Lucrare de laborator nr.

12
Tema: Plante angiosperme.

Scopul : Studierea particularitatilor plantelor

dicotilidonate.

Planul lucrarii :
1.Noțiune de angiosperme

2.Deosebirile intr-e mono si dicotilidonate

3.Reproducerea la angiosperme

4.Clasa monocotilidonatelor

5.Clasa dicotilidonatelor

6.Speciile cu valoare farmaceutică ,economică

7.Concluzia

PLANTE CU FLORI

Încrengătura Magnoliophya sau Angiospermae, cunoscute popular ca plante cu

flori, cuprinde peste 235.000 de specii de plante. Sunt cele mai evoluate plante, cu
1
corpul un corm tipic, perfect adaptat la viața terestră. Ulterior, unele specii s-au
readaptat la mediul acvatic. Sunt răspândite pe tot globul terestru, cu excepția zonelor
polare.

Caractere generale:

 marea majoritate sunt fotoautotrofe, dar există și specii heterotrofe (parazite,

semiparazite, saprofite) sau mixotrofe (cu nutriție carnivoră).

 sunt anuale, bianuale și perene.

 xilemul tulpinii și rădăcinii este alcătuit din vase perfecționate (trahee), iar
floemul conține, pe lângă tuburi ciuruite, și celule anexe;

 organul caracteristic este floarea care,are atât părți reproducătoare (androceu și

gineceu), cât și învelișuri florale specializate pentru protecția lor.

 apare ovarul, care închide unul sau mai multe ovule. În urma fecundației ovarul
se transformă în fruct și ovulele în semințe, fructul învelind semințele.

 apare dubla fecundație, în urma căreia rezultă doi zigoți: zigotul principal
(diploid), care da naștere la embrion; zigotul secundar (triploid), numit și zigot
accesoriu, care va da naștere endospermului secundar.

 gametofitul mascul este reprezentat prin celula vegetativă și celula generativă a

grăunciorului de polen, iar gametofitul femel este redus la cele șapte celule ale
sacului embrionar

Cele mai numeroase angiosperme actuale au flori bisexuate (72%). Cu flori

unisexuate sunt 11%, dintre care 4% sunt dioice, iar 7% sunt monoice. Cca. 17%
sunt plante trioice și poligame. Polenizarea entomofilă a dus la modificări ale
florii: diversificarea periantului, a staminelor și a carpelelor etc.

2
3
Cls. Exemple: Sunt plante Frunze de Elementele Semintele au
Dicotiledonatae stejarul, erbacee sau diverse feluri, florale 4 sau doua
trandafirii, lemnoase dar deseori cu 5 cotiledoane si
cactusii, limb latit; nu contin de
floareasoarelui nervatiune obicei
penata sau endosperm
palmata
Cls. Exemple: Sunt plante Frunze inguste; Elementele Semintele au
Monocotiledonatae palmierii, erbacee nervatiune florale 3 un singur
gramineele, paralela sau cotiledon si
orhideele, crinii arcuata contin de obicei
endosperm

Clasa MAGNOLIPSIDA (DICOTYLEDONATAE)

Cuprinde cca. 170000 specii lemnoase și erbacee, cuprinse în cca. 320 familii
botanice și sunt răspândite pe toată planeta, constituind componentele de bază ale
principalelor ecosisteme.

1-ORDINUL MAGNOLIALES. FAMILIA MAGNOLIACEAE.

Include 12 genuri si cca 230 de specii.O concentratie mai mare se afla in

muntii Hmalaya de Est, in Sud-Vestul Chinei si in Japonia.

Cuprinde numai specii lemnoase:arbori și arbuști. Au frunze simple,lobate cu

nervatiuni palmate.Florile sunt mari, bisexuate,mai rar unisexuate.Periantul este
format din 3-6 piese .Staminele sunt libere,dispuse spiralat,iar granulele de polen sunt
primitive, cu o singura dunga.Pentru majoritatea speciilor este caracteristica
protoginia, deci stigmatul primeste polenul
pina la deschiderea sacilor polini,ceea ce
exclude autopolenizarea.

La magnoliacee, in fructe se dezvolta 2

seminte,insa numai una este viabila.Semintele
proaspat recoltate sunt de culoare roz,rosie ori
oranj,culoarea fiind determinata de prezenta
pigmentilor in partea carnoasa a tegumentului.

4
Liriodendron tulipifera L. (arborele lalea) are frunze lobate, în formă de liră,iar
fructul este uscat,polisamaroid,cu samarele unilateral aripate

2- ORDINUL LAURALES. FAMILIA LAURACEAE.

Lauraceae este o familie de plante angiosperme din ordinul Laurales,cuprinde

aproximativ 40 de genuri și cca2000 de specii. Majoritatea sunt răspândite în
regiunile calde tropicale, în special în Asia de Sud și Brazilia. Cele mai multe plante
sunt aromatice, veșnic verzi.

Lauraceele sunt reprezentate de arbori și arbuști, cu

frunze persistente, mai rar caduce, lucitoare, întregi,
mai rar lobate, sesile, nervațiune penată, dispuse
altern, mai rar opus sau în verticile. Florile sunt, de
regulă mici, grupate în inflorescențe de tip panicul,
racem, capitul, pseudoumbelă; periant compus din 6
piese, stamine în 3-4 cicluri. Fructul este suculent, baciform sau drupiform, de
culoare neagră-albăstrie, mai rar roșie. Sămânța e lipsită de endosperm,cu cotilidoane
cornoase, embrion mare și drept.

C. camphora- arbore de camfor- originar din China de

Sud-Est,Coreea și Japonia.Sunt arbori înalți cu frunze
persistente,pețiolate cu marginea întreagă, dispuse altern.
Dezvoltă flori mici cu 6 piese, galbene-verzui, grupate în
inflorescențe de tip panicul.

Stimulent al sistemului nervos central;ameliorează

circulația sangvină; în afecțiuni respiratorii. Extern este un
remediu antireumatic.

Genul Laurus. L. nobilis- Dafin: arbori

sau arbuști înalți de 5-6 m, dioici. Frunze
persistente,cărnoase.Flori mici albe,
dispuse în raceme axilare.Fructul
5
reprezintă drupă mică, ovoidă, neagră.Se utilizează în formula unor unguente
antireumatice. frecvent în calitate de condiment.

3-ORDINUL PIPERALES. FAM PIPERACEAE

.Se compune din 13 genuri și 1919 specii ,care sunt

distribuite în zonele tropicale ale planetei. Predomină
două genuri: Piper și Piperomia.Forme vitale- plante
erbacee anuale sau perene,mai rar arbuști.Tulpini erecte
sau agățătoare cu noduri îngroșate.Frunze simple,
întregi, nervațiune penată sau arcuată, dispuse altern,
mai rar opus.Flori mici,neevidențiate,fără
periant,bisexuate,mai rar unisexuate,grupate în
inflorescențe racem sau spic. Fructul e de tip bacă sau
drupă.

Genul Piper. P. nigrum- piper negru. Arbust agățător ce vegetează în India de Est și
de Vest.Frunze simple, întregi cu baza cordată. Flori mici, grupate în inflorescențe
spiciforme, dispuse la axila frunzelor. Fructe, câte 20-30, grupate într-un ciorchine,
sunt sferice.Se utilizeaza la stimularea poftei de mâncare și a digestiei; in industria
alimentară este drept condiment.

4-ORDINUL ARISTOLOCHIALES. FAMILIA

ARISTOLOCHIACEAE

Sunt plante erbacee sau lemnoase din regiuni tropicale și

temperate, cu frunze simple, alteme și cu flori bisexuate,
zigomorfe sau actinimorfe, cu perigon petaloid, cu trei
piese. Fructul este o capsulă, cu semințe triunghiulare
mici. Sunt plante toxice.

Aristolochia clematitis L.-cucurbețică, mărul lupului.Are un rizom galben-brun,

cilindric, iar tulpina ierboasă, erectă, îndoită în zig-zag în partea superioară.Frunzele
sunt mari,profund cordate iar florile sunt galbene,situate câte 2-8 la subțioara

6
frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichilor, a intestinului, dar
rizomul și tulpina frunzoasă are utilizări medicinale.

5-ORDINUL NYMPHAEALES. FAMILIA NYMPHAEACEAE.

Cuprinde plante acvatice, la care tulpina are fascicule închise,ca la
monocotilidonate.Florile sunt actinomorfe, hemiciclice,
cu numeroase stamine și carpele. Embrionul are două
cotiledoane concrescute (prin aceasta se aseamănă cu
ordinul Alismatales, din clasa Liliatae). Au flori solitare,
cu peduncul lung și bogat în aerenchim.Fructul este o
pseudocapsulă.

Nymphaea alba L. (nufar alb) este o plantă acvatică, cu

frunze mari, natante, cu flori mari, sepale verzi, petale
numeroase,albe,stamine în număr nedefinit și carpele
concrescute în ovar. Florile au proprietăți sedative ,sunt
recomandate ca remediu în insomnii sau pentru tratamentul intoxicațiilor pielii
sensibile.Rizomii au propietăți astringente

6- ORINUL ILICIALES. FAM SCHIZANDRACEAE

Include cca 45 de specii răspândite aproape integral în Asia
de Est și Sud-Est, cuprinse în două genuri: Schizandra și
Kadzura. Liane erbacee ori cu tulpina lemnificată, cu frunze
persistente sau caduce. Flori dispuse la axila frunzelor,
solitare sau grupate în inflorescențe.

Genul Schizandra. S. chinensis- lămâi chinezesc.

Plantele vegetează preponderent.

Este o liană dioică, lemnoasă, la care atât florile cât și frunzele emană un miros de
lămâie, de unde provine și denumirea. Frunzele sunt simple, ovat-eliptice, cu
marginea serată ori întreagă, nervațiunea penată, astipelate. Flori unisexuate, axilare,
lung pedunculate dezvoltă petale ceroase, albe sau colorate în roz.Sunt indicate în
calitate de remedii imunostimulatoare în prevenirea surmenajului intelectual și fizic.
7
 -7-ORDINUL RANUNCULALES. FAMILIA RANUNCULACEAE

Familia Ranunculaceae. Cuprinde cca. 45 genuri, cu peste 1900 specii, răspîndite

mai ales în regiunile temperate. Sunt plante erbacee cu rizomi sau tuberculi.Se
caracterizează prin prezența în corpul plantei a numeroși alcaloizi.Lipsește rădăcina
principală, care este înlocuită de rădăcini adventive, iar tulpina este de regulă erbacee.
Frunzele sunt variat divizate, rar întregi, dispuse
altern,stipelate sau nestipelate. Florile sunt bisexuate, solitare
sau grupate în raceme pot fi: actinomorfe sau zigomorfe cu
perigon sepaloid sau petaloid, fie cu periant diferențiat în
caliciu și corolă. Petalele pot avea la bază glande nectarifere.
Staminele și carpelele sunt libere și numeroase, dispuse pe un
receptacul conic sau alungit. Dispoziția pieselor florale poate
fi hemiciclică,dar sunt și cazuri de spirociclie sau dispoziție
ciclică.

Genul Ranunculus.R.acris-Piciorul cocosului.Este

una din cele mai raspindite specii cu continut de
taninuri si rezine.Se recomanada in tuae si bronsite.E
toxica.

Cls. Liliatae (Monocotiledonatae)

Grupeaza un numar impresionant (66.000 specii) de plante erbacee, mai putin
lemnoase, grupate in 2.800 genuri, raspandite pe tot globul, reprezentand un sfert
dintre angiosperme. Cuprinde 3 subclase: ¡ Subcls. Alismidae
 Subcls. Liliidae
 Subcls. Arecidae
Subcls. Alismidae
Plante acvatice submerse sau emerse. Foarte cunoscute sunt: Sagittaria sagittifolia
(sageata apei), Elodea canadensis (ciuma apelor).
Subclasa Liliidae
Plante de uscat si de mlastina:
8
  Ord. Liliales
 Fam. Liliaceae (ex. Lilium candidum – crin alb)
 Fam. Amaryllidaceae (ex. Amaryllis si Hippeastrum – plante de
apartament)

 Ord. Iridales – Fam Iridaceae (ex. genul Iris – stânjenel)

 Ord. Orchidales – Fam. Orchidaceae -
20.000 specii cu o mare diversitate
morfologica, flori dispuse in racem.

Exista multe orhidee cultivate, de exemplu Phalaenopsis si Cattleya.

Exista orhidee si in flora spontana a Romaniei, de exemplu genul
Orchis (Orchis tridentata).
 Ord. Juncales – Fam. Juncaceae, Juncus effusus (pipirig) – contine un
parenchim aerifer
 Ord. Poales (denumire veche Graminales) – Fam. Poaceae
(Gramineae); 7 subfamilii; ~ 600 genuri; 9.000-10.000 specii. Familia
Poaceae (Gramineae) este a patra familie ca numar de specii, dupa
asteracee, orhidacee si fabacee.
Gramineele, care au aparut probabil in perioada Cretacica, s-au adaptat in cursul
filogenezei la diferite conditii ale mediului, diferentiindu-se din punct de vedere
ecologic. Ele s-au raspandit pe tot globul pamantesc de la tarmul marilor pana la
varfurile muntilor inalti, de la regiunile cu climat cald si pana la cele cu climatul rece
din regiunile arctice

Gramineele au o importanta mare in alcatuirea covorului vegetal, multe dintre ele

populeaza dens teritorii intinse, formand diferitele tipuri de pajisti, lanuri de cereale
etc, alcatuind 31% din vegetatia actuala.

Gramineele cu valoare agricola, cultivate pentru semintele lor comestibile se numesc

cereale, formeaza 70% dintre plantele agricole. Floarea prezinta adaptari la
polenizarea anemofila: flori trimere cu perigon redus, substituit de bractei
modificate, care poarta diferite denumiri. Florile sunt aranjate in inflorescente de tip
spic compus.

Plante cerealiere de mare valoare alimentara si industriala:

9
  Triticum (grau)
 Oryza (orez) – in Asia
 Zea (porumb) – numeroase varietati/soiuri au fost cultivate de maiasi si olteci
din timpuri preistorice in zona centrala si de sud a Mexicului. In secolele 15 si
16, exploratorii si comerciantii au introdus porumbul si in alte tari, de unde s-a
raspandit mai departe datorita capacitatii sale de adaptare la zone cu clima
diferita. Porumbul modificat genetic reprezenta 85% din porumbul cultivat in
SUA in 2009.
 Sorghum (sorg) – majoritatea varietatilor prezinta toleranta la caldura si seceta,
fiind importante in zone aride ale lumii. Sorghum bicolor este o planta
cultivata importanta in Africa, America Centrala si in sudul Asiei, fiind a
cincea planta cerealiera ca importanta in lume
 Hordeum (orz)
 Secale (secara)
Multe dintre gramineele spontane se cultiva ca plante furajere, avand soiuri
ameliorate:
 Festuca
 Poa
 Bromus
 Lolium
 Phelum

Subfam. Bambusoideae (Fam. Poaceae): in regiunile tropicale si subtropicale ale

Asiei de S-E, bambusoideele formeaza fitocenoze dense pe suprafete mari. Vertical
sunt raspandite pana la altitudini de peste 3000 m. Bambusoideele au intrebuintari
multiple: alimentatie, pentru confectionarea de obiecte, mobila, dar si in constructii.

Suprafetele mari, populate de trestie (Phragmites) din regiunile cu climat temperat,

dau un material mult apreciat pentru industria celulozei.

In concluzie, familia Poaceae (Gramineae) are importanta economica cea mai

mare:
 Cerealele (orezul, graul si porumbul) frunizeaza mai mult de jumatate din
totalul caloriilor consumate de om.
 70% dintre plantele cultivate sunt cereale.
 Trestia de zahar (Saccharum officinarum) este sursa principala in productia de
zahar.
 Sunt folosite ca plante furajere.
 Sunt folosite ca materiale de constructii (bambusul, trestia).
 Sunt folosite la fabricarea hartiei (trestia) si ca biocombustibili.

Importanța farmaceutică:
10
Echinacea purpurea.Echinaceea are următoarele beneficii:
Combate raceala, gripa si infectiile tractului respirator. Echinaceea este ideala
pentru intarirea sistemului imunitar si pentru tratamentul racelilor, al inflamatiilor
gatului, al gripei si bronsitei.
Trateaza si previne afectiunile hepatice. Curele cu echinaceea sustin sistemul
imunitar si functia ficatului.
Combate astmul. Echinaceea este un remediu naturist eficient si in
combaterea crizelor de astm. In acest sens, se foloseste sub forma de tinctura,
administrata in cure de cate trei saptamani.
Combate infectiile tractului urinar. Ceaiul
de echinaceea este un bun antibiotic pentru
tractul uro-genital, fiind si un foarte bun
dezinfectant local. In plus, infuzia linisteste
durerile cauzate de infectiile urinare.
Trateaza afectiunile bucale. Antibiotic
natural, fara contraindicatii, echinaceea este
ideala in stimularea vindecarii abceselor sau
a furunculelor. Se utilizeaza ca unguente sau
cataplasme. Se face gargara cu solutie de tinctura de echinaceea sau ceai de musetel.
Lupta impotriva virusului herpex simplex. Echinaceea constituie un puternic agent
antiviral care lupta impotriva virusului herpex simplex.
Vindeca ranile, eczemele si psoriazisul. Folosit extern, ceaiul de echinaceea poate
trata leziunile superficiale ale pielii si poate grabi procesul de vindecare. Durerea
provocata de eczeme si psoriazis poate fi ameliorata cu ceai de echinaceea.
Combate candida cronica. Echinaceea contine antioxidanti care intaresc sistemul
imunitar si reduc frecventa infectiilor genitale.
Calmeaza hemoroizii. Sedentarismul sau sarcina sunt doua dintre cauzele principale
ale aparitiei hemoroizilor. Extractul de echinaceea sau infuzia din echinaceea
calmeaza durerile provocate de hemoroizi, prin comprese locale.
Stimuleaza digestia. Echinaceea stimuleaza apetitul, creste secretiile salivare si ajuta
in procesul digestiei.

Coada-şoricelului (Achilea millefolium) 

Coada-şoricelului este întrebuinţatã datoritã efectelor ei
benefice în afecţiunile digestive, enterite, enterocolite, în
colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul
hemoroizilor. În amestec cu alte plante cu acţiune
similarã, este folositã pentru stimularea digestiei în caz
de hipo sau anaciditate gastricã. Planta mai este
recomandatã în tratamentul afecţiunilor din sfera genitalã
la femei, în inflamaţiile cronice ale anexelor precum şi
pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor
musculaturii uterine. Preparatele din coada-şoricelului sunt deosebit de valoroase în
vindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.
11
 Pelin (Artemisia absinthium)
Preparatele pe bază de pelin sunt indicate în cazurile de viermi intestinali, pentru
stimularea apetitului, pentru detoxifiere, pentru vindecarea ulceraţiilor şi a rănilor
purulente, în reumatismul articular, febră, infecţii, candidoză, hemoroizi.

CONCLUZIE:
În urma efectuarii laboratorului am asimilat informație despre plantele cu flori,
plante angiosperme, mono si dicotilidonate. Caractere generale ale speciilor din
fiecare familie aparte, in dependență de ordinul din care provin, astfel ca eventual să
cunosc caractere morfologice pe baza cărora să pot distinge specia în cauză. La
exemplele de specii evaluate, am analizat și produsul medicinal caracteristic astfel
mi-am îmbunătățit cunoștințele în domeniul utilizării plantelor în scop medicinal.

12