Doina mea în codru-i scrisă, în stejar pe-o frunzuliță, în stejar pe-o frunzuliță

N-o citește nimenea, numai ochii lui mândra, numai ochii lui mândra măi
Când se uită ea la mine, măi, dorule măi
Mă dă jos dintr-o privire, mă dă jos dintr-o privire, măi, dorule măi
--- Refren ---
Verde-i frunza, verde-i iarba, dacă nu-s tânăr degeaba
Dar mă-mpac c-un singur gând, c-așa-i viața pe pământ
--- SOLO – STROFA 2 ---
Toamna-n codru vântul bate, frunza cea uscată cade, frunza cea uscată cade
Dar eu singur n-am căzut, pe mine verde m-au rupt, pe mine verde m-au rupt
Dintr-o creagă de copac, măi, dorule măi
Să nu fiu la mândre drag, să nu fiu la mândre, măi, dorule măi
--- Refren ---
--- SOLO – STROFA 3 ---
Când o fi-n pământ să zac, nu vreau monument bogat, doar un fir de liliac măi
Doar un fir de liliac, să mi-l răsădiți la cap, să-l rupă cui iam fost drag măi
Și să zică lumea-n sat, măi, dorule măi
Asta-i floarea lui Sulac, care ne-o cântat cu drag, măi, dorule măi
--- Refren ---