COMERŢ ELECTRONIC – SCURT ISTORIC

Sensul noţiunii de comerţ electronic s-a modificat în ultimii 50 de ani. La origine, se

referea la realizarea tranzacţiilor comerciale pe cale electronică, folosindu-se în acest sens
tehnologiei Electronic Data Interchange (EDI). Aceastea a fost introdusă în anii ’60 ai
secolului trecut, servind la transmiterea pe cale electronică a documentelor comerciale cum ar
fi: facturi şi ordine de cumpărare.

Electronic Data Interchange (EDI) este un instrument utilizat în special în comerţul

B2B, pentru a realiza schimbul de date între firme, într-un format standard pentru tranzacţiile
comerciale, unanim acceptat. Acest schimb se realizează în mod automat, direct între
calculatoarele firmelor implicate în tranzacţie. EDI conţine un set de standarde despre modul
în care trebuie structurată informaţia transmisă între firme, organizaţii, entităţi
guvernamentale etc.

La început , fiecare firmă folosea un standard propriu de formatare a datelor. De abia în 1979
American National Standards Institute (ANSI) a introdus un standard numit ASC X12,
adoptat şi folosit pe scara largă în S.U.A începând cu 1984.

Dezvoltarea sistemului de plăţi prin card bancar şi creşterea numărului de utilizatori, cât şi
realizarea tranzacţiilor bancare prin telefon apărute în anii 70 ai secolului trecut, sunt
elemente componente ale tehnologiei Electronic Funds Transfer (EFT) considerată de
asemenea ca fiind o formă de comerţ electronic.

În prezent, transferul electronic de fonduri (Electronic Funds Transfer) este un instrument

financiar ce reuneşte toate tipurile de tranzacţii efectuate electronic, prin intermediul tehnicii
de calcul. El include:
 Tranzacţiile iniţiate de posesorii de carduri
 Plăţile efectuate prin sisteme electronice de plăţi

Un alt moment semnificativ în dezvoltarea comerţului electronic este considerat apariţia

teleshoppingului. Acest termen a fost introdus în 1979 de britanicul Michael Aldrich, el fiind
inventatorul tranzacţiilor în timp real realizate prin intermediul televizorului şi a unui terminal
videotex conectat la o linie telefonică. În prezent această tehnologie este scoasă din uz, ea
fiind o precursoare a on-line shopping-ului.

În 1981 firma Thomson Tour Operations

(în prezent Thomson Holidays) a utilizat
tehnologia inventată de Aldrich pentru a
rezerva servicii turistice., fiind prima
atestare a unui sistem de tranzacţii B2B
funcţional. Sistemul utilizat, denumit
CARS (Computerised Agent Reservation
Service) realiza tranzacţiile prin linia
telefonică prin terminalele folosite fiind
un televizor şi un echipament videotex.

În 1982, în Franţa, PTT (Poste, Fig. 1. Terminal Minitel

Sursa: http://www.minitel.com/terminaux_public.htm
Téléphone et Télécommunications) a
introdus serviciul Minitel considerat ca fiind cel mai reuşit serviciu on-line înainte de apariţia
World Wide Web-ului. Era un serviciu videotext accesibil prin linia telefonică, ce a permis de
la început realizarea cumpărăturilor on-line, rezervarea şi achitarea biletelor de tren sau de
avion, consultarea indicilor bursieri şi a preţului acţiunilor, trimiterea şi recepţionarea de
mesaje prin intermediul unei căsuţe poştale etc.

Primul sistem de tranzacţii B2C din lume a fost cel introdus în 1984 de Gateshead SIS şi
Tesco.Primul cumpărător on-line a fost d-na Jane Snowball, în vârsta de 72 de ani, din Anglia
tranzacţia având loc în mai 1984. Sistemul a introdus un coş de cumpărături on-line (Online
Shopping Basket), redenumit mai târziu cărucior de cumpărături on-line (Online Shopping
Trolley).

Fig. 2. Sistem videotex folosit la primele tranzacţii B2B şi B2C

Sursa: http://www.aldricharchive.com/downloads/Teleputer%20Series.pdf

În 1987 firma SWREG a creat primul magazin on-line de software din lume. Utilizatorii săi
puteau folosi software-ul şi shareware-ul oferit de firmă pentru a-şi vinde produsele on-line.

În 1989 firma Peapod LLC a început să ofere un serviciu on-line de livrare a produselor de
băcănie, ce puteau fi achiziţionate printr-un calculator personal conectat la reţeaua telefonică.
Serviciul nu era disponibil pe întregul teritoriu al S.U.A. ci doar în Chicago, San Francisco,
Houston şi Columbus.
În 1990, cercetătorul Tim Berners-Lee (de la CERN) a propus o crearea unei reţele de
informaţii ce urma să aibă la bază limbajul HTML(hypertext mark-up language ). Navigarea
în această reţea urma să se realizeze prin intermediul unei interfeţe simple numite browser,
fiind folosită o arhitectură client-server. Acestă reţea a denumit-o World Wide Web.

Faptul că în 1991 organizaţia National Science Foundation (NSF) a ridicat interdicţia ca

reţeaua NSFNet să fie utilizată în scopuri comerciale a deschis drumul comerţului electronic
modern, bazat pe Internet. NSF gestiona reţeaua de mare viteză NSFNet, creată în 1985, cu
scopul de a oferi cercetătorilor un acces rapid la supercomputerele cu scop civil din S.U.A.

În 1992 furnizorul de flori 1-800-Flowers ce onora comenzi plasate prin telefon a început
să-şi ofere serviciile şi prin World Wide Web..

În 1993, Marc Andreesen de la National Center for Supercomputing Applications (NCSA) a

realizat primul browser distribuit liber numit Mosaic. Browser-ul Netscape 1.0's lansat în
1994 avea încorporat un important protocol de securitate numit Secure Socket Layer (SSL),
ce cripta mesajele atât la trimitere cât şi la recepţionare. Acest protocol permitea criptarea
unor informaţii sensibile precum numele, adresa, numărul cardului bancar astfel încât să
treacă în siguranţa prin Internet.

Tot în 1994, Jerry Yang şi David Filo au creat un site numit "Jerry and David's Guide to the
World Wide Web". Acesta conţinea un director ce oferea acces către alte site-uri, organizate
ierarhic, nu ca un index de pagini. În luna aprile a aceluiaşi an a fost redenumit Yahoo (un
acronim pentru Yet Another Hierarchical Officious Oracle). Domeniul yahoo.com a fost creat
în 1995.

Începând cu anul 1994 au apărut primele servicii oferite de terţi pentru procesarea plăţilor on-
line efectuate prin intermediul cardurilor bancare. Cele mai cunoscute erau First Virtual şi
CyberCash. Stanford Federal Credit Union a fost prima instituţie bancară ce a oferit servicii
de Internet banking clienţilor săi începând cu luna octombrie a anului 1994.

În anul 1995, compania Verisign a dezvoltat o tehnologie de verificare a identităţii

participanţilor la tranzacţiile on-line pe bază de certificate sau identităţi digitale. Curând după
aceea, Verisign şi-a concentrat activitatea pe certificarea securităţii serverelor site-urilor de
Web destinate comerţului electronic.

În iulie 1995, Jeff Bezos a ambalat în garajul său din Seattle prima carte vândută de către
Amazon.com. Cu Amazon, Bezos a deschis calea către o piaţă ne-explorată până atunci, o
piaţă cu un potenţial uriaş după cum se va dovedi. El a sesizat faptul că era mai ieftin să
comanzi şi să trimiţi cărţi direct de la editori. Editorii aveau deja disponibile pe CD arhive cu
titlurile publicate, Bezos trebuind doar să le încarce pe site.

Amazon.com a stabilit standardul site-urilor de comerţ electronic orientate către client.

Utilizatorii puteau căuta titlurile dorite după cuvinte cheie, autor sau subiect. Ei puteau să
răsfoiască cărţile după categorie şi chiar să primească recomandări personalizate. Clienţii
puteau să cumpere cărţile dorite rapid şi sigur cu sistemul de validare patentat numit “one-
click”.

Dar cea mai apreciată facilitate oferită de Amazon.com a fost opţiunea de a putea consulta a
recenziile postate de cititori. De la început, pe site-ul Amazon, orice membru înregistrat poate
să scrie propria-i recenzie. Iar ceilalţi utilizatori ai site-ului pot evalua fiecare recenzie, creând
astfel un top al recenzenţilor. Sentimentul de apartenenţă la comunitatea Amazon a contribuit,
pe lângă discounturile oferite, la succesul site-ului.

Tot în 1995, cînd Bezos expedia primele cărţi, Pierre Omidyar, un programator, a conceput un
site simplu pe care l-a denumit numit AuctionWeb. Omidyar era curios să vadă dacă oamenii
erau dispuşi să folosească Internet-ul pentru a licita pentru obiectele oferite spre vânzare de
alţii. Căutând un obiect pe care să-l vândă, Omidyar a găsit un indicator cu laser defect. În
aceeaşi zi el l-a vândut pentru 14,83 USD. Omidyar a trimis un e-mail cumpărătorului
întrebându-l dacă a înţeles că a achiziţionat un produs defect. Cumpărătorul i-a răspuns că
ştie, dar l-a cumpărat nu pentru a-l utiliza ci pentru colecţia sa. Aceasta a fost prima tranzacţie
efectuată prin intermediul AuctionWeb, redenumit ulterior eBay. eBay a nivelat terenul pentru
comerţul electronic. Vânzarea produselor pr on-line nu mai era apanajul comercianţilor,
oricine putând să vândă aproape orice prin intermediul acestui site.

În 1998 firma Confinity, integrată ulterior în PayPal, a lasant primele servicii de plată pentru
dispozitivele Palm Pilot. Acesta este considerat momentul în care a apărut pe piaţă firma
PayPal, respectiv serviciile financiare (plăţi, transferuri de bani) electronice oferite de aceasta.

În acelaşi an, Yahoo a lansat Yahoo Stores, un site ce oferă comercianţilor uneltele necesare
pentru a-şi crea, gestiona şi promova magazinele on-line. În momentul de faţă site-ul Yahoo
găzduieşte peste 45000 de magazine on-line.

Anul 2000 a fost anul prăbuşirii fenomenului dot.com, acţiunile firmelor din domeniul
comerţului electronic şi din domeniile conexe prăbuşindu-se pe bursele internaţionale.
Această prăbuşire nu a condus

În martie 2000 fost realizat osCommerce (open source Commerce), primul program open
source de comerţ electronic şi de management al magazinelor on-line. Programul ce putea fi
descărcat gratuit a fost realizat în cadrul proiectului “The Exchange Project”, de către Harald
Ponce de Leon.

În 2001 Amazon.com lansează site-ul pentru comerţ electronic mobil, deschizând drumul
pentru acest tip de comerţ.

Anul 2002 aduce următoarele evenimente notabile:

 PayPal este achiziţionată de eBay, o tranzacţie previzibilă din moment de peste 50%
dintre plăţile efectuate pe eBay erau realizate prin acest mijloc.
 CSN Stores şi NetShops şi-au început operaţiile on-line prin intermediul a mai multor
site-uri specializate.

În anul 2003 Apple lansează iTunes Music Store, primul magazin on-line de muzică, de tipul
“pay per download”.

Zen Cart se desparte de osCommerce şi se dezvoltă în continuare ca proiect separat din 2003.
Pe lângă unele schimbări estetice, diferenţele majore dintre cele două sisteme veneau din
modificările arhitecturale (cum ar fi template-ul folosit) şi facilităţile suplimentare oferite de
nucleul folosit de ZenCart. Varianta 1.3.x şi următoarele se diferenţiau din ce în ce mai mult
osCommerce, fiind înlocuit template-ul clasic cu unul nou bazat pe limbajul CSS (Cascading
Style Sheet).
Pe data de 15 decembrie 2004 a fost creat Consiliul de Standardizare a Securităţii pentru
Industria Plăţilor prin Card (Payment Card Industry Security Standards Council - PCI SSC) şi
a apărut standardul unic Payment Card Industry Data Security Standard (PCI DSS). Până în
acel moment existau 5 programe diferite: VISA Card Information Security Program,
MasterCard Site Data Protection, American Express Data Security Operating Policy, Discover
Information and Compliance, JCB Data Security Program. Scopul fiecărui program era în
mare acelaşi: să creeze un nivel de protecţie suplimentar pentru emitenţii de carduri prin
oferirea unui nivel minim de securitate la transmisia de către comercianţi a informaţiilor
legate de carduri.

În 2005 a luat fiinţă YouTube, primul site de video-sharing, pe care fiecare utilizator poate să
încarce, să vizioneze şi să partajeze materiale video. Primul material video disponibil era
intitulat “Eu la grădina zoologică” (Me at the zoo) şi îl arată pe co-fondatorul YouTube la
Grădina Zoologică din San Diego. El a fost încărcat pe 23 aprilie 2005 şi este încă disponibil
pe site. În mai 2005 a fost disponibilă publicului o variantă beta, iar 6 luni mai târziu site-ul a
fost lansat oficial în noiembrie 2005.

În acelaşi an, ca urmare a interesului crescut şi a dezvoltării domeniului comerţului electronic,

a fost organizată prima conferinţă de specialitate (Internet Retailer Conference and
Exhibition) la San Diego.

Anul 2005 este anul consacrării termenului de Web-ului 2.0, în urma Conferinţei O’Reilly
Media Web 2.0 ce avut loc la sfârşitul lui 2004. Web 2.0 este un termen ce defineşte în genere
întrepătrunderea facilităţilor oferite de aplicaţiile web care permit partajarea informaţiilor,
interoperabilitatea, design-ul centrat pe utilizator şi, nu în ultimul rând, colaborarea pe web.
Un site Web 2.0 permite utilizatorilor să interacţioneze şi să colaboreze între ei într-o
comunitate virtuală, dialogând prin media socială, ei având rolul de creatori de conţinut
(prosumer). Spre deosebire, pe site-urile Web 1.0 utilizatorii au un rol pasiv de consumatori
de conţinut creat de alţii pentru ei.

În acelaşi an a fost lansată varianta finală a aplicaţiei web de comerţ electronic Mambo-
phpShop (redenumit ulterior VirtueMart). Această aplicaţie este open-source, fiind scrisă în
limbajul PHP şi necesitând sistemul de gestiune a bazelor de date MySQL pentru stocare. Este
potrivită pentru site-uri cu un trafic redus sau mediu.

În anul 2006 a devenit disponibil serviciul Google Checkout mai întâi în Statele Unite, iar un
an mai târziu şi Marea Britanie. Acesta era un serviciu de procesare a plăţilor online, oferit de
Google, ce îşi propunea să simplifice operaţiile în cazul tranzacţiilor efectuate prin acest
mediu. Utilizatorii îşi stochează în contul lor personal (Google Account) informaţiile vizând
cardurile bancare folosite pentru plăţi şi adresele de livrare. Google Checkout oferă protecţie
împotriva fraudelor şi o pagina unică pentru urmărirea cumpărturilor efectuate şi a status-ului
lor.

Amazon a introdus în 2008 TextBuyIt, un serviciu bazat pe SMS-uri ce permit utilizatorilor să

găsească produse, să verifice preţurile sau să efectueze cumpărături prin simpla trimitere a
unui mesaj text la numărul 262966 (AMAZON).

Tot în 2008 a fost lansată aplicaţia Magento de către firma Varien (actualmente Magento
Inc.). Este o aplicaţie open-source de comerţ electronic implementată în PHP. Pe 30 Mai
2010 a fost lansată aplicaţia Magento mobile; aceasta permite posesorilor de magazine să
creeze site-uri pentru telefoanele mobile. În septembrie a fost lansată o extensie a platformei
pentru sistemul de operare iOS (instalat pe dispozitivele produse