Mihai Marinciuc

Constantin Pîrţac
Spiridon Rusu
Ion Stratan

OLIMPIADELE DE FIZICĂ

EDIŢIILE I – XI
1997 – 2007

22
 REPARTIZAREA TEMATICĂ A PROBLEMELOR

Cinematica: 1, 3, 10, 18, 26, 34, 43, 52, 63, 74, 85, 96, 106, 116,
119, 127, 138, 149, 150, 160, 171, 181, 191.
Dinamica: 2, 11, 20, 27, 35, 36, 44, 45, 54, 65, 76, 86, 88, 97,
98, 107, 117, 162, 184, 185.
Echilibrul mecanic: 4, 12, 28, 37, 130, 142, 152, 172.
Legile de conservare în mecanică: 19, 46, 53, 64, 75, 87, 108,
128, 129, 139, 140, 151, 161, 173, 192.
Teoria cinetico-moleculară: 5, 22, 30, 47, 57, 68, 90, 99, 109,
131, 143, 153, 165, 193, 194.
Proprietăţile corpurilor solide şi lichide: 55, 66, 77, 79, 100,
101, 110, 111, ,141, 163.
Termodinamica: 6, 13, 21, 29, 38, 39, 48, 56, 67, 78, 89, 118,
123, 132, 133, 154, 164, 175, 183.
Electrostatica: 69, 91, 112, ,121, 124, 134, 155, 186, 195, 199.
Curentul electric staţionar: 7, 8, 14, 15, 16, 23, 31, 32, 40, 41,
49, 50, 58, 80, 102, 144, 156, 166, 174, 177, 179, 187, 196.
Electromagnetismul: 9, 24, 59, 70, 81, 92, 113, 122, 145, 157,
167, 176, 188, 197.
Oscilaţii şi unde: 60, 61, 71, 72, 82, 83, 93, 94, 103, 120, 135,
146, 147, 158, 168, 169, 178, 182, 189.
Optica: 17, 25, 33, 42, 51, 62, 73, 84, 95, 104, 114, 125, 136,
148, 159, 170, 180, 190, 198, 200.
Fizica modernă: 105, 115, 126, 137.

23
FIZICĂ. ENUNŢURI

ENUNŢURI
EDIŢIA I-a
(8 februarie 1997)
1. Un automobil se mişcă pe o porţiune rectilinie de drum cu viteza
v0 . La un moment dat şoferul vede în faţă un obstacol lung perpendicular
pe direcţia mişcării. Pentru a evita impactul şoferul are două posibilităţi:
să frîneze sau să se mişte cu viteză constantă pe un arc de cerc de rază
egală cu distanţa pînă la obstacol. Alegeţi posibilitatea optimă pentru
evitarea impactului.
2. Explicaţi de ce cosmodromurile se amplasează cît mai aproape de
ecuator.
3. În mecanismul unui indicator cu ac (fig.1)
mişcarea de la cremaliera ştiftului de măsură 1 se
transmite roţii dinţate 2, pe axul căreia este fixată
roata dinţată 3, angrenată cu roata dinţată 4, pe care
este fixat acul indicatorului OA. Să se determine
deplasarea ştiftului, dacă vîrful acului A al
indicatorului s-a deplasat cu n = 8 diviziuni, valoarea
unei diviziuni fiind egală cu s0 = 0,5 mm. Numărul
de dinţi ai roţii 3 este z3 = 24, ai roţii 4 – z4= 6, raza Fig. 1
roţii 2 este r2 = 4 cm, lungimea acului OA = 3,2 cm.
4. În camera de nivel constant a unui carburator (fig.2) benzina
(densitatea ei este  ) este pompată printr-o conductă cu diametrul d la
presiunea p. Plutitorul sferic omogen de masă m acţionează (prin
intermediul unei pîrghii) acul care închide
orificiul de admisie. Cunoscând lungimile a şi
b ale braţelor pârghiei şi considerând că nivelul
benzinei se menţine constant, să se calculeze
raza plutitorului dacă partea cufundată a
plutitorului are masa m . Masa pârghiei, a
acului şi frecarea în axe se neglijează.
5. Două barometre cu mercur au tuburi
identice, indicaţiile lor fiind diferite din cauză
că în unul din ele a intrat o bulă de aer. La Fig. 2
temperatura t1 = 7 oC înălţimile coloanelor de mercur sînt H1  737 mm şi
24
 FIZICĂ. ENUNŢURI
H 2  758 mm . Care este presiunea atmosferică la temperatura t2 = 27 oC,
dacă înălţimea coloanei de mercur din barometrul defectat a rămas aceeaşi
ca la temperatura t1?
6. Un automobil, al cărui motor dezvoltă puterea P  22 kW parcurge
o distanţă s  648 km consumînd m  103, 7 kg de benzină cu o putere
calorică q  46 MJ kg . Cunoscând randamentul   20% , să se calculeze
viteza medie a automobilului şi timpul în care a fost parcursă distanţa.
7. Rezistenţa fiecărui conductor a unei linii telefonice duble de lungime
L = 8 km este egală cu R0  10 Ω . Pentru a determina locul unde linia s-a
defectat ( a apărut o rezistenţă finită) a fost aplicată metoda următoare: la
o pereche de capete ale liniei a fost conectat un generator de tensiune
U = 15 V şi un ampermetru ideal, care a indicat intensitatea I1 = 0,75 A;
apoi măsurătorile au fost repetate la perechea a doua de capete ale liniei
cu acelaşi generator – indicaţia ampermetrului a fost I2 = 0,60 A. Să se
determine la ce distanţă de la prima pereche de capete ale liniei se află
locul cu defect şi care este rezistenţa izolaţiei în acest loc.
Propuneţi o altă metodă de determinare a parametrilor defectului avînd
la dispoziţie acelaşi utilaj şi care ar fi indicaţiile ampermetrului
corespunzătoare valorilor parametrilor determinate prin metoda
precedentă.
8. Pentru iluminarea unei case de locuit cu curent alternativ de 220 V
se foloseşte reţeaua de trei faze, la care tensiunea între faze este de 380 V,
dar se foloseşte o „fază” şi conductorul „zero”, între care tensiunea este
de 220 V. Reţeaua de iluminat a casei conţine numai o siguranţă pe „fază”,
nerecomandîndu-se introducerea celei de a doua siguranţă pe conductorul
„zero”. Explicaţi această situaţie.
9. Pentru a proteja bobina circuitului oscilant de acţiunile câmpurilor
electromagnetice exterioare ea este înconjurată cu un ecran închis
confecţionat dintr-un material cu conductivitatea înaltă. Să se explice cum
influenţează prezenţa ecranului asupra valorii frecvenţei proprii a
circuitului oscilant.
EDIŢIA a II-a
(7 februarie 1998)
10. Un pasager priveşte afară prin fereastra vagonului unui tren ce se
deplasează cu viteza v1  72 km h . Cât timp el va observa un alt tren ce
se mişcă cu viteza v2  54 km h în întimpinare pe linia vecină, dacă
lungimea acestuia L = 210 m?
25
FIZICĂ. ENUNŢURI
11. O şosea prevăzută pentru viteza de 144 km/h traversează un rîu. Ce
condiţie trebuie să satisfacă raza podului convex construit peste rîu pentru
ca automobilele să nu frîneze la trecerea podului şi să nu se desprindă de
suprafaţa şoselei în punctul superior al ei?
12. În figura 3 este reprezentat schematic un cazan protejat la presiuni
accidentale printr-o supapă de siguranţă cu contragreutate. Cunoscînd
diametrul d = 12 mm al scaunului
supapei şi distanţa b = 10 cm de la
articulaţia O pînă la tija supapei,
calculaţi distanţa a de la articulaţie pînă
la punctul în care trebuie plasat corpul
de masă M = 2 kg, astfel încît presiunea
din cazan să n-o depăşească pe cea din
exterior cu p  6  105 Pa .
13. Un automobil consumă m = 12 kg
de benzină la o distanţă s = 100 km.
Să se determine puterea dezvoltată de
motor, dacă viteza automobilului Fig. 3
v = 90 km h , randamentul motorului   22 % . Puterea calorică a benzinei
q  45  106 J kg .
14. Pe măsura funcţionării felinarului de buzunar cu baterie electrică
aceasta se uzează, becuşorul luminează tot mai slab, apoi nu mai luminează.
Dacă măsurăm însă t.e.m. a bateriei uzate stabilim că ea este aproximativ
egală cu valoarea sa nominală. De ce totuşi în cazul bateriei uzate becul
nu luminează?
15. O cameră este iluminată de două becuri electrice. Propuneţi
construcţia unui aşa comutator, cît şi schema electrică care ar permite
„aprinderea” fiecărui bec în parte, a ambelor becuri simultan, dar şi
deconectarea simultană a lor.
16. Tensiunea la bornele de intrare a circuitului electric al unui coridor
U0 = 220 V, distanţa de la borne pînă la becul electric de putere nominală
Pb = 100 W este L = 20 m. Conductoarele sunt din aluminiu (rezistivitatea
  2,6  108 Ω  m ) de secţiune transversală S  0,52 mm2 . Care este
puterea reală a becului atunci cînd la mijlocul liniei este conectat un reşou
electric de putere nominală Pr = 1,1 kW? Se va neglija variaţia rezistenţei
becului.
17. Prin metoda fotografică se confecţionează o scală divizată în zecimi
de milimetru. Distanţa focală a obiectivului f = 14 cm. La ce distanţă de
obiectiv trebuie plasată în acest scop o riglă milimetrică?
26
 FIZICĂ. ENUNŢURI
EDIŢIA a III-a
(6 februarie 1999)
Varianta A
18. Pe două căi ferate paralele se pot deplasa două trenuri: unul de
marfă şi unul de pasageri. Dacă trenurile se mişcă în sensuri opuse atunci
unul din pasageri vede prin fereastra vagonului trenul de marfă timp de
t1  40s , iar dacă în acelaşi sens – pasagerul vede trenul de marfă timp de
t2  200s . Să se determine lungimea trenului de marfă, dacă viteza lui în
ambele cazuri v1  27 km h , iar viteza trenului de pasageri ia în ambele
cazuri una şi aceeaşi valoare, mai mare decât a trenului de marfă.
19. Din vremuri demult trecute, în diferite variante, se foloseşte o
metodă de înfigere a stâlpilor în sol. Deasupra stâlpului, aflat în poziţie
verticală, este ridicat un corp destul de greu. La un moment dat corpul
este eliberat, cade pe capătul superior al stâlpului şi în urma ciocnirii
stâlpul intră în sol. Să se determine viteza corpului imediat înaintea
ciocnirii cu stâlpul, dacă acesta se afundă cu s  6cm , forţa de rezistenţă
din partea solului fiind Fr  2,5  105 N . Masa corpului ce cade
M  300 kg , masa stâlpului se neglijează.
20. Un copil, stând în picioare pe gheaţă, încearcă să mişte din loc o
sanie cu ajutorul unei funii, ce formează cu orizontala unghiul  0 (fig. 4)
şi nu reuşeşte: cînd trage de funie el alunecă spre sanie. Cum trebuie să
procedeze copilul pentru a urni sania din loc: să folosească o funie mai
lungă astfel ca unghiul dintre ea şi orizontală să fie mai mic sau invers, o
funie mai scurtă astfel ca unghiul format de ea cu orizontala să fie mai
mare? Argumentaţi răspunsul.
21. Un avion cu reacţie are patru
motoare, fiecare dezvoltând o forţă
de tracţiune egală cu F  20 000 N .
Ce masă de gaz lampant vor
consuma motoarele pe o distanţă Fig. 4
egală cu l  5000 km ? Puterea calorică a gazului lampant q  45  106 J kg ,
randamentul motorului   25% .
22. La careva temperatură coloana de mercur din barometru are o
anumită înălţime. Se modifică (dacă da, cum?) sau nu înălţimea coloanei
de mercur din barometru dacă temperatura mediului exterior creşte la
aceeaşi presiune atmosferică? Cum influenţează dilatarea termică a tubului
de sticlă al barometrului asupra indiaţiilor lui? Argumentaţi răspunsurile.

27
FIZICĂ. ENUNŢURI
23. Un ampermetru permite măsurarea intensităţilor curenţilor de pînă
la valoarea I 0  2 A . Dacă montăm paralel cu ampermetrul un rezistor
(şunt) de rezistenţă R1  2  , instalaţia obţinută permite măsurarea
curenţilor de pînă la I1  18 A . Care trebuie să fie rezistenţa şuntului care
ar permite măsurarea curenţilor cu intensităţi de pînă la I 2  34 A ? Din
cei doi rezistori de mai sus este confecţionat un alt şunt care permite
extinderea cît mai mare a domeniului de valori ale curenţilor măsuraţi.
Cum trebuie legaţi rezistorii în şunt şi care este valoarea maximă a
intensităţii ce poate fi măsurată?
24. Avînd la dispoziţie o bară de fier şi sîrmă acoperită cu strat izolator,
propuneţi construcţia unui electromagnet care ar avea la ambele capete
ale sale poli magnetici de acelaşi nume, indicaţi modalitatea de înfăşurare
a sîrmei pe bara de fier. Argumentaţi construcţia propusă.
25. Un aparat de fotografiat cu peliculă de 9  12 cm este folosit pentru
2

a fotografia o clădire de lungime L  40 m . Distanţa focală a obiectivului

f  14 cm . De la ce distanţă trebuie fotografiată clădirea astfel ca să se
obţină imaginea întreagă a ei?
Varianta B
26. Pe două căi ferate paralele se deplasează în acelaşi sens două
trenuri: un tren de marfă de lungime L = 640 m avînd viteza v1 = 36 km/h
şi un tren de pasageri avînd viteza v2 = 64,8 km/h. Determinaţi intervalul
de timp în care pasagerul vede trenul de marfă atunci când acesta este
depăşit de trenul de pasageri.
27. Un automobil cu masa m  1200 kg este remorcat de un autocamion
cu masa M  6000 kg . Vehiculele se deplasează pe o porţiune orizontală
de drum cu acceleraţia a  0,8 m s 2 . Determinaţi forţa de tracţiune a
autocamionului şi forţa de tensiune a cablului de remorcă, dacă coeficientul
de frecare dintre roţi şi şosea   0, 4 .
28. O conductă cu diametrul d = 12 mm,
care alimentează cu apă un rezervor este
închisă printr-o clapetă C acţionată de un
plutitor sferic P (fig.5). Se cunosc:
lungimile braţelor dispozitivelor de
acţionare a = 38 mm, b = 400 mm, unghiul
, diametrul plutitorului D = 120 mm.
Să se determine presiunea apei din
conductă atunci cînd în apă se află a opta Fig. 5

28
 FIZICĂ. ENUNŢURI
parte din volumul plutitorului, a cărui greutate este neglijabilă. Se cunosc:
sin85o = 0,9962; cos85 o = 0,072; tg85 o = 11,4243; densitatea apei
 = 1000 kg/m3; presiunea atmosferică p0 = 105 Pa.
29. Să se determine masa de zăpadă, luată la 0o C , care se topeşte timp
de 5 minute în urma patinării roţilor automobilului. Puterea motorului
său P = 33 kW, la patinare se pierd 50% din această putere, căldura
specifică de topire a gheţii  = 3,3·105 J/kg.
30. Explicaţi cum variază forţa arhimedică ce acţionează asupra unei
bule de aer în timp ce aceasta se ridică de la fundul unui rezervor cu apă
spre suprafaţa ei. Se va admite că temperatura apei la diferite adîncimi ia
una şi aceeaşi valoare.
31. Un motor electric este alimentat de la o reţea de curent continuu de
tensiune U = 220 V. Rezistenţa înfăşurării motorului este egală cu r  2  ,
intensitatea curentului prin ea este egal cu I = 10 A. Determinaţi puterea
utilă dezvoltată de motor şi randamentul lui.
32. Un reşou electric, un ventilator şi un ampermetru, legaţi în serie,
sunt conectaţi la o reţea electrică de tensiune constantă. Se modifică oare
indicaţia ampermetrului dacă îndreptăm jetul de aer rece al ventilatorului
asupra reşoului? Argumentaţi răspunsul dat.
33. Un om de înălţime h  1, 7 m se apropie cu viteza v = 1 m/s de
stîlpul din stradă, în vîrful căruia este suspendat un felinar. Într-un moment
umbra omului avea lungimea egală cu l1 = 1,8 m, iar după t = 2 s lungimea
umbrei a devenit egală cu l2 = 1,3 m. Determinaţi înălţimea H la care se
află felinarul.
EDIŢIA a IV-a
(8 aprilie 2000)
Varianta A
34. Escalatorul metroului coboară omul, care se mişcă pe el în jos, în
timpul t1  1min . Dacă omul s-ar mişca pe escalator cu o viteză de două
ori mai mare, atunci ar coborî în timpul t2  45s . Cât timp coboară omul
care stă în repaus pe escalator?
35. Acceleraţia unui automobil la începutul mişcării sale este egală cu
a1  2 m s 2 . La viteza egală cu v2  70 km h acceleraţia lui a devenit
egală cu a2  1m s2 . Determinaţi viteza maximă constantă cu care poate
să se mişte automobilul, dacă se ştie că forţa de tracţiune dezvoltată de

29
FIZICĂ. ENUNŢURI
motor rămâne constantă, iar forţa de rezistenţă opusă mişcării este
proporţională cu viteza.
36. Pentru a exclude presiunea laterală a roţilor trenului asupra şinelor
porţiunilor curbate de cale ferată şina exterioară este ridicată mai sus decât
cea interioară cu o înălţime anumită h. Să se calculeze această înălţime h
dacă porţiunea de cale ferată este prevăzută pentru viteza v  72 km h ,
raza de curbură a ei este egală cu R  900 m , iar distanţa dintre şine este
egală cu l  1, 5m .
37. Presiunea apei din conducta de alimentare la nivelul temeliei unei
case este egală cu p  5  105 Pa . Care este presiunea apei la ieşirea dintr-un
robinet de la etajul al patrulea, la înălţimea h  15 m deasupra nivelului
temeliei? Cu ce forţă apasă apa asupra deschizăturii de arie S  0,5cm2 a
robinetului?
38. Pentru tăierea oţelului se foloseşte ferestrăul de fricţiune – un disc
fără dinţi. La rotirea cu viteză mare acest disc taie oţelul. Explicaţi cum
un ferestrău fără dinţi poate să taie metalul. Ce condiţie trebuie să satisfacă
materialul discului?
39. Într-un vas ce conţinea lichid cu temperatura de 10 oC a fost introdus
un corp încălzit până la 100 oC. Peste un timp în vas s-a stabilit temperatura
de 40 oC. Ce temperatură se va stabili în vas dacă, fără a scoate primul
corp, în el se va introduce încă un corp, identic cu primul, încălzit tot
până la 100 oC?
40. Deasupra mesei de demonstraţie este întins un fir subţire din oţel
conectat in serie cu un ampermetru. După conectarea acestei porţiuni de
circuit la o reţea electrică firul se înroşeşte, iar ampermetrul indică
micşorarea intensităţii curentului. Dacă însă intensitatea curentului în
circuit este menţinută constantă, atunci firul se înroşeşte tot mai tare şi
mai tare pînă la incandescenţă, apoi arde. Cum explicaţi aceste observaţii?
41. În reţeaua electrică care conţine un acumulator şi un rezistor de
rezistenţă R = 10 , este conectat un voltmetru, mai întâi în serie, apoi în
paralel cu rezistorul. Indicaţia voltmetrului în ambele cazuri este aceeaşi.
Determinaţi rezistenţa internă a acumulatorului, dacă cea a voltmetrului
este egală cu RV = 1000 .
42. La cinematograf imaginile sânt proiectate pe ecran şi spectatorul
recepţionează limina reflectată de acesta. Ecranul se confecţionează
deobicei din pânză albă (se poate folosi şi un perete alb). Se poate oare
folosi în calitate de ecran o oglindă plană? Argumentaţi răspunsul.
30
 FIZICĂ. ENUNŢURI
Varianta B
43. Escalatorul metroului ridică un pasager, care se află imobil pe el,
în timpul t1 = 1 min. Pe escalatorul imobil pasagerul se ridică în t2 = 3 min.
În cît timp se va ridica pasagerul pe escalatorul mobil?
44. Un automobil ce avea viteza egală cu v = 54 km/h a frînat brusc şi
roţile lui au început să patineze (roţile frînate nu se rotesc, ci alunecă). Să
se determine distanţa de frînare a automobilului, dacă coeficientul de
frecare la alunecarea roţilor pe asfalt este egal cu: a) 1 = 0,7 (pe asfalt
uscat) b) 2 = 0,3 (pe asfalt umed).
45. Viteza unui automobil în punctul superior al unui pod convex de
rază R = 50 m este egală cu v = 54 km/h. Să se determine acceleraţia
orizontală maximă care o poate dezvolta automobilul în acest punct dacă
coeficientul de frecare dintre roţile lui şi pod este  = 0,7.
46. Evaluaţi puterea unei hidrocentrale dacă se ştie că prin turbinele ei
situate cu 120 m mai jos de nivelul apei din locul de acumulare trec cîte
2000 m3 de apă în fiecare secundă, iar randamentul staţiei electrice este
egal cu 90% . Densitatea apei este egală cu 1000 kg/m3, acceleraţia
gravitaţională – cu 10 m/s2.
47. Partea îngustă a pîlniei ce serveşte la turnarea lichidului în sticle
are în exteriorul său nişte creste (ridicături) longitudinale. Care este
menirea lor? Cum ar trebui să procedăm la turnarea lichidului în sticlă
cînd pîlnia nu are aceste creste? Argumentaţi răspunsurile.
48. Puterea dezvoltată de motorul unui automobil este P = 28 kW,
randamentul lui  = 22%. Care este consumul de benzină la s = 100 km
de drum la viteza egală cu v = 90 km/h? Căldura specifică de ardere a
benzinei q = 45·106 J/kg, densitatea ei  = 780 kg/m3.
49. În urma evaporării şi împrăştierii materialului din care este
confecţionat filamentul becului de incandescenţă grosimea filamentului
cu timpul se micşorează. Cum se modifică în acest caz puterea consumată
de bec?
50. O locomotivă electrică dezvoltă o forţă de tracţiune egală cu
Ftr = 35 kN la o viteză egală cu v = 54 km/h. Să se determine intensitatea
curentului prin motorul locomotivei, dacă tensiunea la el U = 500V, iar
randamentul  = 85%.
51. Un elev a pus pariu că va obţine fotografia unei zebre în modul
următor: va trasa pe obiectivul aparatului de fotografiat un şir de linii
negre verticale şi paralele, apoi va fotografia un cal alb. A câştigat acest
elev pariul sau nu? Ce imagine s-a obţinut pe fotografie? Argumentaţi
răspunsul.

31
FIZICĂ. ENUNŢURI
EDIŢIA a V-a
(7 aprilie 2001)
Varianta A
52. Dintr-un aerostat care coboară vertical cu viteza v01 = 2 m/s se
aruncă vertical în sus o piatră cu viteza v02 = 18 m/s faţă de Pămînt.
Determinaţi distanţa dintre aerostat şi piatră cînd aceasta atinge înălţimea
maximă? (g = 9,8 m/s2)
53. Un om ce se află într-un cărucior împinge brusc un alt cărucior.
Ambele cărucioare încep să se mişte şi peste un timp oarecare se opresc
datorită frecării. Determinaţi raportul distanţelor parcurse de cărucioare
pînă la oprire, dacă masa primului cărucior împreună cu omul este de
3 ori mai mare decît masa căruciorului al doilea.
54. La ecuatorul unei planete ponderea (greutatea) corpurilor este de
2 ori mai mică decît la polul planetei. Densitatea substanţei planetei
 = 3000 kg/m3. Determinaţi perioada de rotaţie a planetei. (Constanta
gravitaţională K = 6,67·10–11 m3/(kg·s2)).
55. O bară orizontală de oţel este instalată strâns între doi pereţi imobili
la temperatura t1 = 0 oC. Determinaţi tensiunea mecanică în bară la
temperatura t2 = 20 oC, dacă se ştie modulul lui Young pentru oţel
E = 2,1·10 11 N/m 2 şi coeficientul de dilatare termică a oţelului
 = 1,2·10–5 K–1.
56. Un automobil cu masa M = 1200 kg dezvoltă viteza v = 72 km/h pe
un drum orizontal cheltuind 80 g de petrol la fiecare kilometru de drum.
Determinaţi viteza care poate fi dezvoltată de automobil când acesta urcă
un deal înălţimea căruia creşte cu 3,5 m la fiecare 100 de metri, dacă
puterea automobilului rămîne aceeaşi ca şi în primul caz. Randamentul
motorului  = 20%, iar puterea calorică a petrolului q = 45·107 J/kg.
57. Într-un vas închis ermetic volumul căruia V = 10 L, umplut cu aer
uscat în condiţii normale se introduce o masă m de apă, apoi vasul se
încălzeşte pînă la temperatura de 100 oC. Determinaţi presiunea aerului
umed din vas. Se vor considera două cazuri: a) m1 = 3 g; b) m2 = 8 g. Masa
molară a vaporilor de apă M = 18·10–3 kg/mol.
58. Un bec electric este conectat într-o reţea în care tensiunea creşte
de la 0 pînă la 115 V. Când creşterea curentului prin bec datorită încălzirii
va fi mai mare: la creşterea tensiunii de la 10 V până la 15 V sau la creşterea
tensiunii de la 110 V pînă la 115 V?
32
 FIZICĂ. ENUNŢURI
59. Un magnet cade în interiorul unei ţevi de cupru. Se poate oare de
afirmat că magnetul cade liber? De ce?
60. Un pendul gravitaţional, suspendat de plafonul unui vagon aflat în
repaus (sau în mişcare rectilinie uniforma), oscilează cu perioada T1 = 2 s.
În cazul cînd vagonul se mişcă cu acceleraţia constantă, acelaşi pendul
oscilează cu perioada T1 = 1 s. Să se determine acceleraţia cu care se
mişcă vagonul.
61. O undă elastică are într-un mediu viteza v1 = 2800 m/s şi frecvenţa
egală cu 400 Hz. La trecerea undei într-un alt mediu, unghiul de incidenţă
1 = 30o, iar cel de refracţie 2 = 60o. Să se determine viteza undei în al
doilea mediu cît şi lungimea de undă.
62. Pe lentila exterioară a obiectivului unui aparat de fotografiat s-a
aşezat o muscă. Cum va influenţa aceasta la calitatea imaginii obţinute pe
fotografie?
Varianta B
63. Un aerostat urcă vertical cu viteza v = 5 m/s. La momentul în care
el se află la înălţimea h = 300 m din el cade un corp. Determinaţi timpul în
care corpul atinge Pămîntul. (g = 10 m/s2).
64. Un patinator cu masa m1 = 40 kg aflîndu-se pe patine pe gheaţă
aruncă o piatră cu masa m2 = 3 kg cu viteza v2 = 8 m/s sub un unghi de 60o
faţă de orizont. Determinaţi distanţa parcursă de patinator pînă la oprire,
dacă coeficientul de frecare dintre patine şi gheaţă este 0,02. Se va lua
g = 10 m/s2.
65. Un corp cu masa m = 1 kg se află pe Lună. Să se afle forţa cu care
acest corp este atras de către Pămînt, dacă distanţa dintre Lună şi Pămînt
r = 38 400 km, iar raza Pămîntului R = 6,37·106 m. Este cunoscută
acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Pămîntului g = 9,8 m/s2.
66. O sîrmă de oţel cu lungimea l  1m şi aria secţiunii transversale
S  0,8mm 2 este fixată de un capăt astfel ca să poată oscila în plan vertical.
De capătul liber al sîrmei se fixează un corp cu greutatea P  500 N , apoi
corpul se abate astfel ca sîrma să devină orizontală şi este lăsat liber.
Determinaţi alungirea sîrmei în punctul inferior al traiectoriei corpului.
Masa sîrmei se neglijează, modulul lui Young E  2  1011 N m 2 .
67. Un glonţ din plumb străpunge scîndura avînd la intrare viteza
v1 = 400 m/s şi la ieşire v2 = 100 m/s. Determinaţi ce parte din masa
glonţului s-a topit, dacă numai 60% din energia mecanică pierdută î-i este
transmisă lui. Temperatura glonţului la momentul ciocnirii cu scîndura
33
FIZICĂ. ENUNŢURI
t  50 o C , căldura specifică a plumbului c  125,7 J  kg  K  , temperatura
de topire a plumbului   327 o C , iar căldura specifică de topire
  26, 4  103 J kg .
68. Cîte „molecule convenţionale de aer” se află într-o cameră cu
volumul V  240 m3 la temperatura t  15 o C şi la presiunea p = 99 750 Pa.
Masa molară a aerului M = 29·10–3 kg/mol numărul lui Avogadro –
N A = 6,02·10 23 mol –1, iar densitatea aerului în condiţii normale
0  1, 29 kg m3 .
69. Sarcini electrice egale pozitive sînt transmise la două
bile metalice, de raze diferite, apoi bilele sînt unite cu un
fir conductor. Vor trece oare sarcinile electrice de la o bilă
la alta? Explicaţi fenomenul.
70. Reproduceţi desenul prezentat în figura 6 şi indicaţi
cu ajutorul săgeţilor în ce sens va circula curentul prin Fig. 6
ampermetru la deconectarea circuitului cu
ajutorul întrerupătorului K. Explicaţi situaţia.
71. Determinaţi perioadele T 1 şi T 2 ale
oscilaţiilor sistemelor prezentate în figurile 7 şi 8.
Parametrii respectivi sînt indicaţi în figuri.
72. Un circuit oscilant alcătuit dintr-un
condensator şi o bobină generează unde
electromagnetice cu lungimea de undă   10 m . Fig. 7 Fig. 8
Determinaţi distanţa dintre armăturile
condensatorului, dacă aria unei armături
S = 100 cm2, iar inductanţa bobinei L = 10–6 H, şi
 0  8,85  1012 F m .
73. Reproduceţi desenul din figura 9 şi
determinaţi prin construcţie poziţiile focarelor
principale ale unei lentile divergente, dacă se
cunoaşte poziţia axei optice principale şi traseul Fig. 9
unei raze de lumină arbitrară după cum este
indicat în figură.
EDIŢIA a VI-a
(6 aprilie 2002)
Varianta A
74. Un punct material începe mişcarea rectilinie cu acceleraţie constantă
a. După timpul t0 de la începutul mişcării, acceleraţia punctului îşi modifică
34
 FIZICĂ. ENUNŢURI
sensul în opus, rămînînd aceeaşi ca modul. Determinaţi timpul t de la
începutul mişcării după care corpul se va întoarce în poziţia iniţială.
75. Un proiectil a explodat la înălţimea hmax  100 m , în punctul
superior al traiectoriei sale, şi s-a divizat în două fragmente cu masele
m1  1 kg şi m2  1,5 kg . Viteza proiectilului în acest punct v0  100 m s .
Viteza fragmentului cu masa mai mare a rămas orientată în sensul vitezei
v0, fiind egală cu 250 m/s. Determinaţi distanţa dintre punctele de cădere
ale ambelor fragmente. Rezistenţa aerului se neglijează.
76. Înălţimea medie a unui satelit deasupra Pămîntului h = 1700 km.
Determinaţi viteza satelitului considerînd raza Pămîntului R = 6400 km şi
acceleraţia gravitaţională la suprafaţa lui g0 = 10 m/s2.
77. Ce forţă F trebuie aplicată unei bare de oţel cu aria secţiunii de
1 cm2, pentru a o alungi cu atît cu cît se alungeşte bara la încălzirea cu
1 oC? Coeficientul dilatării termice liniare a oţelului   1, 2  105 K 1 ,
modulul lui Young E  2,1  1011 N m 2 .
78. Puterea medie a motorului unei motociclete P = 8,2 kW, viteza ei
v = 90 km/h, randamentul motorului   25% . Să se calculeze cîţi litri de
benzină se consumă la parcurgerea distanţei s = 130 km. Se cunosc:
densitatea benzinei   700 kg m3 , puterea calorică a ei q  46  106 J kg .
79. Într-un cilindru închis cu un piston de masă m şi aria secţiunii S,
care se poate deplasa uşor, se află un gaz cu volumul V. Care va fi volumul
gazului când cilindru va fi deplasat vertical cu acceleraţia: a) +a b) –a ?
Presiunea atmosferică este p0, T = const.
80. O vergea de cărbune este pusă cap în cap cu una de fier de aceeaşi
grosime. La ce raport al lungimilor lor rezistenţa totală a acestei combinaţii
nu va depinde de temperatură? Rezistivitatea cărbunelui şi fierului la 0 oC
5 7
sînt 01  1,3  10 Ω  m şi 02  1, 2  10 Ω  m , coeficienţii de temperatură
ai rezistivităţii sînt respectiv 1  0,8  103 K 1 şi  2  6  103 K 1 .
Dilatarea termică se neglijează.
81. Două conductoare paralele parcurse de curenţi de acelaşi sens se
atrag. De ce două raze catodice paralele şi de acelaşi sens se resping, doar
razele catodice reprezintă în sine nişte curenţi electrici?
82. Capătul superior al unui pendul gravitaţional de lungime l = 60 cm
este suspendat de plafonul unui avion. Determinaţi perioada oscilaţiilor
pendulului în timpul decolării avionului sub un unghi  = 30o faţă de
orizont cu acceleraţia a  4,0 m s 2 .
83. Undele elastice cu frecvenţa  1  100 Hz au în oţel lungimea de
undă 1  50 m . Să se determine frecvenţa  2 a undelor elastice care au
35
FIZICĂ. ENUNŢURI
în oţel lungimea de undă  2  4 m . Care este viteza
propagării undelor elastice în oţel?
84. În figura10 este reprezentat traseul unei raze
printr-o lentilă biconcavă. Determinaţi prin
construcţie focarele lentilei.
Varianta B
85. Un tren se deplasează cu viteza de 45 km/h Fig. 10
prin faţa peronului unei gări timp de 21 s. Determinaţi numărul de vagoane
din componenţa trenului, dacă se cunoaşte că lungimea fiecărui vagon,
precum şi cea a locomotivei este egală cu cîte 10 m, iar lungimea peronului
– cu 102,5 m.
86. De capetele unui fir lung trecut peste un scripete fix, sânt suspendate
două corpuri cu masele de 40 g fiecare. Care este masa corpului ce trebuie
plasat pe unul din corpuri, pentru ca după 1 s distanţa dintre ele după ver-
ticală să devină egală cu 2 m?
87. Două bile, una grea şi alta uşoară, se mişcă una spre alta cu viteze
egale. După ciocnirea perfect elastică bila grea se opreşte. De cîte ori
masa bilei grele este mai mare decât a celei uşoare?
88. Două sîrme de dimensiuni geometrice egale – una din oţel şi a
doua din cupru – sînt sudate astfel încît una se află în continuarea celeilalte.
La capetele opuse ale sîrmelor sînt aplicate forţe egale, astfel încît alungirea
totală a sîrmelor l  5,5 mm . Să se determine alungirea fiecărei sîrme şi
valoarea acestor forţe. Se cunosc: lungimea fiecărei sîrme l = 1,4 m, aria
secţiunii transversale S = 1 mm2, modulul lui Young pentru oţel E1 = 2,1·1011 Pa,
pentru cupru E2 = 1,2·1011 Pa.
89. Determinaţi consumul de benzină pentru distanţa de 1 km la viteza
v  60 km h . Puterea motorului P  17 kW , randamentul lui   30% ,
puterea calorică a benzinei q = 4,6·107 J/kg.
90. Determinaţi numărul moleculelor de gaz dintr-un balon cu volumul
de 0,06 m3, dacă la temperatura de 21 oC presiunea în balon este egală cu
23
1,6  106 Pa . Constanta Boltzmann k  1,38  10 J K .
91. Un condensator plan cu aer de capacitate electrică C0 = 5·10–9 F
este încărcat până la tensiunea U0 = 2 V, apoi deconectat de la sursa de
tensiune. Ce lucru trebuie consumat pentru a mări distanţa dintre plăci de
două ori?
92. În ce mod trebuie efectuată înfăşurarea unei bobine pentru ca
inductanţa ei să fie egală cu zero?
36
 FIZICĂ. ENUNŢURI
93. De un resort avînd capătul superior fixat sunt suspendate, pe rînd,
două corpuri. La suspendarea primului corp perioada oscilaţiilor era
T1 = 0,6 s, iar la suspendarea corpului al doilea perioada a devenit T2 = 0,8 s.
Care va fi perioada oscilaţiilor la suspendarea simultană a ambelor corpuri?
94. Un circuit oscilant este format dintr-o bobină de inductanţă şi două
condensatoare identice legate în serie. Frecvenţa oscilaţiilor
electromagnetice din acest circuit  s = 62 kHz. Care este frecvenţa
oscilaţiilor din circuitul oscilant, în care aceleaşi
condensatoare sînt legate în paralel?
95. Se cunosc poziţia axei optice principale KM a
unei lentile convergente, a unei surse luminoase S şi
a imaginii ei S1 (fig.11). Determinaţi prin construcţie
centrul optic al lentilei şi focarele ei. Fig. 11
EDIŢIA a VII-a
(5 aprilie 2003)
Varianta A
96. Un tren se mişcă pe o cale ferată orizontală cu viteza constantă
v  10 m s . Un observator de pe o platformă de tren aruncă vertical în sus
o bilă pe care o prinde după două secunde. Stabiliţi forma traiectoriei şi
calculaţi deplasarea bilei faţă de a) platformă; b) Pămînt. Influenţa aerului
asupra mişcării bilei se neglijează.
97. Un corp plasat pe un plan înclinat de unghi  coboară cu acceleraţia
ac. Acelaşi corp fiind lansat de jos în sus de-a lungul planului înclinat
urcă uniform încetinit cu acceleraţia al cărei modul este egal cu au.
Determinaţi coeficientul de frecare dintre corp şi planul înclinat. Calculaţi
valoarea acestuia pentru:  = 45o, ac = 5,5 m/s2, au = 8,5 m/s2.
98. Un fir elastic de cauciuc de lungime l0 = 2 m şi de secţiune S = 1 cm2
(în stare nedeformată) are modulul de elasticitate E = 32·105 N/m2. Firul
este alungit cu l = 0,5 cm. Să se determine: a) energia înmagazinată în
fir prin deformare; b) puterea medie consumată dacă alungirea durează
t = 1,6 s.
99. Un cilindru închis la un capăt şi prevăzut cu un piston conţine gaz
ideal. Cilindrul este aşezat odată vertical, cu pistonul în partea superioară,
iar a doua oară orizontal. Determinaţi ce relaţie trebuie să existe între
masa pistonului şi aria suprafeţei acestuia pentru ca la încălzirea gazului
din cilindru cu un acelaşi număr de grade în ambele situaţii, în cazul
cilindrului orizontal deplasarea pistonului să fie de două ori mai mare
decît în cazul pistonului vertical. Frecarea se neglijează şi se ia g = 10 m/s2.
37
FIZICĂ. ENUNŢURI
100. De un fir de aluminiu cu secţiunea S  0, 4cm 2 este suspendat un
corp de masă m  16,1 kg . Sistemul este ridicat vertical în sus cu acceleraţia
a  2 m s 2 . Determinaţi cu câte grade trebuie răcit firul astfel încât
lungimea lui să rămână nemodificată. Se cunosc modulul lui Young
E = 7·1010 N/m2, coeficientul dilatării termice liniare  = 2,3·10–5 K–1 şi se
consideră g = 10 m/s2.
101. O peliculă de glicerină este formată la baza mare, de rază
R = 10 cm, a trunchiului de con al unei pîlnii. Această peliculă se deplasează
fără frecare către baza mică a pîlniei de rază r = 1 cm. Determinaţi lucrul
mecanic efectuat de forţele de tensiune superficială la deplasarea peliculei.
Coeficientul de tensiune superficială  = 66·10–3 N/m.
102. Cunoscînd valorile intensităţilor de scurt circuit pentru două
generatoare diferite IS1 şi IS2 precum şi rezistenţele interioare respective
ale acestora r1 şi r2, determinaţi valoare rezistenţei R, pe care fiecare din
aceste generatoare pot debita aceeaşi putere.
103. Sarcina electrică a unui condensator cu capacitatea C = 4·10–7 F
este q = 3·10–5 C. La bornele acestui condensator se conectează un solenoid
cu inductanţa L = 9·10–3 H. Să se determine: a) valoarea maximă a fluxului
magnetic al solenoidului; b) valoarea maximă a tensiunii electromotoare
autoinduse în solenoid.
104. Înălţimea imaginii unui creion situat perpendicular pe axa optică
principală a unei lentile convergente este egală cu înălţimea creionului.
La îndepărtarea creionului de la lentilă cu 16 cm imaginea lui s-a apropiat
de acesta cu 8 cm. Să se determine distanţa focală a lentilei.
105. Un foton cu energia  = 0,4 MeV ciocneşte un electron liber aflat
în repaus şi este împrăştiat sub un unghi de 90o. Să se determine: a) variaţia
lungimii de undă a fotonului împrăştiat; b) variaţia relativă a lungimii de
undă; c) energia pierdută de fotonul împrăştiat. Se cunoaşte lungimea de
undă Compton a electronului  C = 2,43 pm, constanta lui Planck
h = 6,63·10–34 J·s, 1 eV = 1,6·10–19 J.
Varianta B
106. Indicaţi mişcarea în care distanţa parcursă de punctul material şi
modulul vectorului deplasare sunt egale.
107. O forţă ale cărei proiecţii pe axele de coordonate sînt Fx = 4 N şi
Fy = 3 N acţionează asupra unui corp cu masa m = 2,5 kg. Să se determine:
a) modulul forţei; b) proiecţiile acceleraţiei pe cele două axe de coordonate
şi modulul acesteia.
38
 FIZICĂ. ENUNŢURI
108. O forţă acţionînd asupra unui corp, aflat iniţial în repaus, produce
un lucru mecanic de 4 ori mai mare atunci cînd acţionează orizontal, decît
atunci cînd formează un unghi cu orizontala, durata acţiunii în ambele
cazuri fiind aceeaşi. Să se determine unghiul făcut de direcţia forţei cu
orizontala în al doilea caz. Se neglijează frecarea.
109. O butelie conţine m = 3 kg de gaz ideal la temperatura T1 = 300 K.
Determinaţi ce masă de gaz iese printr-o supapă dacă la încălzirea buteliei
pînă la T2 = 450 K presiunea gazului a rămas aceeaşi.
110. Un fir de cupru avînd în poziţie orizontală lungimea l0 = 99,3 m
este suspendat vertical şi se alungeşte sub acţiunea propriei forţe de
greutate. Modulul de elasticitate al cuprului (modulul Young)
E = 13·1010 N/m2, coeficientul de dilatare termică liniară  = 17·10–6 K–1,
iar densitatea  = 8900 kg/m3. Determinaţi cu câte grade trebuie răcit firul
pentru a reveni la lungimea iniţială. Se ia g = 10 m/s2.
111. Într-un tub capilar, introdus oblic într-un lichid care udă tubul,
lichidul urcă pe o distanţă de două ori mai mare decît în cazul în care
tubul este introdus vertical. Determinaţi unghiul format de capilar cu
verticala în primul caz.
112. Prin introducerea între armăturile unui condensator plan a unui
dielectric de grosime egală cu o treime din distanţa dintre plăci, capacitatea
condensatorului se măreşte de 1,2 ori. Determinaţi permitivitatea relativă
a dielectricului introdus.
113. Un conductor de lungime l = 7 m se roteşte uniform într-un plan
perpedicular cîmpului magnetic a cărui inducţie B = 0,02 T. Axa de rotaţie
trece printr-un capăt al conductorului, iar frecvenţa de rotaţie  = 5 s–1.
Determinaţi tensiunea electromotoare indusă între extremităţile
conductorului.
114. O lentilă convergentă cu distanţa focală f = 20 cm formează
imaginea reală a unui obiect. Apropiind cu 5 cm obiectul de lentilă
imaginea sa se îndepărtează cu 40 cm. Să se determine poziţia iniţială a
obiectului şi a imaginii respective faţă de lentilă.
115. Un fotocatod este expus acţiunii a două radiaţii cu lungimile de
undă: 1 = 540 nm şi 2 = 400 nm. Tensiunea de stopare pentru lungimea
de undă 2 este cu U = 0,8 V mai mare decît pentru lungimea de undă
1. Determinaţi: a) constanta lui Planck; b) impulsul transmis catodului
în cazul al doilea dacă fotoelectronii sunt emişi perpendicular pe suprafaţa
acestuia, iar lucrul mecanic de extracţie L = 3,3·10–19 J.

39
FIZICĂ. ENUNŢURI
EDIŢIA a VIII-a
(3 aprilie 2004)
Varianta A
116. Un corp se mişcă conform ecuaţiei s = t3/3 – 2t2 + 3t. La ce momente
de timp corpul îşi modifică sensul mişcării?
117. Asupra unui corp care se mişcă uniform pe o suprafaţă orizontală,
acţionează o forţă orientată sub unghiul  faţă de orizont. La ce valoare a
unghiului  valoarea forţei va fi minimă, dacă coeficientul de frecare este ?
118. Un automobil cu masa de 1000 kg se mişcă în sus, pe o pantă cu
înclinaţia 0,26. Lungimea pantei este de 1 km. Viteza automobilului la
începutul pantei este 36 km/h şi la sfârşitul pantei – 72 km/h. Determinaţi
consumul de combustibil, dacă forţa de rezistenţă la mişcarea
automobilului este 5 kN, randamentul motorului este 25%, puterea calorică
a benzinei este 4,6·107 J/kg.
119. Un camion se deplasează cu viteza vc = 36 km/h. În spatele lui, la
distanţa l = 400 m, un automobil se mişcă în acelaşi sens cu viteza
va = 90 km/h. Determinaţi intervalele de timp după care distanţa dintre
vehicule devine d = 175 m.
120. Un cilindru omogen cu lungimea l şi densitatea
 pluteşte într-un lichid cu densitatea 0(0 > ). După
scufundarea cilindrului în direcţie verticală (fig.12) şi
eliberarea lui, cilindrul efectuează oscilaţii armonice.
Determinaţi perioada acestor oscilaţii.
121. Între plăcile unui condensator plan se află o
Fig. 12
placă de parafină (  r = 2,2) ce se atinge de ele.
Condensatorul este încărcat, energia lui fiind egală cu 0,88 J. Determinaţi
energia condensatorului după scoaterea din el pe jumătate a plăcii de
parafină. Se vor considera cazurile: a) condensatorul rămîne conectat la
sursă; b) condensatorul este deconectat de la sursă înainte de a începe
scoaterea parţială a plăcii de parafină.
122. Două conductoare paralele ale unei linii de transmitere a curentului
continuu de tensiune înaltă sînt suspendate de izolatoare situate la distanţa
de 10 m unul de altul. Distanţa dintre stîlpii de susţinere a liniei este de
300 m. Determinaţi forţa electrodinamică ce acţionează asupra porţiunii
de fir dintre doi stîlpi la o scurtcircuitare în linie, cînd curentul de
scurtcircuit atinge valoarea de 1500 A. Constanta interacţiunii magnetice
km = 2·10–7 N/A2.

40
 FIZICĂ. ENUNŢURI
123. Puterea unui uscător electric pentru păr (foehn) este egală cu
500 W. Aerul aspirat de uscător se încălzeşte de la 10 oC până la 70 oC şi
iese în exterior. Ce masă de aer se încălzeşte timp de 10 min de lucru dacă
randamentul uscătorului este egal cu 80%. Căldura specifică a aerului
c = 1,01 kJ/(kg·K).
124. Este corectă oare afirmaţia că paratrăsnetul serveşte pentru a atrage
trăsnetul şi a-l transmite în pamînt? Justificaţi răspunsul.
125. Două raze paralele trec prin două lentile: convergentă şi divergentă
şi rămîn paralele. Cum sînt aranjate lentilele una faţă de alta? Desenaţi
mersul razelor în lentile.
126. La tranziţia atomului de hidrogen dintr-o stare în alta se emite
lumină cu frecvenţa de 4,57·1014 Hz. Cu cîţi electronvolţi s-a micşorat
energia atomului? Se cunosc: constanta lui Planck h = 6,63·10–34 J·s;
1 eV = 1,6·10–19 J.
Varianta B
127. Un corp se mişcă rectiliniu cu acceleraţia a. Determinaţi distanţa
parcursă de corp în secunda a n-a, considerînd că viteza iniţială este zero
(soluţia sub formă generală).
128. Un om cu masa de 70 kg se află la prora unei luntre cu masa de
280 kg şi lungimea de 5 m. Omul se deplasează la pupa luntrei. La ce
distanţă faţă de apă s-a deplasat luntrea? Iniţial luntrea se află în repaus în
apă stătătoare.
129. Alungirea totală a unui resort este l. De cîte ori lucrul mecanic
al forţelor exterioare efectuat pe prima jumătate din alungirea l este mai
mic decât cel efectuat pe a doua jumătate?
130. O bucată de parafină pluteşte la suprfaţa de separaţie a două
lichide: apă – ulei. Considerînd că densitatea apei 1 = 1000 kg/m3 şi a
uleiului 2 = 800 kg/m3 determinaţi ce parte din volumul
parafinei se află în apă. Densitatea parafinei
3 = 920 kg/m3.
131. Un gaz prin încălzire trece din starea 1 în
starea 2. (fig.13). Cum variază parametrul al treilea care
caracterizează gazul în cazurile reprezentate în figură: se
va mări sau se va micşora?
132. O bucată de plumb se loveşte plastic de un
obstacol, masa căruia este foarte mare. La momentul
ciocnirii plumbul avea viteza v = 350 m/s. Calculaţi cîte Fig. 13
0

41
FIZICĂ. ENUNŢURI
procente din masa totală a plumbului se va topi, considerînd că 75% din
căldura totală degajată se consumă la încălzire şi topire. Temperatura
iniţială a plumbului t1 = 27 oC, temperatura de topire t = 327 oC, căldura
specifică a plumbului c = 126 J/(kg·K), iar căldura specifică de topire
 = 26,4 kJ/kg.
133. Un bec electric cu puterea P = 60 W se introduce într-un vas cu
pereţii străvezii în care se conţine apă cu masa de 600 g. În decurs de
5 min apa se încălzeşte cu t = 4 oC. Ce parte din energia consumată se
transmite prin iradiere în mediul înconjurător prin pereţii vasului. Căldura
specifică a apei c = 4190 J/(kg·K).
134. N picături identice de mercur sînt încărcate pînă la acelaşi potenţial
0. Determinaţi potenţialul  al picăturii mari, care se formează prin
contopirea picăturilor mici (picăturile se consideră sfere mici).
135. Undele sonore de frecvenţă  = 425 Hz se propagă cu viteza
v = 340 m/s. Determinaţi diferenţa de fază pentru două puncte care se află
la distanţa de 20 cm unul faţă de altul în direcţia propagării undei.
136. Concretizaţi fenomenele optice care determină originea culorii:
a) sticlei albastre; b) hîrtiei albastre.
137. Completaţi reacţia nucleară: 73 Li  42 He  105 B  ? . a) Ce legi
folosiţi la completarea reacţiei? b) Ce particulă se formează în urma
reacţiei?
EDIŢIA a IX-a
(2 aprilie 2005)
Varianta A
138. Un corp în cădere liberă fără viteză iniţială parcurge a doua
jumătate de distanţă timp de 1 s. Determinaţi înălţimea de la care cade
corpul, considerînd acceleraţia gravitaţională g = 10 m/s2.
139. La mijlocul unei mese sînt aşezate două corpuri paralelepipedice
din acelaşi material avînd masele egale cu m şi 2m. Corpurile se ating de
capetele unui resort menţinut în stare comprimată cu un fir de aţă. La
arderea firului corpurile se mişcă în sensuri opuse şi cel de masă mai
mică se opreşte la marginea mesei. La ce distanţă de la marginea mesei se
opreşte corpul de masă mai mare? Lungimea mesei în direcţia mişcării
corpurilor l = 1,2 m, dimensiunile corpurilor şi lungimea resortului sînt
neglijabile.
140. Un ventilator pompează aerul într-o încăpere printr-o conductă
fixată în perete. De cîte ori trebuie mărită puterea ventilatorului pentru a
42
 FIZICĂ. ENUNŢURI
majora de două ori debitul de aer în încăpere?
141. Ce forţă F trebuie aplicată unui cablu de oţel cu aria secţiunii
transversale S = 1 cm2, pentru a-l alungi cu atît, cu cît el se alungeşte la
încălzirea cu t = 1 oC? Coeficientul de dilatare termică liniară a
oţelului  = 1,2·10–5 K–1, modulul lui Young E = 2,1·1011 N/m2.
142. Firul înfăşurat pe un mosorel are capătul liber legat
de un cui bătut în perete (fig.14). Dimensiunile mosorelului
r = 0,5 cm şi R = 4 cm. La ce unghi  între fir şi perete
mosorelul este nemişcat? Coeficientul de frecare dintre
mosorel şi perete  = 0,25.
143. Într-o odaie închisă cu volumul de 83 m3 se află un
vas deschis cu apă. Ce masă de apă se va evapora dacă Fig. 14
temperatura în odaie va creşte de la 7 oC pînă la 17 oC? Presiunile vaporilor
saturanţi de apă la aceste temperaturi sînt, respectiv, p1 = 1120 Pa şi
p2 = 2200 Pa. Masa molară a apei M = 0,018 kg/mol, constanta universală
a gazelor R = 8,3 J/(mol·K).
144. Trei becuri electrice cu puterile de 50, 50 şi 100 W, prevăzute
pentru tensiunea de alimentare de 110 V, trebuie conectate la tensiunea de
220 V astfel ca să lumineze normal. Ce schemă electrică poate fi utilizată
în acest scop?
145. Un magnet se introduce uniform într-un inel de cupru. Se va induce
în acest inel curent electric?
146. Perioada oscilaţiilor electromagnetice într-un circuit oscilant
T0 = 1 ns. Distanţa dintre plăcile condensatorului plan cu aer d0 = 3 cm.
La un moment o placă a condensatorului începe să oscileze în direcţie
perpendiculară pe ea conform relaţiei x = sin(t/3) (mm). Care va fi
perioada oscilaţiilor electromagnetice după t = 1,5 s de la începutul
oscilaţiilor plăcii?
147. O undă seismică elastică cade sub un unghi de 30o pe suprafaţa de
separaţie a două medii cu proprietăţi mecanice diferite. În primul mediu
frecvenţa oscilaţiilor este de 0,5 Hz, iar lungimea de undă este egală cu
2,9 km. Să se determine viteza undei seismice în mediul al doilea, dacă
unghiul de refracţie este egal cu 49o. Se cunosc:
sin49o = 0,755, tg49o=1,15.
148. Se cunosc axa optică principală a unei
lentile, poziţia sursei de lumină S şi poziţia S  a
imaginii (fig.15). Determinaţi prin construcţie
poziţiile centrului optic al lentilei şi a focarelor ei. Fig. 15

43
FIZICĂ. ENUNŢURI
Varianta B
149. În baza graficului vitezei în funcţie
de timp (fig.16) determinaţi: a) distanţa
parcursă de corp timp de 4 s; b) acceleraţia
corpului pe ambele porţiuni de drum.
150. De cîte ori creşte bătaia unui proectil,
dacă viteza sa iniţială creşte de 3 ori în cazul
tragerii oblice sub acelaşi unghi?
151. Pe un cărucior cu masa m1 = 100 kg,
ce se mişcă uniform pe o suprafaţă netedă cu Fig. 16
viteza v1 = 3 m/s, cade vertical un corp cu
masa m2 = 50 kg. Cu ce viteză se va mişca
căruciorul, dacă corpul rămine pe el?
152. Cu ce forţă trebuie de acţionat bara de
masă m = 5 kg din figura 17, pentru ca ea să se
afle în repaus, dacă coeficientul de frecare dintre
bară şi pod  = 0,2 şi  = 60o?
153. Pe diagrama p,V (fig.18) sînt reprezentate Fig. 17
procesele care au loc cu un gaz ideal. Punctele
1 şi 2 aparţin unei hiperbole. Numiţi procesele şi
reprezentaţi graficul în diagrama V, T .
154. Într-un vas vertical, închis la partea
superioară cu un piston, conţine  = 10–2 moli de
gaz ideal. Masa pistonului m = 4 kg, iar aria
secţiunii transversale S = 16 cm2. Gazul este
încălzit cu t = 2 K. Să se determine lucrul
mecanic efectuat de gaz la ridicarea pistonului.
Presiunea atmosferică p0 = 100 kPa. Fig. 18
155. Două sarcini electrice egale în modul cu
18 C şi de semne opuse se află în două vîrfuri
ale unui triunghi echilateral cu a = 2 cm.
Determinaţi intensitatea cîmpului electric în al
treilea vîrf al triunghiului. Constanta
ke = 9·109 N·m2/C2.
156. Să se determine diferenţa de potenţial
dintre punctele A şi B din circuitul reprezentat în Fig. 19
figura 19, dacă: 1 1 = 1 V, 1 2 = 1,3 V,
R1 = 10 , R2 = 5 , r1 = r2 = 0.
44
 FIZICĂ. ENUNŢURI
157. O bobină cu unductanţa L = 0,4 mH şi cu aria secţiunii transversale
S = 10 cm2 este parcursă de un curent electric cu intensitatea I = 0,5 A. Să
se determine inducţia cîmpului magnetic din interiorul bobinei, dacă ea
conţine N = 100 spire.
158. Dintr-o barcă a fost aruncată ancora grea. Punctul de cădere a
ancorei pe apă a devenit o sursă de unde pe suprafaţa ei. Un observator de
pe malul lacului a observat că primul val de apă a ajuns la mal după 50 s
din momentul aruncării ancorei, distanţa dintre crestele a două valuri vecine
fiind egală cu 0,5 m. Să se determine distanţa dintre mal şi barcă, dacă la
mal sosesc 20 de valuri timp de 5 s.
159. O lentilă convergentă, cu distanţa focală f = 48 cm, formează
imaginea unui obiect pe un ecran aflat la distanţa d   96 cm . Determinaţi
cu cît trebuie deplasat ecranul pentru a se obţine din nou imaginea reală,
dacă obiectul se îndepărtează cu d = 16 cm de lentilă.
EDIŢIA a X-a
(8 aprilie 2006)
Varianta A
160. Dintr-un loc au fost aruncate două mingi. Una din ele, aruncată
sub unghiul de  = 60o cu orizontul a căzut la distanţa L de la locul de
unde a fost aruncată. Sub ce unghi a fost aruncată cea de-a doua minge
dacă ea a căzut la distanţa 3L de la locul de lansare şi se ştie că înălţimile
maxime atinse de mingi în timpul zborului sînt egale.
161. Un elev cu masa m1 = 50 kg stă pe gheaţă, pe patine, şi ţine în
mîini o bucată de gheaţă cu masa m2 = 2,5 kg. Elevul aruncă orizontal
bucata de gheaţă şi în urma reculului se deplasează în sens opus la distanţa
s = 1,5 m. Determinaţi lucrul efectuat de elev cunoscînd coeficientul de
frecare dintre patine şi gheaţă  = 0,2.
162. Perioada de rotaţie a unei planete  = 12 h. Determinaţi densitatea
medie a planetei dacă se ştie că ponderea unui corp la ecuator constituie
 = 95% din ponderea sa la polul planetei. Constanta gravitaţională
K = 6,67·10-11 m3/(kg·s2).
163. Două tije - una din cupru şi a doua din oţel - au la o temperatură
t0 = 20oC lungimi egale. Bara de cupru a fost încălzită pînă la temperaura
t1 = 380oC. Pînă la ce temperatură t2 trebuie încălzită bara din oţel pentru
ca lungimea ei să devină egală cu lungimea barei de cupru încălzite?
Coeficientul de dilatare termică liniară a cuprului 1 = 1,7·10-5 K–1, a
oţelului 2 = 1,2·10-5 K–1.
45
FIZICĂ. ENUNŢURI
164. Un automobil conţine în rezervuarul său un volum V = 30 L de
benzină. Ce distanţă maximă poate parcurge automobilul deplasîndu-se
cu viteza medie v = 90 km/h. Se cunosc: puterea medie a motorului pe
traseu P m =20 kW, randamentul  = 25%, densitatea benzinei
 = 700 kg/m3, puterea calorică a ei q = 4,6·107 J/kg.
165. Într-un cilindru, sub piston, se află m1 =32 g de vapori de apă la
temperatura t = 100 oC şi presiunea p = 40 kPa. Să se determine ce masă
de vapori s-a condensat la micşorarea izotermă a volumului lor de 4 ori.
166. Voltmetrul ideal conectat la bornele A
şi B ale circuitului electric reprezentat în
figura 20 indică valoarea U = 7,5 V, iar
ampermetrul ideal conectat la aceleaşi borne
indică intensitatea I = 8 A. Să se determine
parametrii sursei de curent - tensiunea
electromotoare 1 şi rezistenţa internă r, dacă se
ştie că rezistenţa exterioară R este de n ori mai Fig. 20
mare decît rezistenţa internă, unde n = 15.
167. De ce în cuptorul cu microunde pentru uz casnic nu poate fi folosită
veselă metalică?
168. Un punct material efetuează oscilaţii armonice de-a lungul unei
drepte. Distanţa dintre poziţiile limită ale corpului este parcursă cu viteza
medie de 2 m/s. Determinaţi viteza maximă atinsă de punctul material în
mişcarea uniformă?
169. De la un submarin se propagă unde sonore a căror lungime de
undă în apă a = 17,5 m. Ele continuă să se propage în stratul de gheaţă de
la suprafaţă, unde lungimea de undã a devenit g = 50 m. Să se determine
viteza undelor sonore în gheaţă, ştiind că în apă ea are valoarea
va = 1400 m/s.
170. Un fotograf amator a fotografiat un monument, din acelaşi loc,
de două ori: prima dată a acoperit jumătatea superioară a obiectivului, a
doua oară a acoperit jumătatea inferioară. Timpul de expunere în ambele
cazuri a fost acelaşi. Prin ce diferă fotografiile obţinute?
Varianta B
171. Un furtun de lungimea l = 5 m este înfăşurat pe un tambur cilindric.
Apucînd de capătul furtunului şi trăgîndu-l orizontal un om se îndepărtează
de tambur pînă furtunul este desfăşurat complet. Considerînd că tamburul
se rostogoleşte fără alunecare, ce distanţă parcurge omul?

46
 FIZICĂ. ENUNŢURI
172. Un corp de formă paralepipedică pluteşte pe apă, fiind cufundat
jumătate din volumul său. Introdus în ulei, se cufundă cu 0,625 din volumul
său. Să se determine densitatea substanţei corpului şi densitatea uleiului,
dacă densitatea apei este a = 103 kg/m3.
173. O sanie cu masa m = 6 kg alunecă din vîrful unui deal, unghiul de
înclinaţie al căruia  = 30o. Parcurgînd distanţa s = 50 m, sania atinge
viteza v = 4,5 m/s. Să se afle cantitatea de căldură degajată datorită frecării
dintre sanie şi zăpadă.
174. Două bile metalice identice ce se află la o careva distanţă una de
alta se atrag cu o forţă anumită. Bilele sînt puse în contact una cu alta,
apoi aduse la poziţiile iniţiale. S-a constatat că modulul forţei de
interacţiune a bilelor s-a micşorat de p = 3 ori. Care este raportul dintre
modulele sarcinilor iniţiale ale bilelor?
175. Într-un vas închis cu volumul V = 1 L se află aer în condiţii normale.
Aerul din vas este încălzit cu ajutorul unui reşou prin care circulă un
curent cu intensitatea I = 0,2 A, tensiunea fiind U = 10 V. Peste cît timp
presiunea în vas va fi p = 300 kPa, dacă randamentul  = 50%, căldura
specifică a aerului c = 1,005·103 J/(kg·K), iar densitatea aerului în condiţii
normale  = 1,29 kg/m3.
176. Un solenoid alcătuit din 80 spire, avînd diametrul de 8 cm se află
într-un cîmp magnetic cu inducţia 60,3 mT. Solenoidul se roteşte cu 180o
timp de 0,2 s. Să se afle valoarea medie a t.e.m. indusă în solenoid, dacă
pînă la şi după rotire solenoidul este orientat de-a lungul cîmpului magnetic.
177. Să se afle rezistenţa RAB a circuitului electric
ce prezintă laturile unui cub confecţionat din sîrme
de aceiaşi rezistenţă R0 = 6  (fig.21).
178. O coloană de mercur scoasă din starea de
echilibru într-un tub sub formă de U efectuează
oscilaţii armonice (fig.22). Să se determine perioada
oscilaţiilor dacă masa mercurului m = 120 g, Fig. 21
densitatea lui  = 13,6·103 kg/m3, iar aria secţiunii
transversale a tubului S = 0,3 cm2.
179. Un detaliu metalic are suprafaţa S = 11,18·10–3 m2
şi se argintează prin electroliză. Tensiunea aplicată băii
electrolitice U = 100 V. Energia electrică consumată în acest
proces W = 1,04 MJ. Densitatea argintului  = 10,4·103 kg/m3,
iar echivalentul electrochimic k = 1,118·10–6 kg/C. Să se
determine grosimea stratului de argint depus. Fig. 22
47
FIZICĂ. ENUNŢURI
EDIŢIA a XI-a
(31 martie 2007)
Varianta A
180. Razele de lumină ies dintr-un lichid transparent în aer. Unghiul
limită pentru aceste raze este 45o. Să se afle viteza de propagare a luminii
în acest lichid.
181. Un mobil în mişcare uniform variată are la momentul t0 = 0
coordonata x0 = –1 m, la momentul t1 = 1 s coordonata x1 = 2 m, iar la
momentul t2 = 3 s, respectiv, x2 = –4 m. Determinaţi: 1) viteza iniţială şi
acceleraţia mişcării. 2) construiţi graficele vitezei şi a distanţei parcurse.
182. Un mobil se mişcă rectiliniu conform legii x = 2cos2t, unde timpul
t este exprimat în secunde (s) şi coordonata – în centimetri (cm).
Demonstraţi că această mişcare este armonică. Stabiliţi poziţia în jurul
căreia au loc oscilaţiile, precum şi amplitudinea şi perioada acestora.
183. Cum se modifică energia internă a unui gaz real la destinderea
(comprimarea) izotermă?
184. Luna este un satelit natural al Pămîntului şi descrie în jurul lui o
orbită cvasicirculară de raza r = 3,84·108 m. Determinaţi perioada rotaţiei
Lunii în jurul Pămîntului, dacă raza lui R = 6380 km, iar acceleraţia
gravitaţională la suprafaţa Pămîntului g0 = 9,8 m/s2.
185. Printr-o conductă de gaz se transportă bioxid de carbon (CO2).
Presiunea şi temperatura gazului în conductă sînt, respectiv, p = 5·105 Pa şi
t = 17oC. Determinaţi viteza de curgere a gazului în conductă dacă în timpul
 = 5 min secţiunea transversală a ei cu aria S = 6 cm2 este traversată de
masa m = 2,5 kg de gaz. Constanta universală a gazelor R = 8,3 J/(mol·K).
186. Intensitatea cîmpului electric la suprafaţa Pămîntului E = 130 V/m.
Determinaţi sarcina electrică a Pămîntului dacă el este considerat de formă
sferică cu raza R = 6400 km. Se admite că sarcina electrică este distribuită
uniform pe suprafaţa acestei sfere. Constanta ke = 9·109 N·m2/C2.
187. În care din rezistenţele R1 = 3 , R2
= 5 , R3= 3 , R4 = 1  grupate după cum
este indicat în figura 23 se va degaja o
putere maximă dacă gruparea este conectată
la o sursă de curent?
188. Un proton nimereşte într-o regiune
de lăţime l a unui cîmp magnetic omogen
de inducţie B. Viteza protonului v0 la întrare
în cîmpul magnetic este perpendiculară Fig. 23

48
 FIZICĂ. ENUNŢURI
inducţiei cîmpului magnetic şi frontierei cîmpului aşa cum
este indicat în figura 24. Sub ce unghi faţă de direcţia
iniţială va ieşi protonul din cîmpul magnetic? Se cunosc
masa protonului mp şi sarcina electrică a lui +e.
189. Un pendul gravitaţional de lungime l = 1 m este
fixat de podul unui vagon care se mişcă uniform pe calea
ferată. Determinaţi viteza trenului la care amplitudinea
oscilaţiilor pendulului poate fi maximă datorită ciocnirilor
Fig. 24
roţilor vagonului cu extremităţile şinelor căii
ferate. Lungimea unei şine este L =12,5 m.
190. Pe fundul unei cuve dreptunghiulare
se află o oglindă, deasupra căreia se află un
strat de apă de grosimea d cum este indicat
în figura 25. Deasupra stratului de apă la
înălţimea h se află o sursă de lumină S.
Determinaţi distanţa de la oglindă a
punctului unde se obţine imaginea sursei S. Fig. 25
Indicele de refracţie al apei este n.
Varianta B
191. Bara AB de lungime l se sprijină cu
capetele A şi B pe podea şi pe perete aşa
cum este indicat în figura 26. Stabiliţi
dependenţa de timp a coordonatei y a
extremităţii B a barei, dacă extremitatea A a
ei se mişcă cu viteza v şi la momentul iniţial
de timp (t = 0) distanţa OA = b.
192. O bară se află pe fundul unei cutii Fig. 26
lîngă peretele A, aşa cum este prezentat în
figura 27. În urma unei acţiuni din exterior cutia
s-a deplasat pe parcursul unui interval mic de
timp cu viteza v, apoi s-a oprit. Determinaţi
intervalul de timp  după care bara din nou se
va ciocni cu peretele A, dacă ciocnirea barei cu Fig. 27
peretele B este elastică, forţele de rezistenţă pot fi neglijate. Masa barei
este egală cu masa cutiei, distanţa dintre pereţii A şi B este L, iar lungimea
barei este mult mai mică decît L.

49
FIZICĂ. ENUNŢURI
193. Într-un vas, volumul căruia V = 15 L, se află un gaz la presiunea
p = 0,5 MPa. Determinaţi temperatura gazului dacă numărul de molecule
din vas este N = 1,8·1024 molecule. (R = 8,3 J/(mol·K); NA = 6·1023 mol–1).
194. Cum s-ar putea fierbe apă într-un vas fără a-l încălzi?
195. Determinaţi potenţialul unei bile de rază R = 0,1 m încărcată
electric, dacă se ştie că potenţialul cîmpului electric la distanţa d = 10 m
de la suprafaţa bilei V = 20 V.
196. Un conductor omogen are rezistenţa R = 36 . În cîte părţi egale
poate fi tăiat acest conductor pentru ca rezistenţa părţilor lui legate în
paralel să fie R0 = 1 ?
197. Miezul unui transformator, care ridică
tensiunea de la U1 = 100 V pînă la U2 = 3300 V,
este de formă circulară. Un conductor,
extremităţile căruia sînt unite la un voltmetru,
traversează transformatorul cum este indicat în
figura 28. Determinaţi numerele de spire în
bobinele transformatorului dacă voltmetrul Fig. 28
indică tensiunea U = 0,5 V.
198. Perioada oscilaţiilor corpului suspendat de un resort T1 = 0,06 s,
iar a aceluiaşi corp suspendat de un alt resort T2 = 0,08 s. Determinaţi
perioada oscilaţiilor aceluiaşi corp suspendat de cele două resorturi legate
în serie.
199. Sistemul prezentat în figura 29
se află într-un cîmp electric orientat
vertical în jos. Intensitatea cîmpului
electric E = 104 V/m, m1 = 0,5 kg,
m2 = 0,6 kg, AO = 0,8·OB. Ce sarcină
electrică trebuie transmisă corpului cu
masa m1, pentru ca bara AB să se afle Fig. 29
în echilibru?
200. Determinaţi numărul N de imagini ale sursei punctiforme S
obţinute cu ajutorul a două oglinzi plane ce formează unghiul  = 60o
între ele. Sursa S se află pe bisectoarea unghiului .

50
 FIZICĂ. REZOLVĂRI

REZOLVĂRI

R.1. În ambele cazuri asupra automobilului acţionează numai o forţă

orizontală – forţa de frecare, - a cărei valoare maximă Ff   N   mg .
Ea imprimă automobilului acceleraţia maximă am   g .
În cazul mişcării rectilinii uniform încetinite din formulele lui Galilei
v 2  v02  2as , tinînd seama că la oprire viteza finală v = 0, rezultă
v02  2as . Dacă l este distanţa pînă la obstacol, impactul cu peretele este
evitat dacă distanţa parcursă de automobil pînă la oprire s  l . Dar
v02 v2
s  0 ,
2a 2  g
prin urmare impactul este evitat dacă
v02
l . (1)
2 g
La mişcarea pe un arc de cerc de rază r acceleraţia centripetă ac  v02 r
este imprimată de aceiaşi forţă de frecare, adică ac  am sau v02 r   g ,
de unde rezultă v02   g   r . Ciocnirea cu obstacolul este evitată dacă
raza r este mai mică sau egală cu distanţa l pînă la acesta, adică r  l .
Pentru acest caz obţinem condiţia
v 02
l. (2)
g
Comparînd condiţiile (1) şi (2) constatăm, că expresia din partea din
stîngă a primei din ele ia o valoare de două ori mai mică decît cea din
condiţia a doua, deci poate fi satisfăcută mai uşor. Prin urmare, pentru a
evita impactul trebuie preferată frînarea pe porţiunea rectilinie de drum.
R.2. La mişcarea satelitului pe o orbită circulară de rază r acceleraţia
centripetă a lui ac  v 2 r î-i este imprimată de forţa gravitaţională din
partea Pămîntului. Viteza v din formula de mai sus este viteza satelitului

51
FIZICĂ. REZOLVĂRI
în sistemul de referinţă ce are ca origine centrul Pămîntului şi se află în
mişcare de translaţie împreună cu el. Această viteză v poate fi reprezentată
ca suma a două viteze: viteza locului de pe Pămînt de unde este lansat
satelitul şi viteza ce-i este imprimată de rachetă. Punctele de la ecuatorul
Pămîntului se află la distanţe mai mari de la axa de rotaţie diurnă decît
alte puncte de pe suprafaţa lui, deci vitezele lor sunt mai mari. Respectiv,
viteza imprimată de motoarele navei cosmice devine mai mică, adică
permite realizarea unei economii de combustibil, ceea ce argumentează
amplasarea cosmodromurilor cît mai aproape de ecuator.
R.3. Deplasarea vîrfului A al acului indicator (fig.1) este egală cu d = ns0,
iar unghiul de rotaţie al roţii dinţate 4, este  4  n s0 l . Viteza liniară a
roţilor 4 şi 3 în punctul de angrenaj este aceeaşi: v  4 r4  3 r3 , de unde
 3  4  r4 r3 . Raportul razelor este egal cu raportul lungimilor cercurilor
respective, deci şi cu raportul numerelor de dinţi: r4 r3  z 4 z3 . Astfel
avem  3   z4 z3   4 şi unghiul de rotaţie  3   z4 z3   4  z4 ns0  z3l  .
Deplasarea ştiftului 1 este egală cu lungimea arcului descris de punctele
de contact ale roţii 2 la rotirea ei cu unghiul 3, adică
r2 z 4 n s0
L  r2 3  ; L  1, 25 mm .
z3 l
R.4. Asupra capetelor pîrghiei (fig.2) acţionează: forţa de greutate a
plutitorului Fg = mg aplicată în centrul lui de greutate, forţa arhimedică
FA  Vd g , unde Vd este volumul benzinei dezlocuite de plutitor, aplicată
în centrul de greutate al acestui volum, şi forţa de presiune a benzinei
asupra arcului Fp  Sp   d 2 4  p .
Egalăm cu zero suma algebrică a momentelor acestor forţe în raport
cu axul de rotaţie Fg a  FA a  Fp b  0 . Plutitorul fiind omogen
Vd V  m  m , deci
m m 4
Vd  V    R3 ,
m m 3
unde R este raza căutată a plutitorului. Substituim expresiile pentru forţe
în egalitatea de mai sus:
m 4 p d 2
mga     R 3 ga  b  0.
m 3 4
De aici aflăm raza căutată

52
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
13
 3m 
R
16 m  

ga

4mga   d 2 pb  .
 
R.5. Barometrul în care a intrat bula de aer este barometru defectat şi
indică o presiune mai mică decît cea atmosferică cu presiunea masei de
aer din el. La temperatura t1 această presiune este p1 = g(H2 – H1),
presiunea atmosferică fiind egală cu p10 = gH2. La temperatura t2
presiunea atmosferică este p02   gH 2 , iar presiunea masei de aer
p2   g  H 2  H1  . Volumul masei de aer la ambele temperaturi este unul
şi acelaşi, deci conform legii lui Charles
p2 p1 H 2  H1 H 2  H1
 sau  ,
T2 T1 T2 T1
de unde
T2
H 2  H1   H 2  H1  ; H 2  759,5 mm .
T1
Deci presiunea atmosferică la temperatura t2 este p02 = 759,5 mm Hg.
R.6. Lucrul util Lu = Pt = Q , unde durata mişcării t = s/v, iar cantitatea
de căldură degajată la arderea combustibilului Q = mq. Avem Ps v   mq ,
de unde viteza automobilului
Ps
v ; v  15 m s  54 km h .
 mq
Timpul în care a fost parcursă distanţa t = s/v; t = 12 h.
R.7. Defectul liniei duble constă în
străpungerea izolaţiei şi apariţia în locul
respectiv a unei rezistenţe finite R (fig. R1).
Notăm cu x distanţa de la capetele A şi C pînă
la locul cu defect. Atunci rezistenţa porţiunii
AE este RAE  RCF   x L  R0 , iar porţiunii EB
este REB  RFD    L  x  L  R0 . Atunci pentru Fig. R1
rezistenţa dintre capetele A şi C avem
R1  U I1  2  x L  R0  R , iar pentru cea dintre capetele B şi D, respectiv,,
R2  U I 2  2   L  x  L  R0  R . Din aceste două ecuaţii exprimăm
distanţa căutată

53
FIZICĂ. REZOLVĂRI

L U  1 1 
x 1      ; x  3 km .
2  2 R0  I 2 I1  
şi rezistenţa în locul străpungerii izolaţiei
U 1 1
R     R0 ; R  12,5 Ω .
2  I1 I 2 
O altă metodă ar consta în conectarea generatorului de curent şi a
ampermetrului ideal la capetele A şi C şi determinarea intensităţii I1 cînd
capetele B şi D sînt izolate unul de altul (ceea ce şi s-a realizat în metoda
de mai sus), apoi determinarea intensităţii I3 cînd capetele B şi D sînt
scurtcircuitate. În ultimul caz rezistenţa exterioară ar fi
Lx
R  2 R0
x L ; R  13, 75 Ω ,
R3  2 R0 
L R  2R L  x
3

0
L
iar indicaţia ampermetrului ar fi I3 = U/R3 = 1,09 A. Acest procedeu ar
putea fi realizat efectuînd măsurătorile la celelalte capete, B şi D.
R.8. Dacă reţeaua de iluminat a casei conţine numai o siguranţă pe
„fază”, atunci la întreruperea circuitului reţeaua de iluminat nu se mai
află sub tensiune. Dacă însă reţeaua ar conţine şi o a doua siguranţă, pe
conductorul „zero”, atunci la întreruperea circuitului reţeaua de iluminare
ar putea rămîne sub tensiune şi ar exista pericolul de electrocutare (dacă
circuitul ar fi fost întrerupt de cea de-a doua siguranţă). În afară de aceasta
nu este cazul să complicăm circuitul electric, să folosim două siguranţe
acolo unde este suficientă una.
R.9. La parcurgerea bobinei de un curent electric alternativ în pereţii
ecranului metalic închis se generează curenţi electrici de inducţie, al căror
cîmp magnetic se opune variaţiei fluxului magnetic al curentului electric
prin bobină. Astfel fluxul magnetic total prin bobină la această valoare a
curentului devine mai mic în prezenţa ecranului de protecţie, ceea ce
condiţionează micşorarea inductanţei L. Prin urmare, la înconjurarea
bobinei cu un ecran metalic de protecţie frecvenţa oscilaţiilor proprii din
 
circuitul oscilant  0  1 2 LC se măreşte.
R.10. În sistemul de referinţă legat cu trenul ce vine în întîmpinare

54
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
viteza pasagerului este egală cu (v1 + v2). El vede acest tren pe parcursul
intervalului de timp în care parcurge distanţa L, adică
L
t ; t 6s.
v1  v2
R.11. Reprezentăm în figura R2
automobilul în punctul superior al podului şi
forţele ce acţionează asupra lui: forţa de

greutate
 mg , reacţiunea normală a podului 
N , forţa de tracţiune Ft şi cea de frecare F f .
Mişcarea automobilului
 este uniformă, deci
forţele Ft şi F f se anulează. Primele două
forţe imprimă automobilului acceleraţia
centripetă ac  v 2 R orientată spre centrul de
curbură C al podului. Scriem legea a doua a
lui Newton în proiecţii pe direcţia acceleraţiei
centripete: mac = mg – N sau mv2/R = mg – N.
Automobilul nu se desprinde de suprafaţa
şoselei dacă reacţiunea N  0 . Rezultă
condiţia mv 2 R  mg , deci raza podului
R  v 2 g ; R  160 m . Fig. R2
R.12. Vom cerceta echilibrul pîrghiei avînd ca axă de rotaţie

articulaţia O (fig. 4). Asupra ei acţionează:
 în A forţa de greutate Mg şi
în B forţa rezultantă de presiune Fp din partea tijei ce leagă pîrghia cu
scaunul supapei, braţele acestor forţe fiind egale cu a şi, respectiv, b.
Condiţia de echilibru este Fp  b  Mg  a  0 . Forţa rezultantă de presiune
Fp  p   d 2 4 . Pentru distanţa căutată obţinem
Fp  b  d 2 b p
a  ; a  33,9 cm  34 cm .
Mg 4 Mg
R.13. Cantitatea de căldură obţinută în urma arderii benzinei Q  mq .
Lucrul util L  Pt , unde P este puterea dezvoltată de motor, iar durata
mişcării t = s/v. Pe de altă parte L   Q , adică Ps v   mq . De aici
exprimăm puterea
 mqv
P ; P  29, 7 kW  30 kW .
s

55
FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.14. Pe măsura funcţionării felinarului de buzunar bateria electrică
se uzează, rezistenţa interioară a ei se măreşte, iar t.e.m. rămîne practic
constantă. Ca rezultat, intensitatea curentului prin filamentul becuşorului
se micşorează, deci şi cantitatea de căldură degajată în el se micşorează,
becuşorul încetează să lumineze.
R.15. Una din posibilităţii de realizare a
iluminării camerei cu două becuri este
reprezentată în figura R3, unde este folosit
un comutator cu patru poziţii. La rotirea
comutatorului astfel ca să realizeze contactul
1-a, deci şi 2-c, luminează numai becul B1.
La rotirea ulterioară cu 90o în sens orar se
realizează contactele 3-a şi 1-b cînd
luminează numai becul B2. La rotirea încă
cu 90o în acelaşi sens se realizează contactele Fig. R3
2-a, 3-b şi 1-c – ambele becuri luminează. În fine, după ce rotim din nou
cu 90o în sens orar contactul a rămîne liber, circuitul este întrerupt, nu
luminează nici unul din becuri.
R.16. Din formula pentru putere
P = U2/R determinăm rezistenţa
becului Rb  U 02 Pb ; Rb  484 Ω şi
a reşoului Rr  U 02 Pr ; Rr  44 Ω .
Rezistenţa unui conductor de
legătură Rc   L S ; Rc  1 Ω .
Reprezentăm în figura R4 schema
electrică şi indicăm valorile Fig. R4
curenţilor electrici prin ramurile ei.
Rezistenţa totală a circuitului
Rr  Rc  Rb 
R  Rc  ; R  41,34 Ω
Rr  Rc  Rb
şi intensitatea curentului I  U 0 R ; I  5,32 A .
Din figura R4 avem I  I r  I b şi I r Rr  Ib  Rc  Rb  , de unde
exprimăm
IRr
Ib  ; I b  0, 44 A .
Rr  Rc  Rb

56
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Puterea reală dezvoltată de bec după conectarea reşoului a devenit egală
cu P  I b2 Rb ; P  93,7 W .
R.17. Pentru a confecţiona scala divizată în zecimi de milimetru prin
fotografierea riglei milimetrice este necesar ca dimensiunile imaginii să
fie de n = 10 ori mai mici decît ale obiectului fotografiat, adică distanţa b
dintre imagine şi lentilă să fie de n ori mai mică decît distanţa dintre
obiect şi lentilă, adică b = a/n. Din formula lentilei
1 1 1
 
a b f
în acest caz obţinem
n 1 1
 ,
a f
deci distanţa căutată a   n  1 f ; a  154 cm =1, 54 m .
R.18. Notăm cu v2 viteza trenului de pasageri şi cu l – lungimea trenului
de marfă.

Viteza pasagerului faţă de trenul de marfă – viteza relativă –
 
este vr  v2  v1 . În cazul, în care trenurile se mişcă în sensuri opuse
valoarea ei vr1  v2  v1 , iar în cazul, în care ele se deplasează în acelaşi
sens vr 2  v2  v1 . În ambele cazuri pasagerul parcurge faţă de trenul de
marfă una şi aceeaşi distanţă l, timpii respectivi fiind egali cu t1 şi t2. Prin
urmare, l  vr1t1 şi l  vr 2 t2 , adică l   v2  v1  t1 şi l   v2  v1  t2 .
Egalînd expresiile din părţile din dreapta ale acestor două ecuaţii avem
 v2  v1  t1   v2  v1  t2 , de unde exprimăm viteza trenului de pasageri
t2  t1
v2  v1 ; v2  11, 25 m s 2 .
t2  t1
Lungimea trenului de marfă
2v1t1t2
l ; l  750 m .
t2  t1
R.19. La momentul imediat înainte de ciocnirea cu stîlpul corpul în
cădere posedă viteza v0 şi energia cinetică M v02 2 . Această energie se
consumă la efectuarea lucrului pentru învingerea forţei de rezistenţă la
înfigerea stîlpului în sol, a cărui valoare L   Fr  s . Conform cu teorema
variaţiei energiei cinetice Ecf – Ec0 = L. Energia cinetică finală Ecf = 0
(corpul şi stîlpul se opresc). Ţinînd seama de mărimile ce figurează în
teoremă obţinem 0  M v02 2   Fr  s , de unde viteza căutată

57
FIZICĂ. REZOLVĂRI

2 Fr  s
v0  ; v0  10 m s .
M
R.20. Pentru a urni sania din loc copilul trebuie să procedeze astfel
încît forţa de frecare maximă dintre tălpile sale şi gheaţă să se mărească,
iar cea dintre sanie şi gheaţă să se micşoreze. În acest scop trebuie mărită
forţa de presiune a copilului asupra gheţii şi micşorată pe cea de presiune
a saniei la una şi aceeaşi valoare a forţei de tensiune a funiei (fig.4). Aceasta
se poate realiza mărind unghiul format de funie cu orizontala, adică
folosind o funie mai scurtă.
R.21. Lucrul mecanic efectuat de cele patru motoare pe distanţa l
parcursă de avion L = 4Fl. Cantitatea de căldură obţinută în urma arderii
masei m de combustibil (gaz lampant) Q = mq. Conform definiţiei,
randamentul motoarelor   L Q  4 F l  mq  . Masa m de combustibilul
consumat
4F l
m ; m  3,56  104 kg  35, 6 t .
m
R.22. Creşterea temperaturii mediului exterior are ca rezultat dilatarea
termică a mercurului din barometru, densitatea lui  se micşorează. În
conformitate cu formula pentru presiunea hidrostatică p = gh micşorarea
densităţii la aceeaşi valoare a presiunii atmosferice p este însoţită de
creşterea înălţimii h a coloanei de mercur din barometru, deci mărirea
indicaţiei acestuia. Din aceeaşi formulă a presiunii hidrostatice reiese că
dilatarea termică a tubului de sticlă al barometrului nu modifică înălţimea
coloanei de mercur din el, adică indicaţia lui.
R.23. Notăm cu I – intensitatea curentului în
reţea, cu IR - intensitatea curentului prin rezistorul
legat în paralel cu ampermetrul (prin şunt) şi cu RA
- rezistenţa internă a voltmetrului. Reprezentăm în
figura R5 schema electrică a ampermetrului şuntat.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhof la nodul B Fig. R5
avem: I = I0 + IR, de unde IR = I – I0. Egalăm între ele tensiunile la cele
două ramuri cu capetele la nodurile B şi C:
I 0 RA  I R R sau I 0 RA   I  I 0  R . (1)

58
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Scriem egalitatea (1) pentru primul caz: R = R1 şi I = I1. Obţinem
I 0 RA   I1  I 0  R1 , de unde exprimăm rezistenţa internă a ampermetrului:
I1  I 0
RA  R; RA  16 Ω .
I0
Scriem egalitatea (1) pentru cel al doilea caz: R = R2 şi I = I2. Avem
I 0 RA   I 2  I 0  R2 . De aici calculăm rezistenţa căutată
I 0 RA
R2  ; R2  1 Ω .
I2  I0
Din relaţia (1) conchidem că intensitatea măsurată I este mai mare la
valori mai mici R ale rezistorului legat în paralel la ampermetru. Şuntul
format din cele două rezistoare ale căror rezistenţe sînt R1  2 Ω şi R2  1Ω
are rezistenţa mai mică dacă acestea sunt legate între ele paralel. Astfel
R1 R2 2
R3  ; R3  Ω .
R1  R2 3
Dar I 0 RA   I3  I 0  R3 , de unde exprimăm intensitatea căutată
R 
I 3  I 0  A  1 ; I 3  50 A .
 R3 
R.24. Determinarea polilor magnetici ai unei bobine parcurse de curent
electric, adică a sensului liniilor de inducţie magnetică (la capătul bobinei
din care ies aceste linii se află polul magnetic nord, N), se efectuează
conform regulii burghiului cu filet de dreapta: sensul liniilor de inducţie
coincide cu sensul în care se deplasează burghiul la rotirea mînerului său
în sensul curentului electric prin spirele bobinei. Această regulă ne
sugerează ideea că bobina poate avea la capetele sale poli magnetici de
aceleaşi nume în cazul în care ea este formată din două părţi ale căror
înfăşurări sunt realizate în sensuri opuse (în figura R6 poziţiile de spiră
aflate înspre noi sunt reprezentate cu linii mai groase). Aplicînd regula
burghiului constatăm că în cazul, în
care curentul electric prin bobină
are sensul indicat în figură, la
ambele capete ale ei se află poli
magnetici nord, iar în regiune din
mijloc – cei de sud, S. Fig. R6

59
FIZICĂ. REZOLVĂRI

R.25. Admitem că la fotografierea clădirii de lungime L imaginea ei

pe pelicula fotografică are lungimea l = 12 cm. Dacă distanţa dintre clădire
şi centrul optic al lentilei este d, iar dintre centrul optic şi imagine d  ,
atunci mărirea lentilei   l L  d  d , deci d   ld L .
În conformitate cu formula lentilei subţiri 1 d  1 d   1 f . Ţinînd
seama de valoarea obţinută pentru d  , rezultă 1 d  L  ld   1 f . Distanţa
de la care trebuie fotografiată clădirea
 L
d  f  1   ; d  47 m .
 l 
R.26. Viteza trenului de pasageri v2 = 18 m/s, iar cea a trenului de
marfă v1 = 10 m/s. Trenurile se deplasează în acelaşi sens, deci viteza
relativă a trenului de pasageri faţă de cel de marfă vr = v2 – v1. Trenul de
pasageri depăşeşte celălalt tren în timpul t = l/vr = l/(v2 – v1); t = 80 s.
R.27. Aplicăm principiul fundamental al dinamicii la sistemul
autocamion-automobil, al cărui masă este  (M+m), Asupra lui acţionează
două forţe externe: forţa de tracţiune F a camionului orientată în sensul

acceleraţiei lor comune a şi forţa de frecare F fr    M  m  g . În acord
cu principiul fundamental ma  F  F fr , de unde forţa de tracţiune
F  ma  F fr  m  a   g  ; F  34,56 kN .
Pentru a determina forţa de tensiune T a cablului de remorcă aplicăm
principiul fundamental la automobilul remorcat. Asupra lui mai acţionează

forţa de frecare Ffr   mg de sens contrar tensiunii T şi acceleraţiei a .
Expresia principiului fundamental al dinamicii se înscrie astfel:
ma  T  F fr . Tensiunea căutată T  ma  F fr  m  a   g  ; T  5, 76 kN .
R.28. Cercetăm echilibrul de rotaţie a dispozitivului de funcţionare
format din clapeta C, plutitorul sferic P şi tija care le uneşte şi se poate
roti în jurul axului O (fig.5). Considerăm forţele ce acţionează asupra
dispozitivului.
Plutitorul sferic P are volumul
3
4  D   D3 .
V    
3 2 6
În conformitate cu datele problemei volumul de apă dezlocuit de plutitor
Vdezl  V 8   D3 48 , iar forţa Arhimede FA   Vdezl g   D3  g 48 . După
60
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
cum se vede din figura 5 braţul forţei Arhimede este egal cu bsin. Prin
urmare, momentul ei în raport cu axa de rotaţie O ia valoarea
1
M 1  FAb sin    D 3  gb sin  .
48
Să calculăm momentul forţelor ce acţionează asupra clapetei C în raport
cu aceeaşi axă de rotaţie O. Din partea apei din conductă acţionează o
forţă orientată spre dreapta şi egală cu pS, unde p este presiunea apei din
conductă, iar din partea atmosferei – forţa p0S orientată spre stânga.
Rezultanta forţelor ce acţionează asupra clapetei este egală cu
pS  p0 S   p  p0  S şi orientată spre dreapta. Braţul ei faţă de axa O
este egal cu a, deci momentul de rotaţie respectiv
d2
M 2   p  p0  Sa   p  p0  a.
4
Momentul M1 roteşte în sens contrar mişcării acelor de ceasornic, iar
M2 în sensul mişcării lor. La echilibrul momentele au valori egale M2 = M1.
Obţinem  p  p0   d 2 a 4   D 3  gb sin  48 . Exprimăm presiunea din
conducta de apă:
D3  gb sin 
p  p0  ; p  2, 05  105 Pa  205 kPa .
12d 2 a
R.29. Lucrul efectuat de motorul automobilului L = Pt, unde P este
puterea dezvoltată de motor şi t – durata funcţionării lui.
Pentru a topi o masă m de zăpadă la temperatura de topire a ei este
necesară cantitatea de căldură Q = m, unde  este căldura specifică de
topire. În situaţia descrisă în problemă pentru topire se consumă
 = 50% = 0,5 din lucrul efectuat de motor: Q = L. Prin urmare, m = Pt,
de unde exprimăm masa de zăpadă topită:
 Pt
m ; m  1,5 kg .

R.30. În timp ce bula de aer urcă de la fundul spre suprafaţa rezervorului
cu apă presiunea exterioară asupra ei, deci şi a aerului din interior se
micşorează. Deoarece temperatura apei la diferite înălţimi este aceiaşi,
volumul bulei se măreşte (în conformitate cu legea transformării izoterme).
Forţa Arhimede ce acţionează asupra bulei este direct proporţională cu
volumul lichidului dezlocuit, prin urmare, valoarea ei se măreşte pe măsură
ce bula urcă tot mai sus spre suprafaţa apei.
61
FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.31. Puterea totală dezvoltată de sursă P = IU, iar cea pierdută la
încălzirea rezistenţei înfăşurării motorului Pp = I 2 r. Prin urmare, puterea
utilă Pu = P – Pp = I(U – Ir). Pu = 2000 W = 2 kW.
Randamentul motorului
Pu U  I r
  ;   0,91  91 % .
P U
R.32. Jetul de aer rece al ventilatorului răceşte reşoul electric, rezistenţa
lui, prin urmare, şi a porţiunii de circuit conectate la reţeaua electrică se
micşorează. Ca rezultat, intensitatea curentului indicat de ampermetru se
măreşte.
R.33. Reprezentăm în figura R7
situaţia descrisă în problemă, unde H
este înălţimea la care se află felinarul.
La momentul iniţial omul se află în
poziţia A şi umbra lui are lungimea
AA  l1 . În intervalul de timp t el a
parcurs distanţa AB  vt . În poziţia B
Fig. R7
lungimea umbrei lui BB   l2 .
Din asemănarea triunghiurilor dreptunghice FOA şi AAA rezultă
H h  OA l1 , iar din asemănarea triunghiurilor FOB  şi B BB  - relaţia
H h  OB l2 . Din aceste relaţii exprimăm OA  Hl1 h şi OB   Hl2 h .
De aici calculăm OA  OB  H  l1  l2  h . Din figură observăm, că
OA  OB   AB   AA  AB  BB  l1  vt  l2 . Astfel, obţinem l1 + vt – l2 =
 H  l1  l2  h , de unde exprimăm înălţimea la care se află felinarul
H  h 1  vt  l1  l2   ; H  8,5 m .
R.34. Notăm cu l lungimea escalatorului şi cu t – timpul în care coboară
omul ce stă în repaus pe escalator. Viteza escalatorului ve =l/t.
Dacă v0 este viteza cu care coboară omul faţă de escalator în primul
caz, atunci viteza lui faţă de staţia de metrou este v1  ve  v0  l t1 . Pentru
cel al doilea caz v2  ve  2v0  l t2 .
Am obţinut sistemul de ecuaţii:

ve  l t ,

ve  v0  l t1 ,
v  2v  l t
 e 0 2

62
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Adunînd termenii primei şi celei a treia ecuaţii, avem
1 1 
2ve  2v0  l    .
 t t2 
Avînd în vedere ecuaţia a doua, din ultima egalitate rezultă (după
simplificarea prin l):
1 1 2
 
t t2 t1 .
De aici timpul căutat în care coboară omul aflat în repaus pe escalator
t1t2
t ; t  90 s .
2t2  t1
R.35. Asupra automobilului de masă m acţionează forţa constantă de
tracţiune Ftr şi forţa de rezistenţă de sens opus vitezei lui. Această forţă
este proporţională cu viteza v şi are valoarea kv, unde k este un coeficient
de proporţionalitate. Forţa rezultantă ce acţionează asupra automobilului
F  Ftr  k v . Principiul fundamental al dinamicii are expresia:
ma  Ftr  k v .
Considerăm cazuri particulare. La începutul mişcării viteza v = 0, deci
ma1  Ftr , iar la atingerea vitezei maxime vm, acceleraţia devine nulă, adică
0  Ftr  k vmax . Obţinem k vmax  ma1 şi vmax  ma1 k .
La viteza v2 acceleraţia automobilului este a2.
Deci ma2  Ftr  k v2 sau ma2  ma1  k v2 , unde
s-a ţinut seama de valoarea forţei de tracţiune
obţinută anterior. Exprimăm m  k v2  a1  a2  .
Pentru viteza maximă obţinem valoarea
v2 a1
vmax  ; v  140 km h .
 a1  a2  max
R.36. Reprezentăm schematic (fig. R8)
situaţia descrisă în problemă. Asupra vagonului

acţioneazăforţa de greutate G  mg şi reacţiunea
normală N a căii ferate. Ele imprimă vagonului
 
  Fig. R8
acceleraţia centripetă ac . Avem mac  G  N . În
proiecţii pe axele x şi y obţinem: mac  N sin  şi 0  N cos   G .
Exprimăm tg  mac G  ac g . Dar ac  v 2 R , prin urmare
63
FIZICĂ. REZOLVĂRI
tg  v 2  gR  . Valoarea numerică a tangentei, tg = 0,044, denotă că
unghiul  este destul de mic, ceea ce permite să folosim aproximaţia
tg  sin  . Din figură constatăm că înălţimea cu care şina exterioară
este ridicată mai sus decît cea interioară h  l sin  ; h  0,066 m  6, 6 cm .
R.37. Presiunea apei p la nivelul temeliei casei este mai mare decît
presiunea ph la înălţimea h cu valoarea presiunii hidrostaticegh a coloanei
de apă cu această înălţime: p = ph + gh, de unde presiunea căutată
ph = p – gh; ph = 3,5·105 Pa.
Forţa cu care apa la această înălţime apasă asupra secţiunii de arie S
are valoarea F = ph·S; F = 17,5 N.
R.38. La rotirea cu viteză mare a discului pus în contact cu detaliul din
oţel în regiunea contactului, în urma frecării, se degajă o cantitate mare
de căldură. Oţelul se încălzeşte şi începe a se topi, discul înaintează în
detaliu şi-l taie. Evident, temperatura de topire a materialului din care
este confecţionat discul trebuie să fie mai înaltă decît cea a metalului
tăiat.
R.39. Introducem notaţiile următoare: C1 – capacitatea calorică a
vasului cu lichid, C2 – capacitatea calorică a unui corp încălzit, t0 = 10 oC
– temperatura iniţială a vasului cu lichid, t = 100 oC – temperatura corpului
încălzit, t1 = 40 oC – temperatura în vas după introducerea în el a primului
corp, t2 – temperatura ce s-a stabilit în vas după introducerea celui al
doilea corp.
Scriem ecuaţia calorimetrică corespunzătoare introducerii primului corp
încălzit: acesta cedă cantitatea de căldură C2(t – t1), vasul cu lichid primeşte
cantitatea de căldură C1(t1 – t0). Egalăm aceste cantităţi de căldură:
C2(t – t1) = C1(t1 – t0).
Scriem ecuaţia calorimetrică corespunzător introducerii celor două
corpuri identice încălzite: ele au cedat cantitatea de căldură 2C2(t – t2),
vasul cu lichid a primit cantitatea de căldură C1(t2 – t0). Prin urmare,
2C2(t – t2) = C1(t2 – t0).
Împărţim termenii respectivi ai acestor două ecuaţii. Obţinem
2  t  t2  t 2  t0
 .
t  t1 t1  t0
Exprimăm temperatura stabilită la final în vasul cu lichid:
2tt1  t0  t  t1 
t2  ; t2  55 C .
t  t1  2t0
64
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.40. Firul parcurs de curent electric se încălzeşte datorită căldurii
degajate în el (conform legii lui Joule cantitatea de căldură degajată în
intervalul de timp t este dată de expresia: Q = I2Rt). La încălzire
rezistenţa conductorului se măreşte, ampermetrul indică o valoare mai
mică a intensităţii curentului. Dacă însă intensitatea curentului este
menţinută constantă (prin mărirea tensiunii
la capetele porţiunii considerate de circuit)
o rezistenţă ce creşte continuu degajă o
cantitate tot mai mare şi mai mare de
căldură, temperatura conductorului creşte,
acesta devine incandescent şi arde – se
topeşte şi întrerupe circuitul.
R.41. Reprezentăm în figura R9
schemele circuitelor electrice descrise în
problemă. Indicaţia voltmetrului în ambele
cazuri este aceiaşi, deci el este parcurs de
curenţi electrici de aceiaşi intensitate IV.
În conformitate cu legea lui Ohm, pentru Fig. R9
schema din figura R9,a:
1  IV  R  RV  r  . (1)
În cazul din figura R9,b rezistenţa exterioară a circuitului este egală
cu RRV  R  RV  , intensitatea curentului total cu I, prin urmare
 RRV 
1I  r. (2)
 R  RV 
Intensitatea totală I = IR + IV. Pentru tensiunea electrică dintre nodurile
A şi B avem IRR = IVRV. Rezultă IR = IVRV/R, deci I = IV + IVRV/R =
= IV(R + RV)/R . Relaţia (2) ia forma
R  RV  RRV   r  R  RV  
1  IV   r   IV  RV   . (3)
R  R  RV  R
  
Egalînd expresiile ce figurează în părţile din dreapta ale formulelor
(1) şi (3) şi simplificînd prin factorul comun IV, obţinem
r  R  RV 
R  RV  r  RV  .
R

65
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Rezolvînd această ecuaţie determinăm rezistenţa interioară a
acumulatorului r  R 2 RV ; r  0,1  .
R.42. Reflexia luminii de la ecranul din pînză albă sau de la peretele
alb este difuză şi imaginea proiectată pe el este văzută din toate locurile
sălii de cinematograf. Lumina ce se reflectă de la ecranul-oglindă se
propagă numai în anumite direcţii (determinate de legile reflexiei) şi doar
în ele va fi văzută imaginea de pe porţiunea respectivă a ecranului.
R.43. Notăm lungimea escalatorului cu l. Prin urmare, viteza
escalatorului v1 = l/t1, iar viteza pasagerului faţă de escalator v2 = l/t2.
Respectiv, viteza faţă de staţia de metrou a pasagerului care urcă pe
escalatorul mobil v3 = l/t3, unde t3 este durata acestei urcări. În conformitate
cu legea compunerii vitezelor v3 = v1 +v2, prin urmare l/t3 = l/t1 + l/t2.
Obţinem
t1t2
t3  ; t3  45 s .
t1  t2
R.44. Forţa de frecare imprimă automobilului acceleraţie orientată în
sens opus vitezei lui şi egală în valoare cu a = g. Din formula lui Galilei
pentru mişcarea uniform încetinită v 2  v02  2as , ţinînd seama că la
oprire viteza v = 0, pentru distanţa parcursă căpătăm:
v02 v2
s  0 .
2a 2  g
Pentru valorile distanţei de frînare în cele două cazuri obţinem: s1 = 16,1 m,
şi s2 = 37,5 m.
R.45. Acceleraţia maximă a automobilului cu masa m este imprimată
de forţa de frecare maximă Ffr, anume am = Ffr/m. Valoarea acestei forţe
Ffr = N, unde N este forţa de presiune normală a automobilului asupra
podului. Astfel, am = N/m. Pentru a determina forţa de presiune normală
reieşim din principiul fundamental al dinamicii. În punctul superior al
podului convex acceleraţia centripetă ac a automobilului este orientată
vertical
 în jos. Această acceleraţie este imprimată de forţa de greutate

G  mg orientată vertical în jos şi de reacţiunea podului orientată vertical
în sus şi egală în modul cu forţa de presiune N. Expresia principiului
fundamental este: mac = mg – N, de unde N = m(g – ac). Respectiv,
acceleraţia maximă am = (g – ac). Ţinând seama de valoarea acceleraţiei
centripete ac = v2/R, obţinem am = (g – v2/R); am = 3,85 m/s2.
66
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.46. Forţele de greutate efectuează asupra masei de apă m = V ce
cade de la înălţimea h lucrul mecanic L = mgh = Vgh. Lucrul util
Lu = L = Vgh, iar puterea hidrocentralei P u = Lu/t = Vgh/t;
Pu = 2,16·109 W = 2,16 GW.
R.47. Prezenţa crestelor longitudinale pe partea exterioară îngustă a
pîlniei permite ieşirea aerului din butelie la turnarea lichidului în ea prin
spaţiile rămase libere între pîlnie şi orificiul buteliei. În lipsa acestor creste
pîlnia trebuie ridicată puţin deasupra orificiului buteliei pentru ca aerul
să poată ieşi din ea.
R.48. Masa de benzină consumată m = V, unde V este volumul ei. La
ardere ea degajă cantitatea de căldură Q = mq = Vq. Lucrul efectuat de
motor în timpul t = s/v este L = Pt = Ps/v. În conformitate cu definiţia
randamentului L = Q. Obţinem Ps/v = Vq, de unde volumul benzinei
consumate V = Ps/(qv); V = 1,58·10–2 m3 = 15,8 L.
R.49. Ca rezultat al micşorării grosimii filamentului becului electric
în urma funcţionării lui, rezistenţa R a filamentului se măreşte. La tensiunea
de alimentare constantă puterea consumată de bec P = U2/R se micşorează,
becul iluminează mai slab.
R.50. Puterea utilă dezvoltată de motorul locomotivei Pu = Ftr·v. Puterea
dezvoltată de curentul electric de intensitate I care circulă prin motor
P = IU. În conformitate cu definiţia randamentului Pu = P, deci Ftr·v = IU,
de unde intensitatea curentului
Ftr v
I ; I  1, 24 kA .
U
R.51. Trasarea liniilor negre pe obiectivul aparatului de fotografiat
micşorează fluxul de lumină ce ajunge la pelicula fotografică, fără a
modifica caracterul imaginii. Mărind corespunzător timpul de expoziţie
se va obţine aceiaşi imagine ca şi în lipsa acestor linii negre. Elevul care
a pus pariu l-a pierdut.
R.52. Viteza pietrei v02 este faţă de Pământ. Piatra urcă pînă viteza
devine nulă: vy = v02 – gt = 0. Timpul urcării tu = v02/g. În acest timp piatra
urcă în sus pînă la înălţimea maximă (faţă de poziţia iniţială)
hm  v02tu  gtu2 2 , iar aerostatul coboară cu h1 = v01tu. Astfel, distanţa
dintre aerostat şi piatră la momentul cînd aceasta atinge înălţimea maximă
ia valoarea:
d  hm  h1  v02 tu  gtu2 2  v01tu   v01  v02  v02 g  v02
2
2 g ; d  20, 2 m .

67
FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.53. Masa primului cărucior împreună cu omul m1 este de trei ori mai
mare decât masa m2 a căruciorului al doilea: m1 = 3m2. Notăm vitezele
iniţiale ale cărucioarelor cu v01 şi v02. În conformitate cu legea conservării
impulsului m1v01 = m2v02, de unde rezultă v02 = 3v01.
Acceleraţiile cărucioarelor sînt imprimate de forţele de frecare şi au
valori egale între ele. Din ecuaţia lui Galilei v 2  v02  2as , ţinînd seama
că la oprire viteza v = 0, avem 2as  v02 . Raportul distanţelor parcurse
s1 s2  v01
2
v022
1 9 .
R.54. Reprezentăm situaţia descrisă în
figura R10. Dacă R este raza planetei, masa ei
M  4 R3  3 . Forţa de atracţie gravitaţională
a corpului de masă m spre Pământ
F  KmM R 2  4 KmR  3 . Ea este egală cu
greutatea corpului la pol: Pp  N p  F , adică
Pp  4 KmR  3 .
La ecuator corpul posedă acceleraţie
centripetă a c = v 2/R. În conformitate cu
principiul fundamental al dinamicii, avem
mac  F   N e . Greutatea corpului la ecuator
Pe  N e  F   mac . Ţinând seama că Fig. R10
F   F  Pp şi Np = 2E, obţinem Pp  2  Pp  mv R  sau Pp  2 mv R .
2 2

Substituind expresia pentru Pp şi relaţia v = 2R/T, căpătăm

4 8 2 mR ,
 KmR  
3 T2
de unde exprimăm perioada de rotaţie a planetei
6
T ; T  9900 s  2, 75 h .
K
R.55. În condiţiile problemei alungirea barei lt datorită dilatării
termice este egală cu micşorarea lungimii ei ll în urma comprimării sub
acţiunea forţelor ce acţionează asupra ei din partea pereţilor.
Lungimea barei de oţel la temperatura t în urma dilatării termice a
devenit l = l0(1 + t), unde l0 este lungimea ei la 0 oC. Alungirea lt = l0t.
În acord cu legea lui Hooke forţa elastică, egală cu cea care acţionează
din partea pereţilor Fe = kll, unde k este constanta de elasticitate. Relaţia
lui cu modulul lui Young este k = ES/l0, unde S este aria secţiunii
68
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
transversale a barei. Obţinem le = Fe/k = Fel0/ES. Raportul Fe/S =  este
tensiunea mecanică în bară, deci le = l0/E. Egalând lt = le, obţinem
 = Et;  = 5·107 N/m2.
R.56. Notăm cu ms masa de petrol consumată la o unitate de lungime.
Avem ms = 80 g/km = 8·10–7 kg/m. Cantitatea de energie obţinută la arderea
petrolului atunci cînd automobilul parcurge distanţa s este dată de expresia
mssq. Într-o unitate de timp este degajată energia mssq/t = msvq. Prin urmare,
puterea utilă dezvoltată de motorul automobilului pe drumul orizontal
Pu = msvq.
Dacă viteza automobilului la urcarea dealului este v1, atunci în timpul
t el urcă la înălţimea v1t sin   v1t  h l  , unde h = 3,5 m şi l = 100 m.
Energia potenţială a lui creşte cu Mgv1t  h l  . Puterea consumată în acest
scop este Mgv1  h l  , iar puterea totală Pt   ms v1q  Mg v1 h l . Puterea
automobilului a rămas aceeaşi Pt = Pu. Avem v1  ms q  Mgh l    ms vq ,
de unde viteza căutată a automobilului
 ms vq
v1  ; v1  12, 7 m s .
 ms q  Mgh l
R.57. Presiunea aerului umed este egală cu presiunea aerului uscat
plus presiunea vaporilor de apă.
În condiţii normale T0 = 273 K, p0 = 105 Pa procesul de încălzire a aerului
uscat este un proces izocor. Avem pa/T = p0/T0, de unde la temperatura
T = 373 K presiunea aerului uscat pa = p0T/T0; pa = 1,37·105 Pa.
Pentru a stabili starea vaporilor de apă din vas (saturanţi sau nesaturanţi)
calculăm masa vaporilor saturanţi la temperatura de 373 K, la care
presiunea lor este egală cu presiunea atmosferică normală. Din ecuaţia
Clapeyron-Mendeleev exprimăm masa
p0VM
m ; m  5,8 g .
RT
Conchidem, că în cazul a) vaporii de apă din vas sînt nesaturanţi, iar în
cazul b) ei sînt saturanţi.
Determinăm presiunea pt a vaporilor de apă în cazul a) utilizând ecuaţia
Clapezron-Mendeleev:
m1 RT
p1  ; p1  0,52  105 Pa .
MV
Presiunea aerului umed din vas p = pa + p1; p = 1,89·105 Pa.
69
FIZICĂ. REZOLVĂRI
În cazul b) vaporii de apă sînt saturanţi. Presiunea lor p2 = p0 = 105 Pa.
Prin urmare, în acest caz presiunea aerului umed p   pa  p0 ;
p  2,37  105 Pa .
R.58. La creşterea tensiunii temperatura filamentului becului se
măreşte, deci rezistenţa lui creşte. Prin urmare, la tensiuni mai mari
intensitatea curentului creşte mai lent decît la tensiuni mai mici.
R.59. La căderea magnetului în pereţii ţevii de cupru se induce un
curent electric. În conformitate cu regula lui Lenz cîmpul magnetic al
acestui curent împiedică căderea magnetului. Căderea acestuia nu este
liberă.
R.60. În sistemul inerţial de referinţă perioada de oscilaţie a pendulului
gravitaţional T0  2 l g . Dacă însă punctul de suspensie a pendulului

se deplasează cu acceleraţia orizontală a , perioada oscilaţiilor devine
T  2 l g 2  a 2 . Ridicînd la pătrat şi făcînd raportul, obţinem

T02 g 2  a2
 .
T2 g
De aici exprimăm acceleraţia căutată
4
T 
a  g  0   1; a  38 m s 2 .
T 
R.61. În conformitate cu legea refracţiei undelor sin  2 sin 1  v2 v1 ,
de unde viteza undei elastice în mediul al doilea v2  v1 sin  2 sin 1 . La
trecerea undei dintr-un mediu în altul frecvenţa oscilaţiilor nu se modifică.
Pentru lungimea de undă în mediul al doilea avem
v2 v sin  2
2   1 .
  sin 1
Efectuând calculele numerice, obţinem v2  4844 m s , 2  12,1 m .
R.62. Atunci cînd musca se aşează pe lentila obiectivului aparatului
de fotografiat o parte din suprafaţa ei devine opacă, ca rezultat se
micşorează energia luminoasă ce ajunge la filmul fotografic. La acelaşi
timp de expoziţie fotografia este puţin mai întunecată.
R.63. Luăm axa verticală Oy cu originea la suprafaţa Pămîntului. La
momentul iniţial de timp t0 = 0 coordonata y0 = h, proiecţia vitezei pe
70
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
această axă v0y = v0 şi proiecţia acceleraţiei ay = –g. Coordonata corpului
y = h + v0t – gt2/2. La momentul căderii pe Pămînt coordonata y = 0.
Pentru timpul t avem ecuaţia pătrată t2 – 2v0t/g – 2h/g = 0. Soluţiile ei
sînt:

v0  2hg 
t1,2  1  1  2  .
g  v0 
Valorile numerice: t1 = 8,26 s; t2 = –7,26 s. Rădăcina negativă nu
corespunde condiţiilor problemei, conform cărora timpul căderii poate fi
doar pozitiv. Prin urmare, timpul căderii este egal cu 8,26 s.
R.64. Proiecţia impulsului pietrei pe direcţia orizontală este m2v2cos60o.
În conformitate cu legea conservării impulsului valoarea impulsului
patinatorului m1v1, unde v1 este viteza lui, este egală cu proiecţia impulsului
pietrei: m1v1 = m2v2cos60o. De aici exprimăm viteza v1 = (m2/m1)v2cos60o.
Patinatorul se mişcă uniform încetinit pînă la oprirea sa cu acceleraţia
imprimată de forţa de frecare şi a cărei valoare a = g. Din formula lui
Galilei pentru acest caz avem v12  2as , de unde distanţa căutată

 
2
v12 m2 v2 cos 60
s  ; s  0, 225 m .
2a 2m12  g
R.65. Notăm masa Pămîntului cu M. Corpul de masă m aflat pe Lună
este atras de Pămînt cu forţa F1 = KmM/r2, iar aflat pe suprafaţa Pămîntului
– cu forţa F2 = KmM/R2. Făcînd raportul acestor două forţe avem:
F1/F2 = R2/r2. Pe de altă parte forţa F2 = mg, unde g este acceleraţia
gravitaţională la suprafaţa Pămîntului. Obţinem F 1 = mgR 2 /r 2 ;
F1 = 2,75·10–3 N.
R.66. La trecerea prin punctul inferior al traiectoriei sale corpul are
viteza v, ce poate fi determinată din legea conservării energiei mecanice
mv 2 2  mg  l  l  , unde l este alungirea sîrmei. Pentru acceleraţia
centripetă a corpului în poziţia inferioară a sa avem ac  v 2  l  l   2 g .
Această acceleraţie î-i este imprimată de forţa de tensiune T a sîrmei

orientată vertical în sus, în acelaşi sens cu acceleraţia ac , şi de forţa de

greutate G  mg orientată vertical în jos. Ţinând seama de sensul acestor
vectori, pentru principiul fundamental al dinamicii avem expresia
mac = T – G. Pentru tensiunea sîrmei obţinem T = mac + mg = 3mg = 3P.

71
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Pe de altă parte tensiunea sîrmei T = kl, unde k este constanta de
elasticitate. Ea se exprimă prin dimensiunea sîrmei şi modulul lui Young
pentru substanţa din care este confecţionată: k = ES/l, adică T = ESl/l.
Egalând expresiile pentru tensiunea T avem ESl/l = 3P, de unde
alungirea căutată a sîrmei
3Pl
l  ; l  9, 4 mm .
ES
R.67. Notăm cu m masa glonţului şi cu x partea din masa glonţului
care s-a topit, prin urmare masa de plumb topită este egală cu xm. Energia
mecanică pierdută de glonţ la trecerea prin scîndură este

mv12 xmv22 m v1  xv2

 
2 2

,

2 2 2
iar cantitatea de căldură primită de glonţ

Q  0, 6

m v12  xv22 .
2
Această cantitate de căldură se consumă la încălzirea masei de plumb
m de la temperatura iniţială t pînă la temperatura de topire  şi la topirea
masei xm de plumb. Respectiv Q = mc( – t) + xm.
Egalînd expresiile pentru cantitatea de căldură Q, obţinem

mc   t   xm  0,3m v12  xv22 . 
De aici exprimăm partea de masă de plumb topită
0,3v12  c   t 
x ; x  0, 49  49 % .
  0,3v22
R.68. Scriem ecuaţia lui Clapeyron-Mendeleev pentru starea în care
se află aerul şi cea în condiţii normale pV/T = p0V0/T0. Exprimăm volumul
în condiţii normale V0 = pVT0/p0T . Prin urmare, masa aerului
0 pVT0
m0  0V0  .
p0T
Numărul de „molecule convenţionale”
m0  pVT0 N A
N  vN A  NA  0 ; N  6,08  1027 .
M Mp0T

72
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.69. În conformitate cu expresia pentru potenţialul sferei metalice
V = keq/r, unde q este sarcina electrică a sferei şi r – raza ei. Bilele au raze
diferite, rezultă că bila a cărei rază este mai mică are un potenţial mai
mare decît bila a doua. La unirea bilelor cu un fir conductor sarcinile
electrice pozitive se vor deplasa de la bila cu potenţial mai mare (cu rază
mai mică) spre cea cu potenţial mai mic (cu rază mai mare). Deplasarea
sarcinilor electrice va continua pînă ce potenţialele bilelor şi a firului
conductor se egalează.
R.70. Reprezentăm în figura R11 cele două
situaţii ale circuitului considerat. Dacă circuitul
este închis (fig. R11, a) curenţii electrici prin cele
două ramuri paralele – cea care conţine
ampermetrul şi cea care conţine bobina de
inductanţă – circulă în conformitate cu semnele
polilor bateriei – de la plus spre minus. La
momentul în care întrerupătorul K deconectează
sursa de curent (fig. R11, b), curentul prin
ampermetru se anulează imediat, iar micşorarea
intensităţii curentului prin bobină are loc lent
datorită fenomenului de autoinducţie. Curentul Fig. R11
electric circulă prin ampermetru în sensul indicat
în figura R11, b.
R.71. Sistemele reprezentate în figurile 7 şi 8 sînt pendule elastice.
Perioadele oscilaţiilor acestuia T  2 m k , unde m este masa corpului
suspendat şi k coeficientul de elasticitate echivalent al sistemului de
resorturi.
Resorturile din figura 7 sînt legate în serie. Forţa elastică ce acţionează
asupra corpului de masă m are conform legii lui Hooke valoarea Fs = ksx,
unde x este deplasarea corpului de la poziţia sa de echilibru. Ea este egală
cu suma deformaţiilor x1 şi x2 ale resorturilor: x = x1 + x2. Forţele de
elasticitate cu care resorturile acţionează unul asupra altuia în punctul în
care sînt legate au valori egale între ele: k1x1 = k2x2. Avem x2 = k1x1/k2 şi
x = x1 + k1x1/k2, de unde exprimăm x1 = k2x/(k1 + k2) şi, respectiv,
x2 = k1x/(k1 + k2). Asupra corpului suspendat acţionează din partea resortului
inferior forţa elastică Fs = k2x2 = k1k2x/(k1 + k2). Făcând comparaţie cu
expresia legii lui Hooke, pentru coeficientul de elasticitate echivalent al

73
FIZICĂ. REZOLVĂRI
sistemului de resorturi legate în serie avem ks = k1k2/(k1 + k2). Perioada
oscilaţiilor corpului suspendat are valoarea

m  k1  k2 
T1  2 .
k1k2
La legarea resorturilor în paralel (fig.8) deplasarea corpului suspendat
x este egală cu deformaţiile egale între ele ale fiecărui resort. Forţele
elastice se adună Fp = k1x + k2x = (k1 + k2)x. La legarea în paralel a
resorturilor constanta de elasticitate echivalentă kp = (k1 + k2), iar perioada
oscilaţiilor
m
T2  2 .
k1  k2
R.72. Lungimea de undă  = cT, unde c = 3·108 m/s este viteza undelor
electromagnetice în vid şi T – perioada oscilaţiilor electromagnetice. În
conformitate cu formula lui Thomson T  2 LC , unde L este inductanţa
bobinei şi C capacitatea condensatorului din circuitul oscilant. Astfel,
  2 c LC , de unde capacitatea condensatorului C   2  4 2 c 2 L  . Pe
de altă parte capacitatea electrică a condensatorului plan cu aer C   0 S d ,
unde d este distanţa căutată dintre armături. Egalăm expresiile pentru
capacitatea electrică C şi exprimăm distanţa
d  4 c 2 0 SL  2 ; d  3,14 mm .
R.73. Trasăm în figura R12 raza 1  2 care
trece prin centrul O al lentilei paralel la raza
incidentă 1 – 2. Această rază nu se refractă.
Prelungirile razelor refractate 2 – 3 şi O  2 se
intersectează în punctul A situat în planul focal
din faţă al lentilei divergente. Coborînd din A
perpendiculara pe axa optică principală KM,
obţinem la intersecţia cu aceasta focarul din faţă Fig. R12
F1 al lentilei.
Pentru a obţine poziţia focarului din spate F2 al lentilei utilizăm
proprietatea de reversibilitate a razelor de lumină: raza incidentă 3 – 2
după refracţie se propagă în direcţia 2 – 1. Trasăm raza 3  2 care trece
prin centrul O şi este paralelă cu raza 3 – 2. Prelungirile lor se intersectează

74
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
în punctul B. Coborînd perpendiculara din B pe axa optică principală KM
obţinem poziţia focarului din spate F2.
Lentila este divergentă, se intersectează nu razele refractate, ci
prelungirile lor, focarele sunt virtuale.
R.74. În intervalul de timp t0 punctul
material a parcurs distanţa s0  at02 2 şi
a atins viteza v0 = at0. În această poziţie
(fig. R13) acceleraţia a şi-a modificat
sensul în opus. Dacă timpul măsurat din Fig. R13
momentul modificării sensului acceleraţiei notăm cu t  , ecuaţia mişcării
uniform accelerate ulterioare a punctului material ia forma
x  s0  v0 t   at 2 2 . Ţinând seama de valorile pentru s0 şi v0, avem
at02 at 2
x  at0t   .
2 2
La întoarcerea în poziţia iniţială coordonata x = 0. Pentru timpul t 
avem ecuaţia t 2  2t0t   t02  0 , ale cărei soluţii sînt t1,2
  t0  t0 2 . Sens
fizic are doar rădăcina pozitivă, deci t   t 0 1 2 . 
Punctul material se întoarce în poziţia iniţială după intervalul de timp
 
t  t0  t   t0 2  2  3, 41t0 de la momentul în care a început mişcarea.
R.75. În problemă este dată viteza v2 = 250 m/s a fragmentului cu
masa mai mare. În punctul superior al traiectoriei viteza proiectilului este
orizontală. În condiţiile problemei vitezele fragmentelor sînt de asemenea
orizontale. Viteza v1 a fragmentului cu masă mai mică se determină din
legea conservării impulsului. Ţinînd seama că masa proiectilului este
(m1 + m2) şi considerînd viteza v1 a fragmentului cu masa mai mică orientată
în sens opus vitezei proiectilului, legea conservării impulsului ia forma:
 m1  m2  v0  m1v1  m2v2 . Pentru viteza v1 avem
m2 v2   m1  m2  v0
v1  ; v1  125 m s .
m1
Durata mişcării fragmentelor pînă la atingerea solului este egală cu
timpul căderii libere de la înălţimea h. Avem h  gt 2 2 , de unde
t  2 h g . În acest timp fragmentele parcurg, după orizontală, în sensuri
opuse distanţele v1t şi v2t. Distanţa dintre punctele de cădere a ambelor
fragmente are valoarea
d   v1  v2  t   v1  v2  2h g ; d  1673 m .

75
FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.76. Notăm cu M masa Pămîntului, cu m – masa satelitului şi cu
K – constanta gravitaţională. Asupra satelitului acţionează forţa
gravitaţională Fh = KmM/(R + h)2. Acceleraţia gravitaţională la această
înălţime gh = Fh/m = KM/(R + h)2. La suprafaţa Pămîntului (h = 0), avem
g0 = KM/R2. Rezultă gh = g0R2/(R + h)2. Această acceleraţia este egală cu
acceleraţia centripetă a satelitului ac = v2/(R + h). Egalînd ac = gh, exprimăm
viteza satelitului
v  R g0  R  h ; v  7,11 km s .
R.77. La încălzirea barei cu t, lungimea ei creşte cu l = l0t. Pentru
a mări, prin deformare, lungimea barei cu l asupra capetelor trebuie
aplicate forţe F al căror modul F = kl. Constanta de elasticitate se exprimă
prin dimensiunile barei şi modulul lui Young: k = ES/l0. Pentru forţa aplicată
obţinem F = ESt; F = 252 N.
R.78. Notăm cu V volumul benzinei consumate. Masa ei m = V şi la
ardere se degajă cantitatea de căldură Q = mq = Vq.
Lucrul util efectuat de motor L = Pt, unde durata mişcării t = s/v. Lucrul
L = Ps/v. În conformitate cu definiţia randamentului L = Q. Prin
urmare, Ps/v = Vq, de unde exprimăm volumul benzinei consumate:
Ps
V ; V  5,3  10 3 m3  5,3 L .
v q
R.79. Presiunea gazului în cilindrul aflat în repaus este egală cu
presiunea atmosferică p 0 plus cea produsă de piston mg/S, adică
p1 = p0 + mg/S, iar volumul V1 = V.
La mişcarea cilindrului cu acceleraţia a orientată vertical în sus
presiunea devine p2 = p0 + m(g + a)/S, iar volumul V2. Temperatura gazului
a rămas constantă. Conform legii Boyle-Mariotte p1V1 = p2V2, de unde
exprimăm volumul căutat:
p1V1 p0 S  mg
V2  ; V2  V.
p2 p0 S  m  g  a 
Dacă acceleraţia cilindrului este orientată vertical în jos, expresia
pentru volumul gazului V3 se va deosebi de V2 prin semnul din faţa
acceleraţiei:
p0 S  mg
V3  V
p0 S  m  g  a  .

76
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.80. Rezistenţa conductorului R = l/S unde rezistivitatea substanţei
la temperatura t are valoarea  = t. Avem
l
R  0 1   t  .
S
Vergelele sînt legate în serie, rezistenţa grupării este egală cu suma
rezistenţelor vergelelor
l1 l
R   01 1  1t   02 2 1   2t 
S S
sau

R
01l1  02 l2

 01l11  02l2 2  t .
S S
Rezistenţa totală R nu depinde de temperatură dacă coeficientul de pe
lîngă t este nul. Avem condiţia  01l11   02 l2 2  0 , de unde exprimăm
raportul lungimilor vergelelor
l2   l
  01 1 ; 2  14,1 .
l1  02 2 l1
R.81. Conductoarele parcurse de curent sunt neutre din punct de vedere
electric, între ele se manifestă doar interacţiunea magnetică, în cazul de
faţă, atracţia. Razele catodice prezintă două
fluxuri de electroni. Electronii unui fascicol
resping electronii celuilalt fascicol (forţele
coulombiene), această interacţiune (respingere)
electrică este mult mai intensă decît atracţia
magnetică dintre fascicole, ce şi se observă în
experimente.
R.82. Perioada oscilaţiilor pendulului se
determină după formula T  2 l g  , unde
 
mărimea g   g  a înlocuieşte acceleraţia
gravitaţională g.
Reprezentăm vectorii acceleraţiilor în
figura R14. În conformitate cu teorema
cosinusurilor Fig. R14

 2  
 g 
2
 g  a  g 2  a 2  2 ga cos      g 2  a 2  2 ga sin  .
2 

77
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Obţinem
l
T  2 ; T  1, 4 s .
g 2  a 2  2 gh sin 
R.83. În conformitate cu relaţia dintre viteza
propagării undei elastice v = , unde  este lungimea
de undă şi  frecvenţa oscilaţiilor, avem 11 = 22,
de unde exprimăm  2 =  1 1/  2;  2 = 1250 Hz.
Viteza v = 5000 m/s.
R.84. Rezolvarea acestei probleme este similară
cu rezolvarea problemei 73. Imaginea respectivă este
reprezentată în figura R15. Fig. R15
R.85. Notăm cu lp - lungimea peronului, cu lv - lungimea unui vagon,
cu n – numărul de vagoane. Lungimea trenului lt = lv(n + 1). Trecând prin
faţa peronului trenul parcurge distanţa L = lp + lt = lp + lv(n + 1) în timpul
t = 12 s cu viteza v = 45 km/h = 12,5 m/s. Avem L = vt sau lp + lv(n + 1) = vt.
Pentru numărul de vagoane din tren obţinem: n = 15 vagoane.
R.86. Notăm masa fiecărui corp suspendat cu m, iar masa corpului
plasat pe unul din ele – cu m0. Masa sistemului de corpuri este (2m + m0).
Acceleraţia lor este imprimată de forţa m0g a corpului plasat pe unul din
cele suspendate. Ea imprimă acceleraţia a = m0g/(2m + m0).
Pentru ca distanţa după verticală dintre corpuri să devină egală cu h,
fiecare din ele trebuie să parcurgă distanţa h/2, adică h/2 = at2/2, de unde
a = h/t2. Egalînd expresiile pentru acceleraţie, avem
h m0 g
 .
t 2
2m  m0
De aici pentru masa căutată m0 obţinem:
2mh
m0  ; m0  20 g .
gt 2  h
R.87. Reprezentăm în figura R16 mişcarea
 
bilelor pînă la ciocnire, unde viteza v  v .
După ciocnirea perfect elastică bila de masă m
are viteza u orientată spre stînga, iar viteza
bilei de masă M este nulă. Fig. R16
78
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Din legea conservării impulsului avem Mv – mv = mu, iar din legea
conservării energiei cinetice
M v 2 mv 2 mu 2
  .
2 2 2
Notăm raportul căutat M/m = k. Expresiile legilor de conservare iau
forma (k – 1)v = u şi (k + 1)v2 = u2. Obţinem (k + 1)v2 = (k – 1)2v2 sau
(k + 1) = (k – 1)2. Avem ecuaţia k2 – 3k = 0. În condiţiile problemei date
k = 3, adică masa bilei mai grele este de 3 ori mai mare decît a bilei
uşoare.
Rădăcina k = 0 corespunde cazului în care masa bilei mari este de un
număr nelimitat de ori mai mare decît masa bilei mici, adică ciocnirii
dintre o bilă mică şi un perete, pe care bila nu-l poate urni din loc şi, pur
şi simplu, se reflectă de la acesta.
R.88. Notăm cu l1, alungirea sîrmei din oţel şi cu l2 a celei din
cupru. Alungirea totală l = l1 + l2.
Forţele de elasticitate ce acţionează din partea sîrmei de oţel
F1  E1 S l1 l şi cea din partea sîrmei de cupru F2  E2 S l2 l au valori
egale: F1 = F2. Rezultă condiţia: E1l1 = E2l2. Exprimăm l2 = E1l1/E2.
Prin urmare, l = l1 + E1l1/E2, de unde avem l1 = E2l/(E1 + E2) şi
l2 = E1l/(E1 + E2). Valorile numerice sunt: l1 = 2,0 mm şi l2 = 3,5 mm.
Respectiv, valoarea forţei ce deformează sîrmele F1 = F2 = 300 N.
R.89. Lucrul util efectuat de motorul automobilului L = Pt, unde durata
mişcării t = s/v, adică L = Ps/v. Cantitatea de căldură degajată la arderea
masei m de benzină: Q = mq. Randamentul motorului  = L/Q. Avem
 = Ps/mqv, de unde masa de benzină consumată la parcurgerea distanţei
s este: m = Ps/qv; m = 74 g.
R.90. Din expresia pentru presiune p = nkT, exprimăm concentraţia
moleculelor gazului n = p/kT. Numărul de molecule N = nV = pV/kT;
N = 2,37·1025 molecule.
La acelaşi rezultat se poate ajunge pe o altă cale. Din ecuaţia Clapeyron-
Mendeleev pV = RT exprimăm cantitatea de substanţă  = pV/RT. Numărul
de molecule N = NA = pVNA/RT. Ţinînd seama de relaţia R = kNA, pentru
numărul de molecule obţinem expresia precedentă.
R.91. Lucrul consumat din exterior este egal cu variaţia energiei
condensatorului L = Wc2 – Wc1. Capacitatea iniţială a condensatorului
C1 = C0. În acord cu formula pentru capacitatea condensatorului plan
79
FIZICĂ. REZOLVĂRI
C   0 S d , la dublarea distanţei dintre plăci capacitatea electrică se
micşorează de două ori: C2 = C0/2. Sarcina electrică q = CU a rămas aceiaşi.
Prin urmare, în cazul în care capacitatea electrică se micşorează de două
ori tot de atîtea ori se măreşte tensiunea: U2 = 2U0.
Energia iniţială a condensatorului Wc1  C2U 02 2 , iar după mărirea
distanţei dintre plăci Wc 2  C0U 22 2  C0U 02 . Lucrul consumat
L  Wc 2  Wc1  C0U 02 2; L  108 J .
R.92. Fluxul magnetic prin bobină m = LI, unde L este inductanţa
bobinei şi I – intensitatea curentului în ea. Inductanţa bobinei este nulă în
cazul în care inducţia magnetică în interiorul ei este nulă. Aceasta poate
avea loc în cazul în care bobina are două înfăşurări ale căror cîmpuri
magnetice, deci şi curenţii prin ele, au sensuri opuse. Aceasta se poate
realiza luînd un conductor cu înveliş izolator, îndoindu-l şi efectuînd cu
el bobinarea.
R.93. Notăm masele corpurilor cu m1 şi m2, constanta de elasticitate a
resortului – cu k. Perioada oscilaţiilor primului corp suspendat
T1  2 m1 k , iar a corpului al doilea T2  2 m2 k . La suspendarea
ambelor corpuri perioada oscilaţiilor devine T  2  m1  m2  k .
Din expresiile perioadelor, obţinem m1  k T1 2  , m2  k T2 2 
2 2

şi m1  m2  k T 2  . Rezultă k T 2   k T1 2   k T2 2  sau

2 2 2 2

T 2  T12  T22 . Prin urmare T  T12  T22 ; T  1 s .

R.94. Frecvenţa oscilaţiilor electromagnetice într-un circuit oscilant
 
  1 2 LC . La legarea în serie a condensatoarelor identice de
capacitate C0 fiecare, capacitatea electrică echivalentă Cs = C0/2, iar la
legarea lor în paralel Cp = 2C 0. Pentru raportul frecvenţelor avem
 p  s  Cs C p  1 2 . Prin urmare, frecvenţa căutată  p  31 kHz .
R.95. Punctul luminos S şi imaginea lui S1 se află
pe axa optică secundară. Trasînd raza SS1, care nu-şi
modifică direcţia la traversarea lentilei, obţinem centrul
optic O al ei la intersecţia cu axa optică principală KM
(fig. R17). Trasăm axa SA paralelă la axa optică
principală. După refracţia în lentilă ea trece prin
imaginea S1. Punctul de intersecţie F2 prezintă focarul Fig. R17
din spate al lentilei.
Pentru a determina poziţia focarului din faţă F1 considerăm S1 sursă.
În conformitate cu principiul reversibilităţii razelor de lumină punctul S

80
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
este imaginea punctului S1. Repetăm construcţia precedentă. Trasăm raza
S1B paralelă cu axa optică principală KM. După refracţia în lentilă ea
trece prin punctul S şi intersectează axa optică principală în punctul F1 –
focarul din faţă al lentilei.
R.96. Sistemul de referinţă legat cu platforma de tren este un sistem
inerţial. Faţă de observatorul de pe platformă bila urcă vertical în sus apoi
cade vertical în punctul din care a fost aruncată – deplasarea ei faţă de
platformă este egală cu zero.
Faţă de observatorul de pe Pămînt bila la aruncare posedă nu numai
viteză verticală, ci şi viteză orizontală egală cu cea a platformei. Traiectoria
ei prezintă traiectoria unui corp lansat sub un unghi faţă de orizont, adică
o parabolă. Deplasarea bilei faţă de Pămînt în timpul t = 2 s al acestei
mişcării d = vt, unde v este viteza vagonului. Avem, d = 20 m.
R.97. Reprezentăm în figura R18
corpul pe plan înclinat şi forţele care
acţionează
 asupra lui: forţa de greutate


G  mg , reacţiunea normală N a
planului înclinat. La mişcarea de-a lungul
planului înclinat
 în sus (fig. R18, a) forţa
de frecare F f este orientată spre baza
lui, la mişcarea în jos (fig. R18, b) – spre
vîrful lui. În ambele cazuri însă
acceleraţia este orientată spre bază.
În cazul a) expresia principiului
fundamental al dinamicii este:
   
mau  mg  N  F f . În proiecţii pe axele
de coordonate avem
 mau  mg sin   Ff ,

0  mg cos   N . Fig. R18
Forţa de frecare Ff   N   mg cos  şi din prima din aceste ecuaţii
determinăm acceleraţia corpului la urcarea lui pe planul înclinat
au  g  sin    cos   .
La coborâre forţa de frecare are sens opus celei de la urcare, respectiv
acceleraţia ac  g  sin    cos   .
Din expresiile pentru acceleraţii rezultă au  ac  2  g cos  , de unde

81
FIZICĂ. REZOLVĂRI
coeficientul de frecare dintre corp şi planul înclinat
au  ac
 ;   0, 21 .
2 g cos 
R.98. a) Energia înmagazinată în fir prin deformare este energia elastică
a acestuia Ee  k  l  2 . Exprimăm constanta de elasticitate k prin
2

modulul de elasticitate (Young) E al cauciucului şi dimensiunile geometrice

S şi l0 ale acestuia: k = ES/l0. Substituind această valoare în expresia pentru
energia elastică, obţinem:
ES  l 
2

Ee  ; Ee  2 mJ .
2l0
b) Lucrul consumat din exterior la deformarea firului de cauciuc este
egal cu energia elastică a acestuia L = Ee. Puterea medie Pm = L/t = Ee/t;
Pm = 1,25 mW.
R.99. Notăm cu S aria suprafeţei pistonului, cu h1 - înălţimea coloanei
de aer din cilindrul vertical, cu h2 - înălţimea acestei coloane în cilindrul
orizontal. Volumele ocupate de gaz sunt, respectiv, V1 = Sh1 şi V2 = Sh2. În
poziţia verticală presiunea gazului p1 = p0 + mg/S, unde p0 este presiunea
exterioară (atmosferică) şi m – masa pistonului. În poziţia orizontală
presiunea p2 = p0. În conformitate cu legea Boyle-Mariotte p1V1 = p2V2.
Ţinînd seama de expresiile acestor mărimi obţinem: (p0 + mg/S)h1 = p0h2.
Considerăm cilindrul vertical la temperatura iniţială T0. La temperatura
T volumul gazului V1   h1  h  S , unde h este deplasarea pistonului.
Procesul este izobar, deci conform legii Gay-Lussac
V1 V1 h S  h1  h  S
 , sau 1  .
T0 T T0 T
Avem
h1 h1  h .

T0 T
În cazul cilindrului orizontal la încălzirea de la T0 la T deplasarea
pistonului este 2h. Din legea Gay-Lussac în acest caz avem
h2 h2  2h .

T0 T

82
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Din aceste relaţii rezultă
h1 h  h
 1 ,
h2 h2  2h
de unde obţinem h2 = 2h1.
Substituind valoarea pentru h2 în expresia de mai sus a legii Boyle-
Mariotte, avem (p0 + mg/S)h1 = p02h1. De aici obţinem p0 = mg/S. Aceasta
este relaţia căutată. Ea exprimă egalitatea presiunii produse de pistonul
greu cu cea atmosferică.
R.100. Asupra corpului ridicat  accelerat vertical în sus acţionează
tensiunea firului
 de aluminiu T de acelaşi sens cu acceleraţia şi forţa de

greutate G  mg de sens opus. Expresia principiului fundamental al
dinamicii este: ma = T – mg, de unde tensiunea firului T = m(g + a).
Sub acţiunea acestei forţe firul elastic de lungime l0 în stare nedeformată
se alungeşte cu l. Conform legii lui Hooke alungirea l = T/k, unde
constanta de elasticitate k = ES/l0. Astfel, obţinem pentru alungire
l = m(g + a)l0/(ES).
Din expresia pentru lungimea firului la temperatura t, anume
l = l0(1 + t), variaţia lungimii lt = l0t. La t < 0 rezultă lt < 0, firul
se contractă.
În condiţiile problemei lt  l . Avem l0 t  m  g  a  l0  ES  .
Variaţia temperaturii firului t  m  g  a   ES  ; t  3 K . Firul
trebuie răcit cu 3 oC pentru ca lungimea lui să nu se modifice la ridicarea
accelerată a corpului suspendat de el.
R.101. Lucrul efectuat de forţele de tensiune superficială L = –S,
unde S este variaţia suprafeţei libere a lichidului. Pelicula are două feţe,
prin urmare, S  2  r 2   R 2   2  R 2  r 2  . Respectiv, lucrul
L  2  R 2  r 2  ; L  4,1  10 3 J  4,1 mJ .
R.102. Intensităţile curenţilor de scurtcircuit I s1  11 r1 şi I s 2  1 2 r2 .
Intensităţile curenţilor prin rezistorul de rezistenţă R sînt: I1  11  R  r1 
şi I 2  1 2  R  r2  , sau I1  I s1r1  R  r1  şi I 2  I s 2 r2  R  r2  . Puterile
debitate pe rezistor sînt egale, deci sînt egale intensităţile curenţilor prin
el: I1 = I2. Ţinînd seama de valorile intensităţilor, avem
I s1r1 I r
 s2 2 ,
R  r1 R  r2
de unde rezistenţa căutată
83
FIZICĂ. REZOLVĂRI

R
 I s 2  I s1  r1r2 .
I s1r1  I s 2 r2
R.103. a) Valoarea maximă a fluxului magnetic m = LIm, unde Im este
valoarea maximă a intensităţii curentului în solenoid. Sarcina electrică q
a condensatorului înainte de conectarea lui la solenoid este sarcină maximă.
În conformitate cu legea conservării energiei circuitului oscilant avem:
2
LI max 2  q 2  2C  , de unde I max  q LC ; I max  0,5 A . Respectiv,,
fluxul magnetic maxim m = 4,5·10–3 Wb = 4,5 mWb.
b) Valoarea maximă a tensiunii electromotoare autoinduse în solenoid
1am = m, unde pulsaţia  = (LC)–1/2. Avem 1am = m(LC)–1/2; 1am = 75 V.
Tensiunea electromotoare maximă autoindusă în circuitul oscilant poate
fi determinată pe o altă cale. Ea este egală cu tensiunea electrică maximă
dintre armăturile condensatorului: Um = q/C; Um = 75 V. S-a obţinut aceeaşi
valoare.
R.104. Din faptul că distanţa d obiect – lentilă este egală cu distanţa
d  lentilă – imagine rezultă că aceste distanţe sînt egale cu valoarea dublă
a distanţei focale: d  d   2 f . La îndepărtarea creionului cu l = 16 cm
de la lentilă, distanţa de la aceasta devine egală cu (2f + l), iar distanţa
lentilă – imagine devine egală cu  2 f  l   unde l   8 cm . În acest caz
formula lentilei ia forma:
1 1 1 .
 
f 2 f  l 2 f  l
Pentru distanţa focală obţinem
ll 
f  ; f  16 cm .
l  l
R.105. a) variaţia lungimii de undă a fotonului împrăştiat pe electronul
liber este dată de formula lui Compton        C 1  cos   , unde
 este unghiul de împrăştiere. În condiţiile problemei  = 90 o şi
 = C = 2,43 pm.
b) calculăm lungimea de undă  înainte de împrăştiere. Energia
fotonului  = h = hc/. Exprimăm  = hc/;  = 3,10·10–12 m = 3,10 pm.
Variaţia relativă a lungimii de undă / = 0,784 = 78,4%.
c) După împrăştierea fotonului lungimea lui de undă       ;
   5,53 pm . Energia sa    hc   ;    3,59  1014 J  0, 244 MeV .
Energia pierdută de foton la împrăştiere      0,156 MeV .
84
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.106. Distanţa parcursă de punctul material este permanent egală cu
modulul vectorului deplasării sale numai dacă mişcarea lui este rectilinie
şi se produce în unul şi acelaşi sens.
R.107. a) Modulul forţei F  Fx2  Fy2 ; F  5 N .
b) Proiecţiile acceleraţiilor pe axele de coordonate sunt: a x  Fx m ;
ax  1,6 m s 2 şi a y  Fy m ; a y  1, 2 m s . Modulul acceleraţiei
2

a  ax2  a 2y ; a = 2m/s2. Poate fi determinat şi astfel: a = F/m; a = 2 m/s2.

R.108. Forţa F orientată sub unghiul  faţă de orizont imprimă
corpului de masă m acceleraţia a = Fcos/m. Distanţa parcursă de corp în
timpul t are valoarea s = at2/2 = Fcos·t2/(2m). Lucrul efectuat de forţă pe
această distanţă L = Fscos = (Fcos·t)2/(2m).
În cazul în care forţa acţionează orizontal unghiul  = 0 şi lucrul
L0 = (Ft)2/(2m).
Facem raportul L/L0 = cos2. În condiţiile problemei L0 = 4L. Prin
urmare, cos2 = 1/4, deci cos = 0,5 şi unghiul  = 60o.
R.109. Notăm cu p - presiunea gazului din butelia de volum V, cu M –
masa molară a acestuia. Pentru starea iniţială ecuaţia Clapeyron-Mendeleev
are expresia pV = mRT1/M. La temperatura T2, presiunea şi volumul gazului
au rămas aceleaşi, iar masa lui s-a micşorat cu m. Avem
pV = (m – m)RT 2 /M. Din aceste două expresii rezultă, că
mT 1 = (m – m)T 2 , de unde masa de gaz ieşit din butelie
m = m(1 – T1/T2); m = 1 kg.
R.110. La suspendarea firului elastic acesta se deformează sub acţiunea
forţei de greutate proprii. Deformarea lui este neuniformă: porţiuni de
lungimi egale se alungesc neuniform, cele superioare mai mult decît cele
inferioare.
Pentru a calcula alungirea firului ne imagimăm că este divizat într-un
număr mare n de porţiuni egale. Constanta de elasticitate al unei porţiuni
k = nk0, unde constanta de elasticitate a firului întreg k0 = ES/l0. Aria S
este aria secţiunii transversale a firului. Prin urmare, pentru fiecare porţiune
k = nES/l0.
Considerăm firul suspendat vertical de unul din capetele sale. Vom
enumera porţiunele începînd cu cea inferioară. În acest caz porţiunea
arbitrară cu numărul i este deformată de forţele de greutate ale (i – 1)
porţiuni situate sub ea. Forţa de greutate a firului G0 = m0g = Sl0g, iar a
unei porţiuni G = G0/n = Sl0g/n. Forţa de greutate a (i – 1) porţiuni este
(i – 1)G = (i – 1)Sl0g/n.
85
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Pentru alungirea porţiunii cu numărul i avem
G l 2 g
li   i  1   i  1 20 .
k n E
Alungirea firului
n n
 i  1  l02 g  l02 g n
l g   li  
i 1 i 1 n E2
 2
n E
  i  1 .
i 1

Suma din această expresie este suma a n termeni a unei progresii aritmetice
n 0   n  1 n  n  1
  i  1  n
i 1 2

2
.

Alungirea firului elastic

 l02 g n  n  1 1  l02 g 
l g   1 . 
n2 E 2 E  n 
2
Numărul de porţiuni n fiind foarte mare, pentru alungirea firului elastic
sub acţiunea forţei sale de greutate avem:
 l02 g
l g  .
2E
Lungimea firului încălzit cu t grade l = l0(1 + t), unde l0 este
lungimea lui înainte de încălzire şi  coeficientul de dilatare termică liniară.
Alungirea firului prin încălzire lt = l – l0 = l0t.
Pentru a determina cu cîte grade trebuie răcit firul pentru a-şi reveni la
lungimea nedeformată l0, egalăm expresiile pentru alungiri: lt = lg sau
l0t   l02 g  2 E  . Obţinem
 l0 g
t  ; t  2 o C .
2 E
R.111. La înclinarea tubului capilar cu un
unghi arbitrar faţă de verticală înălţimea
nivelului din tub faţă de lichidul din vas nu
se modifică. În acest caz, după cum se vede
din figura R19: l0 = lcos. În condiţiile
problemei date l = 2l0. Rezultă cos = 0,5
şi  = 60o. Fig. R19
86
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.112. Notăm cu S aria armăturilor condensatorului plan şi cu
d – distanţa dintre ele. Capacitatea electrică a acestui condensator cu aer
C0 = 0S/d, unde 0 este constanta electrică.
La introducerea unei plăci dielectrice între armăturile
condensatorului se obţine un sistem de două condensatoare legate în serie:
unul cu distanţa dintre plăci d/3 avînd un dielectric cu permitivitatea
relativă r, şi un condensator cu aer la care distanţa dintre armături este
2d/3. Capacităţile electrice ale acestor două condensatoare sînt
C1 = 30rS/d şi C2 = 30S/(2d). Capacitatea electrică C a grupării de
condensatoare legate în serie se determină conform relaţiei
1/C = 1/C1 + 1/C2, deci C = C1C2/(C1 + C2). Ţinând seama de valorile
capacităţilor C1 şi C2, obţinem
3 0 r S
C
 2 r  1 d .
În condiţiile problemei C = 1,2C0. Permitivitatea relativă se va
determina din ecuaţia
3 r
 1, 2 .
2 r  1
Rezultă r = 2.
R.113. Tensiunea electromotoare indusă 1 i   m t , unde  m
este variaţia fluxului magnetic în intervalul de timp t. Într-o perioadă de
rotaţie t = T, fluxul magnetic variază cu valoarea fluxului magnetic prin
aria suprafeţei descrise de conductor la o rotaţie:  m  BS  B   l 2 .
Timpul t = T = –1. Avem 1 i  B   l 2 v; 1 i  15, 4 V .
R.114. Notăm cu d distanţa obiect – lentilă şi cu d  distanţa lentilă –
imagine – mărimile ce se cer a fi determinate în problemă. În conformitate
cu formula lentilei
1 1 1
 
f d d . (1)
La apropierea obiectului de lentilă cu l = 5 cm distanţa dintre el şi
lentilă devine (d – l). Imaginea se îndepărtează de lentilă cu l   40 cm ,
distanţa dintre ea şi lentilă devenind  d   l   . Formula lentilei ia forma
1 1 1
 
f d  l d   l . (2)

87
FIZICĂ. REZOLVĂRI
După excluderea din (1) şi (2) a distanţei d  obţinem o ecuaţie pătratică
faţă de d, anume: d 2 – 45d + 450 = 0. Această ecuaţie are două rădăcini
d1 = 30 cm şi d2 = 15 cm. Observăm că rădăcina a doua d2 < f. În acest caz
imaginea este virtuală, ceea ce contravine condiţiilor problemei. Prin
urmare, distanţa iniţială a obiectului de la lentilă d = 30 cm. Din formula
(1) determinăm distanţa imaginii de la lentilă d   60 cm .
Substituind aceste valori în formula (2) constatăm că aceasta se
transformă într-o identitate, astfel se confirmă corectitudinea rezultatelor
obţinute.
R.115. a) Reieşim din ecuaţia lui Einstein pentru efectul fotoelectric:
hv  L  mvmax
2
2 . Substituim  = c/ şi mvmax
2
2  eU s , unde e este sarcina
electrică a electronului şi Us - tensiunea de stopare a curentului fotoelectric.
Avem: hc/ = L + eUs. Înscriem ecuaţia dată pentru cele două lungimi de
undă: hc/1 = L + eUs1 şi hc/2 = L + eUs2.
În condiţiile problemei 1 > 2, deci Us2 > Us1 şi Us2 – Us1 = U. Prin
scăderea termenilor primei ecuaţii din cea de a doua, avem
hc/2 – hc/1 = eU. Constanta lui Planck
12 eU
h ; h  6,58  1034 J  s .
c  1  2 
b) Impulsul transmis catodului este egal cu impulsul fotonului absorbit
plus impulsul transmis catodului prin recul de electronul extras: ptr = pf + pe.
Impulsul fotonului absorbit pf = h/2; pf = 1,65·10–27 kg·m/s.
Impulsul electronului extras pe = mvmax. Folosind ecuaţia lui Einstein
pentru efectul fotoelectric hc 2  L  mvmax 2
2 , pentru impulsul
fotoelectronului avem
 hc 
pe  2m   L  ; pe  5, 46  10 25 kg  m s .
  
Impulsul transmis catodului ptr = 5,48·10–25 kg·m/s.
R.116. Corpul îşi modifică sensul mişcării la momentele de timp în
care viteza lui este zero. Calculăm viteza ca derivata de la coordonata s.
Avem v  s   t 2  4t  3 . Pentru timpul căutat avem ecuaţia pătrată
t2 – 4t + 3 = 0. Rădăcinile ei sînt t1 = 1 s şi t2 = 3 s. La aceste momente
sensul vitezei corpului se modifică în opus.
Din expresia pentru viteză constatăm că la t = 0 proiecţia vitezei este
pozitivă. La t1 = 1 s ea devine negativă pentru ca la t2 = 3 s să devină din
nou pozitivă.
88
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.117. Reprezentăm
 în figuraR20 corpul şi forţele ce acţionează asupra
lui: forţa F , forţa de greutate G , reacţiunea
normală N a suprafeţei orizontale şi forţa de
frecare F f . Corpul se mişcă uniform, prin
urmare rezultanta
  acestui
 sistem de forţe este
nulă: F  G  N  F f  0 . În proiecţii pe axele
de coordonate luate ca în figură avem
F cos   Ff  0 , (1)
F sin   G  N  0 . (2)
Din ecuaţia (2) exprimăm N = G – Fsin, Fig. R20
deci forţa de frecare Ff = N = (G – Fsin). Substituind această expresie
în (1), avem Fcos –(G – Fsin) = 0. De aici obţinem
G
F .
cos    sin 
Forţa F este minimă la valoarea unghiului  ce corespunde valorii maxime
a numitorului. Pentru a o determina exprimăm coeficientul de frecare 
prin unghiul de frecare , anume  = tg. Pentru numitor avem
sin 
cos    sin   cos   tg sin   cos   sin  
cos 

cos  cos   sin  sin  cos     .

 
cos  cos 
În această expresie cos este mărime constantă, variază doar unghiul
 . Valoarea maximă a numitorului este cos(  –  ) = 1, anume
(cos + sin)max =1/cos şi Fmin = Gcos. Această valoare este atinsă
pentru unghiul  =  = arctg.
R.118. Cantitatea de căldură Q degajată la ardere se consumă la
ridicarea automobilului la un nivel mai înalt, la mărirea energiei cinetice
şi la învingerea forţei de rezistenţă la mişcarea lui. Lucrul la ridicarea
automobilului L1 = mgh, unde h = 0,26l, iar l = 1 km este lungimea pantei.
Lucrul la mărirea energiei cinetice L2  mv22 2  mv12 2  m  v22  v12  2 .
Pentru a învinge forţa de rezistenţă Fr se consumă lucrul L1 = Frl. Lucrul
total Lt  0, 26mgl  m  v22  v12  2  Fr l .

89
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Cantitatea de căldură Q = mcq, unde mc este masa benzinei consumate
şi q – puterea calorică a ei.
Conform definiţiei randamentul  = L/Q. Pentru masa de benzină
consumată avem

mc 

0, 26mgl  m v22  v12  2  Fr l
; mc  674 g .
q
Împărţind această masă la densitatea benzinei  = 700 kg/m3, obţinem
volumul consumat la distanţa de 1 km, anume Vc = 0,963 L.
R.119. Luăm axa coordonatelor
Ox cu originea în locul unde la
momentul iniţial de timp se află
automobilul (fig.R21). Coordonatele
automobilului şi camionului sînt: xa Fig. R21
= vat; xc = l + vct.
În cazul în care automobilul se află la distanţa d în spatele camionului
d = xc – xa şi d = l + vct1 – vat1, de unde timpul
ld
t1  ; t1  15 s .
va  vc
Dacă însă automobilul se află la distanţa d în faţa camionului d = xa – xc
şi d = vat2 – l – vct2. Exprimăm timpul
d l
t2  ; t2  35 s .
va  vc
R.120. La deplasarea cilindrului (fig.12) cu distanţa x în jos volumul
lichidului dezlocuit se măreşte cu Sx, unde S este aria secţiunii transversale
a cilindrului. Forţa rezultantă ce acţionează asupra cilindrului este egală
cu variaţia forţei Arhimede 0gSx şi este orientată vertical în sus, în sens
opus deplasării x. Această forţă este o forţă cvasielastică cu „constanta de
elasticitate” k = 0gS.
Cilindrul eliberat va efectua oscilaţii verticale cu perioada
T  2 m k . Masa cilindrului m = Sl. Prin urmare, perioada
l
T  2 .
0 g

90
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.121. Notăm capacitatea electrică iniţială a condensatorului cu C0.
Condensatorul din care dielectricul este scos pe jumătate prezintă un sistem
de două condensatoare legate în paralel. Capacitatea electrică a jumătăţii
cu dielectric este egală cu C0/2, iar a jumătăţii fără dielectric – cu C0/(2r).
Prin urmare, condensatorul modificat are capacitatea C = C0/2 + C0/(2r)=
= C0(r + 1)/(2r).
Energia iniţială a condensatorului era egală cu W0 = C0U2/2 = q2/(2C0),
unde sarcina lui q = C0U.
În cazul a) tensiunea dintre armături rămâne aceeaşi, egală cu U, energia
lui după îndepărtarea parţială a dielectricului W a = CU 2 /2 =
=C0(r + 1)U2/(4r) = W0(r + 1)/(2r). Obţinem valoarea Wa = 0,64 mJ.
În cazul b) rămâne invariabilă sarcina electrică q. Pentru energia
condensatorului după scoaterea parţială a dielectricului avem
q 2 2 r 2 r
Wb  q 2 2C   Wa ; W  1, 21 mJ .
2C0   r  1 r  1 b
Observăm că în cazul condensatorului ce rămîne contactat la sursă
Wa<W0, energia lui după scoaterea parţială a dielectricului se micşorează.
Aceasta se explică prin faptul că la tensiune constantă micşorarea
capacităţii condensatorului la scoaterea dielectricului din el este însoţită
de micşorarea sarcinii lui, o parte din ea revine în sursă. Dacă însă
condensatorul este deconectat de la sursă Wb>W0, energia lui la scoaterea
dielectricului se măreşte. Sarcina electrică rămîne constantă, deci
micşorarea capacităţii este însoţită de mărirea tensiunii dintre armături,
iar energia este proporţională cu pătratul acesteia.
R.122. La scurtcircuit conductoarele sînt parcurse de curenţi electrici
de sensuri opuse, deci ele se resping. Intensităţile curenţilor sînt egale
între ele I1 = I2 = 1500 A. Forţa electrodinamică F = kmI1I2/r. Coeficientul
de proporţionalitate km = 2·10–7 N/A2, lungimea porţiunii de conductor
asupra cărui acţionează această forţă l = 300 m, distanţa dintre conductoare
r = 10 m. Forţa F = 13,5 N.
R.123. Cantitatea de căldură necesară pentru a încălzi masa m de aer
de la temperatura t1 = 10 oC pînă la t2 = 70 oC este Q = mc(t2 – t1). Lucrul
efectuat de uscătorul cu puterea P = 550 W în intervalul de timp  = 600 s
are valoarea L = P . Din acesta, cantităţii de căldură revin doar

91
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Avem Q = L sau mc(t2 – t1) = P, de unde masa căutată
de aer
 P
m ; m  4 kg .
c  t2  t1 
R.124. Principiul funcţionării paratrăsnetului este următorul: norul
încărcat cu sarcină electrică induce în tija metalică şi conductorul
paratrăsnetului sarcina electrică de semn opus celei a părţii inferioare a
norului. Această sarcină se scurge de la ascuţişul paratrăsnetului spre nor,
neutralizînd sarcina norului. Astfel, paratrăsnetul împiedică producerea
trăsnetului şi nu serveşte pentru a-l atrage pe acesta şi a-l transmite în
Pămînt.
R.125. Fasciculul de raze paralele cu axa
optică principală a unei lentile divergente după
trecerea prin lentilă devine divergent, prelungirile
razelor intersectîndu-se în focarul din faţă F1 al
lentilei (fig. R22, a). Dacă acest fascicul cade pe
o lentilă convergentă al cărei focar din faţă
coincide cu focarul din faţă al celei divergente,
fasciculul divergent devine paralel.
Reieşind din proprietatea de reversibilitate a
razelor de lumină, conchidem că fasciculul
incident pe lentila convergentă, apoi pe cea
divergentă rămîne paralel, dacă focarele din spate
ale acestora coincid (fig. R22, b). Fig. R22
R.126. Energia atomului se micşorează cu
energia fotonului emis f = h; f = 3,03·10–19 J = 1,89 eV.
R.127. Viteza iniţială este nulă, deci distanţa parcursă s = at2/2. Pentru
a calcula distanţa parcursă în secunda a n-a trebuie să scădem distanţa
parcursă în (n-1) secunde din distanţa parcursă în n secunde. Considerăm
t = n s, obţinem pentru distanţa căutată
an 2 a  n  1
2
 1
sn  sn 1    an   .
2 2  2
R.128. Notăm cu m1 – masa omului, cu m2 – masa luntrei, cu v1 şi v2 –
vitezele respective ale omului şi luntrei şi cu l – distanţa parcursă de luntre
în timpul deplasării omului pe ea. În conformitate cu legea conservării
 
impulsului avem m1v1  m2 v2  0 deoarece iniţial luntrea şi omul se aflau
92
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
în repaus. Impulsurile au sensuri opuse, dar valori egale: m1v1 = m2v2.
În timpul t al deplasării omului pe luntre aceasta a parcurs distanţa l în
sensul opus celui în care se mişca omul, din care cauză omul a parcurs
faţă de Pămînt distanţa (L – l). Prin urmare, viteza omului v1 = (L – l)/t, iar
a luntrii v2 = l/t.
Substituind în expresia legii conservării impulsului, apoi simplificînd
prin t, avem m1(L – l) = m2l, de unde distanţa căutată:
m1 L
l ; l 1 m .
 m1  m2 
R.129. Lucrul mecanic al forţelor exterioare la deformarea resortului
este egal cu creşterea energiei potenţiale a acestuia. La deformarea
resortului de la 0 pînă la alungirea l/2 lucrul forţelor exterioare
k  l 
2 2
k  l  ,
L1     0 
2 2  8
unde k este constanta de elasticitate a resortului.
La mărirea deformaţiei resortului de la l/2 pînă la l, lucrul efectuat
de forţele exterioare
k  l  3k  l 
2 2 2
k  l  .
L2     
2 2 2  8
Făcând raportul, avem L1/L2 = 1/3, adică lucrul efectuat pe prima
jumătate din alungire este de 3 ori mai mic decît cel efectuat pe a doua
jumătate.
R.130. Notăm cu V0 volumul bucăţii de parafină. Forţa de greutate a ei
G = 3V0g. Dacă x este partea din volumul aflat în apă, atunci volumul
apei dezlocuite V1 = xV0, iar a uleiului dezlocuit V2 = V0 – V1 = (1 – x)V0.
Forţa totală Arhimede ce acţionează asupra bucăţii de parafină
FA = 1V1g +2V2g = 1xV0g + 2(1 – x)V0g.
La echilibru FA = G. Substituind în această egalitate expresiile respective
şi simplificînd factorul comun V0g, obţinem 1x + 2(1 – x) = 3. Pentru
partea din volumul parafinei aflat în apă avem
3   2
x ; x  0, 6  60 % .
1   2

93
FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.131. Analizăm situaţia reprezentată în figura 13, a. Cel de al treilea
parametru care caracterizează starea gazului este volumul V. Din ecuaţia
Capeyron-Mendeleev pV = RT exprimăm V = RT/p. Din grafic constatăm
că temperatura T creşte, iar presiunea p se micşorează. Prin urmare, raportul
T/p, deci şi volumul V se măresc.
În cel de al doilea caz (fig. 13,b) parametrul al
treilea este presiunea p. Pentru a determina sensul
variaţiei ei reprezentăm procesul considerat în
figura R23, în care trasăm de asemenea izobarele care
trec prin stările 1 şi 2 (prelungirile lor trec prin originea
coordonatelor). Ele corespund presiunilor p1 şi p2. Fig. R23
Pentru a compara valorile lor facem o construcţie
suplimentară – trasăm o izocoră. Punctul de intersecţie a ei cu izobara
corespunzătoare presiunii p2 este mai la dreapta, deci corespunde unei
temperaturi mai mari, decît cea corespunzătoare presiunii p1. Dar la mărirea
izocoră a temperaturii presiunea gazului creşte, prin urmare p2 > p1.
R.132. La ciocnire  = 75% din energia cinetică mv2/2 a bucăţii de
plumb se consumă la încălzirea şi topirea plumbului Q = mv2/2. La
încălzire se consumă cantitatea de căldură mc(t – t1), iar la topirea masei
mx de plumb – cantitatea de căldură mx. Prin urmare, Q = mc(t – t1) + mx.
Egalăm expresiile pentru Q: mc(t – t1) + mx = mv2/2. De aici pentru
partea de plumb topită k = mx/m obţinem valoarea
 v 2 c  t  t1 
k  ; k  0,31  31 % .
2 
R.133. În intervalul de timp  = 5 min becul electric degajă energia
W = P. La încălzirea apei se consumă cantitatea de căldură Q = mct.
Prin urmare, prin pereţii vasului se transmite în mediul exterior energia
(W – Q). Partea de energie transmisă
W Q Q mct
k 1 1 ; k  0, 44  44 % .
W W P
R.134. Notăm raza unei picături mici cu r0. Capacitatea electrică a ei
C0 = 40r0, iar sarcina electrică q0 = C00. La contopirea a N picături mici
în una mare sarcina electrică se conservează şi devine q = Nq0 = 40r0N0.
Potenţialul ei  = q/C, unde capacitatea electrică a picăturii mari de
rază r devine C = 40r. Raza r se va determina din condiţia că volumul
picăturii mari este de N ori mai mare decît volumul unei picături mici
94
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
4 r 3  N  4 r r , de unde avem r  r0 N . Capacitatea electrică a
3
0
3 13

picăturii mari C  4 0 N 1 3 r0 .

Potenţialul electric al picăturii mari
q 4 0 r0 N 0
 ;  .
C 4 0 r0 N 1 3
Obţinem   N 2 30 .
R.135. Diferenţa de fază a două puncte situate la distanţa  unul de
altul, în direcţia propagării undei, este egală cu 2. Dacă distanţa dintre
două puncte situate în aceiaşi direcţie este l, diferenţa de fază devine
  = 2 l/  . Lungimea de undă  = v/  , deci diferenţa de fază
 = 2l/v;  = /2.
R.136. Sticla albastră este transparentă numai pentru lungimile de undă
ce corespund acestei culori, undele cu celelalte lungimi sînt absorbite.
Hîrtia albastră reflectă numai radiaţia cu lungimile de undă ce corespund
culorii albastre, radiaţiile cu alte lungimi de undă. În ambele cazuri în
ochi ajunge lumina albastră.
R.137. La completarea reacţiilor nucleare se folosesc legile de
conservare a numărului de sarcină (de ordine) şi a celui de masă. În
conformitate cu aceste legi numărul de ordine a particulei necunoscute
Z = (3 + 2) – 5 = 0, cel de masă A = (7 + 4) – 10 = 1. Particula respectivă
este neutronul 01n , iar ecuaţia reacţiei nucleare este 3 Li  2 He  5 B  0 n .
7 4 10 1

R.138. Notăm cu t timpul căderii corpului de la înălţimea h. Avem

h = gt2/2. Prima jumătate de distanţă este parcursă în timpul (t – ), unde
 = 1 s. Deci h 2  g  t    2 sau h  g  t    . Egalînd expresiile pentru
2 2

înălţimea h şi simplificînd prin g, obţinem t 2 2   t    sau t  2  t    ,

2

de unde exprimăm t   2  
2  1 . Înălţimea de la care cade corpul
g 2
h ; h  58,3 m .
 
2
2 1

R.139. Notăm cu v1 viteza corpului de masă mai mică şi cu v2 viteza

corpului de masă 2m obţinute imediat după arderea firului. În conformitate
cu legea conservării impulsului avem: mv1 = 2mv2, de unde v1 = 2v2.
Corpurile sînt confecţionate din acelaşi material, coeficienţii de frecare
dintre ei şi masă au valori egale, deci sînt egale şi acceleraţiile lor. Din ecuaţia
lui Galilei v 2  v02  2as , unde a este modulul acceleraţiei şi s distanţa
parcursă, ţinînd seama că viteza finală a corpului este zero, avem v02  2as .
95
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Scriem această relaţie pentru fiecare corp în parte: v12  2as1 şi
v  2as2 . Dar v1 = 2v2, prin urmare s1 = 4s2. Corpul de masă mai mică a
2
2
parcurs pînă la oprire o distanţă egală cu o jumătate din lungimea mesei:
s1 = l/2 = 60 cm, deci corpul de masă mai mare a parcurs distanţa
s2 = s1/4 = 15 cm şi s-a oprit la (60 – 45) cm = 45 cm de la marginea mesei.
R.140. Prin debit de aer se subînţelege masa (debitul masic) sau volumul
(debitul volumic) de aer care a trecut prin conductă într-o unitate de timp.
Dacă notăm cu S aria secţiunii transversale a conductei şi cu v - viteza
curentului de aer din ea, atunci în intervalul de timp t distanţa parcursă
de curent este egală cu vt. Volumul de aer care în acest timp a traversat
secţiunea transversală a conductei V0 = Svt, iar debitul volumic
DV = V0/t = Sv. Respectiv, debitul masic Dm = DV = Sv, unde  este
densitatea gazului. Pentru a majora de două ori debitul este necesar de
mărit de două ori viteza curentului de aer din conductă: v2 = 2v1.
În urma funcţionării ventilatorului viteza curentului de aer creşte de la
0 pînă la v. Lucrul efectuat de ventilator este egal cu variaţia energiei
cinetice a masei m de aer pompate: L = mv2/2. Împărţind la intervalul de
timp t în care a fost pompată masa dată de aer obţinem puterea dezvoltată
de motorul ventilatorului P = mv2/(2t). Raportul m/t = Dm = Sv. Astfel,
puterea P = Sv3/2.
Conchidem că pentru a mări de două ori debitul de aer, deci şi viteza
curentului de aer, este necesar să mărim puterea ventilatorului de 8 ori.
R.141. Conform legii lui Hooke F = kl, unde l este alungirea cablului
şi constanta de elasticitate k = ES/l0. Aici l0 este lungimea cablului
nedeformat. Obţinem F = ESl/l0.
În conformitate cu formula pentru dilatarea termică liniară lungimea
cablului în urma încălzirii cu t devine l = l 0(1 + t). De aici
l = l – l0 = l0t.
Substituind valoarea alungirii în expresia pentru forţă, căpătăm
F = ESt; F = 2,52·103 N = 2,52 kN.
R.142. Sistemul de forţe ce acţionează asupra 
mosorelului este reprezentat în figura R24, în care mg
este forţa de greutate orientată vertical în jos, Ff – forţa
de frecare la alunecarea mosorelului pe perete,  N – forţa
de reacţiune normală a suprafeţei peretelui şi T – tensiunea
din fir. Alegem axele de coordonate după cum este indicat
în figură.
Conform condiţiei de echilibru de rotaţie a mosorelului Fig. R24
96
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
faţă de axa sa: r  T  R  Ff . Pe de altă parte, conform condiţiei de echilibru
de translaţie,
  suma
 forţelor ce acţionează asupra corpului este nulă:
mg  F f  N  T  0 . În proiecţii pe axa x avem: N  T sin   0 , de unde
N  T sin  . La echilibru forţa de frecare F f   N sau Ff  T sin  .
Substituind această valoare în expresia pentru condiţia de echilibru de
rotaţie, obţinem rT  R  T sin  , de unde sin   r  R ; sin   0, 5 , deci
unghiul   30 .
R.143. Din ecuaţia Clapeyron – Mendeleev pV = mRT/M, exprimăm
masa vaporilor saturanţi de apă din odaie m1 = p1VM/(RT1) la temperatura
T1 şi m2 = p2VM/(RT2) la temperatura T2. Masa de apă ce s-a evaporat la
creşterea temperaturii
VM  p2 p1 
m  m2  m1     ; m  0, 65 kg .
R  T2 T1 
R.144. Din formula pentru puterea electrică P = U2/R rezultă că la
aceiaşi tensiune becul cu puterea mai mică are rezistenţa mai mare şi
invers. Astfel, rezistenţa becului cu puterea de 50 W este de două ori mai
mare decît a celui cu puterea de 100 W,
iar rezistenţa a două becuri de 50 W
grupate în paralel este egală cu a celui
de 100 W. Legînd în serie gruparea cu
becul de 100 W (fig. R25) se obţine că
la tensiunea de alimentare egală cu 220
V tensiunile la fiecare bec sînt egale cu
cîte 110 V, adică acestea funcţionează
normal. Fig. R25
R.145. În inel se induce curent electric dacă fluxul magnetic prin
suprafaţa limitată de el variază în timp. La apropierea uniformă a
magnetului de inel fluxul magnetic se măreşte şi devine practic constant
atunci cînd prin inel trece partea centrală a magnetului. După aceasta
fluxul magnetic se micşorează. Conchidem, că în inel se induce curent
electric la apropierea şi pătrunderea magnetului permanent în el, precum
şi la ieşirea şi îndepărtarea magnetului de inel.
R.146. Perioada oscilaţiilor electromagnetice din circuitul oscilant
T0  2 LC0 , unde L este inductanţa bobinei din circuit, iar capacitatea
condensatorului plan cu aer C 0 =  0S/d0. Pentru perioada T0 avem
T0  2 L 0 S d 0 .
În urma oscilaţiilor una dintre plăci, distanţa d dintre ele variază, iar
97
FIZICĂ. REZOLVĂRI
perioada devine T  2 L 0 S d . Făcînd raportul perioadelor obţinem
T T0  d 0 d . Perioada căutată T  T0 d 0 d .
La momentul de timp t = 1,5 s deplasarea plăcilor condensatorului are
valoarea x = sin(/2) = 1 mm. La acest moment distanţa dintre plăci devine
d1 = d0 + x sau d2 = d0 – x în funcţie de aceea care din plăci a început să
oscileze. Avem d1 = 3,1 cm şi d2 = 2,9 cm. Perioadele oscilaţiilor
electromagnetice sînt, respectiv, T1 = 0,984 ns şi T2 = 1,017 ns.
R.147. În conformitate cu legea refracţiei
sin i v1

sin r v2 ,
unde i = 30o este unghiul de incidenţă a undei, r = 49o este unghiul de
refracţie a ai. Viteza de propagare a undei în primul mediu v1 = 1, unde
1= 2900 m şi  = 0,5 Hz = 0,5 s–1. Avem
sin r sin r
v2  v1  1v; v2  2190 m s .
sin i sin i
R.148. Imaginea S  a punctului luminos se află
mai aproape de axa optică principală KM decît
punctul luminos S (fig. 15). Prin urmare, lentila
este divergentă. Imaginea S  şi punctul luminos S
se află pe una din axele optice secundare ale
lentilei. Trasînd raza secundară SS  obţinem la
intersecţia ei cu axa optică principală KM centrul
optic O al lentilei (fig. R26), stabilind şi poziţia
ei. Trasăm raza incidentă SA paralel cu axa optică Fig. R26
KM. Ea se refractă (raza AB1) astfel încît prelungirea ei trece prin imaginea
S  şi intersectă axa KM în focarul din faţă F1. Focarul din spate F2 se află
la distanţa F2O = OF1 ce se poate obţine şi prin construcţie.
R.149. a) Distanţa parcursă de corp este numeric egală cu aria figurii
dintre graficul vitezei şi axa timpului (fig.16). Pe această cale obţinem
s = 92 m.
b) În intervalul de timp 0 ÷ 2 s mişcarea corpului este uniform încetinită.
Proiecţia acceleraţiei pe direcţia vitezei av = (18 – 38)(m/s):2 s = – 10 m/s2.
În intervalul de timp 2 s ÷ 4 s viteza corpului rămîne constantă, acceleraţia
este nulă.
R.150. Admitem că proiectilul este lansat din originea coordonatelor

98
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
cu viteza v0 orientată sub un unghi  faţă
de orizont (fig. R27). Proiecţiile vitezei
iniţiale pe axele de coordonate sunt
v0 x  v0 cos  şi v0 y  v0 sin  .
Pentru coordonatele proiectilului în
funcţie de timp avem, ca de obicei:
x  v0 t cos  , Fig. R27
y  v0 t sin   gt 2 2.
Bătaia s este coordonata x a punctului de cădere a proiectilului. Durata
de zbor se determină din condiţia y = 0. Avem ecuaţia v0t sin   gt 2 2  0 .
Ea are două rădăcini: t1 = 0 şi t2 = 2v0sin/g. Prima din ele (t1) corespunde
momentului lansării, rădăcina a doua t2, corespunde căderii proiectilului
pe pămănt. Substituind această valoare în expresia pentru coordonata x,
determinăm bătaia
2v0 sin  v02 sin 2
s  v0 cos    .
g g
Observăm că bătaia este direct proporţională cu pătratul vitezei iniţiale
a proiectilului. Prin urmare, la lansarea proiectilului cu o viteză de 3 ori
mai mare, bătaia se măreşte de 9 ori.
R.151. Asupra sistemului mecanic cărucior-corp nu acţionează forţe
orizontale, deci proiecţia impulsului acestui sistem pe direcţia orizontală
nu variază. Dacă notăm cu u viteza comună a sistemului după căderea
corpului în cărucior, atunci în conformitate cu legea conservării impulsului
pe direcţia orizontală, avem m1v1 = (m1 + m2)u. Viteza căutată:
m1v1
u ; u2 m s .
 m1  m2 
R.152. Reprezentăm în figura R28 sistemul
mecanic descris în problemă şi forţele  ce
acţionează asupra corpului: forţa F a cărei
valoare
 trebuie determinată, forţa de greutate

G  mg , reacţiunea normală N a podului,
ultimele două orientate vertical în jos, şi forţa
de frecare F f orientată ca în figură. În stare
de echilibru rezultanta
  acestui
 sistem de forţe
este nulă: F  G  N  F f  0 . Fig. R28
99
FIZICĂ. REZOLVĂRI
În proiecţii pe axele de coordonate, alese ca în figură, obţinem ecuaţiile
scalare:
F cos   F f , (1)
şi
mg  N  F sin   0 .
De aici exprimăm N  F sin   mg . La echilibru forţa de frecare statică
F f   N    F sin   mg  . Ţinînd seama de expresia (1) a forţei de frecare,
avem F cos     F sin   mg  . Rezultă   F sin   mg   F cos  sau
F   sin   cos     mg . (2)
Calculăm factorul  sin   cos   0, 2  0,865  0,5  0,327 . Expresia
din partea din stînga a condiţiei (2) este negativă pentru orice valoare a
forţei F. Evident, ea nu poate fi satisfăcută. Astfel, în condiţiile problemei
date corpul nu se poate afla în repaus.
R.153. Ciclul reprezentat în figura 18 consta din
procesele următoare: 1  2 – dilatare izotermă,
2  3 – comprimare izobară şi 3  1 – încălzire
izocoră. Graficul acestui ciclu în variabilele V,T este
reprezentat în figura R29.
R.154. Lucrul efectuat de gaz la ridicarea pistonului
cu h are valoarea Lp = mg·h. Variaţia înălţimii poate
fi exprimată prin variaţia volumului V, anume Fig. R29
h = V/S. Astfel, Lp = mgV/S.
Dilatarea gazului este izobară la presiunea constantă p = p0 + mg/S.
Din ecuaţia Clapeyron – Mendeleev pV = RT la p = const rezultă
pV = RT. Prin urmare, variaţia volumului V = RT/p. Prin urmare,
lucrul efectuat pentru a ridica pistonul Lp = mgRT/(pS). Ţinînd seama
de expresia pentru presiunea p, obţinem
mgvRT
Lp  ; L p  0,33 J .
mg  p0 S
R.155. Reprezentăm sarcinile punctiforme q şi –q
situate în două vîrfuri aletriunghiului echilateral cu latura
a (fig. R30). Notăm cu E intensitatea cîmpului electric 
creat în punctul A de sarcina electrică +q şi cu E
intensitatea cîmpului electric creat de sarcina –q în acelaşi
punct A. În conformitate cu principiul superpoziţiei
cîmpurilor
   electrice, intensitatea cîmpului rezultant
E  E  E . Fig. R30

100
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Sarcinile electrice au module egale cu q, distanţele de la ele pînă
 la
punctul A sunt aceleaşi şi egale cu a. Rezultă că vectorii
 E
 şi E  au
module egale E  E  ke q a 2 . Prin urmare, vectorii E şi E sînt laturi
ale unui romb. Diagonala lui E  2 E cos 60 . Rezultă
kq V
E  E  2
; E  7, 29 .
a m
R.156. Deoarece 12 > 11 sensul curentului I
în circuit este cel indicat în figura R31. În
conformitate cu legea a doua a lui Kirchhoff
pentru circuitul parcurs în sensul curentului I
avem I(R1 + R2) = 12 – 11, de unde
I = (12 – 11)/(R1 + R2). Fig. R31
Scriem expresia legii lui Ohm pentru o porţiune neomogenă de circuit
pentru ramura ce conţine sursa de curent cu t.e.m. 12: IR2  VA  VB  1 2 .
Pentru diferenţa de potenţial căutată, ţinînd seama de expresia pentru
intensitatea I a curentului, obţinem
11 R2  1 2 R1
VA  VB  IR2  1 2   ; VA  VB  1, 2 V .
R1  R2
R.157. Fluxul magnetic ce străbate solenoidul  m  LI , unde L este
inductanţa solenoidului şi I – intensitatea curentului prin spirele lui.
Fluxul magnetic ce străpunge aria unei spire este BS, iar fluxul ce
străpunge solenoidul cu N spire  m  NBS .
Egalăm expresiile din partea dreaptă a ambelor formule pentru fluxul
magnetic: NBS = LI. Inducţia magnetică din interiorul solenoidului
LI
B ; B  0, 2 T .
NS
R.158. Distanţa dintre crestele a două valuri este lungimea de undă
 = 0,5 m. Împărţind numărul de valuri N = 20 care sosesc la mal la
timpul respectiv  = 5 s, obţinem frecvenţa oscilaţiilor  = N/. Viteza
propagării undelor pe suprafaţa apei v =  = N/. Undele au ajuns de la
barcă la mal în t = 50 s. Prin urmare, distanţa bărcii de la mal s = vt = Nt/;
s = 100 m.
R.159. Din datele problemei observăm că distanţa dintre lentilă şi
imagine este egală cu două distanţe focale d   2 f . În acest caz distanţa
dintre obiect şi lentilă este şi ea egală cu două distanţe focale: d  d   2 f .
După îndepărtarea lentilei de la obiect cu d, distanţa lentilă-obiect
101
FIZICĂ. REZOLVĂRI
devine d1  2 f  d . Notăm cu d1 distanţa lentilă-imagine. În
conformitate cu formula lentilei subţiri
1 1 1
  ,
f 2 f  d d1
de unde
f  2 f  d 
d1  .
f  d
Pentru ca imaginea obţinută pe ecran să fie clară, acesta trebuie apropiată
de lentilă cu distanţa
f 2 f  d  f  d
d   d   d1  2 f   ; d   12 cm .
f  d f  d
R.160. Considerăm mingea aruncată cu viteza v0 sub unghiul  faţă de
orizont şi să determinăm parametrii traiectoriei sale. Proiecţia vitezei
iniţiale pe axa orizontală x este egală cu v0cos, iar pe axa verticală y -
v0sin. Pentru proiecţiile pe aceste axe ale vitezei mingii la orice moment
avem vx = v0cos şi vy = v0sin – gt. Coordonatele mingii sunt: x = v0tcos
şi y = v0tsin – gt2/2.
Durata de zbor a mingii se determină din condiţia y = 0. Se obţine
tz = 2v0sin/g. Substituind această valoare în formula pentru coordonata
x obţinem distanţa dintre locul de cădere a mingii şi cel de lansare (bătaia):
L  v02 sin 2 g .
Înălţimea maximă de zbor se obţine din expresia pentru coordonata y
la momentul , la care vy = 0. Avem  = v0sin/g şi H max  v02 sin 2   2 g  .
Astfel, parametrii traiectoriei mingii aruncate cu viteza v0 sub unghiul
faţă de orizont sînt:
v02 sin 2
L ;
g
v 2 sin 2 
H max  0 .
2g
Cea de a doua minge este aruncată cu viteza u0 sub unghiul  . Bătaia
este 3L şi înălţimea maximă rămîne aceiaşi:

102
 FIZICĂ. REZOLVĂRI

u02 sin 2
3L  ;
g
u 2 sin 2 
H max  0 .
2g
Din aceste relaţii obţinem 3v02 sin 2  u02 sin 2 şi v02 sin 2   u02 sin 2  .
Făcînd raporturile expresiilor din părţile respective căpătăm
sin 2  sin 2  1
 sau tg  tg .
3sin 2 sin 2  3
Unghiul  = 60o, tg60  3 . Prin urmare, tg  3 3 şi  = 30o.
R.161. Lucrul mecanic efectuat de elev este egal cu variaţia energiei
cinetice
m1v12 m2 v22
L  .
2 2
Din legea conservării impulsului m1v1 = m2v2 exprimăm viteza bucăţii
de gheaţă v2 = m1v1/m2. Expresia pentru lucrul mecanic după substituirea
acestei valori în ea devine L  m1  m1  m2  v12  2m2  .
Mişcarea elevului este uniform încetinită cu acceleraţia imprimată de
forţa de frecare. Valoarea ei a f =  g. Din formula lui Galilei
 v1   v12  2a f s , unde viteza finală v1  0 , avem v12  2 gs .
2

Lucrul efectuat este

m1  m1  m2 
L  gs; L  3150 J .
m2
R.162. Ponderea corpului la pol este egală cu forţa sa de greutate care
poate fi calculată din legea atracţiei universale. Dacă raza planetei este r
şi densitatea , masa ei M = 4r3/3. Ponderea corpului de masă m la
pol Pp = G = KMm/r2 = 4Kmr/3.
La ecuator corpul posedă acceleraţia centripetă ac = v2/r = 42r/T2.

Această acceleraţie este imprimată de forţa de greutate G orientată spre

centrul Pămîntului şi reacţiunea normală N a suportului orizontal pe care


se află corpul. În baza principiului fundamental al dinamicii mac  G  N .
 
Reacţiunea N are sens opus forţei de greutate G , prin urmare
mac  G  N , de unde N  G  mac . Ponderea corpului la ecuator este
egală în modul cu reacţiunea N, adică
103
FIZICĂ. REZOLVĂRI

4 K  mr 4 2 mr  K  
Pe  G  mac    4 mr   2 .
3 T2  3 T 
În condiţiile problemei Pe   Pp . Substituind expresiile pentru ponderi
obţinem ecuaţia din care determinăm densitatea
3
 ;   1514 kg m3 .
1    KT2

R.163.Din formula ce descrie dilatarea termică liniară a corpurilor

l  l0 1  t  rezultă că în urma încălzirii tijele au lungimi egale dacă
1t1   2 t2 . Substituind t1  t1  t0 şi t2  t2  t0 , obţinem
1  t1  t0    2  t2  t0  . Prin urmare, tija din oţel are aceeaşi lungime cu
tija din cupru, încălzită pînă la temperatura t1, dacă temperatura tijei din
oţel t2  t0  1  t1  t0   2 ; t2  530 o C .
R.164. Notăm distanţa căutată cu s. Ea este parcursă în timpul t = s/v,
lucrul util efectuat de motor în acest timp L = Pmt = Pms/v.
La arderea benzinei din rezervor cu masa m = V se degajă cantitatea
de căldură Q = mq = Vq.
Randamentul motorului  = L/Q. Ţinînd seama de expresiile pentru L
şi Q avem  = Pms/(Vqv).
Distanţa parcursă s = Vqv/Pm; s = 302 km.
R.165. Presiunea vaporilor de apă p < p0, unde p0 = 105 Pa este presiunea
vaporilor saturanţi la temperatura t = 100 oC. Notăm volumul vasului cu
V0. Ecuaţia Clapeyron – Mendeleev pentru vaporii nesaturanţi ia forma
pV0 = m1RT/M, unde M este masa molară a apei.
La micşorarea izotermă de patru ori a volumului, acesta devine V = V0/4.
O parte din vapori se condensează, în cilindru se află vapori saturanţi, a
căror presiune este p0. Ecuaţia Clapeyron – Mendeleev pentru masa m2 de
vapori saturanţi ia forma p0V0/4 = m2RT/M.
Făcînd raportul acestor egalităţi parte cu parte, obţinem 4p/p0 = m1/m2,
de unde masa vaporilor saturanţi m2 = m1p0/4p. Respectiv, masa vaporilor
care s-au condensat mc = m1 – m2 = m1(1 – p0/4p); mc = 12 g.
R.166. Conectarea voltmetrului ideal (de rezistenţă foarte mare) la
bornele A şi B nu influenţează valoarea curentului electric în circuit. Astfel,
intensitatea curentului prin rezistorul R este I = 1/(R + r), iar tensiunea
U = IR, deci U = 1R/(R + r) şi tensiunea electromotoare 1 = U(R + r)/R.
Ţinînd seama că R = nr, avem 1 = U(n + 1)/n; 1 = 8 V.
Rezistenţa interioară a ampermetrului ideal este practic nulă. La

104
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
conectarea lui la bornele A şi B curentul electric nu mai circulă prin
rezistorul R. În acest caz ampermetrul indică intensitatea curentului de
scurtcircuit I = 1/r. De aici rezistenţa interioară a sursei r = 1/I; r = 1 .
R.167. Sub acţiunea microundelor (cîmpului electromagnetic de
frecvenţă înaltă) în obiectele metalice din interiorul cuptorului se induc
curenţi electrici (curenţii Foucault) de intensitate mare (rezistenţa electrică
a corpurilor metalice masive este mică). Ca rezultat aceste corpuri se
încălzesc excesiv, puterea utilizată creşte considerabil, cuptorul poate ieşi
din funcţie.
R.168. Distanţa parcursă de punctul material între poziţiile limită ale
sale este egală cu două amplitudini s = 2xm. Durata mişcării este egală cu
o semiperioadă t = T/2. Viteza medie vmed = s/t = 4xm/T.
Pe de altă parte, viteza maximă a punctului material ce efectuează
oscilaţii armonice vm = xm, unde pulsaţia  = 2/T. Viteza maximă
vm = 2xm/T. Dar xm/T = vmed/4, prin urmare vm = 2vmed/4. Substituind
valoarea vitezei medii vmed = 2 m/s, pentru viteza maximă obţinem valoarea
vm = 3,14 m/s.
R.169. Viteza de propagare a undei sonore într-un mediu v = , unde
 este lungimea de undă şi  frecvenţa oscilaţiilor. La trecerea undei
dintr-un mediu în altul frecvenţa nu se modifică. Prin urmare, vitezele de
propagare se raportă ca lungimile de undă vg/va = g/a. Viteza de propagare
a undei în gheaţă vg = vag/a; vg = 4000 m/s.
R.170. Acoperirea unei porţiuni a obiectivului micşorează fluxul
luminos ce pătrunde în aparatul fotografic. În ambele cazuri fluxul se
micşorează la fel, fotografiile nu diferă una de
alta.
R.171. Reprezentăm în figura R32 o situaţie
intermediară cînd de pe tambur a fost
desfăşurată o porţiune de furtun cu lungimea
x. Desfăşurarea furtunului începe la momentul
în care punctul A al tamburului ocupă poziţia
A . Tamburul se rostogoleşte fără alunecare. Fig. R32
Rezultă că distanţa AC este egală cu lungimea arcului AC şi cu distanţa
BD = x. Punctul D se află iniţial deasupra punctului A . Astfel, în timp ce
de pe tambur se desfăşoară o porţiune de furtun cu lungimea x, capătul D
al lui parcurge distanţa 2x. Pentru a desfăşura complet furtunul omul trebuie
să parcurgă distanţa 2l = 10 m.
105
FIZICĂ. REZOLVĂRI
R.172. Notăm cu V0 – volumul corpului, cu 0 – densitatea substanţei
din care este confecţionat şi cu u – densitatea uleiului. Considerăm corpul
plutind pe apă. Volumul apei dezlocuite Vda = 0,5V0, deci forţa Arhimede
FAa = aVdag = 0,5aV0g. Forţa de greutate a corpului G = cV0g. La echilibru
G = FAa, deci cV0g = 0,5aV0g. Densitatea c = 0,5a; c = 500 kg/m3.
Corpul ce pluteşte în ulei dezlocuieşte volumul Vdu = 0,625V0, respectiv
forţa Arhimede FAu = uVdug = 0,625uV0g. Egalăm această forţă cu forţa
de greutate G. Avem 0,625uV0g = cV0g, de unde densitatea uleiului
u = c/0,625; u = 800 kg/m3.
R.173. La vîrful dealului sania posedă energia potenţială
Ep = mgh = mgs·sin30o. După parcurgerea distanţei s ea posedă energia
cinetică Ec = mv2/2.
Cantitatea de căldură degajată datorită frecării dintre sanie şi zăpadă
este egală cu micşorarea energiei mecanice: Q = Ep – Ec = m(gs·sin30o – v2/2);
Q = 1439 J.
R.174. Iniţial bilele se atrăgeau, deci sarcinile lor erau de semne opuse.
Fie distanţa dintre bile este egală cu r, iar raportul dintre modulele sarcinilor
este egal cu n. Aceste sarcini pot fi înscrise astfel q1 = nq şi q2 = –q. Forţa
de interacţiune are modulul F1 = kenq2/r2.
După punerea bilelor în contact şi aducerea lor la poziţiile iniţiale
sarcinile lor sînt de acelaşi semn şi au module egale: q1  q2   q1  q2  2 
  n  1 q 2 . Modulul forţei de respingere a devenit

 n  1
2
q2
F2  ke .
4r 2
În condiţiile problemei F2 = pF1. Ţinînd seama de valorile forţelor,
pentru determinarea raportului căutat n, obţinem ecuaţia: n  p  n  1 4 .
2

Substituind p = 3, aceasta ia forma: 3n2 – 10n + 3 = 0. Rădăcinile ei sînt 3

şi 1/3. Prin urmare, modulul uneia din sarcinile iniţiale este de 3 ori mai
mare decît a celeilalte.
R.175. Cantitatea de căldură necesară încălzirii aerului din vas
Q = mcT. Masa aerului m = V. Încălzirea are loc la volum constant.
Conform legii transformării izocore (legii lui Charles) p/T = p0/T0, unde
p0 = 100 kPa este presiunea atmosferică normală şi T0 = 273 K –
temperatura la condiţii normale. Temperatura T = T0p/p0 şi T = T – T0 =
= T0(p/p0 – 1). Cantitatea de căldură Q = VcT0(p/p0 – 1).
Lucrul curentului electric L = IUt. Randamentul  = Q/L. Din aceste
106
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
relaţii determinăm durata încălzirii
VcT0  p 
t   1 ; t  708 s  11, 2 min .
 IU  p0 
R.176. Tensiunea electromotoare de inducţie 1 i   m t . La rotirea
solenoidului cu 180 o variaţia fluxului magnetic  m  2 m , unde
 m  NBS . Aria S   D 2 4 şi  m   NBD 2 4 . Tensiunea electromotoare
1 i   NBD 2  2t  ; 1 i  0, 24 V .
R.177. Considerăm circuitul electric
reprezentat în figura 21. Numerotăm
vîrfurile (nodurile circuitului) cubului după
cum este indicat în figura R33, a. Observăm
că nodurile 1,3 şi 4 sunt echivalente între
ele, deci au potenţiale egale şi pot fi contopite
într-un nod C fără a influenţa curenţii prin
laturile cubului. În mod similar sînt echivalente
între ele nodurile 2,5 şi 6 care pot fi unite
într-un al doilea nod D. Aceste două noduri Fig. R33
sînt unite unul cu altul cu 6 conductoare (1-2,
2-3, 3-6, 4-6, 5-1 şi 5-4). Se obţine schema echivalentă din figura R33, b.
Fiecare latură a cubului are rezistenţa R0. Prin urmare, rezistenţa grupării
dintre nodurile A şi C are valoarea RAC = R0/3, respectiv, RCD = R0/6 şi
RBD = R0/3. Rezistenţa totală RAB = RAC + RCD +RDB = 5R0/6; RAB = 5 ..
R.178. Ne imaginăm că nivelul mercurului în braţul
din stânga al tubului se află la distanţa x mai jos de nivelul
mercurului la echilibru (în figura R34 aceasta este marcat
cu o linie întreruptă). Atunci nivelul mercurului în braţul
din dreapta se află cu x mai sus de poziţia de echilibru.
Diferenţa dintre niveluri este egală cu 2x. Forţa de greutate
a masei de mercur dintre aceste niveluri acţionează astfel
încît să egaleze nivelurile lui, adică să-l aducă la echilibru.
Volumul acestei coloane de mercur cu înălţimea 2x este Fig. R34
egală cu 2Sx, masa cu 2Sx, forţa de greutate are valoarea G = 2gSx.
Constatăm că această forţă este proporţională cu abaterea nivelului de la
poziţia de echilibru şi este orientată spre această poziţie adică are proprietăţile
unei forţe cvasielastice: coloana de mercur va efectua oscilaţii. Constanta
de “elasticitate” k = 2gS. Substituind această valoare în formula pentru
107
FIZICĂ. REZOLVĂRI
perioada oscilaţiilor T  2 k m , obţinem perioada oscilaţiilor coloanei
de mercur din tub: T  2 2  gS m ; T  51,8 s .
R.179. Masa de argint depusă la catod prin electroliză m = kIt. Energia
consumată W = IUt, deci It = W/U şi m = kW/U. Pe de altă parte
masa m = V, unde V este volumul argintului depus pe detaliul mecanic.
Dacă grosimea stratului de argint depus este h, volumul V = Sh şi masa
m = Sh.
Din aceste două expresii pentru masa de argint avem Sh = kW/U, de
unde grosimea stratului depus h = kW/(SU); h = 0,1 mm.
R.180. Viteza de propagare a luminii în lichid v = c/n, unde c = 3·108 m/s
este viteza luminii în vid şi n – indicele de refracţie al lichidului.
În conformitate cu legea refracţiei luminii sini/sinr = n21, unde i este
unghiul de incidenţă, r – unghiul de refracţie şi n21 – indicele relativ de
refracţie a mediului al doilea în raport cu primul. La reflexia internă totală
unghiul r = 90o şi sinr = 1. Mediul al doilea este aerul (n2 = 1), primul
mediu este lichidul cu indicele de refracţie n1 = n. Respectiv, n21 = 1/n şi
sini = 1/n. Viteza luminii în lichid v = c/n = c·sini; v = 2,12·108 m/s.
R.181. Ecuaţia coordonatei mobilului în mişcarea rectilinie uniform
variată este x = x0 + v0t + at2/2. Aici x0 = –1 m. Pentru a determina viteza
iniţială v0 şi acceleraţia a substituim în expresia coordonatei t1 = 1 s,
x1 = 2 m şi t2 = 3 s, x2 = –4 m. Obţinem ecuaţiile:
 2  1  v0  0,5a;

 4  1  3v0  4,5a.
Înmulţim termenii primei ecuaţii cu (–9) şi-i
adunăm cu cei ai ecuaţiei a doua. Avem –18 –4 =
= 9 –1 – 9v 0 – 3v0. Rezultă că viteza iniţială
v0 = 5 m/s. Apoi din prima ecuaţie avem pentru
acceleraţie a = –4 m/s2.Ecuaţiile pentru proiecţia
vitezei şi coordonata mobilului sînt:

vx  5  4t;

 x  1  5t  2t .
2

Graficul proiecţiei vitezei pe axa x în funcţie

de timp prezintă o dreaptă care trece prin punctul
t = 0, vx = 5 m/s şi intersectează axa timpului
(vx = 0) la momentul  = (5/4) s = 1,25 s (fig. R35). Fig. R35
108
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Începînd cu momentul t = 0 coordonata x creşte pînă la momentul  la
care proiecţia vitezei devine nulă şi după care mobilul se mişcă în sens
opus – coordonata x descreşte. Graficul coordonatei x în funcţie de timp
prezintă o parabolă avînd ramurile orientate în jos şi maximul la momentul
de timp  = 1,25 s. La acest moment coordonata atinge valoarea
maximă xm = (17/8) m = 2,125 m. Construim graficul coordonatei în
figura R36, cunoscând din condiţiile problemei valorile coordonatei pentru
momentele t = 0, t1 = 1 s, t2 = 3 s şi valoarea maximă a ei. Pentru momentul
t = 2 s coordonata x = 1 m. Ramura descrescătoare a parabolei o trasăm cu
linie întreruptă.
Pentru a construi graficul distanţei parcurse în funcţie de timp reieşim
din considerentele următoare: pînă la momentul
 la care proiecţia vitezei îşi schimbă semnul,
graficul distanţei parcurse coincide cu graficul
coordonatei (linia continuă în partea din stînga
a timpului ). După momentul  mobilul se
deplasează în sens opus celui iniţial, coordonata
x se micşorează dar distanţa parcursă se măreşte
după aceeaşi lege după care se micşorează
coordonata. Prin urmare, începînd cu momentul
graficul distanţei parcurse se obţine întorcînd
ramura descrescătoare în sus (în locul liniei
întrerupte avem linia continuă). Graficul astfel
obţinut este prezentat în figura R36. Fig. R36
R.182. Folosind formula 1 + cos2 = 2cos , transcriem ecuaţia
2

mişcării mobilului sub forma x = 1 + cos2t. Oscilaţiile armonice se produc

în jurul poziţiei de echilibru cu coordonata x0 = 1 m, amplitudinea
oscilaţiilor A = 1 cm, pulsaţia  = 2 s–1, perioada oscilaţiilor T = 2/ =  s.
R.183. Energia internă a gazului este egală cu suma energiilor cinetice
ale moleculelor şi ale energiilor potenţiale de interacţiune dintre ele:
U = Ec + Ep. Temperatura gazului rămîne constantă, deci rămîne constantă
şi energia cinetică a moleculelor Ec = const. Prin urmare, variaţia energiei
interne a gazului real este determinată de variaţia energiei potenţiale de
interacţiune dintre moleculele lui.
În gazele reale, la presiuni înalte distanţele dintre molecule sunt de
ordinul dimensiunilor acestora. La aceste distanţe se manifestă forţele de
respingere dintre molecule. La comprimarea acestui gaz trebuie efectuat
un lucru pentru a învinge aceste forţe. Ca rezultat energia potenţială a
109
FIZICĂ. REZOLVĂRI
moleculelor, deci şi energia internă a gazului se măreşte. La destinderea
gazului, invers, energia internă a lui se micşorează.
Abateri de la legităţile gazului ideal se observă şi la temperaturi ce
depăşesc puţin temperatura lor de lichefiere. În această situaţie se manifestă
forţele de atracţie dintre molecule. La comprimarea gazului real energia
potenţială a interacţiunii dintre molecule, deci şi energia internă a lui se
micşorează. La dilatarea izotermă, invers – aceste energii se măresc.
R.184. Acceleraţia centripetă a Lunii este imprimată de atracţia
universală din partea Pămîntului. Notăm cu m – masa Lunii, cu M – masa
Pămîntului, cu T – perioada de rotaţie a Lunii în jurul Pămîntului. În
conformitate cu principiul fundamental al dinamicii mac = F. Acceleraţia
centripetă ac = 2r = 42r/T2. Forţa de atracţie F = KmM/r2. Avem
m·42r/T2 = KmM/r2. Pătratul perioadei T2 = 42r3/(KM). Acceleraţia
gravitaţională la suprafaţa Pământului g0 = KM/R2, de unde KM = g0R2.
Formula pentru pătratul perioadei ia forma T2 = 42r3/(g0R2), iar perioada
2 r r
T ; T  2, 37  106 s  27, 4 zile .
R g0
R.185. Dacă viteza de curgere a gazului în conductă este v, atunci în
timpul  secţiunea transversală a ei este traversată de volumul de gaz
V = Sv. Ecuaţia Clapeyron – Mendeleev pV = mRT/M, în care substituim
volumul V, ia forma pSv = mRT/M, de unde viteza căutată
mRT
v ; v  1,52 m s .
MpS
R.186. Intensitatea cîmpului electric al unei sfere conductoare de rază
R încărcată uniform cu sarcina electrică q se calculează după aceiaşi
formulă ca şi cea a cîmpului creat de o sarcină punctiformă, la distanţa R
de aceasta: E = keq/R2, de unde sarcina electrică q = ER2/ke. Valoarea
sarcinii electrice a Pămîntului q = 5,92·105 C.
R.187. Rezistoarele R1 şi R2 (fig. 23) sînt legate în serie şi au rezistenţa
totală R12 = R1 + R2; R12 = 8 . Respectiv, R34 = R3 + R4; R34 = 4 . Observăm
că R12 = 2R34. Tensiunea dintre nodurile A şi B este aceiaşi pentru ambele
grupări. Intensităţile curenţilor la această legare în paralel a grupărilor cu
rezistenţele R 12 şi R 34 sînt invers proporţionale cu rezistenţele:
I34/I12 = R12/R34 = 2. Dacă notăm I12 = I0, atunci I34 = 2I0.

110
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
Puterea dezvoltată de curentul electric P = I R. În cazul rezistoarelor
2

legate în serie puterea dezvoltată este mai mare în rezistorul a cărui

rezistenţă este mai mare. Rămâne să comparăm puterile dezvoltate în
rezistoarele R2 şi R3. Avem P2  I 02  5  şi P3   2I 0   3   12 I 02 () .
2

Puterea dezvoltată de curentul electric este maximă în rezistorul R3.

R.188. La mişcarea în cîmp magnetic viteza
protonului

rămîne constantă în modul. Viteza iniţială
v0 este perpendiculară pe vectorul inducţiei magnetice
B (fig. R37). Forţa Lorentz, a cărei valoare FL = ev0B,
este perpendiculară pe viteză şi imprimă protonului
acceleraţie centripetă ac  v02 R , unde R este raza
cercului descris de proton. În conformitate cu principiul
fundamental al dinamicii FL = mpac. Ţinînd seama de
expresiile pentru FL şi ac, avem ev0 B  m p v02 R , de
unde exprimăm raza cercului descris de proton
R = mpv0/(eB). Fig. R37

Viteza protonului v la ieşirea din cîmpul magnetic în punctul C este
tangentă la arcul AC descris de proton şi perpendiculară pe raza  acestuia
OC. Din figura R37 observăm că unghiul format de viteza v şi direcţia
vitezei iniţiale v0 este egal cu unghiul COD. Din figură constatăm că
sin = l/R sau sin = eBl/(mpv0), iar unghiul
eBl
  arcsin .
m p v0
R.189. Amplitudinea oscilaţiilor pendulului este maximă la rezonanţă:
la egalitatea perioadei oscilaţiilor sale T  2 l g cu intervalul de timp
dintre două ciocniri succesive ale roţilor cu
extremităţile şinelor căii ferate. La viteza v a
trenului acest interval t = L/v. Condiţia T = t
ia forma 2 l g  L v , de unde viteza căutată a
trenului
L g
v= ; v  6,3 m s .
2 l
R.190. Pentru a obţine imaginea sursei de
lumină S (fig. 25) este necesar să construim traseul
a două raze emise de această sursă (fig. R38). Raza
SO ce cade normal pe oglinda de la fundul cuvei
Fig. R38
se reflectă în sens opus (OS).
111
FIZICĂ. REZOLVĂRI
Considerăm o a doua rază SB ce formează un unghi mic i cu direcţia
SO. Unghiul i este şi unghiul de incidenţă al acestei raze pe suprafaţa
lichidului. În punctul de incidenţă B are loc refracţia luminii. Unghiul de
refracţie r satisface legea refracţiei sini/sinr = n. Raza refractată BC se
reflectă (unghiul de reflexie şi cel de incidenţă sînt egale cu acelaşi unghi
de refracţie r). În punctul E raza CE se refractă şi la ieşirea în aer unghiul
de refracţie este egal cu i.
Raza EF nu se intersectează cu raza reflectată OS, dar prelungirile lor
se intersectează în punctul S  – imaginea virtuală a sursei de lumină S.
Distanţa imaginii S  de la oglindă OS   SS   OA . Din SAB avem
AB = SA·tgi = htgi. Din  BCD rezultă BD = CD·tgr = dtgr. Distanţa
BE = 2BD = 2dtgr. Prin urmare, AE = AB + BE = htgi + 2dtgr. În fine, din
SAE determinăm AS   AE ctg i   h tg i  2d tg r   ctg i  h  2d tg r  ctg i .
La unghiuri mici folosim aproximaţia tg r  sin r , ctg i  1 tg i  1 sin i .
Avem tg r  ctg i  sin r sin i  1 n . Astfel, AS   h  2d n .
Distanţa imaginii S  de la oglindă OS   h  d  2 d n .

R.191. Punctul A se deplasează uniform cu viteza v de-a lungul
axei Ox. Coordonata lui xA = b + vt. Punctul B se mişcă de-a lungul
axei Oy vertical în jos. După cum rezultă din figura 26 coordonata

yB  l 2  xA2  l 2   b  vt  .
2

R.192. În urma acţiunii din exterior cutia şi bara din ea (fig.27) se

mişcă cu viteza comună v. Dar cutia se opreşte, bara însă continuă să se
mişte cu viteza v faţă de cutie. După intervalul de timp t1 = L/v ea se va
ciocni cu peretele B al cutiei. Această ciocnire este perfect elastică.
Deoarece cutia şi bara au mase egale, ele fac schimb de viteze: bara rămâne
în repaus, iar cutia de sub ea se mişcă cu viteza v (frecările lipsesc). După
timpul t2 = L/v peretele A va ciocni bara. Astfel, bara se va ciocni din nou
cu peretele A după intervalul de timp  = t1 + t2 = 2L/v.
După ciocnirea peretelui A al cutiei cu bara, ele fac din nou schimb de
viteze: cutia rămâne în repaus, bara se mişcă cu viteza v faţă de ea, va
urma ciocnirea cu peretele B etc. Ciocnirile barei cu peretele A se vor
repeta după fiecare intervale de timp  = 2L/v egale.
R.193. În conformitate cu ecuaţia Clapeyron – Mendeleev pV = RT.
Cantitatea de substanţă  = N/NA. Pentru temperatura gazului avem
T = pV/(R) sau
112
 FIZICĂ. REZOLVĂRI
pVN A
T ; T  301 K .
NR
R.194. Apa fierbe atunci când presiunea exterioară asupra ei este egală
cu presiunea vaporilor saturanţi. Dacă evacuăm aerul din vasul ce conţine
apă, la un moment presiunea lui devine egală cu cea a vaporilor saturanţi
la temperatura respectivă şi apa începe să fiarbă.
R.195. Potenţialul bilei încărcate electric cu sarcina q la distanţa (d + R)
de la centrul ei V = keq/(d + R). Potenţialul bilei la suprafaţa ei Vb = keq/R.
Facem raportul Vb/V = (d + R)/R de unde potenţialul bilei
dR
Vb  V ; Vb  2020 V .
R
R.196. La tăierea conductorului în n părţi egale fiecare din ele are rezistenţa
R/n. Rezistenţa unei grupări din n rezistoare identice legate în paralel este de
n ori mai mică decît a fiecărui rezistor în parte. Astfel, rezistenţa grupării din
n rezistoare legate în paralel, fiecare avînd rezistenţa R/n, este egală cu R/n2.
Rezultă, R/n2 = R0, sau n2 = R/R0. Avem n2 = 36, n = 6.
R.197. Fluxul magnetic variabil în timp intersectează fiecare spiră a
bobinelor transformatorului, precum şi spira conectată la voltmetru
(fig. 28). Notăm numerele spirelor fiecărei bobine cu n1, n2 şi n = 1.
Raportul dintre tensiunile electromotoare induse în bobine şi numărul de
spire este unul şi acelaşi: U1/n1 = U2/n2 = U/n. Pentru numerele de spire
din bobine avem: n1 = U1n/U şi n2 = U2n/U. Valorile numerice sînt:
n1 = 200 spire şi n2 = 6600 spire.
R.198. Perioada oscilaţiilor corpului suspendat de resort T  2 m ke ,
unde ke este constanta echivalentă de elasticitate a resortului combinat.
Valoarea forţei elastice Fel = kex, unde x este alungirea resortului. Dacă
x1 şi x2 sînt alungirile fiecărui resort, atunci alungirea resortului combinat
x = x1 + x2. Pe de altă parte, forţele de elasticitate din partea fiecărui resort
sînt egale între ele, precum şi cu forţa din partea resortului combinat.
Avem F e1 = k 1 x 1 , F e2 = k 2 x 2 . Din aceste expresii pentru forţe
avem: x = Fe/ke, x1 = Fe/k1 şi x2 = Fe/k2. Dar x = x1 + x2, prin urmare
Fe/ke = Fe/k1 + Fe/k2 şi 1/ke = 1/k1 + 1/k2. Dar 1 ke  T 2  4 2 m  . Respectiv,,
1 k1  T12  4 2 m  şi 1 k2  T22  4 2 m  . Obţinem T 2  T12  T22 şi
T  T12  T22 ; T  0,1 s .

113
FIZICĂ. REZOLVĂRI

R.199. Reprezentăm sistemul de

corpuri considerat (fig. R39) şi forţele
ce acţionează
 asupra lor: Forţele de
 
greutate G 1  m1 g , G2  m2 g şi forţa
electrică Fe  qE , unde q este sarcina
electrică transmisă corpului cu masa m1.
Scriem condiţia de echilibru de rotaţie Fig. R39
faţă de axa ce trece prin O perpendicular
pe planul figurii:
OA·qE + OA·m1g – OB·m2g = 0.
Valoarea sarcinii electrice
g  OB 
q  m2  m1  ; q  2,5  104 C .
E  OA 
R.200. Construim mai întîi imaginile
sursei punctiforme în oglinzile plane OO1 şi
OO 2 (fig. R40). Imaginile S 1 şi S 2 sînt
simetrice faţă de oglizile respective: S1A = AS
şi S2B = BS. Evident, unghiurile S1OA şi S2OB
sînt egale cu cîte 30o, ca şi unghiurile SOA şi
SOB formate de bisectoarea unghiului de 60o
cu oglinzile. Observăm că raza S1O este
perpendiculară pe oglinda OO2, iar raza S2O
este perpendiculară pe oglinda OO 1 . Fig. R40
Construim imaginea S 3 a imaginii S 1 în
oglinda OO2 şi imaginea respectivă S4 în oglinda OO1. Observăm că
segmentul S3O formează cu planul oglinzii OO1 un unghi de 30o, ca şi cu
direcţia bisectoarei SO. În acest caz imaginea imaginii S3 în oglinda OO1
se află pe bisectoare – aceasta este imaginea S5. În mod similar obţinem
că şi imaginea imaginii S4 în oglinda OO2 se află în acelaşi punt S5, adică
aceste două imagini coincid.
Prin urmare, numărul total de imagini ale sursei punctiforme S situată
pe bisectoarea unghiului de 60o dintre două oglinzi plane este egal cu 5.

114