UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZARE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
ANUL I – ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

PROFESOR – ANA RĂDULESCU

STUDENT – ELENA GEANINA BÎZARAN (MATEI)

VALORI ȘI PRINCIPII ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Valoarea serveşte ca bază orientativă pentru mai multe norme sociale. Asistenţii sociali
se confruntă zilnic cu nevoia de a lua decizii morale, asistentul social trebuie să știe cum să
acționeze în viața individului/beneficiarului/clientuli/grupului astfel ca metoda de lucru aleasă să
nu fie impusă și să se potrivească corect în acea situație. Asistentul social trebuie să cunoască
bine valorile profesiei, de asemenea să-şi clarifice la fel de bine valorile personale, pe care să le
raporteze la valorile profesiei, societăţii. Valorile profesiei de asistență socială se bazează pe
promovarea demnității umane, bunăstare și corectitudine socială.

Valorile care m-au determinat să urmez cursuri de specializare în profesia de asistent

social sunt: răbdarea, grija față de persoanele din jur, solidaritatea, flexibilitatea. Pe lângă aceste
valori, mă motivează genul de activitate care îmi dă posibilitatea de a luca diferit de la un caz la
altul.
Personalul din domeniul asistenţei sociale îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
statutul profesiei, al dispoziţiilor Codului Muncii, precum şi al altor dispoziţii legale, după caz.

Principiul abordării ne discriminatoriu și egalitatea de șanse – acest principui se

referă la faptul că asistența socială este destinată fiecărui beneficiar/client indiferent de sex,
vârstă, statut social, nivel educațional, religie, naționalitate, stare de sănatate.
La acest capitol personal cred că un bun asistent social știe să comunice eficient,astfel
încât să se facă înțeles de toate ființele cu care interrelaționează .
În practică am descoperit că petru a comunica eficient am nevoie de un set de aptitudini
care includ: comunicarea nonverbală; capacitatea de a-mi stăpâni stresul de moment; de a
înțelege și gestiona emoțiile de moment, ale mele și ale celui cu care comunic; de a asculta
activ; de a spune ce gândesc fară a lovii demnitatea mea sau a celui cu care comunic; să-mi
adaptez vocabularul în funcție de nivelul beneficiarului .
 Confidențialitatea– informațiile referitoare la beneficiar se vor păstra cu
confidențialitate și vor fi comunicate altor persoane doar cu acordul beneficiarului sau al
tutorelui.
Excepție de la această regulă fac cazurile când trebuie comunicat diagnosticul către
medical specialist/psiholog. Sau sau în temeiul unui act motiv legitim prevăzut de lege.

Principiul autodeterminării – asistentul social încurajează beneficiarul/clientul să

participle la definirea problemei, stabilirea priorităților și alternativelor de intervenție și pentru a
decide cum utilizează resursele personale, identifică și dezvoltă punctele forte.

În acelaşi timp, principiul autodeterminării nu înseamnă abandonarea beneficiarilor,

diminuarea responsabilităţilor , lipsa îndrumări. Asistenţii sociali, care respectă principiul
autodeterminării, mai degrabă ghidează activ decât conduc coercitiv procesul de asistenţă. Deşi
nu trebuie să influenţeze alegerea făcută de beneficiar/client, asistentul social trebuie să-şi
expună opiniile, gândurile în formă de informaţii, cunoştinţe cu privirela posibilităţile de
rezolvare a problemelor. Să-şi prezinte punctul de vedere, sugestiile, experienţa nu pentru a
determina beneficiarul într-o anumită direcţie, ci ca o sursă suplimentară de informare pentru
procesul de identificare a alternativelor în luarea deciziilor. Asistentul social trebuie să aducă la
cunoştinţa beneficiarului că acestea sunt doar o parte din experienţa socială şi că el nu deţine
„monopolul cunoştinţelor”, iar părerile lui nu reprezintă un principiu obligatoriu de urmat. În
felul acesta, autodeterminarea persoanei asistate se va realiza prin participarea activă atât a
beneficiarului, cât şi a asistentului social.

Plecând de la celebra piramidă lui Abraham Maslow în care se regăsesc cele cinci tipuri
de nevoi specifice. Pe primul nivel se regăsesc nevoile fiziologice fără satisfacerea acestei nevoi
omul ar înceta să existe. Următorul nivel fiind dedicat nevoilr ce țin de siguranța personală are
legatură cu satisfacerea nevoilor fiziologice dar este mai mult de atât reprezintă nevoia de
siguranță financiară, singranța fizică, teama de a nu fi agresat. Al treilea nivel este asociat
nevoilor sociale, de apartenență – ființa umană simte nevoia de a intra în relații cu alte ființede a
fi încadrați în grupuri sociale extinse. Pe nivelul al patrulea, Maslow plasează nevoia de
recunoaștere socială, încrederea în sine, respectul de sine- lipsa respectului poate da naștere cu
vremea la sentimente de inferioritate, transformate în complex de inferioritate. Ultimul nivel este
dat de nivelul autorealizării, dezvoltării personale în această categorie pot fi încadrate hobby-
urile.

În baza celor relatate cred că orice ființă într-un moment al vieții, în masură mai mică
sau mai mare a fost vulnerabilă și a avut nevoie de asistența socială.