exprimată de Guvern și puterea judecătorească.

Fiecare ramură își realizează funcțiile

sale de bază, în hotarele stabilite de legea constituțională și își exercită prerogativele în scopul
asigurarării unui echilibru constant în societate.
Odată cu dezvoltarea dreptului, societatea a învățat că poate beneficia de multe drepturi,
aceastea fiind apărărate de instanțele de judecată, care sunt exponenții puterii judecătorești în
stat. Este cert că odată ce ,,ererile cetățenilor către puterea judecătorească, crește, se evidențiază
rolul acelor instituții, care înfăptuiește justiția”1.
Statul de drept ca atare a devenit de neconceput fără justiţie, lipsa justiţiei veritabile
însemnând arbitrariu şi nedreptate. Dacă „viaţa socială trebuie să se desfăşoare potrivit
constituţiei şi legilor, în mod firesc trebuie să existe o funcţie (o putere, o autoritate), care să le
cunoască şi să le poată interpreta şi aplica concret atunci când sunt încălcate, când deci drepturile
şi libertăţile cetăţenilor sunt periclitate, neglijate”2
Deseori, în teorie și practică, specialiștii se ciocnesc de dificultatea cum trebuie corect de
exprimat: autoritate vs putere judecătorească vs autoritate/putere jurisdicțională, despre care pe
care doctrina constituțională le utilizează ca sinonime. Teoreticianul, V. Popa confirmă relația de
sinonimitate între aceste patru noțiuni, pe când profesorul de drept constituțional, Ion Guceac,
insist să folosească doar sintagma ,,putere judecătorească” ca parte a suveranității naționale și ca
consecință a fi ,,dreptul unei societăți organizate, al unui stat de a împărți dreptatea”3.
Profesorul Ioan Muraru afirmă că: ,,autoritatea judecătorească evocă foarte clar justiția ca
funcție distinctă și ca sistem distinct”4.
Eu consider că cel mai relevant ar fi sintagma ,,autoritate judecătorească”, care ar reflecta
la nivel maxim sistemul justiției de la noi din țară, cuprizând totalitatea organelor care o
alcătuiesc, care în practică dețin puterea judecătorească.
Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre deosebire
de instituţiile de drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele organizării, structurii şi
activităţii autorităţii judecătoreşti, formele realizării justiţiei ş.a.
La acest subiect concluzionez că „[a]utoritatea judecătorească reprezintă unitatea
corpului de magistrați, încadrați în sistemul distinct al organelor judecătorești, chemați pentru
realizarea puterii judecătorești, în conformitate cu prevderile Constituției și a altor legi, să
săvârșească actul de justiție, să facă dreptate”5.
1
Revista Națională de Drept, Editura Chișinău, nr.11, noiembrie 2013, ,,Alexandru Arseni- „Autoritatea
judecătoarească-veritabilă instituție de realizare a ramurii puterii de stat în condițiile edificăriistatului de drept”,
p. 16
2
Muraru Ioan, Drept constituţional şi instituţii politice, Actami, Bucureşti, 1998, p.147.
3
Guceac Ion, Evoluția constituționalismulu și a organizării de stat în RM, Chișinău, Editura Centrală, 2003, p.136
4
Muraru Ion, Drept constituțional și instituții politice, București, 1998, p.146
5
Revista Națională de Drept, Editura Chișinău, nr.11, noiembrie 2013, ,,Alexandru Arseni- „Autoritatea
judecătoarească-veritabilă instituție de realizare a ramurii puterii de stat în condițiile edificăriistatului de drept”,
p. 17
 Orice viitor specialis, jurist în devenire, trebuie să cunoască cum activează sistemul
judecătoresc de la noi din țară, de aceea îmi propun următoarelor obiective :
 Evidențierea structurii sistemului judecătoresc din RM;
 Reliefarea prevederilor constituționale care se referă la procedura de numire a
judecătorilor;
Prezentarea organului reponsabil de autoadministrarea puterii judecătorești, competențele acsx