ENE M.

MARIANA

Anul I, grupa AP.1.1.03

Forma de învățământ: ZI Regim ID

ACCESUL LIBER LA JUSTITIE

Natura juridica a dreptului de acces la justitie

In incercarea de a defini dreptul de acces la justitie, putem afirma ca acesta reprezinta

facultatea oricarei persoane de a introduce, dupa libera sa apreciere, o actiune in justitie , si
obligatia corelativa a statului de a se pronunta asupra acestei actiuni, prin intermediul instantei
competente. Prin urmare – din punct de vedere al naturii juridice – dreptul de acces la justitie
apare ca o libertate individuala.

Conform opiniei unanime a doctrinei, accesul liber la justitie este un drept fundamental avand
ca principala consecinta faptul ca marja de apreciere a statelor in ceea ce priveste o eventuala
ingerinta este foarte restransa.

Accesul la justitie, in Romania, se bucura de o dubla consacrare: atat la nivel constitutional –

in art. 21 din Constitutie, cat si la nivel conventional – in art. 6 din C.E.D.O (text care face parte
din dreptul intern odata cu ratificarea sa).

Avand in vedere faptul ca art. 6 din Conventie nu enunta expresis verbis dreptul de acces la
justitie, s-a pus intrebarea daca acesta este garantat doar intr-o procedura pendinte. Problema a
fost analizata cu ocazia unui litigiu iar Curtea a afirmat ca dreptul de acces la un tribunal
constituie un element inerent tuturor garantiilor procedurale prevazute de Conventie.

Daca textul s-ar aplica numai cu privire la o procedura deja angajata in fata unui tribunal,
statele ar putea suprima jurisdictiile sau ar putea sustrage competentei acestora solutionarea
anumitor categorii de litigii civile. Care ar mai fi finalitatea garantarii unui astfel de drept, in
cadrul unei actiuni civile in curs, daca persoanele nu ar putea introduce o astfel de actiune?
 Astfel, in conceptia Curtii, lipsa accesului la justitie echivaleaza cu ineficacitatea tuturor
celorlalte garantii de procedura, intrucat ele se grefeaza pe liberul acces la o instanta. „Echitatea,
publicitatea si celeritatea unui proces nu mai prezinta niciun interes in absenta insasi a
procesului”

Caracterele dreptului de acces la justitie

Pentru a garanta dreptul de acces la justitie, statele trebuie sa confere acestui drept doua
calitati: efectivitate si accesibilitate.

Garantarea efectivitatii se realizeaza prin instituirea unor tribunale cu o competenta de plina

jurisdictie, care sa permita transarea cauzei pe fond, atat sub aspectul starii de fapt, cat si sub
aspectul starii de drept.

Accesibilitatea este asigurata prin acordarea de facilitati rezonabile, de drept si de fapt,

oricarei persoane, pentru a putea accede la instanta.

Efectivitatea accesului la justitie implica urmatoarele aspecte:

- Accesul la justitie trebuie sa fie eficace, ceea ce presupune ca statul trebuie sa permita
accesul la justitie oricarei persoane pentru ca aceasta sa isi poata satisface interesele pe
care le-a urmarit prin introducerea actiunii;
- Statele au obligatia de a acorda tribunalului o competenta de plina jurisdictie;
- Statele au obligatia pozitiva de a asigura in mod real posibilitatea oricarei persoane de a-
si sustine cauza in fata unui judecator.

In stransa legatura cu dreptul de acces efectiv la justitie se afla principiul securitatii

raporturilor juridice civile. Potrivit acestui principiu, o hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila poate sa fie repusa in discutie numai in circumstante absolut exceptionale. Daca
solutia nu ar beneficia de nicio garantie ca va ramane definitiva, intreaga procedura judiciara ar fi
inutila.

Mai mult decat atat, statele au obligatia de a garanta executarea deciziilor judecatoresti.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis fara rezerve ca dreptul de acces la justitie
implica si dreptul de a obtine executarea silita, daca este cazul, a hotararilor instantei. Astfel,
intr-o cauza dedusa judecatii, Curtea a retinut incalcarea art. 6 de catre statul roman, pentru ca
autoritatea de stat ce detine imobilele a refuzat sa puna in executare o hotarare judecatoreasca
prin care a fost obligata sa restutie o casa aflata in proprietatea sa, pe motiv ca este inchiriata
unui strain, ce beneficiaza de imunitate de jurisdictie. Curtea europeana a stabilit ca motivul
invocat de autoritatile romane nu putea fi socotit valabil avand in vedere ca acel contract urma sa
ajunga la termen si ca nimic nu impiedica statul sa transfere proprietatea bunului, chiar asa
inchiriat cum era (CEDO, hot. Hirschhorn contra Romania din 26 iulie 2007).

Caracterul non – absolut

Existenta unei limitari a dreptului de acces la justitie este unanim recunoscuta la nivelul
jurisprudentei europene . Aceste limitari au rolul de a garanta exercitarea normala a liberului
acces la justitie. Avand in vedere ca este vorba de limitari aduse unui drept fundamental, acestea
pot face doar obiectul unei legi sau a unui act asimilabil legii, aspect prevazut la nivel
constitutional, in art. 53.

Limitele exercitarii dreptului de acces la justitie sunt numeroase si privesc in general:

conditiile de forma, conditiile privind termenele, conditiile cu privire la taxe ori alte sume de
bani necesare deschiderii procedurii, conditiile relative la existenta unor imunitati, conditiile cu
privire la obligativitatea unor proceduri prealabile s.a.

Conditii privind termenele – este admisibila instituirea unor termene de prescriptie ori de
decadere pentru sesizarea unei instante. Stabilirea unor astfel de termene are ca finalitate
importanta tocmai garantarea securitatii juridice, prin punerea oricarei persoane la adapost de
plangeri tardive, precum si prin preintampinarea erorilor judecatoresti, in situatia in care
instantele ar fi nevoite sa se pronunte asupra unor evenimente indepartate in timp si greu de
probat.

Cu toate acestea, Curtea a afirmat ca ingerintele in dreptul de acces la justitie trebuie sa

respecte conditii privind proportionalitatea, statele avand obligatia sa instituie termene de
prescriptie speciale pentru litigiile care produc consecinte importante.
 Pe langa cerinta proportionalitatii, termenele trebuie sa fie si rezonabile pentru ca
persoanele in cauza sa aiba un timp suficient – raportat la caracteristicile fiecarui tip de litigiu
– pentru a actiona.

Dreptul de acces la justitie al inculpatului cunoaste o acceptie diferita fata de ideea comuna de
acces la justitie. Gratie acestui drept fundamental care ii este recunoscut, inculpatul se bucura
atat de dreptul la initiativa cat, mai mult, de dreptul ca orice acuzatie indreptata impotriva sa sa
isi gaseasca finalul in fata unei instante Este inadmisibil ca o persoana sa fie condamnata penal
in lipsa unui proces in cadrul caruia sa se stabileasca vinovatia sa.

Cu toate acestea, nici accesul la justitie al inculpatului nu este nelimitat. Exista cazuri in care
inculpatul, din considerente de ordin moral, ar avea interesul sa isi dovedeasca nevinovatia chiar
daca nu a fost condamnat. De exemplu, atunci cand o persoana este achitata ca urmare a faptului
ca infractiunea de care fusese acuzata a fost dezincriminata, legea nu ii permite acesteia sa
solicite un proces in care sa isi demonstreze nevinovatia.