Sunteți pe pagina 1din 30

Curs 1: Patrimoniul si clasificarea drepturilor patrimoniale

Patrimoniul – folosita in legislatie, notiunea de patrimoniu nu are consacrata normativ o definitie. Regasim
notiunea de patrimoniu consacrata de art. 1718 Cod Civil, care consacra deprtul de gaj general al creditorilor
chirografariasupra patrimoniului debitorului lor , de asemenea o gasim consacrata de dispozitiile art 781-784 Cod
civil, care reglementeaza separatia de patrimonii provocata de unii creditori ai unei persoane decedate cu scopul de
a opri confuzziunea spre a evita sa vina in concurs cu mostenitorii defunctului.mai este consacrata de decretul
31/1954, legea 31/1991 (vorbeste despre patrimoniul social al persoanei juridice).
Din punct de vedere economic , patrimoniu intelegem totalitatea bunurilor ce constituie averea unei
persoane. Acceptiunea economica a definitiei este corecta din punct de vedere juridic numai in masura in care prin
bun intelegem nu doar lucrurile materiale, ci si toate drepturile cu continut economic pe care le are o persoana.
In sens juridic, prin patrimoniu intelegem totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic,
evaluabile in bani care apartin unei persoane.
Sunt si drepturi si obligatii care nu fac parte din patrimoniu, cele care nu au un continut patrimonial.
Drepturile care asigura exercitiul functiei publice, precum si actiunile de stat.
Cracterele juridice ale patrimoniului

a. Patrimoniul este o universalitate juridica deoarece intruneste cele 2 elemente ale orcarei
universialitati:
1. Este o masa de bunuri de drepturi si obligatii legate intre ele supuse in principiu aceluiasi
regim juridic.
2. Bunurile sunt distincte de universalitate astfel incat schimbarile ce ele ar suferii nu afecteaza
ideea universalitatii.
b. Numai personele pot avea unpatrimoniu pentru ca numai ele sunt titulare de drepturi si obligatii
c. Orice persoana are un patrimoniu deoarece orice persoana are drepturi si obligatii evaluabile in
bani, iar daca nu are bunuri are posibilitatea de a le dobandi
d. Unicitatea patrimoniului, o persoana poate avea decat un singur patrimoniu
e. Chiar daca patrimoniul este unic el poate fi impartit in mai multe mase de bunuri, fiecare cu un
regim juridic diferit ( ex: situatia sotiilor care au in patrimoniu atat bunuri comune cat si bunuri
proprii)
Teorii cu privire la patrimoniu

1. Teoria patrimoniului personalitate – ideea de patrimoniu se deduce din ideea de personalitate.


Patrimoniul este un atribut al personalitatii, este emanatia acesteia si expresia puterilor juridice ale persoanei.
- Numai persoanele pot avea patrimoniu
- Orice persoana are un patrimoniu
- Persoana poate avea un singur patrimoniu indivizibil, indivizibilitate care poarta atat asupra
patrimoniului ca universalitate juridicacat si asupra componentelor sale
- Patrimoniul nu poate fi despartit de persoana atata timp cat aceasta este in viata
Critici asupra acestei teorii:
- Orice persoana are un patrimoniu nu dincauza ca aceasta este o emanatie a personalitatiici datorita
faptului ca orice persoana are un minimum de bunuri, iar aceasta nu exclude existenta unei fractiuni
de patrimoniu independente de persoana titularului.
- Nu este exact ca o persoana nu poate avea decat un patrimoniu indivizibil caci pot exista fractiuni de
patrimmoniucu afectatiune speciala, nelegate de ideea de persoana.
- Regula inalienabilitatii patrimoniu-persoana este inlaturata de practica judiciara ( ex: datoriile pot fi
puse in sarcina dobanditorului averii cand instrainarea s-a facut cu rea credinta )

2. Teoria patrimoniului de afectatiune – ideea de patrimoniu nu este legata de ideea de persoana ci este
legata de ideea de scop (afectatiune).
Conform acetsei teorii patrimoniul se defineste a fi o masa de bunuri afectata unui scop.
In aceasta teorie, patrimoniul este privit ca o realitate, iar nu ca o notiune abstracta, intrucat este susceptibil de
marire si micsorar, are o latura activa si o latura pasiva si poate fiexprimat in cifre rezultate din compararea activ –
pasiv.
Potrivit acestei teorii patrimoniul nu este inseparabil de persoana, o persoana poate avea mai multe patrimonii
sau fractiuni de patrimonii si in egala masura notiunea de personalitate juridica si notiunea de patrimoniu treb uiesc
separate.
Critici aduse teoriei patrimoniului de afectatiune:
- Nu tine seama sau ignora existenta persoanei ca subiect de drept. Se apreciaza ca in aceasta teorie ca
subiect de drept ar putea fi si bunuri. Ideea ca un bun poate fi subiect de drept este aceea ca fondul
imobil dobandeste o servitute.
- Compromite principiul securitatii in raporturile juridice lagat de continutul patrimoniului.
Concluzionand, patrimoniul nu este nici prea legat de persoana dar nici nu face complet abstarctie de aceasta,
caci dreptul de a avea un patrimoniu este unul din atributele persoanei.
Patrimoniul este o un iversalitate juridica independenta de elementele ce o compun, adica de drepturile si
obligatiile ce intra in continut care pot sa dispara,sa se mareasca sau sa se micsoreze.
Patrimoniul ca entitate abstracta, independenta de elementele sale ramane acelasi. Acest caracter este sustinut
printr-o dubla argumentatie:
- Cea consacrata de art 1718 Cod Civil - oricine este obligat personal este tinut asi indeplini indatoririile
cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare.
- Art 781-784 Cod Civil – la moartea persoanei, patrimoniul ca universalitate de drepturi si obligatii trece
la mostenitori.
Importanta patrimoniului si functiile acestuia
1. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari
2. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal
3. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal

Curs 2: Functiile patrimoniului

1. Creditorul chirografar este acel creditor care nu se bucura de o garantie reala(gaj, ipoteca, privilegiu) dara
re un drept de gaj asupra tuturor bunurilor mobile si immobile prezente si viitoare ale debitorului sau.
Debitorul poate in continuare sa dispuna de bunurile sale, sa le instraineze(cu buna credinta), poate sa isi
asume noi obligatii. La scadenta, daca debitorul nu isi executa obligatiile, creditorul poate executa orice bun care se
gaseste in patrimonial debitorului indifferent daca acel bun se afla sau nu in patrimonial debitorului la momentul
nasterii obligatiei.
Creditorii chirografari nu au un drept individualizat pe fiecare bun in parte, ci au un drept general, asupra
intregului patrimoniu in universalitatea sa. Pentru a lipsi de eficienta actele frauduloase pe care debiitorul le incheie
cu privire la bunuri a.i creditorul chirografar sa nu- si mai poata recupera creanta, creditorul chirografar are la
indemana actiunea pauliana sau revocatorie consacrata de art. 975 C. Civ.

2. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal


Subrogatie in lb. comun inseamna inlocuire. Ea poate fi personala cand in cadrul unui raport juridic o
persoana este inlocuita cu alta sau reala a. c un bun este inlocuit cu altul.
Daca subrogatia se produce in cadrul unui patrimoniu, ea este subrogatie cu titlu univ.
Daca se produce cu privire la un bun individual determinat vb de o subrogatie cu titlu particular.
Subrogatia reala cu titlu universal asigura continutul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari
deoarece locul bunului instrainat va fi luat de prêt sau de un alt bun, astfel ca la scadenta creditorul il va putea
urmari pe acesta.
Aceasta forma de subrogatie este subordonata divizibilitatii patrimoniului, deci asigura destinatia fiecarei
mase de bunuri, si impiedica trecerea bunurilor dintr-o masa in alta.
Retinem ca subrogatia reala cu titlu particular nu intervine in mod automat ci numai daca legea o prevede
expres sau daca exista in acest sens conventia partilor.(L18/ 91)
3. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal
O asemenea transmisiune poate sa intervina atat in cazul pers fizice (la deces) cat si in cazul persoanelor
juridice in situatia reorganizarii.
Transmisiunea este universala cand patrimonial se transmite unei sg personae, sau este cu titlu universal
atunci cand se transmite fractionar catre doua sau mai multe persoane.
In ambele cazuri se transmite atat activul cat si pasivul.
Functionarea patrimoniului
Patrimoniul functioneaza ca un recipient in care intra si ies permanent valori economice sau ca un cont
current in care inregistram intrari si iesiri. Operatiunile si actele vizand bunurile din patrimoniu se clasifica in acte
operatiuni de conservare, acte de administrare si acte de dispozitie.

1. Actele de conservare sunt acelea care sunt necesare dobandirii sau pastrarii unui drept pe cale de a se pierde.
Sunt necesare doua conditii: 1. Sa existe pericolul imminent de a se pierde un bun sau un drept ; 2. Actul savarsit sa
necesite o cheltuiala neglijabila in raport de valoarea bunului sau a dreptului. In principiu aceste acte pot fi
incheiate si de pers fara cap de exercitiu sau cu cap de exercitiu restransa fara a fi nevoie de aprobarea ocrotitorului
legal.(somatia)
2.Actele de administrare pot viza un bun izolat sau pot viza un patrimoniu in intregul lui. In prima situatie vbm de
un act de administarre pr- zis sau prin natura lui/ in ce-a de-a doua situatie vbm de un act de administrare prin
scopul lui. Retinem ca actele de administrare sunt mai grave prin consecinta decat actele de conservare dar mai
putin grave decat actele de dispozitie. Minorul intre 14- 18 ani poate incheia sg acte de administrare daca nu sunt
lezionare.(decr 32/54) a administra un patrimoniu inseamna a lua toate masurile corspunzatoare si a da bunurilor
cea mai buna intrebuintare.
3.Actele de dispozitie sunt acele acte prin care se adduce o modificare in compunerea patrimoniului transmitandu-
se un bun sau un drept in favoarea unui tert sau a unei alte persoane. Ele pot fi cu titlu oneros sau gratuite. Spre
deosebire de celelate tipuri de acte, actele de dispozitie nu pot privi decat un bun individual determinat. Daca s-ar
accepta ca prin acte juridice intre vii s-ar putea dispune de intreg patrimonial s-ar anihila dreptul de gaj general al
creditorilor chirografari.
Din patrimoniu fac parte drepturi reale si de creanta.

Drepturile reale si drepturile de creanta

Drepturile reale sunt acele drepturi subiectiv patrimoniale in temeiul carora titularul lor poate sa exercite
prerogativele asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocot fara interventia altei persoane.
In literature veche de specialitate se spunea ca drepturile reale creaza un raport nemijlocit intre om si
lucru. Doctrina actual apreciaza ca in cadrul drepturilor reale se creaza raporturi intre oameni cu privire la lucruri.
Dreptul care presupune stabilirea unui raport juridic privitor la un bun determinat intre sb activ al
raportului juridic si toate celelalte persoane(subiect pasiv) nedeterminate carora le revine obligatia generala de a
nu face nimic de natura a stanjeni exercitarea prerogativelor dr real de catre titularul sau.
Drepturile de creanta sunt acele drepturi subiective patrimoniale in care subiectul activ, creditor, poate sa
pretinda subiectului pasiv- debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Drepturile reale si drepturile de creanta - Asemanari si deosebiri


Singura asemnare dintre cele doua categorii de drepturi este aceea ca ambele fac parte din marea
categorie a dr patrimoniale.
Cu privire la deosebiri instrumentam urmatoarele criterii:

A. Sub aspectul subiectelor


In cazul dr reale subiectul activ e titularul dreptului iar sb pasiv e determinat de toate celelalte pers carora
le incumba obligatia de a respecta dr real al titularului.
B. Sub aspectul continutului dr reale sunt opozabile erga omnes- dr real confera titularului sau anumite
prerogative pe acre le poate exercita cu privire la bunuri iar obligatia corelativa a acestui drept este
obligatia generala negativa de a se abtine sa exercite prerogativele respective.
Cat priveste drepturile de creanta, caracteristica acestora in fct de continut este ca sunt relative- opozabile
numai partilor.
C. Din pct de vedere numeric, dr reale sunt limitate ca numar, in timp ce dr de creanta sunt nelimitate
(consacrate in legislatia existenta la un mom dat).
Spre deosebire de drepturile de creanta, drepturile reale comporta doua prerogative speciale: dreptul de
urmarire si de preferinta.
Dreptul de urmarire este facultatea titularului sau de a pretinde bunul din mana oricui s-ar afla.
Dreptul de preferinta confera facultatea titularului unui drept real de a avea prioritate fata de titularii altor
drepturi de creanta. (creditorul ipotecar se va indestula cu preferinta din creanta garantata cu bunul
ipotecat, in functie de rangul ipotecii).

Deosebirea prezinta o serie de limite printre care:


In sensul ca toti sunt obligati sa ii respecte dreptul dar nimeni nu are o obligatie pozitiva in legatura cu acel
drept.(Titularul unui dr de proprietate asupra unui bun imobil poate pretinde tuturor persoanleor sa ii respecte
dreptul dar nicio persoana nu este obligata sa efectueze vreo lucrare de reparare, de intretinere.
Dr de creanta, chiar daca acesta este relativ, efectele sale sunt obligatorii intre creditor si debitor.
Relativitatea dr de creanta in rap cu tertii raportata la efectele intre creditor si debitor- efectul este
obligatoriu.
Retinem ca la interferenta dintre dr reale si drepturile de creanta se situeaza doua categorii juridice
intermediare:
a) Obligatiile reale de A FACE(obligatii propter rem)
b) Obligatii opozabile tertilor(scriptae in rem)
Obligatiile propter in rem sunt indatoriri care revin detinaorului unui bun determinat si care au ca izvor legea
sau conventia partilor.(L18/1991)care prin art. 74 impune obligatia detinatorilor de terenuri de a asigura protectia
solului si a aduce imbunatatiri.
Din conventia partilor, proprietarul unui fond aservit isi poate asuma obligatia cu ocazia constituirii unei
servituti de trecere de a executa lucrarile necesare exercitiului servitutii.
Fie ca au ca izvor legea, fie ca au ca izvor conventia partilor, aceste sarcini greveaza dreptul asupra terenului si
sunt accesorii ale acestuia urmand a fi transmise odata cu bunul fara a fi nevoie de nicio forma speciala de
transcriere sau inscriere si nici de o noua conventie intre parti.
Obligatiile scriptae in rem sunt strans legate de stapanirea bunului a.i creditorul nu poate obtine
satisfacerea dreptului sau decat daca dobanditorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept desi, nu a
participat in nici un fel la incheierea contractului initial.
Cu titlu de exemplu, situatia consacrata in art 1441 C Civ potrivit caruia noul dobanditor al unui bun este
obligat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzarea bunului daca aceasta s-a realizat prin act autentic sau prin
act sub semnatura privata dar cu data certa, afara numai daca desfiintarea ei s-a prevazut prin insusi contractul de
locatiune. (locatiunea opozabila in cazuri certe: cand depaseste 3 ,5 ani…)
Clasificarea drepturilor reale

Drepturile reale principale au o existenta de sine statatoare in rap cu alte drepturi reale sau de creanta.
Drepturi principale:
1. Dr de proprietate(publica si privata):Dr de proprietate publica apartine in regim de dr public statului si
unitatilor adm- terit, in vreme ce dreptul de propriet privata ap oricarui sb de drept.
2. Dezmembramintele dr de proprietate:
- Uz
- Uzufruct
- Abitatie
- Superficie
- Servitute
Drepturile reale accesorii sunt afectate garantarii unui drept de creanta, deci existenta lor depinde direct si
nemijlocit de existenta dreptului care il garanteaza. Avem urmatoarele:
1. Dreptul de ipoteca (garantia constituita asupra unui bun imobil, proprietatea debitorului sau asupra dr
de uzufruct cu privire la un imobil ce apartine acestuia care permite creditorului sa se indestuleze cu
preferinta si in mana oricui s-ar afla bunul la momentul executarii)
2. Dreptul de gaj (garantia constituita de debitor creditorului sau de a putea sa execute la scadenta un
bun mobil din patrimonial debitorului, prin retinerea sub controlul justitiei a acelui bun in contul
creantei neexecutate sau vanzarea acestuia tot prin intermediul justitiei si indestularea cu prioritate
fata de creditorii chirografari.
3. Privilegiile sunt acele clauze legale de preferinta in temeiul carora creditorii pot obtine plata cu
preferinta inaintea altor creditori chirografari sau chiar inaintea unor creditori titulari ai unor garantii
reale. Ele au multe dispozitii normative in Codul Civil.(titularul unui dr de ipoteca- indestulez cu prefer
fata de cred chirografari- dar cel cu privilegiu are preferinta la randul sau fata de creditori)

Curs 3: Dreptul de proprietate

Definitie – Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care permite apropierea unui bun si totodata
permite titularului sau sa foloseasca, sa posede si sa dispuna de acel lucru in putere si in interes propriu in cadrul si
cu respectarea legislatiei existente.

Elementele care contureaza dreptul de proprietate:

Sub aspect economic


- Dreptul de proprietate este un drept de apropiere a unor bunuri corporale sau incorporale.
- El exprima o relatie sociala de apropiere
- Cuprinde in continutul sau atributele posesiei, folosintei si dispozitiei , atribute care sunt exercitate
de titular in putere si interes propriu.
Consacrarea in legislatie a dreptului de proprietate

Consacrarea in Constitutie – este consacrat dreptul de proprietate ca un drept fundamental al cetateanului.


Tot constitutia consacra formele titlului de proprietate, publica si privata, si instituie la nivel de principiu
regimul juridic al fiecareia dintre forme.
Consacrarea in Codul Civil – dispozitia normativa ( art. 480 ) – dreptul de proprietate este dreptul ce-l are
cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod absolut si exclusiv insa in limitele determinate de lege.
Art. 481 – nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decat pentru utilitate publica si dupa o justa si
prealabila despagubire. Art. 482 Cod Civil consacra regula principiul accesiunii in materie de proprietate in
sensul ca proprietatea unui bun mobil sau imobil da dreptul la tot ceea ce produce lucrul sau se uneste cu
acesta ca accesoriu intr-un mod natural sau artificial.
Consacrarea in acte internationale – in art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de
Adunarea Generala a O.N.U., se dispune ca orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi privat in
mod arbitrar de proprietatea sa.
Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si libertatilor fundamentale, semnata de Romania in
octombrie 1993 si intrata in vigoare pentru tara noastra in 20 iunie 1994. Art. 1 al protocolului aditional nr.1
prevede ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de
proprietate decat pentru cauza de utilitate publica in conditiile prevazute de lege si de tratatele internationale in
vigoare.
In acceptiunea curtii de la Strasbourg, textul art. 1 al protocolului aditional nr.1 cuprinde in fapt 3 norme.

1. Enunta principiul respectarii dreptului de proprietate


2. Vizeaza si ipoteza privarii dreptului de proprietate careia ii impune insa anumite conditii
3. Recunoaste statelor contractante de a consacra legislativ utilizarea bunurilor de catre proprietar in acord
cu interesul general.
In jurisprudenta CEDO aceasta a acceptat ca ingerinta statului in exercitarea dreptului de proprietate al
particularilor, poate fi admisa prin prisma unui ordin de interes general, numai daca se asigura un just echilibru intre
exigentele interesului general al comunitatii si imperativul respectarii drepturilor individului.

Dreptul de proprietate, ca drept fundamental face obiect al analizei si in cauzele aflate pe rolul curtii de la
Luxembourg (CJCE), care de asemenea a stabilit ca restrictiile care corespund unui interes de ordin general, nu
constituie o interventie intolerabila care sa aduca atingere insasi substantei dreptului de proprietate.

Continutul juridic al dreptului de proprietate

In continutul dr. de proprietate intra : dreptul de folosinta, de a-i culege fructele si de a dispune de bun.
Dreptul de folosinta – presupune exercitarea de catre titularul dreptului a unei stapaniri efective a bunului in
materialitatea sa prin putere si in interes propriu.
Dreptul de a culege fructele – dreptul titularului de a exploata bunul, de a culege derivatele sale, respectiv
fructele si productele. Dreptul proprietarului de a culege fructele implica atat acte materiale cat si acte juridice.
Fructele pot fi naturale, industriale si civile.
Productele sunt derivate ale bunului care prin culegerea lor conduc la alterarea substantei acestuia.
Dreptul de a dispune de bun – prerogativa titularului dreptului de a hotara cu privire la soarta bunului atat
din punct de vedere material cat si juridic.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Este un drept absolut, este un drept exclusiv si un drept perpetuu.


Prin caracterul absolut, dr. de proprietate se deosebeste de celalalte drepturi reale, respective de
dezmembramintele sale. Prin prisma acestui caracter, dreptul de proprietate este un drept complet deoarece este
unicul care confera titularului exercitiul tuturor prerogativelor sale in vreme ce in cazul celorlalte drepturi reale
(dezmembraminte), titularul are doar posesia si folosinta in vreme ce prerogativa dispozitiei ramane titularului
dreptului de proprietate care a consimtit acele drepturi.
Tot caracterul absolute se explica si prin faptul ca titularul dr. de proprietate este liber sa efectueze asupra
bunului toate actele materiale si juridice care nu ii sunt interzise in mod expres prin lege.Restrictiile in exercitiul
dreptului de proprietate constituie exceptia si doar atunci cand ele sunt consecrate prin lege.
Caracterul exclusiv al dr. de proprietate decurge din faptul ca titularul sau este indreptatit sa exercite singur
toate prerogativele dreptului.Acest caracter exclusiv nu este contrazis nici in cazul proprietatii comune, adica atunci
cand proprietatea asupra unui bun este exercitata concomitent de mai multe persoane.
Caracterul perpetuu al proprietatii este o caracteristica influentata de natura bunului. Dreptul de proprietate
dureaza in timp atata timp cat exista bunuri.

Prin prisma acestei caracteristici dreptul de proprietate nu este conditionat ca existenta de uzul asupra
bunului. Vorbim de caracterul imprescriptibil extinctiv al actiunii in revendicare, care este principalul mijloc de
aparare al proprietatii.
Tot prin prisma acestui caracter al dreptului de proprietate, justifica si a permis reconstituirea dreptului de
proprietate.
Exercitarea dreptului in limitele determinate de lege

Categorii de limitari ale dreptului de proprietate

1. Limitari care privesc exercitiul atributului dispozitiilor juridice asupra bunurilor pentru anumite subiecte de
drept.

2. Limitari care decurg din raporturile de vecinatate

3. Limitari care privesc atributul folosintei bunurilor cu caracter definitiv sau temporar.

4. Limitari care privesc folosirea subsolului unei proprietati imobiliare pentru lucrari de interes general.

5. Limitari care conduc la pierderea dreptului de proprietate prin expropriere.

1) Aceste limitari privesc bunurile inalienabile si bunurile alienabile in anumite conditii. Bunurile inalienabile
sunt cele scoase din circuitul civil, nu pot fi dobandite sau transmise prin acte juridice (bunuri nesusceptibile de
apropiere private(aerul, apele aflate in folosinta publica) bunurile din domeniul public).
Bunurile inalienabile temporar (locuintele care au fost dobandite de chiriasi in temeiul legii 112/1995 nu pot
fi instrainate timp de zece ani) (legea 18/1991, legea fondului funciar – terenurile pentru care s-a constituit dreptul
de proprietate nu puteau fi instrainate timp de 10 ani de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea
proprietatii).
Bunuri alienabile conditionat – bunurile afectate direct unui cult religios nu pot fi instrainate decat in
conditiile statutare ale fiecarui cult.
Exista bunuri care nu pot circula decat in conditii restrictive (munitia, deseurile toxice).
2) a. Raporturi de vecinatate cu caracter de drepturi reale – Aceste raporturi sunt reglementate de codul civil,
decurg din stapanirea cu orice titlu a unui bun. Pot rezulta din lege, sau din vointa partilor (servitutea de trecere).
Ele sunt consecrate in materia servitutilor legale si naturale (ingradiri normale ale exercitiului dreptului de
proprietate). Ele sunt determinate de o situatie fireasca ce impune proprietarilor fondurilor invecinate sa aiba o
anumita conduita.

b. Raporturi de vecinatate care constituie sarcini reale.

3) Rechizitia – o masura exceptionala prin care organele autoritatii publice obliga agentii economici,
institutiile publice, persoanele fizice si juridice la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile
destinate apararii nationale sau folosintei autoritatii publice in anumite situatii speciale.
Obiect al rechizitiei sunt bunurile necomsubtibile, indiferent ca se afla in proprietate publica sau privata.
Masura se poate aplica si celor care sunt simpli detentori. Masura are un caracter temporar, este obligatorie.
Rechizitia poate avea ca obiect si bunuri consubtibile si perisabile, caz in care masura este definitive si poate
fi luata doar cu plata despagubirilor aferente.
5) Exproprierea – legea 33/1994. Actul puterii de stat competente prin care se realizraza trecerea in
proprietate publica a unor bunuri imobile, proprietate private necesara executarii unor lucrari de interes
public in schimbul unor despagubiri.

Obiectul exproprierii pot fi bunuri imobile aflate in prop. PF sau PJ dar si bunuri aflate in prop. unit. adm-terit.
Nu pot face obiect al exproprierii, bunurile proprietate publica pentru ca statul nu se expropriaza.

Curs 4: Dreptul de proprietate publica (continuare)

REFERAT - Aspecte teoretice si practice legate de legea 33/1994. masurile de protectie prevazute de lege pentru
titularii dreptului de proprietate si a altor drepturi reale .

Exproprierea – 3 etape:

1 Etapa declararii de utilitate publica a exproprierii – se realizeaza distinct in functie de interesul lucrarilor
pentru care se realizeaza exproprierea. In cazul lucrarilor de interes national, exproprierea se realizeaza de
catre guvern, in cazul lucrarilor de interes local, exproprierea se realizeaza de consiliile judetene, respective
de consiliul local al municipiului Bucuresti. Declararea de utilitate publica se realizeaza numai dupa o
cercetare prealabila, efectuata de comisiile numite de catre guvern, respectiv consiliile judetene, comisii
care vor stabili : daca exista elementele de natura sa justifice interesul national sau local, avantajele
economico-sociale, impactul ecologic, incadrarea in planurile de urbanism (toate acestea se vor intocmi in
procese verbale care vor sta la baza declararii de catre guvern, respective de catre consiliile judetene a
utilitatii publice printr-un act care se va afisa la sediul consiliului local si se va publica in M.O. sau in presa
locala.
2 Masuri premergatoare exproprierii – expropriatorul va intocmi planul imobilelor expropriate, plan care va
cuprinde identificarea imobilului prin adresa si titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, precum
si oferta de despagubiri, plan care se va depune la sediul consiliului local pentru a putea fi consultat de
catre cei interesati. Propunerile de expropriere si procesul verbal al comisiei se notifica titularului sau
titularilor de drepturi reale in termen de 15 zile dupa publicare. Acestia pot face intampinare in termen de
45 de zile de la comunicare, intampinare care se depune la primarul localitatii unde se afla imobilul ce se
afla supus exproprierii. Intampinarea va fi solutionata de catre o comisie care va da o hotarare motivata.
Impotriva acestei hotarari se poate face contestatie, in condtiile sau in procedura legii 554/2004 a
contenciocului administrativla curtea de apel in a carui raza teritoriala se afla imobilul.
3 Etapa exproprierii propriu zise si a stabilirii despagubirilor – potrivit art. 21 din legea 33/94, solutionarea
cererilor privitoare la expropriere este data in prima instanta in competenta tribunalelor in a caror raza
teritoriala se afla imobilul. Solutionarea acestor cereri se realizeaza cu aplicarea jurisdictiei civile de catre
sectia civila a tribunalului. Instanta verifica numai daca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru
expropriere si stabileste despagubirile. Tribunalul nu poate verifica, nu poate intra in cercetarea
problemelor de fond care privesc opurtunitatea exproprierii, intinderea acesteia. Prin exceptie, o atare
apreciere poate fi facuta de catre instanta in situatia in care expropriatorul solicita exproprierea doar in
parte, in vreme ce expropriatul cere instantei o expropriere totala. In asemenea caz, instanta poate sa
analizeze si aspectele de fond si sa se pronunte masurii in care este posibila exproprierea pro-parte. In
situatia in care partile se invoiesc, instanta va lua deinvoirea lor. Atunci cand invoirea partilor vizeaza doar
masura exproprierii, instanta va lua act de aceasta invoire, va pronunta o hotarare partiala si va continua
judecata pentru a stabili cuantumul despagubirii. Despagubirea se stabileste de catre o comisie formata din
3 experti, unul desemnat de instanta, altul desemnat de catre expropriator si unul desemnat de catre
expropriat. Cuantumul despagubirii se compune din valoarea reala de circulatie a imobilului dar si din
prejudicial cauzat proprietarului sau titularului altor drepturi reale. Despagubirile ce se cuvin proprietarului
vor fi determinate distinct de cele care se cuvin titularilor celorlalte drepturi reale. Instanta va compara
rezultatul expertizei cu oferta partilor si va stabili o despagubire care sa se situeze intre limita minima
oferita de expropriator si limita maxima solicitata de expropriat. Momentul la care intervine transferul
dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator este acela la care se efectueaza plata
despagubirilor stabilite prin hotatare judecatoreasca. Partile pot conveni si asupra momentului la care sa
intervina transferul de proprietate cat si asupra modului in care sa se faca plata. Daca partile nu s-au inteles
insa, instanta va decide modalitatea in care se efectueaza plata, precum si termenul, termen care nu poate
depasi 30 de zile de la momentul ramanerii definitive a hotararii de expropriere.eliberarea titlului
executoriu, si punerea in posesie a expropriatorului nu se va realiza insa in baza hotararii judecatoresti ci a
unui act procedural distinct care este o incheiere data de instanta prin care se constata plata
despagubirilor. Incheierea va fi data de instanta intr-un termen ce nu va depasi 30 de zile de la data platii
efective. Prin exceptie, in caz de urgenta, instanta luand act ca exproprierea este de utilitate publica, poate
dispune prin hotararea judecatoreasca punerea de indata in posesie a expropriatorului
Efectele exproprierii

1. trecerea bunului din proprietate private in proprietate publica libera de orice sarcini. Legea dispune ca
drepturile reale principale cat si concesiunile se sting prin efectul exproprierii, iar titularii acestora au
dreptul la despagubiri. Ipoteca si privilegiile se stramuta de drept asupra despagubirilor prin subrogatie
reala cu titlu particular. Servitutile stabilite prin fapta omului se sting in masura in care sunt incompatibile
cu obiectivul urmarit pentru expropriere. Daca imobilul era grevat de un contract de inchiriere, acesta isi
inceteaza efectele pe data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Ca o masura de protectie a
titularilor de drepturi reale ce ar putea justifica un interes in cauza, legea prevede obligatia citarii nu doar a
titularului ci si a persoanelor cunoscute titulare a altor drepturi reale sau care ar justifica un interes asupra
acelui imobil.

Aspecte speciale care privesc dreptul de proprietate publica

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica –


Dreptul de proprietate publica este inalienabil, bunurile nu pot fi grevate, sarcini cu privire la acestea neputandu-se
constitui nici dezmembraminte ale dreptului de proprietate. Inalienabilitatea nu presupune doar posibilitatea
instrainarii ci si imposibilitatea dobandirii bunurilor de catre terti prin orice alt mijloc sau mod de dobandire
reglementat de catre lege. In acest sens, retinem ca in aplicarea legii 18/1991, practica judiciara s-a pronuntat in
mod unanim si constant ca terenurile proprietate publica nu pot fi cuprinse in procedura de reconstituire. Bunurile
proprietate publica sunt imprescriptibile, atat extinctiv cat si achizitiv. Achizitiv, imprescriptibilitatea semnifica
imprejurarea ca actiunea in revendicare cu privire la aceste bunuri nu poate fi paralizata de posesorul neproprietar
prin invocarea uzucapiunii sau a dobandirii proprietatii bunurilor mobile corporale prin posesia de buna credinta.
Dreptul de proprietate publica, bunurile care il compun sunt insesizabile, adica nu pot fi urmarite de creditorii
titularilor drepturilor de proprietate publica.
Exercitarea dreptului de proprietate publica
Art. 136, alin. 4 din Constitutie – bunurile proprietate publica pot fi date in administrare, pot fi concesionate sau
inchiriate regiilor autonome ori institutiilor publice si pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

Dreptul de administrare constituie o forma speciala de executare a dreptului de proprietate publica care are
reglementare constitutionala, dar a fost consacrat si de legea 213/1998 si de alte acte normative speciale.
Dreptul de administrare are un continut asemanator, dar nu identic cu cel al proprietatii publice pe baza caruia s-a
format. Prin art. 12 din legea 213 se prevede ca titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca si
sa dispuna de bun in conditiile in care i-a fost dat in administrare.
Legea 213 – darea in administrare se poate realize prin hotarare de guvern, prin hotararea consiliului judetean sau
local dupa caz.
Tot aceasta lege prevede ca raporturile care se stabilesc intre titularul dreptului de administrare si stat sunt
raporturi de subordonare. Beneficiari ai dreptului de administrare pot fi regii autonome, prefecturile, autoritatile
publice centrale sau locale si institutiile publice.
Dreptul de administrare este un drept absolut, real, opozabil erga-omnes.

Caracterele juridice ale dreptului de administrare – este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.


Nu este susceptibil de dezmembraminte. Poate fi revocat de catre titularul sau numai in masura in care titularul nu
isi exercita drepturile si nu isi executa obligatiile. In afara de aceasta situatie, intotdeauna revocarea dreptului de
administrare presupune acordul titularului sau.
Concesionarea bunurilor proprietate publica – 2 acte normative si anume – ordonanta de urgenta a guvernului
privind regimul contractelor de concesiune a bunurilor proprietate publica.
O.U.G 34/2006 – atribuirea contractelor de achzitie publica a contractelor de concesiune a lucrarilor publice si
achizitie publica.
Contractul de concesiune este contractul prin care o autoritate publica numita concedent trasmite pe o perioada
determinata unei alte persoane numita concesionar care actioneaza pe riscul si raspunderea sa dreptul si obligatia
de a exploata un bun proprietate publica in schimbul unei sume de bani numita redeventa.
Pentru contractul de concesiune este ceruta ad validitatem si
Contractul este un contract cu titlu oneros. Modul de plata si cuantumul redeventei se stabilesc de catre
ministerul de resort , de catre organele administratiei locale si centrale si se poate reveni la bugetul de stat sau la
bugetul local dupa caz.
In principiu subconcesiunea este interzisa cu exceptia cazurilor in care este permisa in mod expres de lege
Se incheie pe o durata determinata care nu va putea depasi 49 de ani din momentul semnarii. Aceasta
durata poate sa fie prelungita. Perioada stabilita poate fi prelungita cu inca jumatate prin simplul acord al partilor

Curs 5 Drept civil 3.11.2010 Concesiunea

Revine competenta de solutionare a litigiilor care au ca izvor achizitiile publice consiliului national de
solutionare a contestatiilor ( CNSC) sau instantei de judecata. Legea prevede o alternativa de solutionare respectiv
participantul la procedura de achizitie publica are optiunea intre a se adresa cu plangere CNSC-ului sau direct cu
actiune in contencios administrativ la tribunalul in raza caruia se afla sediul autoritatii contractante. Impotriva
deciziei CNSC se poate formula plangere la Curtea De Apel iar impotriva hotararii pronuntate de tribunal de asemeni
se poate exercita calea de atac a recursului tot la C. A.
Inchirierea bunurilor proprietate publica:
Bunurile proprietate publica pot fi inchiriate cu aprobarea guvernului, consiliului local, consiliului judetean
oricarei persoane fizice sau juridice, romane sau straine. Contractul trebuie sa cuprinda clauze de natura sa asigure
exploatarea bunului conform specificului acestuia iar inchirierea se face numai prin licitatie publica in conditiile legii.
Veniturile rezultate din inchiriere spre deosebire de contractul de concesiune care da nastere unui drept real
contractul de inchiriere al bunurilor proprietate publica da nastere unui raport juridic obligational. Litigiile care se
nasc din incheierea, desfiintarea unui atare contract se judeca potrivit dreptului comun de instanta civila.
Darea in folosinta gratuita a unor bunuri proprietate publica. Temeiul acestui mod de exercitare o
constituie art. 24 din legea 215/2001 care permit darea in folosinta pe termen limitat a bunurilor proprietate
publica unor persoane juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitate de bine facere sau utilitate publica iar din
perspectiva regimului juridic aplicabil retinem ca sunt incidente ca si la darea in administrare.
Incetarea dretului de proprietate publica intervine atunci cand:
-bunul a pierit
-bunul a fost trecut in domeniul privat, trecere care se realizeaza fie in temeiul unei hotarari de guvern, a
unei hotarari de consiliu judetean sau local, fie in temeiul unei dispozitii a legii. Hotararea poate fi atacata in
instanta de contencios administrativ.

Dreptul de proprietate privata

Subiectele dreptului de proprietate privata. Retinem ca titular al dreptului de proprietate privata poate fi
orice persoana fizica sau juridica si mai retinem ca aceasta categorie o putem defini dupa revizuirea constitutiei din
2003.
Pot fi societatile comerciale constituite in baza legii 31, pot fi societatile agricole infiintate in baza legii
37/1991. Cat priveste societatile agricole, acestea nu au un caracter special, ele au in proprietate privata sau in
folosinta, utilaje animale, alte mijloace materiale si banesti aduse de asociati. Terenurile insa sunt doar in folosinta
societatii agricole, dreptul de proprietate ramanand la asociat. Intre alte persoane juridice, regasim organizatiile
cooperatiste constituite in baza legii 1/2005.( organizatii mestesugaresti)
Asociatiile constituite potrivit ordonantei 26 din 2000, asociatiile si fundatiile sunt persoane juridice fara
scop patrimonial care dobandesc personalitate juridica prin inscrierea in registru special al judecatoriei. Aceste
asociatii si fundatii isi pot constitui filiale care au in patrimoniu propriu distinct de cel al asociatiei si fundatiei.
Cultele religioase mai fac parte din aceasta asociatie.
Statul si unitatile administrativ teritoriale.
Obiectul de proprietate privata- Pot face acest drept toate bunurile mobile, imobile care prin natura lor nu
fac parte din domeniul public. Aceste bunuri sunt alienabile, prescriptibile si sesizabile. Unitatile administrativ
teritoriale au un patrimoniu propriu. Ele sunt reprezentate printr-un organ deliberativ consiliul local si organ
executiv- primarul.
O serie de bunuri pentru care prin lege este prevazut un regim juridic special:
-regimul juridic al constructiilor care este guvernat de dispozitiile legii 50/1991 privind autorizarea
executarii constructiilor, lege modificata si completata prin legea 453/2001. Aceste dispozitii sunt in acord cu
dispozitiile legii 350/2001. Certificatul de urbanism care reprezinta actul administrativ de informare cu caracter
obligatoriu prin care autoritatea administratiei publice judetene sau locale face cunoscut regimul juridic economic
si tehnic al imobilelor precum si conditiile necesare pentru etificarea constructiei. Aceste certificat de urbanism se
elibereaza la cerere. Trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu scopul pentru care a fost eliberat. El nu confera dreptul
de construire. Este obligatoriu obtinerea certificatului de urbanism si in cazul adjudecarii prin licitare a lucrarilor de
proiectare sau de executie a lucrarilor publice precum si pentru legalizarea actelor de instrainare, partajare sau
comasare a bunurilor imobile. Autorizatia de construire este actul administrativ care se elibereaza la solicitarea
titularului dreptului de proprietate asupra unui imobil.( constructie sau teren). Legea reglementeaza si conditiile si
situatiile in care apar necesare autorizatia de desfiintare. Certificatul de urbanism este un act premergator obtinerii
autorizatiei de construire sau de desfiintare. Pe calea actiunii in contencios administrativ se poate solicita anularea
autorizatiei de construire. Se poate solicita si anularea certificatului de urbanism insa nu printr-o actiune de sine
statatoare ci numai odata cu actiunea in anularea autorizatiei de construire.
Dobandirea de locuinte:
1. Decretul lege 61/1990 si legea 85/1992, legi cu caracter de protectie sociala, care permit vanzarea
locuintelor numai catre cei care le ocupa in conditia de chiriasi. In aceasta situatie pretul locuintelor este determinat
sub pretul de piata, titularii contractelor de inchiriere le pot cumpara si cu plata pretului in rate. Nu pot fi vandute in
temeiul acestor legi locuintele de interventie precum si locuintele din mediul rural destinate pentru folosinta
personalului de specialitate: medicii, profesorii. Dreptului la cumpararea acestor locuinte care apartine titularilor
contractelor de inchiriere ii corespunde obligatia unitatilor detinatoare de a le vinde. Daca este refuz la vanzare,
instantele judecatoresti pot pronunta hotarari prin care obliga unitatile detinatoare la vanzare in temeiul articolului
1073 si 1077 din codul civil. Terenurile aferente locuintelor vandute in temeiul legii prin decretul lege 61 respectiv
lege 85 se transmiteau in folosinta pe durata existentei constructiei. Ulterior modificarilor legii 85/92' si prin
18/91'. Se transmite si terenul in proprietate. Legea 112 din 1995 care reglementeaza situatia unor imobile trecute
in proprietatea statului. Prin aceasta lege care s-a avut a avea un caracter reparator au fost consacrate modalitatile
de retrocedare catre fostii proprietari de dinainte de 89'.
Prin legea 212 art 9 din lege permitea chiriasilor din imobilele care nu se restituiau fostilor proprietari sa
dobandeasca prin cumparare aceste imobile. Apartamentele, imobilele astfel dobandite nu puteau fi instrainate
prin acte juridice intrevii timp de 10 ani de la data achizitionarii. Cei care au dobandit sau au instrainat o locuinta
proprietate personala dupa 1ian 1990 in localitatea de domiciliu, nu puteau cumpara aceste imobile.
Legea 114/97' legea locuintei care defineste locuinta ca fiind o constructie cu una sau mai multe camere cu
dependinte si utilitatile necesare pentru a asigura nevoia locativa a unei persoane sau familii. Aceasta lege a
locuintei consacra o serie de facilitati pentru construirea de locuinte, pentru anumite categorii de persoane: tinerii
casatoriti sub 35 de ani, specialistii care se stabilesc in mediul rural. Pentru locuintele construite in baza acestei legi
cu credite obtinute de la stat se instituie o ipoteca legala in favoarea statului pana la restituirea integrala a
creditelor acordate. Aspecte ce vizeaza circulatia juridica a constructiilor. Constructiile se afla in circuitul civil, ele
pot fi dobandite prin oricare din mijloacele consacrate de lege conventie, testament, uzucapiune, succesiune,
accesiune etc. Si inainte de 89' constructiile se aflau in circuitul civil dar dobandirea lor era supusa obtinerii unor
autorizatii administrative prealabile si de incheierea contractului in forma autentica. Nerespectarea acestor conditii
era sanctionata cu nulitatea absoluta a actului. Terenul aferent constructiilor care se instrainau trecea in
proprietatea statului iar dobanditorului constructiei ii era recunoscut un drept de folosinta pentru 250m patrati
aferenti. Dupa 89' regimul juridic al circulatiei constructiilor este guvernat de regula consensualismului. Forma
autentica numai este o conditie ad- validitatem transferul de proprietate se poate realiza prin simpla conventie a
partior. Inscrierea in cartea funciara are ca efect doar opozabilitatea fata de tert a contractului de vanzare-
cumparare. De la acest principiu surprindem si o exceptie in cazul transmiterii proprietatii unei constructii prin
donatie.( art 813 cod civil forma autentica conditie de validitate a donatiei)
Prin actul sub semnatura privata prin care se constata vanzarea-cumpararea unei constructii nu se ajunge si
la dobandirea proprietatii terenului.
Circulatia juridica a terenurilor.

Inainte de 89' terenurile au fost practic scoase din circuitul civil prin legile 58 si 59 din 1974. Singura
modalitate de dobandire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor o reprezenta mostenirea legala. Prin
lege se mentiona ca in cazul vanzarii constructiei terenul trece in proprietatea statului. In interpretarea acestor legi
s-a stabilit ca terenurile nu puteau fi dobandite prin uzucapiune si nici prin testament si ca asupra lor nu se puteau
constitui dezmambraminte ale dreptului de proprietate. Imediat dupa revolutie(1990) a fost adoptata o lege cu
caracter tranzitoriu( legea 9/1990) prin care au fost abrogate legile 58, 59 si s-a interzis instrainarea de terenuri prin
acte juridice intre vii pana la adoptarea noilor reglementari privind fondul funciar. Prin exceptie se permitea
instrainarea terenului aferent constructiilor pan la 1000m. Legea 18/1991 lege care a liberalizat in anumite conditii
circulatia juridica a terenurilor.
Principiile esentiale sub imperiul legii 18 avem:
Legea consacra principiul liberii circulatii a terenurilor.
Se instituie interdictia dobandirii prin acte juridice intre vii a unei suprafete mai mari de 100ha echivalent
arabil de familie interdictie consacrata sub sanctiunea nulitatii absolute. Tot prin legea 18 se instituie un drept de
preemptiune recunoscut anumitor persoane fizice sau juridice.
Terenurile agricole din extravilan erau sub reglementarea acestei legi insesizabile.
Legea 54 din 1998 privitoarea la circulatia juridica a terenurilor, lege care a abrogata expres capitolul 5 al
legii 18/91' si lege potrivit cu care terenurile erau alienabile, sesizabile si prescriptibile extinctiv. Terenurile
indiferent de categorie( agricol neagricol, intravilan extravilan) sunt in circuitul civil potrivit acestei legi. Pentru
instrainarea lor forma autentica era conditia ad validitatem. Dreptul de preemptiune era consacrat exclusiv pentru
terenurile din extra vilan iar nesocotirea lui era sanctionata cu nulitatea relativa.
Legea 247 din 2005 care guverneaza actualmente regimul juridic al terenurilor, aceasta lege 247 are un
titlu 10 intitulat circulatia juridica a terenurilor si prin aceasta lege se abroga in intregime si express legea 54.
Principiul acestei legi este acela ca terenurile sunt in circuitul civil cu toate consecintele ce decurg de aici. Forma
ceruta pentru instrainare este forma autentica, forma care trebuie respectata si in cazul constituirii
dezmembramintelor dreptului de proprietate. Legea 247 asimileaza cetatenii straini si apatrizii si persoanele juridice
straine cu persoanele fizice si juridice romane asimilare care insa se produce intr-un termen diferentiat. Astfel legea
ne spune ca cetatenii straini din statele UE si apatrizii cu domiciliul intr-un stat membru pot dobandi dreptul de
proprietate pentru terenuri in Romania la implinirea unui termen de 5 ani de la data aderarii, iar in referire la
terenurile cu destinatie forestiere, acest termen este de 7 ani, drept care va putea fi dobandit in conditiile ce vor fi
reglementate prin tratate internationale pe baza de reciprocitate.
Circulatia bunurilor din patrimoniul national cultural. Din ordonanta guvernului 78/94' si legea 182 din
2000, ordonanta guvernului retinem ca aceste bunuri au regim juridic al bunurilor proprietate publica. Bunurile care
insa apartin persoanelor fizice sau juridice pot fi instrainate numai prin licitatie publica prin agenti economici
anume autorizati cu respectarea conditiilor prevazute de lege. Respectarea dreptului de preemptiune al statului
care se exercita prin ministerul culturii nesocotirea acestui drept este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului de
vanzare.
Bunurile arheologice mobile descoperite intamplator sau in urma unor sapaturi sistematizate. Retinem ca
cercetarile arheologice se fac numai cu acordul proprietarului terenului. Pentru situatia in care proprietarul
terenului nu-si da acordul, administratia publica poate solicita instantei incuviintarea acestor lucrari. Anterior
inceperii lucrarilor se stabilesc si despagubirile care se cuvin proprietarului terenului.Ele se stabilesc fie pe cale
amiabila fie prin instanta.\
Pentru bunurile descoperite intamplator care au valoare arheologica, exista obligatia celui care o
descopera sa anunte primarul si sa le predea.Cel care le gaseste are si dreptul si este recunoscut dreptul la o
recompensa reprezentand 30% din valoarea bunului, valoare care se stabileste de un expert acreditat. Daca bunul
numai are o valoare exceptionala pe langa recompensa se acorda si o bonificatie de 15% din valoarea bunului gasit.

Curs 6 Drept civil 10.11.2010

Aspecte care privesc modalitate juridice ale dreptului de proprietate

In regula dreptul de proprietate apartine exclusiv unui titular. Sunt insa si situatii in care dreptul de
proprietate nu se prezinta ca un drept pur si simplu ci apare fie afectat de o conditie rezolutorie( si atunci vorbim
proprietate rezolubila ) este dobandita in temeiul unui titlu lovit de nulitate relativa atunci vorbim de proprietate
anulabila sau apartine - este dobandita de 2 sau mai multi proprietari si atunci vorbim de proprietate comuna.
Proprietatea rezolubila: Art. 1019 Cod civil defineste conditia rezolutorie ca fiind acea conditie care supune
desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si incert. Dreptul de proprietate transmis sub conditie rezolutorie are o
existenta nesigura in patrimoniul dobanditorului pentru ca daca nu se indeplineste conditia el trebuie sa restituie
bunul transmitatorului. Distingem 2 ipoteze:
1. Pana la indeplinirea conditiei bunul apartine la 2 proprietari. Transmitatorul are un drept de proprietate
supus conditiei suspensive iar dreptul dobanditorului este supus conditiei rezolutorie.
2. Daca conditia se indeplineste, obligatia transmitatorului dispare si el redevine proprietarul bunului. Daca
conditia nu se indeplineste dreptul de proprietate al dobanditorului se consolideaza retroactiv.
Aspecte care privesc proprietatea anulabila

Dreptul a fost constituit prntr-un act lovit de nulitate relativa. Actul nul poate fi confirmat de cel ce poate
invoca nulitatea; fie prin executarea lui, fie prin neintroducerea in anulabilitate in interiorul termenului de 3 ani. Pe
perioada termenului cat exista incertitudinea cu privire la invocarea nulitatii suntem in prezenta a 2 proprietari.
Exista in situatia in care actiunea in anulabilitate este introdusa incertitudinea dureasza pe parcursul solutionarii
procesului, dar odata respinsa actiunea se consolideaza retroactiv dreptul de proprietate al dobanditorului. Desigur
perra contrario daca actiunea este admisa dreptul revine la transmitator.

Proprietatea comuna
Distingem 2 situatii:
-Proprietatea comuna pe cote parti
-Proprietatea comuna in devalmasie

Proprietatea comuna pe cote parti presupune ca bunul nefractionat in materialitatea sa apartine


concomitent la 2 sau mai multi proprietari fiecare avand determinata o cota parte ideala abstracta asupra bunului.
Proprietatea comuna in devalmasie presupune ca bunul apartine in comun coproprietarilor fara ca acestia sa aiba
determinata o cota parte ideala abstracta. Proprietatea comuna in devalmasie este specifica sotilor.
Proprietatea comuna pe cote parti si indiviziune
Fiecare co-proprietar este titular exclusiv asupra cotei partii ideale care poate fi exprimata intr-o fractie,
intr-un procent etc. In caz ca exista asemanari evidente intre regimul juridic al coproprietatii pe cote parti si
indiviziune. Deosebirea dintre acestea consta in acea ca proprietatea pe cote parti are ca obiect un bun individual
determinat pe cand indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri fiind o modalitate a patrimoniului. Codul
civil nu cuprinde o dispozitie expresa care sa consacre proprietatea comuna pe cote parti, dar face trimiteri la
indiviziune prin art.728 care se regaseste in partea consacrata impartelii judiciare.

Formele proprietatii comune pe cote parti

-Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita( temporala)


-Proprietatea comuna pe cote parti perpetua( fortata)

Proprietatea comuna temporala- Poate avea ca izvor mostenirea, dar poate rezulta si dintr-o conventie sau
din posedarea prelungita a unui bun.
1.In referire la drepturilor copartasilor, niciunul din copartasi nu are un drept exclusiv asupra bunului in
materialitatea sa
2.Fiecare copartas are drept exclusiv asupra cotei ideale. De aici o serie de consecinte:
a) Regula unanimitatii
b) Posibilitatea fiecarui copartas de a dispune liber si neingradit de cota parte ideala.

1. Regula unanimitatii. Trebuie analizata distinct functie de natura actelor materiale si/sau juridice.
Pentru actele materiale. Regula impune ca niciunul din coproprietari sa nu poata efectua acte fara acordul
celorlalti. Practica judiciara este unanima si consecventa in sensul ca fiecare copartas poate efectua acte materiale
de folosinta a bunului cu singura conditie ca in exercitarea acestei folosinte sa nu fie nesecotite drepturile
celorlalti( sa nu se schimbe destinatia bunului, sa nu se transforme folosinta intr-o utilizare exclusiva obisnuita ).
Fructele se cuvin tuturor copartasilor proportional cu cota parte a fiecaruia. Cel care a facut cheltuieli cu
conservarea sau intretinerea bunului, este indreptatit sa obtina despagubiri de la ceilalti copartasi.
Ce se intampla daca coproprietarii nu se inteleg intre ei cu privire la folosinta bunului. Practica judiciara mai
veche a statuat in sensul ca singura solutie este acea a intentarii actiunii de iesire din indiviziune pentru incetarea
coproprietatii. Practica a fost reconfigurata in sensul ca jurisprudenta recenta admite si partajul de folosinta.
Actele juridice ce pot fi exercitate de coproprietari si distingem intre:
-actele de conservare
-actele de administrare
-actele de dispozitie

Practica a surprins consecintele nefavorabile ale regulei unanimitatii si a statuat ca pot fi efectuate acte de
conservare si de administrare a bunului si doar de catre de unii din coproprietari. Explicatia solutiei a fost data prin
prisma regulilor care guverneaza materia mandatului sau a gestiunii de a face. S-a argumentat ca atare acte de
conservare sau administrare profita tuturor coproprietarilor cu titlu de exemplu: inchirierea unei locuinte de unul
dintre coproprietari. O situatie aparte vizeaza actiunea in revendicare a carei introducere prin prisma regulei
unanimitatii impunea ca titulari ai cererii de chemare in judecata sa fie toti coproprietarii. Practica judiciar a fost
neunitara in sensul ca printr-o interpretare si aplicare stricta a unanimitatii unele instante respingeau ca
inadmisibile actiunea de revendicare daca nu erau introduse de toti coproprietarii. Alte instante calificand actiunea
in revendicare ca fiind un act de conservare si nu de dispozitie au apreciat ca fiind admisibile actiunea introdusa
doar de o parte din coproprietari.
Practica recenta tinde la imbratisarea a acestei ultime solutii care este configurata si de proiectul noului
cod civil prin care este inlaturata expres regula unanimitatii consacrate de doctrina. In referire la aceasta
admisibilate sau inadmisibilitate, Curtea uropeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat prin hotararea Lupas contra
Romaniei condamnand statul roman pentru incalcarea art. 6 din conventie.
Fiecare coproprietar are un obiect exclusiv, poate sa dispuna liber de cota sau parte ideala. O eventuala
instrainare insa nu schimba situatia juridica a bunului pentru ca noul dobanditor devine coproprietar.
Ce se intampla daca unul din coproprietari instraineaza bunul in intregimea sa?
-daca cumparatorul a cunosct ca bunul era o proprietate, soarta actului depinde de rezultatul partajului.
Daca la partaj bunul pica in lotul coproprietarului vanzator, vanzarea se consolideaza cu efect retroactiv. Pana la
partaj insa dreptul dobanditorului este afectat de conditia rezolutorie respectiv ca bunul sa cada in lotul
copartasului vanzator. In acceptiunea profesorului Deac, ipoteza analizata, este privita ca fiind o vanzare a lucrului
altuia, sanctionata cu nulitatea relativa. Prin exceptie daca se face dovada concernului fraudulos dintre vanzator si
cumparator sanctiunea va fi acea a nulitatii absolute prin prisma Frauda corupe totul.
Obligatiile copartasilor

Fiecare copartas este tinut sa suporte cheltuielile legate de intretinerea, conservarea si administrarea
bunului corespunzator cotei sale parti.
Modurile de incetare a coproprietatii pe cote parti. Proprietatea comuna pe cote parti poate inceta prin
dobandirea in proprietate exclusiva a bunului de catre din unul din copartasi. Modalitatea specifica de incetare a
proprietatii comune pe cote parti o reprezinta partajul sau imparteala prin care se pune capat starii de indiviziune in
sensul ca bunul in materialitatea sa este impartit intre copartasi. Daca este posibila, impartirea se realizeaza in
natura iar daca nu se procedeaza la vanzare. Procedura partajului este consacrata de art. 673.1 673.14 din codul de
procedura civila, capitol intitulat Procedura Impartelii Judiciare. Acestea sunt dispozitiile de drept procedural la
partajul judiciar. Exista insa si dispozitii de drept substantial sau material care reglementeaza partajul, respectiv
dispozitiile art. 741 si urmatoarele din codul civil. Partajul poate fi ceruta de catre oricare din copartasi de succesorii
copartasului dar si de catre creditorii personali pe calea actiunii oblice sau subrogatorii. Actiunea este
imprescriptibila, extinctiv prin al.1 al art. 728 cod civil se dispune ca nimeni nu poate fi obligat sa ramana in
indiviziune. Al.2 al aceluiasi articol permite copartasilor sa realizeze conventii prin care sa mentina indiviziunea pe
o perioada de cel mult 5 ani, cu posibilitatea ca la expirarea termenului, conventia sa fie reinnoita. Cat priveste
formele partajului, acesta poate fi:
-conventional
-judiciar

Pentru realizarea partajului conventional sunt necesare 2 conditii:


1. Prezenta tuturor copartasilor
2. Fiecare sa aiba capacitatea de exercitiu deplina. Daca unul din ei este minor sau interzis, este necesar
acordul autoritatii tutelare. Prin art. 730, al.1 din codul civil, se dispune ca daca aceste 2 conditii sunt indeplinite,
partajul se face fara indeplinirea vreunei alte formalitati.
Formele cum se realizeaza:
a) Prin atribuirea in natura a bunurilor, prin formare de loturi egale, cu numarul copartasilor
Diferenta se egalizeaza prin sulta.
Atribuirea bunului in proprietatea exclusiva a unuia din copartasi ca despagubirea sa prin sulta.
Vanzarea bunului si impartirea pretului potrivit cotelor.
Retinem ca partajul are efect declarativ. Retroactiv proprietatea comuna se transforma in proprietate
exclusiva ceea ce explica validarea eventualului act de instrainare a intregului bun de catre proprietarul in al carui
lot a picat bun.
Coproprietatea, proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua
Spre deosebire de proprietatea comuna obisnuita care inceteaza prin partaj, exista si situatii in care
coproprietatea nu poate inceta. De regula aceasta stare de coproprietate intervine in cazul bunurilor prin care prin
natura si destinatia lor nu pot folosite decat de mai multe persoane, bunurile fiind accesorii pe langa alte bunuri
determinate ca fiind principale. Avem 2 drepturi de proprietate:
-unul exclusiv asupra bunului principal
-unul coproprietate asupra bunului accesoriu. Pentru bunul coproprietate titularul justifica o cota parte
ideala exclusiva pe care insa nu o va putea instraina niciodata separat de bunul principal. O coprietate fortata avem
in situatia locuintelor dintr-un bloc. Cazurile de coproprietate forta.

Curs 7: 1. Coproprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua (continuare)


O coproprietate fortata perpetua nu poate exista de sine statator.
Acest caz de coproprietate apare in situatia partilor sau dotarilor comune din cladirile cu mai multe
locuinte sau apartamente. Legea 114/1996 prevede ca se constituie asociatiile de proprietari ca forma de asociere
autonoma si nonprofit a proprietarilor unui condominiu (cladire cu mai multe locuinte apartamente) care are
personalitate juridica. Personalitatea juridica se dobandeste numai in regimul asociatiei al registrului special al
judecatoriei. Asociatia de proprietari este condusa de adunarea generala condusa din toti membrii asociatiei, din
care se alege un comitet executiv care va desemna un presedinte. In raporturile cu tertii asociatia este reprezentata
prin presedinte.
Tertii pot folosi partile comune dintr-un condominiu numai cu acordul majoritatii proprietarilor, membrii ai
asociatiei in baza unui contract de inchiriere, de folosinta sau de concesiune. Un proprietar nu poate schimba
aspectul sau destinatia proprietatii comune fara a obtine mai intai acordul asociatiei.

2. Coproprietatea asupra lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua fonduri
invecinate (fantani, drum, poteci)
Acestea fac obiect al coproprietatii numai in situatia in care se afla pe linia comuna despartitoare dintre
doua proprietati.
3. Coproprietatea despartiturilor comune
Sediul materiei este reprezentat de dispozitiile articolelor 590, 609 Cod Civ. care consacra prevederi cu
privire la santul comun, zidul comun si gardul comun. In caz de litigiu dovada coproprietatii se poate face in 3
moduri:
a. Prin inscris
b. Prin dovedirea dobandirii coproprietatii prin uzucapiune
c. Daca nu exista nici titlu, nici posesie prelungita se va recurge la prezumtiile legale din care rezulta
coproprietatea asupra despartiturii. Este necesar ca despartitura sa se afle pe linia despartitoare comuna

4. Coproprietatea fortata asupra bunurilor de familie


Exemple: Tablourile de familie, locurile de inmormantare, monumentele funerare ale familie – bunuri
comune de coproprietate fortata.
5. Coproprietatea stabilita prin legi speciale in referire la reconstituirea dreptului de proprietate (legile
fondului funciar pentru terenurile care au apartinut obstilor de mosneni si razesi, composesorilor sau
altor forme asociative)
Bunul nu mai este accesoriu pe langa un alt bun ci are o existenta autonoma dar coproprietatea rezulta
dintr-o dispozitie a legii.

Se poate totusi inceta coproprietatea fortata?


Raspunsul este afirmativ. Coproprietatea fortata inceteaza atunci cand bunul dispare sau atunci cand apartamentele
sunt dobandite de un singur proprietar. In mod exceptional, proprietatea fortata poate sa inceteze si atunci cand nu
se mai impune cu necesitate sa fie mentinuta iar natura si configuratia bunului da posibilitatea impartirii lui. Spre
exemplu situatia in care instantele au acceptat impartirea podului unui condominiu in care se aflau mai multe
locuinte.
Proprietatea comuna in devalmasie
Aceasta este specifica relatiilor dintre soti, avandu-si izvorul in casatorie. Bunul in materialitatea sa nu este
fractionat iar coproprietarii nu au determinata cota parte ideala sau abstracta. Exista si opinia potrivit cu care
proprietatea codevalmasa nu trebuie in mod necesar asimilata relatiilor dintre soti.
Acest drept are o natura legala, isi are izvorul in comunitatea de bunuri a sotilor. Prin dispozitiile art 30, alin. 1 se
arata ca bunurile dobandite de oricare din soti in timpul casatoriei sunt de la data dobandirii lor bunuri comune.
Este interzisa orice conventie contrara prin care sotii ar stabili un alt regim juridic al bunurilor. De lege ferenda, a
existat si opinia doctrinara potrivit cu care o atare dispozitie este extrem de restictiva si ca ar trebui sa se permita
sotilor sa determine prin conventie regimul bunurilor.
Prin dispozitiile art 31 din Codul Familiei sunt enumerate bunurile proprii ale sotilor. Aceste bunuri sunt bunurile
dobandite inainte de incheierea casatoriei, bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire sau donatie afara
numai daca dispunatorul nu a stabilit ca ele vor fi bunuri comune. Mai sunt bunuri personale:
- bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei
- bunurile primite cu titlu de premii, recompensa
- manuscrisele stintifice sau artistice
- indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagubele pricinuite persoanei
- bunurile care inlocuiesc un bun propriu sau valoarea lor.
Bunul dobandit in timpul casatoriei este bun comun chiar daca in actul de dobandire este mentionat numai
unul dintre soti si chiar atunci cand bunul a fost dobandit in timpul separatiei in fapt a sotilor.
Practica judiciara a stabilit ca reprezinta bun comun imobilul achizitionat pe numele unuia dintre viitorii
soti dar cu contributia ambiilor daca a existat o conventie in acest sens. Practic vorbim de dobandirea unui bun sub
conditie.
Exercitarea dreptului de proprietate codevalmasa
Conform art 35 din C. Familiei sotii folosesc si administreaza impreuna , bunurile dobandite in timpul
casatoriei si dispun tot astfel de ele.Oricare din soti execitand singur aceste drepturi este socotit ca are si
consimtamantul celuilalt sot .Prin aceasta dispozitie legala este consacrata prezumtia de mandat tacit , prezumtie
care are un caracter relativ ceea ce inseamna ca poate fi facuta proba contrara.Potrivit alin 2 al art.35 din C. Familiei
pentru instrainarea sau grevarea bunurilor imobile, terenuri sau constructii este necesar consimatamantul expres al
celuilalt sot .
Practica judiciara a stabilit ca atat lipsa consimtamantului unui sot cat si existenta lui pot fi dovedite prin
orice mijloc de dovada . Practica este in acord cu doctrina de specialitate
Ex: pot exista situatii in care desi a existat acordul la instrainare al ambilor soti , actul notarial este semnat numai de
unul dintre ei . IN aceasta situatie , dovada se poate face prin interogatoriu , prin martori , prin orice alt mijloc
permis de lege. Aceasta dispozitie expresa este o masura de protectie pentru soti. Lipsa consimtamantului expres
poate fi invocata doar de sotul ce nu si-a dat acordul la instrainare sau grevare si este sanctionata cu nulitatea
relativa.Actul poate fi confirmat expres sau tacit de catre sotul nesemnatar , iar odata ce a intervenit confirmarea
actul in forma expresa sau tacita .

Incetarea codevalmasiei
1.Codevalmasia inceteaza odata cu incetarea casatoriei.
a. prin moartea sau declararea judecatoreasca a mortii
b. prin desfacerea casatoriei prin divort
2. Codevalmasia inceteaza in timpul casatoriei dar aceasta doar in conditiile in care incetarea codevalmasiei
este dispusa judiciar
a. poate fi solicitata de unul din soti- hotararea prin care se admite partajul poate sa vina doar cand este ceruta
pentru motive temeinic
b. de creditorul personal al unuia din soti

Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie


Asemanari:
1. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate care implica prezenta concomitenta a cel
putin 2 titulari ai dreptului
2. In ambele forme fiecare din titulari isi pastreaza individualitatea proprie .
3. In cazul ambelor forme coproprietatea inceteaza prin imparteala sau partaj , care se desfasoara
dupa reguli comune.
Deosebiri:
1. In cazul proprietatii pe cote parti se cunoaste cota parte ideal-abstracta ce apartine fiecarui
coproprietar , in timp ce la proprietatea comuna in devalmasie aceasta cota nu e cunoscuta.
2. Avand determinate cotele parti ideale, la proprietatea comuna pe cote parti , titularii dreptului
pot sa-si instraineze cota parte ideala abstracta, in vreme ce sotii neavand cota parte determinata nu pot
instraina
3. Coproprietatea pe cote parti poate exista independent de anumite calitati ale proprietarilor; in
cazul devalmasiei este ceruta calitatea de sot . Codevalmasia are un caracter intuitu personem
4. Cat priveste izvorul, proprietatea comuna pe cote parti poate avea diferite izvoare : contractul ,
succesiunea, uzucapiunea , in timp ce prop codevalmasa are ca izvor casatoria.
5. Regimul juridic al actelor savarsite de coproprietari in cazul coproprietatii pe cote parti este
dominat de regula unanimitatii ,in vreme ce actele la codevalmasie sunt dominate de principiul mandatului
tacit.
Apararea dreptului de proprietate
Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate –acele actiuni prin care proprietarul urmareste sa isi asigure
protectia dreptului sau .
Exista 2 mari categorii de mijloace de aparare a dreptului de proprietate:
1. Mijloace juridice de aparare a dreptului de proprietate nespecifice
-Actiunile nascute din contracte
-Actiunile nascute din imbogatire fara justa cauza
-actiunile in repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite
- actiunile in nulitate sau anulabilitate a unui act juridic
Prin aceste actiuni poate fi aparata indirect proprietatea , dar ele nu se intemeiaza pe dreptul de proprietate .
2. Mijloacele specifice de aparare a dreptului de proprietate – este actiunea in revendicare , actiune
care este actiunea definita actiunea proprietarului neposesor indreptata impotriva posesorului
neproprietar. Actiunea in revendicare este mijlocul de aparare a dreptului de proprietate.
Definitia clasica nu acopera situatia in care proprietarul cere restituirea bunului de al detentorul precar
( care nu se identifica cu posesorul). Detentorul precar este cel care detine bunul in numele
proprietarului in baza unei conventii incheiate cu acesta .Proprietarul are la indemana pentru
recuperarea bunului , atat o actiune izvorata din contract cat si actiunea in revendicare. Este la optiunea
proprietarului care cale o va urma.
Caracterele juridice ale actiunii in revendicare:
Este o actiune reala deoarece insoteste , apara si se intemeiaza pe dreptul real de proprietate. Este
o actiune petitorie care se deosebeste de actiunile posesorii . Actiunile posesorii tind la pastrarea
sau redobandirea posesiei materiale asupra bunului, fara a pune in discutie insasi existenta
dreptului de proprietate . In cazul actiunii in revedicare redobandirea posesiei este numai unul din
efectele admiterii actiunii . Actiunea in revendicare este in principiu imprescriptibila prescriptiv.
Imprescriptibilitatea este generata de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. Actiunea in
revendicare poate fi anihilata prin invocarea prescriptiei achizitive ( uzucapiunea).

Conditiile de exercitare a actiunii de revendicare


Actiunea in revendicare poate fi introdusa de titularul dreptului de proprietate.Practica judiciara a
statuat ca cel care introduce actiunea in revendicare trebuie sa fie proprietar exclusiv asupra
bunului. Pronuntarea CEDO in cauza Lupas contra Romaniei prin care s-a statuat ca practica
nationala care conditioneaza introducerea actiunii in revendicare de catre toti coproprietarii este
de natura a incalca dreptul reclamantului la un proces echitabil consacrat de art 6 din CEDO , a fost
reconsiderata si practica judiciara interna.

Discutii cu privire la admisibilitate a actiunilor in revendicare promovate pentru nedobandirea proprietatii


asupra imobilelor preluate de stat in perioada 1945-1989 in baza decretului 92/1950 privind nationalizarea unor
imobile .
Initial instantele au considerat admisibile actiunile in revendicare si in situatia in care au constatat
caracterul abuziv al preluarii imobilului ,au admis actiunile in revendicare.Impotriva hotararilor judecatoresti
irevocabile procurorul general a promovat insa recursuri in anulare , iar Curtea Suprema de Justitie prin sectiile
unite au pronuntat in februarie 1995 o decizie prin care s-a stabilit ca instantele judecatoresti nu sunt competente
sa judece actiunile in revendicare prin care se solicita redobandirea proprietatii bunurilor trecute in proprietatea
statului. A urmat o avalansa de procese la CEDO cereri admise , iar statul roman obligat sa restituie proprietatile sau
sa acorde despagubiri pentru acestea .In septembrie 1998 Curtea Suprema de Justitie prin sectiile unite revine
asupra deciziei din februarie 1995 si stabileste ca tribunalele sunt competente sa judece orice actiuni prin care se
invoca atingerile aduse dreptului de proprietate in perioada 1945-1989.Ulterior in 2003 au fost abrogate inclusiv
dipozitiile din codul de procedura care consacrau recursul in anulare .

Curs 8 24.11.2010 Drept civil: Actiunea in revendicare imobiliara

Actiunea in revendicare imobiliara va avea la baza art.480 cod civ.


Proba dreptului de proprietate- In cadrul actiunii in revendicare ca si in cadrul oricarei actiuni civile, isi
gaseste incidenta dispozitiile articolului 1169 cod civ. cel care face o propunere in fatza judecatii trebuie sa o
dovedeasca, cu alte cuvinte sarcina probatiunii revine reclamantului. Paratul are o actiune purtasiva.
Dificultati care pot aparea in dovedirea proprietatii

Retinem ca acestea sunt generate mai ales pentru situatiile din trecut de neredactarea inscrisurilor sau
cand aceste inscrisuri erau redactate nu erau insotite de planurile de situatie ale imobilului.
Inscrisul face dovada proprietatii doar daca emana de la adevaratul proprietar. Se vorbeste in materie de
revendicare imobiliara de o probatio diabolica. O alta cauza est derivata din principiul relativitatii actelor juridice.
Art. 973 din codul civil consacra acest principiu care inseamna practic ca actele juridice nu sunt opozabile tertilor.
Prin urmare daca reclamantul prezinta un titlu de proprietate, care ar putea un contract de v-c, paratul se poate
apara invocand inopozabilitatea actului.
Reguli potrivit carora se face dovada dreptului de proprietate:
1. Titlul de proprietate poate fi folosit in actiunea in revendicare devenind comun partilor. Titlul poate fi
orice act prin care se recunoaste existenta dreptului de proprietate.
2. Titlul de proprietate este opozabil erga-omnes datorita caracterului de opozabilitate generala a dreptului
de proprietate.
3. Posesia cea mai bine caracterizata este determinant.
Principii si situatii de business

1. Ambele parti, atat reclamantul cat si paratul au titluri de proprietate asupra aceluiasi bun. Aici avem 2
situatii:
-Daca titlurile provin de la acelasi autor, are castig de cauza cel care a transcris mai intai deoarece prin
transcriere actul devine opozabil celor care au dobandit ulterior.
- Cand titlurile provin de la autori diferiti. PEntru aceasta situatie s-au propus 3 variante:
a. Are castig de cauza paratul, deoarece se afla in posesia bunului.
b. Castiga cel cu titlul a carui data este mai veche.
c. Se compara intre ele titlurile si castiga cel al carui titlu este preferabil

2. Numai una din parti are titlu. Daca paratul are titlu, actiunea in revendicare a reclamantului se va
respinge. Daca reclamantul are titlu, atunci acesta castiga sub 2 conditii:
a. Titlu sau emana de la un tert
b. Data titlului sa fie anterioara posesiei paratului
c. Niciuna din parti nu are titlu si nici nu poate invoca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Intr-o atare situatie in practica actiunea nu se respinge de planuri si se compara intre ele posesiile avad
castig de cauza cel a carui posesie este mai bine caracterizata.
In aceasta materie prin titlu se intelege nu doar un act translativ de proprietate( contract v-c donatie etc)
care creeaza un drept in patrimoniul dobanditorului ci si un act declarativ care recunoaste numai un drept anterior
un partaj o tranzactie etc.
Certificatul de mostenitor nu este titlu de proprietate.
Proba dreptului de proprietate in cazul legii speciale a fondului fonciar 18/91'

In procedura legii fondului funciar se realizeaza constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor. Prin lege speciala sunt consacrate mai multe etape. Ea este declansata prin cererea a
mostenitorilor proprietarului, cerere adresata comisiei locale de fond funciar. Se finalizeaza prin emiterea de catre
comisia judeteana de fond funciar a titlului de proprietate. Pana la eliberarea actului final a titlului de proprietate,
comisiile locale eliberau adeverinte provizorii pentru dovedirea dreptului de proprietate. S-a ridicat intrebarea daca
aceste adeverinte provizorii fac dovada proprietatii respectiv daca pot constituii titlu. Opinia majoritara a doctrinei
de specialitate si a practicii a fost in sensul ca aceste adeverinte insotite de procesele verbale de punere in posesie
suplinesc cerinta probatiunii astfel ca actiunea reclamantului care se foloseste de aceste inscrisuri ar urma sa fie
admisa.
A existat si o alta o opinie generata de unele spete ale I.C.J potrivit cu care aceste adeverinte nu constituie
titlu de proprietate care sa poata fi examinat in cadrul unei actiuni in revendicare.
O persoana careia li s-a stabilit dreptul de proprietate prin titlu pentru anumita suprafata de teren, nu
poate sa revendice o suprafata de teren mai mare chiar daca face dovada ca anterior cooperativizarii ar fi detinut o
suprafata mai mare. Aceasta intrucat prin cooperativizare proprietarul sau autorul a pierdut dreptul de proprietate
iar reconstituirea in procedura legii speciale ca masura reparatorie se realizeaza in limitele determinate de lege si
este permisa de caracterul perpetuu al proprietatii. Pentru situatia in care pentru acelasi teren se emit titluri de
proprietate pentru 2 persoane, persoana interesata are deschisa calea unei actiuni in nulitatea absoluta, dar este
reglementata de art. 3 al legii 167 din 1997. Practica judiciara a retinut pentru atare situatie este admisibila actiunea
in revendicare, instanta urmand sa procedeze la compararea titlurilor, sa verifice in ce masura au fost respectate
prevederile legale si va da castig de cauza celui al carui titlu a fost emis cu respectarea legii.

Actiunea in revendicare mobiliara

Actiunea in revendicare mobiliara difera esential de actiunea in revendicare imobiliara. Temeiul juridic in
relatarea actiunii reprezinta art. 1909 al. 1 cod civ. Prevederile legale care consacra o prezumtie absoluta iuris et de
iure de proprietate. Modul in care este reglementata dovada proprietatii in materia bunurilor mobile face practic
aproape imposibila revendicarea de catre cel care se pretinde proprietar. Posesia de buna credinta valoreaza
proprietatea. Aplicarea regulii prevazute de 1909 cod civ impune indeplinirea anumitor conditii:
1. Bunurile in privinta carora se aplica regula. Se aplica numai bunurilor mobile corporale pentru ca numai
acestea sunt susceptibile de detinere materiala in exceptie si titlul la purtator. De asemenea regula se aplica numai
pentru bunurile mobile privite individual, iar nu si asupra unei universalitati de bunuri mobile. De asemenea mai
retinem ca exista si bunuri mobile carora regula nu le este aplicabila:
-bunurile mobile proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale
-regula nu le este aplicabila bunurilor mobile care sunt considerate ca accesorii ale unui bun imobil. Aici
retinem ca nu este vorba de acele bunuri care prin destinatie servesc imobilul deoarece acele au devenit bunuri
imobile prin destinatie, ci despre acele bunuri care isi pastreaza calitatea de bunuri mobile dar deservesc un imobil.(
de ex mobilierul dintr-un apartament)
Cel care a dobandit prin cumparare de la un neproprietar un imobil nu poate opune proprietarului
revendicant prevederile art. 1909 al.1 in referire la bunurile mobile din apartament, deci nu va putea sa retina
bunurile mobile.
Cine poate invoca aceasta regula:
- Retinem ca regula poate fi invocata doar de tertul dobanditor care a achizitionat bunul cu buna credinta
de la un detentor precar caruia adevaratul proprieta i l-a incredintat de buna voie. Proprietatea bunului nu este
transferata tertului, ci este remis bunul de catre proprietar in baza unei conventii. Detentorul precar nu este
posesor in acceptiunea legii. Pentru situatia in care el instraineaza unui tert de buna credinta acesta din urma
crezand ca a tratat cu adevaratul proprietar va putea invoca dispozitia lui 1909 aliniat 1. surprindem urmatoarele
aspecte:
1. Tertul a dobandit bunul de la detentorul precar iar nu de la adevaratul proprietar. Daca bunul ar fi fost
dobandit de la detentorul precar, pentru ca in aceasta ultima situatie el a dobandit dreptul de proprietate in baza
conventiei.
2. Adevaratul proprietar s-a desistat in mod benevol de bun. Daca bunul a fost pierdut sau furat regula nu
se aplica.
3. Detentorul precar nu poate invoca regula din 1909 aliniat 1. impotriva proprietarului. Aceasta intrucat in
baza conventiei incheiate cu proprietarul el are obligatia sa restituie bunul. Daca bunul nu este restituit, proprietarul
are la indemana 2 actiuni:
-Una personala izvorita din contract dar si o actiune in revendicare
Pentru situatia in care detentorul precar a instrainat bunul, actiunea in revendicare mobiliara se
preschimba intr-o actiune in despagubire. Explicatia acestei reguli este acea ca intre buna credinta a tertului
achizitorsi fapta proprietarului care nu a fost suficient de diligent cand a incredintat bunul, legea da proritate bunul
credinte intemeiate pe aparenta de proprietate pe care insusi proprietarul a creat-o. Initial doctrina nu a distins
intre dobandirea de tertul achizitor al bunului pentru situatia in care aceasta a avut loc cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit. Practica judiciara insa a apreciat ca atunci cand dobandirea bunului de catre tert s-a realizat cu titlu gratuit,
numai subzista ratiunea pentru care dreptul acestuia sa fie proteguit prin sacrificarea intereselor si drepturilor
adevaratului proprietar.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia bunului mobil.

-In primul rand sa fie vorba de o posesie reala, adica sa cuprinda si animus si corpus
-Posesia sa fie utila utilitatea posesiei in 1847 cod civil.
In materia revendicarii mobiliare insa cerinta continuitatii posesiei numai apare ca fiind necesara cata
vreme la bunuri mobile se vorbeste de o posesie instantanee.
-Posesia sa fie de buna credinta, buna credinta se prezuma
Buna credinta trebuie sa existe la momentul la care se intra in stapanirea bunului. Nu se cere insa si
conditia justului titlu ( prin just titlu intelegem un titlu translativ de proprietate in care dobanditorul s-a increzut cu
buna credinta.
In regula 1909 al.1 nu se aplica bunurilor mobile pierdute sau furate.
Prin al.2 al art. 1909 se prevede ca cel care a pierdut sau caruia i s-a furat un bun poate sa-l revendice in
decurs de 3 ani din ziua cand l-a pierdut sau i s-a furat de la cel la care bunul se regaseste ramanand acestuia din
urma actiune in regres contra celui de la care l-a achizitionat.

Cel care revendica bunul trebuie sa faca urmatoarele dovezi:


-Ca el a fost posesorul bunului
-Ca a pierdut sau ca i s-a furat acest bun
-Existenta identitatii bunului ce-l revendica si cel care i-a apartinut lui
Termenul de 3 ani este un termen de decadere ceea ce inseamna ca daca in interiorul lui nu a fost
exercitata actiunea in revendicare, se stinge insusi dreptul de proprietate.
Ca regula cel care revendica bunul sau de la posesorul nelegitim nu are obligatia sa achite acestuia
contravaloarea ce va fi recuperata de posesorul nelegitim de la cel de la care si-a procurat bunul. Prin exceptie
adevaratul proprietar va fi tinut sa restituie pretul bunului, celui care face dovada ca a achizitionat bunul cu buna
credinta printr-un loc public in care se realizeaza atare operatiuni in mod curent si obisnuit: Masina la un targ de
masini
Explicatia teoretica a regulii inscirsa la 1909 cod civil. S-au exprimat 3 opinii:
-Prevederea s-ar intemeia pe o prescriptie instantanee( Prescriptia prin definitie consta curgerea unui
termen)
-Ar fi vorba de un mod de dobandire al proprietatii prin efectul legii. Critica acestei opinii este data de
faptul ca se explica efectul dar nu si mecanismul
-Prevederea legala consacra o prezumtie absoluta de proprietate Iulis et de iure care paralizeaza si inlatura
actiunea in revendicare daca sunt intrunite cerintele prevazute de lege

Curs 9 24.11.2010: Efectele actiunii in revendicare

1.Restituirea lucrului
2.Restituirea fructelor
3.Acoperirea cheltuielilor facute de posesorul parat cu lucrul pe care trebuie sa-l restituie

1.Lucrul se restituie liber de orice sarcini cu care ar fi fost gravat de posesorul nelegitim.
Restituirea se realizeaza de regula in natura iar daca acest lucru nu mai este posibil ,restituirea se realizeaza prin
echivalent.
Daca bunul care a pierit a fost asigurat,posesorul va trebui sa restituie indemnizatia de asigurare.
Daca bunul a fost expropriat se va restitui indemnizatia de exproprere primita.
De regula daca restituirea in natura nu mai este posibila,restituirea prin echivalent va avea in vedere valoarea de
circulatie a bunului la momentul la care se dispune restituirea.
2.Vom distinge dupa cum paratul a fost de buna sau de rea credinta.
Paratul care a fost de buna credinta va pastra fructele culese pana in momentul introduceri actiunii in
revendicare.Ulterior acestei date va trebui sa restituie fructele deoarece se considera ca a incetat buna credinta.
Posesorul de rea credinta trebuie sa restituie toate fructele percepute sau nepercepute sau contravaloarea lor daca
le-a consumat sau a neglijat sa le perceapa.

3.Distingem dupa cum cheltuielile sunt: -necesare


-utile
- voluptorii
Cheltuielile necesare se restituie atat posesorului de buna credinta cat si celui de rea credinta pentru ca si
propietarul le-ar fi facut.
Cheltuielile utile sunt cele care fara a fi necesare aduc un folos prin faptul ca sporesc valoarea bunului.Posesorul are
dreptul numai la o restiture partiala respectiv in masura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli le-au adus
lucrului determinat la momentul restituirii.
Cheltuielile voluptorii sunt cheltuielile de simpla palcere.Paratul obligat la restituirea lucrului nu are dreptul la
restituirea acestor cheltuieli insa poate sa ridice bunurile,lucrarile care au fost efectuate cu cheltuieli voluptorii daca
prin aceasta nu aduce deteriorari lucrurilor.Daca se aduc deteriorari atunci paratul va putea fi obligat la despagubiri.

Actiunea in GRANITUIRE
Granituirea este o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua fonduri limitrofe ce apartin unor
propietari diferiti.Art 584 C.C dispune ca orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii
lipite de a sa.Cheltuielile granituiri se vor face pe jumatate.
Granituirea se poate realiza prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca.Reclamantul cere instantei ca in
contradictoriu cu paratul sa determine prin semne exterioare intinderea celor doua proprietati.
Actiunea in granituire este :petitorie,imobiliara,imprescriptibila.
Daca prin actiunea se solicita si lasarea in deplina proprietate sau linistita posesie a unei parti din teritoriul invecinat
vorbim de o actiune in granituire grefata pe revendicare si se vor aplica principiile si regulile revendicarii.
Actiunea in granituire este inadmisibila intre coproprietari cu privire la imobilul ce formeaza obiectul coproprietatii.
Granituirea poate fi introdusa de nudul proprietar precum si de proprietarii dezmembramintelor de proprietate dar
nu poate fi introdusa de chiriasi sau arendasi.
Actiunea in granituire poate fi introdusa impotriva arendasului sau a chiriasului dar si intr-o asemenea situatie
trebuie introdus in cauza si proprietarul.
EFECTELE actiunii in granituire
Producerea de efecte numai cu privire la revendicare in situatii limitrofe nu si cu privire la insusi dreptul real.Oricare
din parti poate sa introduca ulterior granituiri o actiune in revendicare fara a i se putea invoca autoritatea lucrului
judecat.
Daca granituirea s-a realizat prin conventie se poate anihila efectul ei prin promovarea unei actiuni in anularea
conventiei.
Alte actiuni reale de care poate dispune fie titularul dr de proprietate fie titularul unui dezmembramant: actiunea-
negatorie
-confesorie
Actiunea negatorie este actiunea reala prin care titularul dreptului de proprietate cere instantei sa stabileasca prin
hotarare ca paratul nu este titularul unui dezmembramant al proprietatii si sa-l oblige la incetarea exercitiului
prerogativelor ce le confera aceste drepturi.
Aciunea confesorie are ca obiect recunoasterea de catre parat a existentei unui drept real,dezmembramant al unui
bun proprietatea altei persoane.
Reclamatul va fi titularul unui dezmembramant al dreptului de proprietate.
Paratul va fi orice persoana inclusiv proprietarul.Aceasta actiune este prescriptibila in termenul general(30 de
ani).Spre deosebire de actiunea confesorie care este prescriptibila iactiunea negatorie este inprescriptibila extinctiv
sau prescriptibila achizitiv.

Dezmembramintele dreptului de proprietate


Sunt drepturi reale,principale asupra unui bun proprietatea altei persoane ce se constituie sau se dobandesc prin
transformarea unor elemente ale continutului juridic a dr.de proprietate catre o alta persoana.
Atributele dr.de proprietate apartin separate mai multor titulari formand prin aceasta separatie drepturi reale
distincte.
Dezmembraminte:dr.uzufruct,uz,abitatie,serviture,superficie,dr.real de folosinta.

Uzufructul
517 CC -dreptul ce are cineva de a se bucura de bunuri ce sunt proprietatea altuia intocmai ca proprietarul insa cu
datoria de a-i pastra substanta.
Titularul se mai numeste si uzufructuar ,el va stapani bunul si ii va culege fructele.
Proprietarul bunului ramane doar cu dr.de dispozitie(nuda proprietate)
Acest drept este opozabil erga omnes inclusiv nudului proprietar,este un dr.temporar,se stinge cel tarziu la moartea
uzufructuarului;in cazul in care titularul dreptului este o pers.juridica uzufructul nu poate dura mai mult de 30 de
ani.
Uzufructul se poate institui pe tot felul de bunuri mobile si imobile
In principiu cum una din obligatiile uzufructuarului este de a nu se atinge de substanta bunului si de-al restitui
proprietarului la expirarea uzufructului,el nu poate avea ca obiect bunuri neconsumtibile.
Prin exceptie uzufructuarul este obligat sa restituie proprietarului bunuri in aceiasi cantitate si aceiasi calitate si
valoare ca cele primite.
Uzufructul nu poate constitui bunuri proprietate publica.
518 C.C arata ca uzufructul poate fi instituit prin lege sau prin conventia partilor.Acestor doua moduri li se adauga si
uzucapiunea.In prezent in legislatia noastra nu exista nici o situatie de uzufruct-legal.
DREPTURILE uzufructuarului:
1.Sa ceara proprietarului predarea in folosinta a bunului(act.confesorie).
2.Sa foloseasca bunul,sa-I culeaga fructele fara a se atinge insa de substanta.
3.Sa cedeze beneficiile dr.de uzufruct
OBLIGATIILE uzufructuarului:
1.Inainte de a intra in folosinta:de a cere inventarierea bunurilor mobile ,constantatrea stari imobilelor,sa gaseasca
o CAUTIUNE(o persoana care trebuie sa se oblige alaturi de uzufructuar sa raspunda cu propriile bunuri in caz de
insolvabilitate a acestuia <un fel de girant>)
2.Dupa ce a intrat in stapanirea bunului uzufructuarul are se obliga sa foloseasca bunul ca un bun proprietar.El
trebuie sa instiinteze nudul proprietar despre orice atingeri,tulburari,urzupari aduse dr.de proprietate.Trebuie
deasemenea sa suporte anumite cheltuieli sau sarcini ale lucrurilor.
DREPTURILE nudului proprietar
1.Dreptul de a dispune de lucru respecand insa atributele ce apartin uzufructuarului
OBLIGATIILE nudului proprietar
De a nu-l stanjeni pe uzufructuar in exercitarea atributelor dreptului sau.
Stingerea dreptului:moartea uzufructuarului,expirarea conventiei,prin neuz,prin neexercitare dr.timp de 30 de
ani,prin pierderea bunului,renuntarea uzufructuarului,expropriere,abuzul de folosinta.
Uzul si abitatia
Sunt varietati ale dr.de uzufruct .Vor fi guvernate de dr.de la uzufruct cu exceptii:
La uz-titularul sau se poate folosi de lucru,ii poate culege fructele numai pentru el si familia lui.Acest drept este un
dr.real strict personal,el nu poate fi cedat sau inchiriat.
Abitatia este o varianta a uzului care se deosebeste de acesta prin obiectul sau care este o casa de locuit.Titularul
sau are dreptul sa locuiasca impreuna cu familia intr-o casa si aredreptul de a inchiria altei persoane doar partea din
casa pe care nu o foloseste.
In afara acestei exceptii dr.de abitatie nu poate fi nici cedat si nici inchiriat.
Prin legea 319/1944 a fost instituit un drept special in favoarea sotului supravietuitor care nu are locuinta proprie.
Dreptul de serviture
Art.576-o sarcina impusa unui fond pentru uzul si utilizarea unui imobil avand un alt stapan.
Caractere juridice:
Drept real,imobiliar caracter care rezulta din aceea ca se constituie numai in folosul si in sarcina unor imobile prin
natura lor.
Presupune existenta a 2 imobile care apartin unor proprietari diferiti.
Este un accesoriu al fondului urmand soarta acestuia.
Servitutea nu poate fi instrainata,urmarita, sau ipotecata separat (numai impreuna cu fondul dominant caruia ii
profita),are un carcater perpetuu,este indivizibila .Greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant.
Clasificari:
C.C clasifica serviturile:
1.Servituti naturale care se nasc din situatia locului
Ex: serviturea de scurgere a apelor naturale,serviturea de granituire,serviturea de ingradire)
2.Servituti legale
Acestea sunt cele referitore la despartirea santului comun,gardului comun,servitutea de trecere
3.Servituti stabilite prin fapta omului:servituti stabilite prin conventie,prin testament,prin prescriptie.
Servitutea de trecere(616 C.C)
Proprietarul a carui loc este infundat care nu are nici o iesire la calea publica poate reclama o trecere pe locul
vecinului sau pentru exploatarea fondului cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce i-ar putea
cauza.
Practica judiciara a stabilit ca pentru constituirea unuei servituti de trecere trebuie indeplinite anumite conditii:
-partile sa fie vecini
-reclamantul sa fie proprietarul unui loc infundat care nu are nici o iesire la calea publica
-trecerea sa se realizeze pe calea cea mai scurta care ar pricinui proprietarului fondului aservit cea mai mica paguba

Dreptul de superficie
Acesta este un drept real principal,dezmembramant al dr.de propritate ce nu este reglementat de C.C in vigoare.
Dreptul ce are o persoana numita superficiar asupra constructilor,executilor ori altor lucrari edificate pe terenul ce
apartine unei alte persoane ,teren asupra caruia superficiarul ar avea un drept de folosinta.
Suntem in prezenta suprapuneri a doua dr.de proprietate ce apartin la doi proprietari diferiti.
Dreptul de proprietate ce apartine titularului asupra terneului si dr.de proprietate ce apartine superficiarului asupra
constructilor,altor lucrari ce le-a facut pe acel teren.Alaturat acestor drepturi se suprapune dr.de folosinta pe care
superficiarul ,proprietar al constuctilor il are asupra terenului proprietatea altei persoane.
Dr.de superficie constituie o derogare de la regula 492 C.C potrivit cu care orice constructie,plantatie,sau lucru facut
pe pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi ale proprietarului acelui pamant pana se face dovada din
contra.
Dreptul de superficie este un drept real,imobiliar,perpetuu care dureaza atata timp cat exista constructia ,plantatia
si care nu se stinge prin neuz,este imprescriptibil.
Dreptul de folosinta asupra unor terenuri atribuit in conditiile legi 18/1991(legea fondului funciar)se pot atribui la
cerere in folosinta agricola pana la 5000 m de teren arabil de familie membrilor personalului de specialitate din
serviciile comunale in perioada in care lucreaza in localitate el sau familia sa.
Dr. de proprietate apartine administratiei comunelor,satelor,localitatilor.Proprietarul trebuie sa fie functionar
public.Acest drept se acroda numai la cere pe o perioada limitata.Se constituie prin acte administrative,individuale
si are un carcater personal.Se stinge prin decesul titularului,prin stingerea calitatii care a constituit la atribuirea
lui,prin plecarea din localitate,pntru neindeplinirea obligatiei de a cultiva terenul,proteja solul sau ca urmare a
exercitarii abuzive a dreptulul.
Se mai poate stinge atunci cand unitatea administrativ teritoriala pierde dreptul de proprietate ca urmare a
constituirii uneri persoane in baza legii18,in cazul exproprierii intemeiate pe legea 33,in cazul treceri terenului din
domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale in domeniul public.In aceste situatii titularul are dreptul la
despagubiri pentru investitiile facute pe acel teren cu acordul prealabil al proprietarului daca acestea au fost
cheltuieli utile.

MODURILE DE DOBANDIRE A PROPRIETATII(644/645 C.C.)

Proprietatea se poate dobandi prin:ocupatiune,traditiune,accesiune,succesiune,hotarare judecatoreasca.


Uzucapiunea sau prescriptia acizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau de dobandire a unui lucru prin
posedarea neintrerupta in timpul si in conditiile stabilite de lege.
Ea este perceputa alaturi de ocupatiune ca o proba absoluta a dreptului de proprietate.
Justificarile uzucapiuni:
In marea majoritate a cazurilor posesia corespunde dr.de proprietate ,dovada este greu de facut astfel ca
uzucapiunea suplineste aceasta dificultate de proba.
Nevoia de stabilitate si securitate a raporturilor juridice determina recunoasterea de efecte unei aparente posesii
indelungate de proprietate.
Apare ca o sanctiune impotriva vechiului proprietar care se manifesta neglijent cu bunurile sale.
Bunurile care pot forma obiectul uzucapiuni sunt reprezentate exclusiv de bunuri care se gasesc in circuitul civil
adica sunt bunuri alienabile.
Conditia de baza a uzucapiuni este POSESIA.
Uzucapiunea presupune o posesie utila,neviciata.1846 al.2 CC-posesia este definita ca detinrea unui lucru sau
folosinta de un drept,exercitata,una sau alta,de noi insine sau de altul in numele nostru.
Posesia este o stare de fapt in vreme ce proprietatea este o stare de drept.
Posesia are doua elemente:elementul material(“corpus”)si elemntul intentional(“onimus”)
Posesia nu se confunda cu detentia precara care presupune elementul material asupra lucrului nu si a elementului
intentional.
A dovedi posesia inseamna a dovedi ambelesale elem:corpus si animus. P art 1954, cc elem intentionat se
prezuma, in vreme ce corpus tr dovedit. Fiind un fapt material, elem material poate fi dovedit prin orice mijlok de
dovada:si prin martori si prezumtii. Tocmai pt ca este mai greu de dovedit elem intentional, au fost stab de legiuitor
2prezumtii care se compl reciproc, resp:

-prez de neprecaretate, p careia posesorul este presupus ca posed apt sine, sub nume de proprietar, daca nu este
dovedit ca a inceput a posed apt altul

-prez de neintervertirea titlului-p careia, cand posesorul a inc a posed apt altul se pp ca a conservat ac calitate, daca
nu ex proba contrarie

Calitatile posesiei

Pt a prof ef juridice, posesia tr sa fie utila, adica sa aiba an calitati, sau sa fie lipsita de vicii. Art 1847, cc arata cal
posesiei cerute pt a uzucapa, respective: p tr sa fie continua, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar. In cz
lipsei calitatilor posesiei, spunem ca este viciata.

Viciile posesiei

-discontinuitatea: pos e discontinua cand posesorul o exarcita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale.
Sarcina probei disc revine celui care o invoca. Caractere juridice viciu disc:este temporar(inceteaza daca actele de
srapanire revin regulate potrivit naturii lucrului); e absolut9poate fi inv de oricine)

-violenta:art 1851, cc precizeaza ca posesia este tulburata cand este fundamentata sau conservata prin acte de
violenta in contra saudin partea adversarului. Caract jur: viciu relativ9invocata doar de cel in contra caruia se
produce), v temporar

-clandestinitatea-art1947 cere ca pos sa fie publica(sa se exercite pe fata, asa cum ar exercita-o proprietarul). E
clandestine cand e ex pe ascuns de adversarul sau, pt ca acesta nu e in stare sa o cunoasca. E un v temporar si
relative.

-precaritatea: desi cc regl precaritatea printer viciile pos, in realitate precaritatea ins insasi lipsa posesiei. Ceea ce
este characteristic pt precaritate este f ca pos ii lipseste animus(elem intentional)-ins ca stapanirea este savarsita nu
pt sine, ci pt altul. In conceptia cc, precaritatea e un v absolut si perpetuu. Schimb prec in posesie se numeste
intervertirea posesiei,precaritatiiUzucapiunea pp in mod necesar o posesiu utila, deci neafectata de nici un viciu.
Simpla detentie precara, ori o posesie viciata, oricat ar dura in timp nu poate duce la dob dr prin uzucap.

Practica jud a stab ca chiriasul exercita o detentie precara, el nu poate uzucapa.

Mostenitorii aflati in indiviziune stapanesc bunurile unii pt altii9cat t se afla in indiv), motiv pt care nu pot dob propr
prin uzucapiune, pt ca pos lor are un character echivoc si nu poate fund dob dr de propr. Prin exc, daca unul din
mostenitori dem ca a inteles sa transf posesia din comuna in exclusiva, act in const uzucapiune ar fi admisa, pt ca se
justifica ca a intervenit o intervertire a posesiei.

Felurile uzucapiunii:

1. Uz de 30 ani(art1890, cc)
2. Uz de 10 pana la 20 ani(art 1985, cc)
1. Uz de 30 ani-posesorul tr sa faca dovada indepl a 2 cond:a. ca a posedat bunul in timpul prev de lege; b.
posesia a fost utila(neaf de vicii). F ca pos e utila se prezuma. Rezulta fara dubiu, ca in cz uzucapinunii de 30
ani, pos nu tre sa fie de buna cred, chiar si uzucap de rea cred fiind apta sa duca la dob propr prin uzucap.
2. Uz de 10 pana la 20 ani-conditii;a. pos sa se intemeieze pe un just titlu. Just titlu este, p art 1987, orice titlu
translativ de propr, precum vanzarea, schimbul etc. ceea ce este essential e ca ac titlu tr sa prov de la
altcineva decat adevaratul propr, caci daca ar proven de la adev propr, ar fi sufficient prin el insusi sa cond
la dob propr. In acest caz, modul de dob al propr. L-ar repr conventia. Cat priv cond de validitate al jt legea
deosebeste tilul nul si anulabil. T nul nu poate const niciodata baza uzuc. T anulabil poate fi invocate ca just
titlu imp unei pers, cu exc pers care are dr sa inv nul relat. Cand a expirat termenul in care se prescriere
actiunea, titlul anulab dev perfect valid si poate dev jt chiar imp celui care ar fi putut cere anularea. Practica
a stab ca poate fi inv ca jt conventia de comodat, de deposit, de locatiune, conv de imparteala, hot jud
declarative. Se cons ca poate const jt tranzactia, care desi declarative de drepturi, e asimilata actului
translativ. Certificatul de mostenitor nu poate fi inv ca jt. O alta cond-pos sa fie de buna cred=cred gresita a
posesorului care a crezut ca a dob bunul de la adevaratul propr. Este sufficient ca buna cred sa fi existat la
mom la care a dob bunul, fiind irrelevant f ca ulterior a avut reprezentarea ca a dob de la un neproprietar.

Retinem, ca, sub aspectul probatiunii, buna cred e prezumata, I t ce justul titlu tr dovedit.

Termenul este de 10 ani, daca adev propr locuieste in circumscriptia teritoriala a trib unde se afla imob si
este de 20 ani, daca adev propr locuieste intr-o alta circumscriptie decar cea in care se afla imobilul. Pt sit in care
adev propr locuieste un timp in circumscriptia trib in care se afla imob si apoi se muta, la nr anilor cat propr a locuit
in circumsc trib unde se afla imobilul, se adauga nr dublu de ani din ceea ce ramasese cat timp loc in circumsc altui
tribunal. De exp. Loc adev propr 6 ani in jud tulcea, dupa care se muta in cta. 8+6=14.

Modul de calcul al termenului uzuc: t se calc pe zile. Nu se ia in calcul ziua cand incepe sa curga, se ia in
calcul ultima zi a termenului.

Intreruperea prescr achizitive-are ca effect inlaturarea oricaror efecte ale posesiei anterior incepute.Poate
fi naturala si civila. Intr civila are aceleasi cz cu cele ale prescr ext.(….tre sa le invatam din Beleiu).

Intr naturala survine in 2 cazuri:a. cand posesorul este si ramane lipsit in decurs de un an de fol lucrului, fie
de adev propr, fie de o alta pers; b. cand bunul e declarant impr de lege. Lit de spec a stab ca in cz b, in real nu ne
aflam in fata unei intr a cursului prescr, ci e vb de o suprimare a ac institutiei. Exp tipic pt ac sit a fost repr de l 58 si
59/1974 prin care se dispunea ca ter nu puteau fii dob decat prin most legala. Inainte de ’89 a ex o unimitate de
pareri, ca prin ac 2 legi, a intervenit intr naturala a cursului prescr. Ulterior, a ex o controversa in doctrina si
jurispr:prima opinie: s-a sust ca de vreme ce, ter nu puteau fi dob prin uzuc, cursul prescr a fost interrupt; a doaua
op:atata vreme cat ter nu au fost scoase din circ civil, nu a intervenit o intr a cursului prescr, ci a av loc doar o
restrangere severa a a atributului dispozitiei juridice a dreptului. Un arg al ac opinii a fost Acela ca uzuc are la baza
pos, care e un fapt jur, iar cele 2 legi interziceau transf propr terenului prin acte jur. Practica a fost unificata, dup ace
in ian. 2006, icj, prin decizia nr4, a solutionat recursul in interesul legii si a stab ca, cursul prescr nu a fost interrupt.
Hotararile pron de icj sunt oblig pt toate instantele jud.

Doctrina a stab ca posesia exercitata in per in care au fost in vigoare cele 2 legi, este de natura sa cond la
dob dr de propr prin uzucap, indifferent daca termenul s-a implinit cat legile erau in vig sau dupa abrogarea lor.

Suspendarea cursului p achiz nu inlatura cursul timpului scurs inaintea cz de susp. Dupa incet cz de susp, prescr isi
reia cursul, adaugandu-se si timpul scurs inainte. Cz care det susp cursului:1. Cat t, cel imp caruia curge prescr e
impiedicat de o cz de forta majora e imp sa faca acte de intrer

3. Cat timp se afla in fortele armate aflate pe picir de razboi


4. 3. Intre parinti si tuture si cei aflati sub ocrot lor, intre curator si cei care ii reprezinta….cat
5. Nici imp celui lipsit de capac de ex, daca nu are repr lagal si nici imp celui cu cap de ex restransa daca nu
are cine sa-I incuviinteze actele
6. In t casatoriei intre soti

Jonctiunea posesiilor=adaugarea la termenul posesiei actuale a posesorului, a timpului cat lucrul a fost posedat de
autorul sau. E intotd posibila, ea repr o optiune, in s ca posesorul actual are de ales intre a incepe o noua pos, ori sa
invoce jonct pos in tem art 1860, cc.

Daca posesorul actual intelege sa se prevaleze de jonct posesiilor, el va cont pos autorului sau, cu toate calitatile si
viciile acesteia. Are un character facultative.

Prin autor in ac materie se intelege pers care, ca sic el care invoca uzucap nu este proprietar. Pt a opera jonct pos, se
cer intrunirea urm cond:

-sa fie vb de o pos utila, p-zisa, pt cad et precara nu poata unita cu posesia

-cel care invoca jonct sa fie successor in drepturi al autorului.

Cel care a uzurpat pos altcuiva, nu poate invoca jonct pos sale cu cea de la care a uzurpat bunul.

P art 1860, notiunea de successor in drepturi nu are acea semnificatie cu cea din material mostenirii. Poate invoca
jonct cel care a intrat in stap unui bun, preluand posesia de la autor in baza unei chitante de mana.

Efectele uzucapiunii

Princip ef al uzucap este Acela ca posesorul devine titular al dr de propr sau al altui dr real, aupra bunului
posedat in t si in cond prevaz de lege. Efectul este retroactive, in s ca uzucapantul va fi cons proprietar, nu din mom
implinirii termenului, ci chiar din ziua in care a inceput posesia.

Uzucap poate fi invocate, atat pe cale de actiune, cat sip e cale de exceptie. Legea dispune in mod
neechicoc(art1841,cc) ca uzucap nu poate fi invocate din oficiu, deci ef uzucap nu se produce de drept. Daca se
constata uzucap, act in revendicare a vechiului proprietar va fi respinsa pt ca uzucap repr un mod de dob al propr,
dar si o sanctiune a fostului proprietar, care prin pasivitatea lui a lasat timp indelungat ca bunul sa se afle in posesia
unei alte pers care s-a comportat ca adevarat proprietar.
Act in constatarea uzucap va fi promovata in contradictoriu cu fostul proprietar, iar hot pronuntata in
contradictoriu cu acesta.
Daca adevaratul propr introd act in rev dupa 30 ani in care bunul a fost posedat de catre tertul parat,
acesta poate invoca uzucap pe cale de exceptie.
Renuntarea la prescr achizitiva
Beneficiarul uzucap poate sa renunte la efectele acesteia, dar numai dupa implinirea ei. Renuntarea poate
fi expresa sau tacita, dare a tr sa rezulte dintr-un fapt neechivoc.
Actiunile posesorii

Cadrul de regl a act pos e repr de at 674, 676, cpc. Def act pos ca fiind act pusa la indemana posesorului pt a apara
posesia ca stare de fapt imp oricarei tulburari, pt a mentine ac stare, ori pt a redobandi posesia pt cand ac a foat
pierduta.ceea ce a specific act posesorii este f ca ,, prin ac nu se pune in discutie dovada dr de propr si tocmai prin
aceasta ele se deosebesc de act petitorie in revendicare.

Act pos comporta 2 forme:-generala(in complangere)

-speciala(in reintegrare)

1. act pos gen e aceea prin care se urmareste incetarea oricarei tulburari a posesiei de natura sa impiedice exercitiul
liber si efectele jur ale posesiei. Ac act implica intrunire a a 3 cond:-sa nu fi trecut un an de la tulburare sau
deposedare

-reclamantul sa faca dovada ca anterior tulb/depos a stapanit bunul cel putin 1 an

-posesia reclamantului sa fie o pos utila, neviciata, deci sa fie intr cer art 1946-1847, cc.

Art 676, cpc, prevede posibilitatea, in mod exceptional, ca act posesorie sa poate fi fol si de detentorul precar. Spre
exp, chiriasul poate intent o act posesorie pt apararea folosintei bunului, afara de cz cand, cel din partea caruia vine
tulburarea este proprietarul. In ac caz, el nu are deschisa act posesorie, ci, ev, o act desprinsa din contract.

2.Act pos speciala este specific apt apararea pos, at cand, tulburarea, depos s-a prod prin violenta si urmareste
restab sit anterioare. Spre deoseb de act in complangere, se cere intrunita o sg conditie, resp aceea sa nu fi trecut
un an de la tulb/depos. Se accepta si in ac caz, idea ca act poate fi prom si de det precar, dar nu imp proprietarului.
Violenta poate fi fizica sau morala, de o an intensitate, a carei apreciere va fi real de instant, in rap de contextual
circumstantial, cu luarea in cons a mai multor factori(varsta, nivel de preg etc).

Utilizarea act pos nu e conditionata de ex vreunui titlu de propr, ci doar de dovedirea faptului posesiei. Sarcina
probatiunii este mult simplificata fata de petitoriu, de aici si avantajele. In cz in care propr opteaza si introd o act
posesorie care ii este respinsa, nimic nu-l impiedica sa promoveze ult o act in revendicare pt ca nu I se poate opune
autoritatea de lucru judecat. Legea rec posibilitatea utilize act posesorii sip t titularii unor servituti continue si
aparente. Nu are deschisa ac cale mostenitorul, imp unui alt comostenitor cu priv la un bun aflat inca in indiviziune
pt ca in ac cz, pos nu e utila, ci echivoca.

Caracterele juridice

Ac act pos sunt act reale, sic a regula, ocrotesc posesia bunurilor immobile si dr reale susceptiibile de a fi obtinute
prin uzucapiune. In ceea ce prin bunurile mobile, se aplica regula consacrata de art 1909, al 1, cc, posesia de buna
cred valoreaza proprietate. De aceea, in material bun mobile, se spune ca, in regula, posesoriul se confunda cu
petitoriul sau este absorbit de petitoriu. Prin exceptie, act in revendicare poate fi intentata si in material bunurilor
mobile, cand posesorul e de rea cred s-au bunul a fost gasit la hot sau la gasitor.

Publicitatea dobandirii dr reale mobiliare

In principiu, in material actelor juridice opereaza princip relativitatii efectelor acestora, adica sunt vizate doar partile
si succesorii lor. Tuturor celorlalte pers, care nu sunt parti, nu le sunt opozabile efectele unor conventii la care nu au
participat.

Pb imob face actul jur opozabil erga omnes.

Pb imob desemneaza totalitatea mijloacelor jur prev de lege, prin care, se det sit materiala si juridical a bunurilor
immobile, in mod public, prin register special tinute de autoritatile statale, in vederea ocrotirii intereselor titularilor
de dr reale imob si cele legate de asig circulatiei lor in cond legii.

In prez sist de pb imob este bazat pe cartile funciare. In feb 1996, a fost ad legea 7/1996 a cadastrului sip b imob,
care a intrat in vig in iunie, 1996. Legea a sufwrit numeroase modif prin ord de urgenta, dar si prin legea 247/2005
in urma careia, legea 7 a dob o noua numerotare.

Anterior legii 7/1996 existau 2 sist de pb imob:1. Sist de inscriptiuni si transcriptiuni;2.sist bazat pe cartile
funciare(opera in trans, banat si Bucovina de nord).

In reg de inscr si transcr ex 2 feluri de inregistrari:1.transcrierea=copierea integral a actului. Practice, registrele de


transcriptiuni constau in mape in care se depuneau copii de pe acte, in ordinea cronologica a efectuarii lor.
2.Inscrierea, pp consemnarea, reprod unor parti sau clause de actele jur prin in genere la…..si ipoteci. Ac sist se
numea sist pb personale, pt ca evidenta instrainarilor imob si a consti tuirii de dr reale se face ape personae, iar nu
pe immobile.In sist 2 evid se tinea p immobile, iar nu pe personae.Reglem sist bazat pe carte func era dat de decr
lege 115/1938.

Cartea func era f dintr-un titlu si 3 parte: p.1 cupr descrierea imobilului. P2 cupr foaia de propr, cupr inscrierile priv
la dr de propr. P3 cupr inscrierile prin la sarcinile cu care era grevat imobilul.

Pb imob in sist legii 7/1996. Cadastrul general este un system general si obligatoriu de evidenta tehnica, economica
si juridica, prin care se real identificarea, reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor imob de pe intreg ter
tarii, indif de dest lor si de proprietar.

Aspectele jur.Cartile funciare pot fi cercetate de orice pers interesate, la cerere; orice pers interes poate obt
certificate, extrase, planuri. In reg l 7/96, evid cadastral-jur se tine atat pe immobile, cat sip e persoane.

Partea 1 din cf priv foaia de avere-descrierea imobilului.

Partea 2=foaia de proprietate in care se fac inscrierile priv la dr de propr(numele proprietarului, actul sau faptul jur
ce constituie titlul, act priv la dr de propr)

Partea 3 e foaia de sarcini, in care se fac mentiuni priv la sarcinile ce greveaza imob si la dezm propr.

Inscrierile in cartea func sunt de 3 feluri:1.intabularea, 2.inscrierea provizorie, 3. Notarea

Sunt supuse intabularii dr de propr si celelalte dr reale as unui imobil. Nu sunt supuse intab dr prov din succesiuni,
din vanzare silita, din uzucapiuni, cele dob prin ef legii, prin hot jud sau prin expropriere. Intab sunt definitive.
Inscrierea prov se poate face at cand dob unor dr reale este afectata de o cond, sau cand, hot jud pe care se
intemeiaza nu este definitive si irevocabila.

Notarea are ca obiect mentionarea unor fapte sau rap jur strans legate de dr intabuklate sau ment unor dr
personale. Not se real in scop de informare.

Act de carte func:1. In prestatie tabulara,2. In rectificarea inscrierilor de carte func

1.Act prin care reclamantul cere obligarea paratului sa-I predea inscrisul necesar inscrierii. Este o act
imprescriptibila, o act care vizeaza o oblig de a face, si care va fi intentata imp celui care a constituit sau a transmis
un dr real, dar nu preda inscrisul constatator care este necesar pt intabulare.

2. Se introduce de orice pers interesata, at cand cuprinsul cartii funciare nu corespunde in privinta inscrierilor cu sit
juridical reala a bunurilor. Rectificarea inscr in cartea func se poate real in 2 modal:a. pe cale amiabila, pr….b. prin
hor jud def si irev. Nu confundam rectificarea insc in cartea func cu operat de modif in carte func care se real cu
privire la aspect tehnice, care nu afecteaza esenta dreptului. De asemenea, nici operat de resctif, nici cea de modif
nu se confunda cu indreptarea simpleklor erori material, care se real fie la cerere, fie din oficiu. Si act in rectif de
carte func este in principiu imprescritibila-act e prescr in 10 ani, at cand este intro imp tertelor persoane care au
dob bunul cu buna cred, cu titlu gratuit, cu exceptia cz in care dr material la act pe fond s-a prescris mai inainte.

Nu confundam modalitatile dob dr de propr.!!!!!!!!!!!!!!!!!

Alte mod de dob a propr-1.traditiune=predarea materiala a unui bun; opereaza –in cz darurilor manual si al act
titlurilor de valoare la purtator sau nenominative.

2.Ocupatiunea=luarea in stapanire a unui bun care nu apartine nimanui.exp:vanatul sau pescuitul capturat
in cond legii.
3.hotararea judecatoreasca-relevanta este hot prin care instant in tem art 1073, cc, cu referire la 1077 cc
suplineste consintamantul uneia din parti la incheierea actului.