Reflexia si Refractia

Strejea Catalina

Optica este o ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele

luminoase. Lumina, ca și fenomenele la care participă aceasta au fascinat
oamenii din cele mai vechi timpuri. Lumina este un fenomen ondulatoriu, iar
caracterul ondulatoriu al acesteia a fost recunoscut abia la începutul secolului
al XIX-lea, când Th. Young a demonstrat fenomenul de interferență a luminii ca
un fenomen tipic ondulatoriu.

Sursa de lumină este un corp care poate emite lumină, ca urmare a unor
fenomene fizico-chimice care se produc în interiorul său. Raza de lumină este
drumul urmat de lumină în spațiu, între sursă (emițător) și receptor. Două sau
mai multe raze de lumină formează un fascicul de lumină.
Fasciculele de lumină pot fi convergente, divergente sau paralele. Această
particularitate este esențială pentru tot ceea ce înseamnă corpuri de iluminat
fie că sunt fixe sau mobile, mai ales când este vorba de o iluminare
profesională, dincolo de cea ambientală sau de interior.

Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii

la suprafata de separare a doua medii,lumina intoracandu-se din mediul in care
a venit. Este fenomenul ce apare la suprafata de separare intre doua medii
optice. Reflexia poate fi dirijata (ca in cazul oglinzilor, utilizate inclusiv in
aparatele foto reflex), sau difuza (reflexia se face in toate directiile, ceea ce
permite vederea lor si inregistrarea in fotografii).
1)Raza incidenta, raza reflectata si directia normala la suprafata de separare,
sunt coplanare .

2 )Unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie

Reflexia totala este fenomenul fizic prin care o unda luminoasa este reflectata
intr-o alta directie in momentul in care ea ,, loveste’’ un anumit spatiu.

Lumina se reflectă într-o singură direcţie când întâlneşte o suprafaţă

netedă, iar când întâlneşte o suprafaţă neregulată, se reflectă în mai multe
direcţii, fenomen numit difuzia luminii.

Refracția luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a

luminii, atunci când străbate suprafața de separare dintre două medii
transparente. Refracția este fenomenul din spatele curcubeului, ori a mirajelor
care apar, de exemplu, în deșert, atunci când temperatura aerului variază
foarte rapid cu înălțimea.

În mod similar, pozițiile reale ale astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai
ales atunci când aceste astre se văd aproape de orizont: ele se refractă
progresiv din cauza dependenței indicelui de refracție al aerului de altitudine
(în principal prin intermediul presiunii). Așa se explică și variația discontinuă a
poziției și formei Soarelui atunci când apune ori răsare.
Straturile de aer atmosferic, având temperaturi diferite, au indici de refracţie
diferiţi. Mirajele optice apar and datorită refracţiilor succesive şi reflexiei totale
a luminii pe straturile de aer cu temperaturi diferite.

In concluzie, corpurile asupra carora cade lumina determina: reflexia, refractia.