatului urinar cu si fără infectie supraadăugată, tubulopatii cronice
o Boli neuropsihice si senzoriale: coree, comitialitate, alte boli cronice ale
sistemului nervos, tulburări de comportament, tulburări de adaptare scolară, tulburări de
limbaj, vicii de refractie, ambliopii, hipoacuzii
o Endocrinopatii cronice
o Boli de sânge: anemii hemolitice, trombocitopatii cronice, hemopatii si
parahemofilii, alte boli cronice de sânge si sistem reticulo-endotelial
o Boli metabolice si de nutritie cronice: boli de tezaurizare, diabet, hipotrofie
ponderală, obezitate, spasmofilie.
 Risc crescut de îmbolnăvire
o Convalescenta după: angină pultacee, scarlatină, impetigo, glomerulonefrită
acută difuză
o Contacti de boală streptococică, cu streptococ hemolitic prezent în
o exudat
o Convalescenti de hepatită acută virală
o Contacti de hepatită acută virală
o Contacti de tuberculoză
o Contacti de alte boli infectioase.

2.3.3. Boli cronice în evidentă specială


 Tuberculoza pulmonară si extrapulmonară
 Malformatii de cord si alte malformatii
 Alte deficiente senzoriale
 Deficiente de postură consolidate.

2.3.4. Factori de risc, factori asociati morbiditătii cronice


-Morbiditatea cronică la copii si adolescenti este asociată unor factori multipli si
diferiti, care pot actiona singuri, cumulativ sau chiar prin potentare reciprocă.
-Factorii asociati îmbolnăvirilor cronice pot fi de natură endogenă, factorii ereditari, sau
de natură exogenă, factorii de mediu sau ecologici.

Factorii de risc pot interveni în perioada perinatală sau postnatală.

 Factori din perioada prenatală


- din antecedentele părintilor: tuberculoza, luesul, distrofia endemică tireopată, boli
psihice, boli cardiovasculare, digestive.
-din antecedentele mamei în perioada graviditătii: alimentatie nesănătoasă, locuintă
insalubră, efort fizic excesiv, mediu toxic la locul de muncă, traume psihice, tabagism,
consum de alcool si alte droguri, consum de medicamente ( chinina, tetraciclina,
thalidomida), boli virotice (rubeolă, gripă), iradiere medicală cu radiatii X.
 Factori din timpul nasterii
-manopere obstetricale la nasteri dificile (prelungite, aplicare de forceps),
-infectii puerperale,
-prematuritatea.
 Factori din perioada postnatală
-alimentatia,
-infectii microbiene si virotice,
-infestări cu paraziti,
-accidente,
-arsuri,
-degerături,
-poluarea mediului ambiant: aer,apă,sol,
-carenta sau excesul unor microelemente din apa potabilă,
-iradierea prin examene medicale radiologice inoportune,
- ambiantă familială:
 familia dezorganizată din motiv de divort, abandon, alcoolism,
brutalitate,
 structura psihică nefavorabilă: lipsa de afectiune, atitudinea inegală
fată de copii, brutalitatea, excesul de afectiune si răsfătul, stări tensionale,
 deficiente în starea materială a familiei,
 nivelul cultural scăzut al părintilor,
 familia numeroasă,
 locuinta insalubră,
- ambianta scolară:
 mobilier cu caracteristici constructive necorespunzătoare, bănci
scolare nereglabile folosite de diferite grupe de vârstă,
 iluminat insuficient,
 deficiente de ventilatie si de încălzire,
 timp îndelungat petrecut în spatii cu aer viciat ,
 purtarea incorectă a ghiozdanului, purtare de greutăti excesive,
 program de activitate si de odihnă defectuos organizat, surmenaj
scolar,
 lipsa educatiei fizice si tendintă spre sedentarism,
 lipsa grijii pentru călirea organismului cu ajutorul factorilor naturali,

2.4. Eficienta măsurilor medicale în morbiditatea cronică


          Calea de electie pentru stabilirea eficientei activitătii medicale la bolnavii cronici
tratati curativ si profilactic este evolutia copiilor.

 Scopul este recuperarea totală (uneori imposibilă) sau partială , în functie de:
o precocitatea diagnosticului,
o din clasa I, pentru eventualitatea reorientării scolare în functie de randament
scolar, îmbolnăviri, deficiente,
o din clasa a IV-a, stadiul prepuber,
o din clasa a VIII-a, stadiul puber, pentru eliberarea fisei medicale pentru
admiterea în licee, scoli profesionale, pentru orientare profesională,
o din clasa a XII-a, pentru eliberarea fisei medicale pentru înscrierea în 
învătământul universitar, colegii, serviciu militar,
-studenti din anul II, elevi din ultimul an de scoală profesională, pentru aprecierea stării
de sănătate.
 La examenul medical de bilant, alături de morbiditatea cronică, se apreciază
dezvoltarea fizică si dezvoltarea neuropsihică.
-Datele individuale de morbiditate cronică, armonia sau disarmonia în dezvoltarea
fizică, cât si normalitatea sau subnormalitatea neuropsihică se înregistrează.

-Pentru colectivitatea de copii si adolescenti, datele individuale se prelucrează si se


interpretează matematico-statistic, după criteriile:
 mediul urban/rural,
 categoria de vârstă examinată,
 sexul,
 bolile cronice diagnosticate (apartinând celor 54 de coduri),
 dezvoltarea fizică: armonică, cu indici mijlocii, mici si foarte mici,
mari si foarte mari; disarmonică, cu disarmonici hipoponderali si disarmonici
hiperponderali,
 dezvoltarea neuropsihică: normalitate/subnormalitate globală , si în
cele patru domenii fundamentale, cognitiv, motor, verbal, social-afectiv.

2.5. Consemnarea datelor într-o fisă tip pentru morbiditatea cronică: 


Fisă tip pentru raportarea morbiditătii cronice
 2.5.1. Calcularea indicilor de morbiditate: incidenta generală si specifică; prevalenta
generală si specifică.
 Incidenta
Incidenta se referă la cazurile noi de îmbolnăvire într-o colectivitate, într-un interval de
timp (cel mai frecvent, un an scolar).
Incidenta se poate calcula pentru: o anumită boală si reprezintă incidenta specifică;
toate bolile cronice si atunci este incidenta generală.
Incidenta se foloseste în special pentru morbiditatea acută. Se poate folosi si în cazul
morbiditătii cronice, aducând informatii asupra dinamicii aparitiei cazurilor de boală în
timp.
 Prevalenta
Prevalenta se referă la cazurile de boală existente într-un interval de timp, atât cazurile
vechi deja cunoscute din altă analiză, cât si cazurile noi apărute.
Ca si în cazul incidentei, se foloseste prevalenta specifică si prevalenta generală.