Puericultura si Pediatrie

CURS NR 9

INFECTIILE TRACTULUI URINAR (ITU)

Infectia tractului urinar este o infectie bacteriana a vezicii urinare, rinichilor, ureterelor sau
uretrei, organe sau tuburi ce alcatuiesc tractul urinar.

ETIOLOGIE
Cauze determinante:
- bacteriile de pe pielea din apropierea uretrei care patrund in uretra si ajung astfel la nivelul
tractul urinar. Bacteriile care traiesc in intestinul gros (in fecale) reprezinta cea mai comuna
cauza a infectei;
- bacteriile care patrund din sange sau sistemul limfatic in tractul urinar.
Cauze favorizante:
- problema de structura (anomalie) a vezicii urinare care permite reintoarcerea urinii la
rinichi (reflux vezicoureteral)
- obstructie, cum ar fi piatra la nivelul rinichilor, care blocheaza, incetineste sau intrerupe
curgerea normala a urinii prin tractul urinar (obstructii in traiectul urinar)
- alte anomalii ale tractului urinar, malformatii ale aparatului urinar.
- sexul : sunt mai frecvente la fetite;
- frigul, in special la membrele inferioare si in regiunea lombara;
- compresii asupra tractului urinar, produse de vreo formatie tumorala;
- infectii intestinale repetate sau prelungite.

SIMPTOME
Infectiile tractului urinar (ITU) in copilarie, in mod obisnuit pot sa nu cauzeze simptome.
- febra(aceasta poate fi singurul simptom la copilul mic)
- iritabilitate
- pierderea apetitului (pierderea poftei de mancare)
- scaderea in greutate sau diminuarea cresterii normale
- urina urat mirositoare
- plans in timpul urinarii
- varsaturi sau diaree.
La copilul mare cu ITU simptomele, in mod obisnuit sunt mai usor de recunoscut si pot
include:
- dureri sau arsuri in timpul urinarii
- nevoie rapida si frecventa de a urina, dar urineaza o cantitate mica de urina
- pierderea controlului asupra vezicii, urinare in pat, ori alte schimbari ale urinarii obisnuite
Puericultura si Pediatrie -
- dureri in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozata
- urina tulbure sau urat mirositoare
- dureri in spate chiar sub cutia toracica, pe o parte (durere in flanc).

INVESTIGATII DE LABORATOR
- istoricul privind sanatatea si examenul fizic
- sumarul de urina, care examineaza diferitele componente din urina pentru identificarea ITU
- urocultura, care poate determina si identifica bacteriile care au cauzat ITU; sumarul de urina il va
ajuta sa puna diagnosticul. Urocultura va confirma diagnosticul si va idendifica care este cauza
infectiei.
- ecografia rinichiului (renala)
- uretrocistografia mictionala, care este un test cu raxe X ce realizeaza imagini de la vezica si uretra
copilului in timp ce urineaza.
- cistouretrografia in timpul urinarii (pentru a depista obstructiile).

TRATAMENT
- Chimioterapice si antibiotice in cure alternative, de cate 10 zile, in functie de antibiograma.
In lipsa acesteia se poate opta intre Ampicilina per os sau i.m.; Clotrimazol per os;
Ciprofloxacin per os; Gentamicina i.m. tratamentul se efectueaza sub controlul uroculturii
pentru a i se verifica eficienta.
- Nu este necesara nici o dieta, exceptand cazurile ajunse in stadiul de insuficienta renala
cronica.
- Fetitele trebuie sa evite folosirea frecventa a sapunurilor puternice sau a spumelor de baie.
- Consumul crescut de lichide poate prevenii infectiile de tract urinar.
- Este importanta evitarea bauturilor care contin cafeina, cum ar fi sucurile sau diverse
ceaiuri.
- Dupa mictiune, stergerea se face din fata in spate, pentru a se evita raspandirea bacteriilor
din jurul anusului.
- Trebuie sa mictioneze atunci cand au senzatia de urinat si nu trebuie sa se abtina mult
timp.
- Copiii trebuie invatati sa se relaxeze atunci cand urineaza pentru a goli complet vezica
urinara.
- Atunci cand copilul are scaun (defecatie), il ajuta sa elimine bacteriile care pot cauza infectii
de tract urinar. Daca este nevoie, in caz de constipatie, se recomanda laxativele usoare.
- In cazul infectiilor joase se recomanda bai fierbinti de sezut, cu o solutie de permanganat
de potasiu.
Puericultura si Pediatrie -

GLOMERURONEFRITA ACUTA POSTSTREPTOCOCICA

DEFINITIE: este o afectiune inflamatorie renala bilaterala, localizata la nivelul capilarelor
glomerulare, de natura infecto-alergica si caracterizata clinic prin edeme, hematurie si
hipertensiune arteriala.

ETIOLOGIE
Cauza determinanta- infectia cu streptococul beta-hemolitic de tip A
- boala apare mai ales la copii si adulti tineri, cu predilectie la sexul masculin. Se intalneste
indeosebi in lunile de toamna si de iarna.
- infectia streptococica (in special streptococul he-molitic din grupa A, tipul 12): angine,
amigdalite, sinuzite, otite, infectii dentare, scarlatina, erizipel.
- poate aparea dupa infectii pneumococice sau stafilococice.
Cauze favorizante :
- varsta peste 3 ani;
- frigul;
- anginele repetate, in special cele pultacee.

SIMPTOMATOLOGIE
Glomeronefrita acuta este o afectiune cu debut brusc, uneori in plina stare de
sanatate,adesea in contextul unei infectii poststreptococice.
Tabloul clinic al glomerulonefritei acute este adesea nespecific (astenie, dureri generalizate,
dureri abdominale, alterarea starii generale, febra), insa poate include si urmatoarele semne
si simptome, mai sugestive pentru o afectiune renala:
- Hematurie: este un simptom universal. Hematuria macroscopica apare la peste 30% dintre
pacienti, restul avand hematurie microscopica;
- Oligurie;
- Edeme periferice, periorbitale (la aproximativ 85% dintre pacienti, mai ales la copii);
- Cefalee, care poate sa apara secundar hipertensiunii;
- Confuzie, dezorientarea temporo-spatiala: apar ca urmare a hipertensiunii cu valori
maligne;
- Durere in flanc secundara punerii in tensiune a capsulei renale (prin renomegalie).
- Triada specifica granulomatozei Wegener: sinuzita, infiltrat pulmonar, nefrita;
- Simptome specifice purpurei Henoch Schonlein: greturi, varsaturi, durere abdominala,
purpura.
Puericultura si Pediatrie -

INVESTIGATII DE LABORATOR:
1. Hemoleucograma completa: poate evidentia o reducere a hematocritului;
2. Electroliti, uree, creatinina: apar modificate ca urmare a compromiterii functiei renale;
3. Analiza urinii: aspectul urinii este modificat, osmolaritatea este mai crescuta (exista mai
multe elemente figurate si proteine), sunt prezente proteine, eritrocite si un sediment urinar
alcatuit din fragmente celulare;
4. Testul la antistreptolizina O: titrul este crescut la aproximativ 80% dintre pacienti;
5. Determinarea markerilor inflamatiei: adesea acestia sunt crescuti, in special viteza de
sedimentare a hematiilor;
6. Hemoculturi: sunt indicate a fi realizate in cazul pacientilor cu febra, stare
imunodeprimata, istoric de abuz de droguri intravenoase. Investigatiile imagistice presupun
realizarea:
7. Radiografiilor: sunt necesare in cazul pacientilor cu tuse cronica, cu sau fara hemoptizie
(in vederea stabilirii unei eventuale congestii pulmonare, sindrom Goodpasture,
granulomatoza Wegener);
8. Ecocardiografiilor: pot fi realizate pacientilor cu murmur cardiac anormal sau cu
hemoculturi pozitive, deoarece pot folosi la excluderea unor valvulopatii, endocardite sau
revarsat pericardic;
9. Ecografiilor renale: pot evalua marimea rinichilor si pot evalua gradul fibrozei. Un rinichi
cu dimensiuni mai mici de 9 cm este sugestiv pentru o fibroza intraparenhimatoasa
avansata. Adesea, o astfel de dimensiune semnifica ireversibilitatea leziunilor;
10. Tomografiilor computerizate: sunt recomandate pacientilor cu status mental alterat, sau
celor cu hipertensiune cu valori foarte mari (maligne).
Una din cele mai utile proceduri in vederea stabilirii diagnosticului de certitudine este
biopsia renala. Candidatii potriviti pentru biopsie sunt pacientii cu istoric familial de afectiuni
renale si pacientii cu simptome atipice, inclusiv proteinurie masiva, sindrom nefrotic si o
crestere foarte rapida a nivelurilor creatininei.

Complicatii
Complicatiile glomerulonefritei acute pot fi numeroase si includ:
- Microhematurie (anomalie prezenta in buletinele de analize ale urinii) care poate persista
chiar si ani de zile;
- Progresie a declinului functiei glomerulare;
- Hipoalbuminemie si anasarca (edem generalizat);
- Edem pulmonar:dispnee accentuata, tuse spastica, respiratie incarcata cu secretii, sputa
aerata rozata, cianoza, senzatie de sufocare.
- Encefalopatie hipertensiva; cresterea tensiunii arteriale, cefalee, tulburari de vedere.
- Glomerulonefrita rapid progresiva;
- Insuficienta renala cronica.aparitia anuriei,respiratie acedotica de tip Kussmaul, tulburari
digestive
Puericultura si Pediatrie -
TRATAMENT

Regimul igienodietetic
1.Repausul la pat:
- se menţine atâta timp cât se menţin edemele,
- reluarea activităţii fizice normale este posibilă la normalizarea parametrilor clinici şi
bioumorali.
2.Retenţia hidrosalină:
-impune restricti e de sare şi lichide. În formele medii şi uşoare de boală se impun 2-3
g de sare zilnic şi un supliment de 500ml lichidian la excreţia obişnuită. În formele severe, cu
edeme importante,restricţia este severă: sarea este exclusă, lichidele se limitează la
câtevasute de ml zilnic.
-  în forme uşoare sau medii, diureticele au efect discutabil, dat fiind normalizarea spontană
a diurezei în mai puţin de o săptămână (dacăse respectă restricţia de apă şi sodiu);
- diureticele cele mai utile sunt inhibitoarele de ansă (Furosemid,acid etacrinic);
1.Administrarea profilactică:
- profilaxia bolii se face prin tratarea corectă (penicilină,ertiromicină) a oricărei infecţii
streprococice;
2.Administrarea curativă:
- administrarea Penicilinei din prima zi a unei infecţii streptococice ar scădea incidenţa GNDA
cu 10%, ulterior eficienţa penicilinoterapiei este nulă; peniciloterapia este ineficientă în
tratamentul GNDA ce urmează unei infecţiicutanate streptococice;
-Tradiţional, se recomandă 10 –14 zile în toate GNDA,schemă: Penicilina G 50 000 – 100 000
u//k/zi, 4 prize 10zile, apoi Moldamin 600 000 ui/săpt/i.m.IV Tratamentul HTA
-HTA uşoară nu degradează funcţia renalăşi nu trebuie tratată, ea se normalizează fără
tratament specific în 7 zile;
-diureticele par să influenţezeHTA uşoară, nu pe cea medie sau severă;
-când administrarea orală este posibilă, se folosesc clonidina, nifedipina, nipopresolul; nu se
folosesc inhibitorii enzimei de conversie pentru că pot reduce filtrarea glomerulară;
-EPA beneficiază de tratementul specific;
-Persistenţa oligoanuriei, creşterea valorilor de retenţie azotată, hiperkalemia pot fi indicaţii
de hemodializă.
Corticosteroizii, agenţi imunosupresori şi plasmoforeza nu îşi găsesc utilitatea în tratamentul
GNAPS, cu excepţia GN crescentice.
Insuficeinţa renală progresivă impune efectuarea PBR.
Amigdalectomia: uneori recomandată în anormalităţile urinare persistente, niciodată în
episodul acut şi profilaxia cu preparate depot de penicilină au oferit rezultate contradictorii
Puericultura si Pediatrie -

INSUFICIENTA RENALA CRONICA

Insuficienta renala cronica (IRC) reprezinta diminuarea lenta si progresiva a capacitatii de
filtrare a rinichilor. IRC survine de obicei drept complicatie a altei boli sau afectiuni. Spre
deosebire de insuficienta renala acuta, IRC se instaleaza progresiv, pe parcursul mai multor
ani, pe masura deteriorarii rinichilor. Evolutia este atat de lenta, incat primele simptome
apar doar dupa ce boala a determinat consecinte clinice si biologice importante.

ETIOLOGIE
- boli renale cu durata prelungita, glomerulonefrita subacuta si cea cronica, sindromul
nefrotic impur, infectia inalta a trctului urinar cronicizata, unele malformatii ale tractului
urinar.

SIMPTOMATOLOGIE
- urina tulbure sau de culoare inchisa
- prezenta sangelui in urina (hematurie)
- mictiuni frecvente, in special noaptea
- cantitate redusa de urina
- durere sau dificultati in timpul mictiunii
- anemia se accentueaza, apar infectii intercurente si episoade de insuficienta renala acuta.

INVESTIGATII DE LABORATOR
- densitatea urinara este mult scazuta ;
- examenul sumar de urina este modificat in functie de boala de fond;
- hemoleucograma arata anemie, tot mai accentuata odata cu progresia bolii.
- probele functionale renale- clearance la creatinina- arata deteriorarea progresiva a
functiilor renale
- biochimia sangelui poate fi normala in primul stadiu, apoi creste ureea sanguina, acidul
uric, creatinina;
- apar modificari ale ionogramei serice,, cu scaderea bicarbonatului de sodiu din plasma.
TRATAMENT
- presupune adoptarea unui regim alimentar corespunzator, din care sa se reduca aportul de
proteine si cel lichidian, pentru a diminua, astfel, efortul impus rinichilor.
- sedinte repetate de 2-3 ori/ sapt de hemodializa, sangele va fi filtrat, pentru a elimina, astfel,
reziduurile si excesul de lichide.
- transfuzii cu concentrat eritrocitar izogrup, izo Rh.
- antihipertensive.