Sunteți pe pagina 1din 2

“ECONOMIA INTR-O LECTIE”

Recenzie

Capitolul I – “ Lectia”

1.

In stiintele economice se intalnesc mai multe erori de gandire decat in orice alt
domeniu de studiu cunoscut omului. Fiecare grup are interese antagoniste fata de cele ale
tuturor celorlalte grupuri. In timp ce de unele efecte ale politicii de stat va beneficia, pe
termen lung, toata lumea, de altele va fi avantajat un singur grup, in defavoarea tuturor
celorlalte. Grupul avantajat va angaja cele mai bune minti care exista pentru a si dedica
tot timpul sustinerii pledoariei sale.
Un al II-lea factor important ce da nastere la erori economice in fiecare zi consta
in tendinta permanenta omului de a vedea doar efectele imediate ale unei anumite politici,
sau numai efectele acesteia asupra unui anumit grup si de a desconsidera efectele pe
termen lung. Aceasta reprezinta eroarea omiterii consecintelor secundare.
In aceasta consta diferenta dintre o teorie economica buna si una proasta. Oamenii
considerati astazi economisti straluciti au desconsiderat economisirea, recomandand
risipa la scara nationala drept calea spre salvare economica.
Secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele immediate,
ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici, el consta doar in descifrarea
consecintelor acelei politici nu numai asupra unui grup, ci asupra tuturor.

2.

Cand luam in considerare o politica, nu trebuie sa ne concentram numai pe


rezultatele sale pe termen lung asupra comunitatii in amsamblul ei. Aceasta este greseala
facuta deseori de catre economistii clasici.
Eroarea actuala cea mai frecventa este cea care apare iar si iar in aproape orice
discutie pe probleme economice, erorea cuprinsa in mii si mii de discursuri politice si
care consta in analizarea efectelor pe termen scurt ale strategiilor asupra unor anumite
grupuri si ignorarea sau minimalizarea efectelor pe termen lung asupra comunitatii in
ansamblul “Noii” econamisti felicita, considerand aceasta drept un mare pas inainte fata
de metodele economistilor clasici sau “ortodocsi”, pentru ca cei dintai iau in considerare
efectele pe termen scurt pe care ultimii le ignorau adesea.

3.
Remarcam adesea ca economistii mediocri isi prezinta in fata publicului mai bine
isi prezinta economistii buni, adevarurile lor. Principala cauza consta in faptul ca
demagogii si economistii mediocri prezinta jumatari de adevar. Ei vorbesc doar despre
efectul imediat cel unei politici propuse sau despre efectele acesteia asupra unui singur
grup. Cea mai mare parte a auditoriului gaseste greu de urmarit acest sir de rationamente,
se plictiseste si nu mai ete atenta. Economistii mediocri se folosesc de aceasta
incapacitate si lene intelectuala asigurand auditoriului ca nici macar nu trebuie sa incerci
sa urmaresti rationamentul sau sa-i judeci meritele intrucat este doar “clasicism” sau
“apologie a capitalismului” sau orice alt termen compromitatorcare ar putea sa li se para
lor mai eficaci.
Prin intermediu exemplelor putem invata cum sa deprindem sis a evitam erorile.

Capitolul II – “Geamul spart”

Ni se da un exemplu in care un baiat sparge cu o caramide geamul unei brutarii


dupa care fuge. Lumea se aduna si discuta despre cioburile de sticla raspandite pe paine si
placinte. Cativa spun ca tot raul este spre bine si anume: gemgiul are de lucru. Costul
unui geam este de 250 $. Geamgiul va avea cu 250 $ mai mult peantru a putea plati altor
negustori, iar acestia vor avea cu 250 $ mai mult de cheltuit in alta parte.
Din exemplul de mai sus reiese ca oamenii vad doar ceea ce le apare diresct in
fata ochilor.

Capitolul III – “Binefacerile distrugerii”

Unii economisti sustin ca pe vreme de razboi o ducem mult mai bine decat in
vreme de pace. Ei sustin ca numai razboiul ajuta la realizarea unor “miracole ale
productiei”. Cererea economica efectiva presupune nu numai nevoia, ci si o putere de
cumparare corespunzatoare . descoperirile si progresele tehnologice din timpul razboiului
pot sa duca la cresterea productivitatii individuale sau nationale. Razboiul distruge
capitalul acumulat.

Capitolul IV – “Lucrarile publice inseamna impozite”

1.

Toate cheltuielile publice ajung in cele din urma sa fie acoperite din veniturile
obtinute prin impozite; inflatia insasi este doar o forma incorecta de impozitare. Unele
investitii publice sunt necesare pentru asigurarea serviciilor publice de baza.

2.

Marile avantaje