UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTERAT: TEHNICI CONTABILE ŞI FINANCIARE PENTRU
GESTIUNEA AFACERILOR

NOTE DE CURS
DISCIPLINA: EXPERTIZĂ CONTABILĂ

DEPARTAMENTUL: FINANŢE CONTABILITATE

Domeniul de studii: Contabilitate

Anul de studiu II Semestrul I

Titularul activităților de curs

Prof.univ.dr. Mariana Mirea
CUPRINS
Tema nr.1.CONCEPTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ 1
1.1.Definirea expertizei contabile 2
1.2.Trăsăturile expertizei contabile 3
1.3.Crierii de clasificare privind expertiza contabilă 3
1.4.Obiectul de cercetare al expertizei contabile 4
1.5.Cadrul legal privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în România 5

Tema nr.2. EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ 7

2.1.Definiţie 7
2.2.Comparaţie între controlul financiar şi expertiza contabilă judiciară 8
2.3.Obiectivele expertizei contabile judiciare 11

Tema nr.3.REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARĂ 12

3.1.Numirea experţilor contabili 12
3.2.Drepturile şi obligaţiile expertului contabil numit 13
3.3.Interdicţii ale expertului contabil numit 14
3.4.Incompatibilitatea expertului contabil 14
3.5. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil 15
3.6. Elementele pe care organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare le
16
stabileşte în încheierea de şedinţă sau în ordonanţă
3.7.Stabilirea onorariului, plata onorariului şi decontarea altor cheltuieli cuvenite
17
expertului

Tema nr.4. EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE JUDICIARE 19

4.1.Metodologia efectuării expertizei judiciare 19
4.2.Documentele care se pot încadra ca „material documentar” în cazul unei expertize
20
judiciare
4.3.Conţinutul raportului de expertiză contabilă 20
4.4.Actele de expertiză contabilă judiciară – conţinut şi valorificare 25

Tema nr.5. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN PROCESUL CIVIL 26

5.1.Consideraţii generale privind procesul civil 26
5.2.Actele procesului civil 27
5.3.Măsurile asiguratorii 28

Tema nr.6. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ 29

6.1.Numirea expertului contabil pentru efectuarea expertizelor contabile într-un proces
30
civil sau comercial
6.2.Abţinerea şi recuzarea expertului contabil într-un proces civil sau comercial 31

Tema nr.7.EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE ÎN PROCESELE CIVILE 32

Tema nr.8.EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE PENALĂ 35

8.1.Consideraţii generale 35
8.2. Urmărirea penală organele de cercetare penală 35
8.3. Numirea expertului contabil în procesul penal 38

Tema nr. 9. EXPERTIZA CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ SAU AMIABILĂ 39

Tema nr.10.CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR ÎN A CĂROR CONSTATARE

40
POATE FI UTILIZATĂ EXPERTIZA CONTABILĂ

Tema nr.11.CALITATEA DE EXPERT CONTABIL 43

Tema nr.12.EXERCITAREA PROFESIEI DE EXPERT CONTABIL 45

Tema nr.13.RĂSPUNDERILE EXPERTULUI CONTABIL 48

11111
Tema nr. 1. CONCEPTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ

Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are calitatea de

expert pentru a stabili adevărul într-o anumită situaţie, problemă sau litigiu.
Expertiza înseamnă a încerca, a dovedi şi constituie un mijloc de probă.
Noţiunea de „expertiză” provine din latinescul „expertus”, adică priceput – lucrarea
unei persoane experimentate, specializate.
Ca mijloc de probă în soluţionarea diverselor litigii, expertiza este definită în literatura
de specialitate în multiple variante ca formă, dar în esenţă cu un conţinut identic şi anume:

Mircea
Mircea Boulescu
Boulescu şişi Marcel
Marcel Ghiţă Ghiţă înîn cartea
cartea „Controlul
„Controlul financiar
financiar şişi expertiza
expertiza
contabilă”,
contabilă”, definesc expertiza astfel: „Expertiza este un mijloc de probă, dede
definesc expertiza astfel: „Expertiza este un mijloc de probă,
constatare,
constatare, confirmare,
confirmare, evaluare,
evaluare, lămurite
lămurite sau sau dovedire
dovedire pepe baza baza cercetării
cercetării
ştiinţifice
ştiinţifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumităfaptă,
de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă,
împrejurare, problemă, situaţie, cauză sau litigiu”.
împrejurare, problemă, situaţie, cauză sau litigiu”.
Autorul
Autorulfrancez
francezDejan
Dejanînîn„Tratat
„Tratatteoretic
teoreticşişipractic
practicprivind
privindexpertiza
expertizaînînmaterie
materiecivilă,
civilă,
administrativă
administrativă şi comercială” precizează că:” Expertiza este operaţia făcutădede
şi comercială” precizează că:” Expertiza este operaţia făcută
unul
unulsausaumai
maimulţi
mulţiexperţi
experţicucuscopul
scopuldedea aconstata
constataunele
unelefapte
faptededea acontrola,
controla,dedea a
examina,
examina,dedea amăsura
măsuraşişidedea aevalua
evaluaanumite
anumitelucruri.”
lucruri.”
Eduard
Eduard Glasson în cartea sa „Precizări teoreticeşişipractice
Glasson în cartea sa „Precizări teoretice practicededeprocedură
procedurăcivilă”,
civilă”,
precizează
precizează că: „Expertiza este operaţia încredinţată unor persoane care pebaza
că: „Expertiza este operaţia încredinţată unor persoane care pe baza
cunoştinţelor
cunoştinţelorlor lorspeciale
specialesesepronunţă
pronunţăasupra
asuprafaptelor
faptelorpepecare
carejudecătorii
judecătoriinunule-ar
le-ar
putea aprecia”.
putea aprecia”.
I.I.Tânoviceanu
Tânoviceanuînîn„Tratatul
„Tratatuldededrept dreptşişiprocedură
procedurăpenală”
penală”defineşte
defineşteexpertiza
expertizacacafiind
fiind
„un
„un mijloc de investigaţie prin care se ajunge, fie la obţinerea unei probe, fielala
mijloc de investigaţie prin care se ajunge, fie la obţinerea unei probe, fie
evaluarea
evaluareacorectă
corectăa aunei
uneiprobe
probeexistente”.
existente”.
Grigore
Grigore Teodoroiu în „Curs de dreptprocesual
Teodoroiu în „Curs de drept procesualpenal”penal”precizează
precizeazăcă: că:„Expertiza
„Expertizaesteeste
oocercetare care constă din diferite operaţiuni specifice fiecărei specialităţi”.
cercetare care constă din diferite operaţiuni specifice fiecărei specialităţi”.
Ghe.
Ghe. Porumbînîn„Codul
Porumb „Coduldedeprocedură
procedurăcivilă civilăcomentat
comentatşişiadnotat”
adnotat”defineşte
defineşteexpertiza
expertiza
caca„un
„un mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă la carerecurge
mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă la care recurge
instanţa în cazul că pentru stabilirea adevărului obiectiv este nevoie de lămurirea
instanţa în cazul că pentru stabilirea adevărului obiectiv este nevoie de lămurirea
unor
unorîmprejurări
împrejurăridedefapt, fapt,pentru
pentrua acăror
cărorrezolvare
rezolvaresesecer cercunoştinţe
cunoştinţededespecialitate
specialitate
înîndomeniul
domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care judecătorulnunulele
ştiinţei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care judecătorul
posedă.”
posedă.”
Grigore
Grigore Olănescu
Olănescu înîn teza teza dede doctorat
doctorat „Perfecţionarea
„Perfecţionarea organizării
organizării şişi desfăşurării
desfăşurării
activităţii
activităţii de expertiză financiar contabilă” defineşte expertiza ca: „unmijloc
de expertiză financiar contabilă” defineşte expertiza ca: „un mijlocdede
probă
probădispus
dispussau saucerut
cerutdedeorganul
organuljuridic
juridicînînmaterie
materiecivilă
civilăsau
saupenală
penalăefectuat
efectuatdede
ununspecialist
specialistînînmateria
materialitigiului
litigiuluicare
careprin
princunoştinţele
cunoştinţeleşişiexperienţa
experienţapepecare carelele
posedă
posedă trebuie
trebuie săsă aducăaducă lămurirea
lămurirea diferitelor
diferitelor aspecte
aspecte cece sunt
sunt necesare
necesare a a fifi
cunoscute
cunoscuteînînvederea
vedereasoluţionării
soluţionăriiunorunorcauze”.
cauze”.

1
 Expertiza constituie o noţiune care depăşeşte şi acţiunea de control şi pe aceea de
verificare întrucât constituie în sine ideea de exprimare a punctului de vedere al expertului în
ceea ce priveşte faptul sau faptele asupra căruia/cărora s-a efectuat expertiza. Prin urmare,
expertiza este prin excelenţă o lucrare personală şi critică, cuprinzând nu numai rezultatul
examinării faptelor din punct de vedere al exactităţii formale şi materiale, dar şi părerea
expertului asupra cauzelor şi efectelor în legătură cu obiectul supus cercetării sale.
În funcţie de natura şi de conţinutul faptei, împrejurării, problemei, situaţiei, cauzei
sau litigiului ce se cercetează, precum şi de domeniul de activitate în care se dispune sau se
solicită efectuarea expertizei, acestea se clasifică în mai multe tipuri şi anume:
 Tehnică - care se individualizează pe genuri: construcţii civile, maşini şi utilaje,
autovehicule, exploatări portuare;
 Merceologică;
 Medico–legală – individualizată în: psihiatrică, constatarea stării de sănătate,
cauzele decesului, etc;
 Criminalistică;
 Artistică: pictură, sculptură, grafică, literatură;
 Filatelică;
 Comercială;
 Agricolă;
 Contabilă care la rândul ei poate fi specializată pe diverse domenii ramuri ale
economiei naţionale: Industrie, Agricultură, Construcţii

1.1. Definirea expertizei contabile

 Expertiza contabilă este o activitate depusă de un personal autorizat de lege pentru

reconstituirea realităţii unei operaţii de natură economică/financiară pe baza cercetării
documentelor, datelor şi informaţiilor din contabilitate.
 Prin expertiză contabilă se înţelege misiunea dată unui expert contabil de a controla
registrele, conturile şi actele justificative ale unui agent economic cu scopul de a
furniza părţilor interesate, datele necesare sau de a procura justiţiei informaţiile pentru
a se pronunţa în cunoştinţă de cauză asupra unui proces sau a unei contestaţii de care a
fost sesizată.
 Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea lămuririi modului în
care sunt reflectate în documente evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, anumite
fapte, împrejurări, situaţii de natură economico-financiară.
Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor cauze care
necesită cunoştinţe de strictă specialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert
contabil. Caracterul ştiinţific, probitatea profesională şi deontologică a expertului contabil,
conferă expertizei contabile caracterul de probă îndeajuns de temeinică şi de neînlăturat
pentru stabilirea responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legalităţii, nesocotirea
disciplinei financiare şi păgubirea patrimoniului.
Expertiza contabilă este o activitate a profesiei contabile ce poate fi efectuată numai de
către persoanele care au dobândit calitatea de expert contabil în condiţiile legii, fiind înscrise,
cu viza la zi, în Tabloul experţilor contabili, actualizat anual de către Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

2
 Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile este obligat să fie
independent faţă de părţile interesate în expertiză, evitând orice situaţie care ar presupune o
lipsă de independenţă sau o constrângere care ar putea să-i impieteze integritatea şi
obiectivitatea. Expertizele contabile efectuate de experţii contabili care nu întrunesc condiţiile
pentru a fi înscrişi ca membri ai Corpului cad sub incidenţa sancţiunilor privind exercitarea
unei profesii fără autorizaţie. Dacă un expert contabil implicat într-o astfel de situaţie este
solicitat pentru efectuarea unei expertize contabile, el este obligat să aducă la cunoştinţă
solicitantului situaţia în care se află. Expertizele contabile trebuie efectuate în mod
responsabil. Efectuarea expertizelor contabile se face pe bază de contract. Expertizele
contabile contractate trebuie programate. Programul de lucru trebuie să cuprindă natura,
calendarul şi întinderea lucrărilor necesare pentru îndeplinirea misiunii privind expertizele
contabile contractate.

1.2. Trăsăturile expertizei contabile

Principalele elemente care argumentează caracterul ştiinţific al expertizei contabile:  

 Are ca obiect cercetarea unor fapte sau situaţii de natura economico–financiare,
gestionară şi patrimonială.
 Cuprinde în sfera sa de acţiune activitatea economică a unui agent economic pentru
problemele şi obiectivele stabilite de organul judiciar ori de persoanele care o solicită.
 Cercetează situaţiile şi împrejurările de fapt pe baza informaţiilor furnizate de evidenţa
economică şi suporţii ei materiali respectiv, acte scrise, dischete, CD- uri.
 Interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la problemele
investigate pe baza legilor şi actelor normative care reglementează domeniul de
activitate respectiv.
 Elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă
pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de
fundamentare a unei decizii de către persoana care a solicitat expertiza contabilă.
 Expertiza contabilă analizează conformitatea faptelor economice cu documentele
aferente, precum şi cauzele care au generat abaterile de la actele normative în vigoare la
momentul respectiv. În urma expertizei cotabile este caracterizată starea de fapt a agentului.
Sarcina efectuării expertizei contabile are caracter obligatoriu, cu excepţia cazurilor de
recuzare sau a existenţei circumstanţelor care generează situaţii de incompatibilitate.

1.3. Crierii de clasificare privind expertiza contabilă

a. În funcţie de natura juridică, expertizele contabile pot fi:

- civile;
- penale;
- extrajudiciare (amiabile).
b. În funcţie de natura principalului obiectiv/principalelor obiective stabilite de organul
îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei, expertizele contabile se clasifică în:
- expertize contabile civile dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor civile;
- expertize contabile penale dispuse sau acceptate în rezolvarea unor aspecte civile
ataşate litigiilor penale;

3
 - expertize contabile comerciale dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor
comerciale;
- expertize contabile fiscale dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor fiscale;
- alte categorii de expertize contabile judiciare dispuse de organele în drept sau
extrajudiciare solicitate de către clienţi.
c. După scopul în care au fost solicitate, expertizele contabile pot fi clasificate în:
- expertize contabile judiciare, reglementate de: Codul de procedură civilă; Codul de
procedură penală; alte legi speciale – dispuse de organele judiciare pentru
soluţionarea cauzelor aflate în faza anchetei, cercetării, sau în faza de judecată;
- expertize contabile extrajudiciare (amiabile) – sunt cele efectuate în afara
procedurilor reglementate privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justiţiei.
Sunt solicitate de persoane fizice sau juridice interesate fără ca în cauză să existe un
dosar de anchetă, cercetare sau judecată. Sunt efectuate în afara unui proces justiţiar.
Nu au calitatea de mijloc de probă în justiţie, ci, cel mult, de argumente pentru
solicitarea de către părţi a administrării probei cu expertiza contabilă judiciară sau
pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.

1.4. Obiectul de cercetare al expertizei contabile

Expertiza contabilă poate avea ca obiect fapte, împrejurări sau alte situaţii ce pot să
apară în activitatea economico–financiară şi gestionară a unei entităţi patrimoniale pentru a
căror soluţionare este necesar să se apeleze la un expert contabil.
Expertiza contabilă poate avea ca obiect de cercetare diverse laturi ale activităţii
entităţilor economice aşa cum ar fi:
- aspecte ale situaţiei economico–financiare a patrimoniului şi a capacităţii acestuia
de a genera profit, aspecte ce sunt reflectate în documente de evidenţă primară
tehnico–operativă şi contabilă cu scopul final de a stabili în mod ştiinţific
corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului;
- analiza economico–financiară a activităţii unei entităţi patrimoniale cu scopul de a
determina comportamentul managerilor şi al persoanelor din compartimentele
funcţionale în raport cu atribuţiunile lor de serviciu stabilite prin contractul de
muncă;
- neglijenţe sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea şi exercitarea obligaţiilor
contractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata obligaţiilor şi corectitudinea
stabilirii penalităţilor de întârziere, cantităţile de produse, lucrări şi servicii livrate
între părţile în litigiu, ponderea celor achitate şi ce a mai rămas de achitat.
Expertiza în materie comercială se efectuează atunci când este necesar să se corecteze
calcule, înscrisuri şi registre de comerţ.
Expertiza contabilă cuprinde în studiu sau analiză latura economico–financiară a
faptelor şi a împrejurărilor în care s-au produs, latura juridică fiind exclusiv de competenţa
organelor judiciare. Astfel în litigiile cu privire la pagube, expertiza contabilă oferă organelor
judiciare lămuriri cu privire la existenţa şi ponderea lipsurilor din patrimoniul entităţii
economice.
Obiectivele cu privire la constatarea vinovăţiei persoanelor care au produs pagube
materiale şi faptele care le-au generat depăşesc sfera expertizei contabile, acestea constituind

4
obiective ale anchetei penale.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile se stabilesc de organul judiciar care a
dispus expertiza sau de către persoana juridică sau fizică care a solicitat efectuarea expertizei
contabile.
Expertiza contabilă poate fi analizată în funcţie de natura procesului care stă la baza
solicitării ei.

1.5. Cadrul legal privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în România

Cadrul reglementărilor legale privind expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare

se află în Ordonanţa Guvernului nr.65/1994 privind activitatea de expertiză contabilă şi a
contabililor autorizaţi, cu modificările şi completările ulterioare şi în Ordonanţa nr.2 din 21
ianuarie 2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.
Ultima modificare s-a efectuat prin Ordonanţă nr.23/2012 - pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al
situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei
Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor
autorizaţi din 23 august 2012, M. Of. 624/2012;
Potrivit acestor reglementări legale, efectuarea expertizelor contabile judiciare sau
extrajudiciare este dreptul exclusiv al experţilor contabili.

& Scurt istoric privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în România.

Organizarea activităţii de expertiză contabilă este rezultatul unui proces istoric
îndelungat, realizându-se mai întâi conceptele, pentru ca treptat acest domeniu să fie
reglementat prin norme de drept. Primele referiri despre expertiza contabilă, în ţara noastră se
regăsesc încă în anul 1887 în Codul Comercial Român. Noţiunile nu erau suficient clarificate,
expertul numindu-se uneori şi comisar sau arbitru.
Legea din 1916 pentru organizarea corpului de contabili autorizaţi şi de experţi
contabili din România nu conţinea norme privind reglementarea expertizei contabile, ci se
referea la stabilirea drepturilor ce obţineau titlul de expert.
Un prim congres al corpului s-a ţinut în 1923, al doilea în 1925 la Cluj, urmate de
altele în ţară şi străinătate, de studii, lucrări, proiecte de legi într-o vreme când însăşi
documentele Federaţiei Internaţionale a Asociaţiei de Experţi, cu sediul la Bruxelles susţineau
că funcţia de expert nu este o profesiune, ci o misiune.
În ţara noastră, în ce priveşte situaţia expertului contabil au existat trei concepţii:
poziţia sa a fost privită ca o treaptă alături de alte categorii contabile, sau ca o profesiune
independentă, sau ca o misiune temporară.
Organizarea propriu-zisă a domeniului expertizei contabile în ţara noastră datează din
anul 1921 când se adoptă Legea prin care se înfiinţează „Corpul de contabili autorizaţi şi
experţi contabili”.Acest organism reprezenta o organizaţie profesională care a funcţionat până
în anul 1951. După această dată activitatea de expertiză contabilă a fost reorganizată de mai
multe ori.
Plecând de la necesitatea ca nivelul calitativ al expertizelor contabile să corespundă
exigenţelor ştiinţifice impuse de disciplina din care derivă - contabilitatea - această activitate,
începând cu anul 1957, este organizată şi îndrumată de Ministerul Finanţelor până la data de

5
19 august 1994, când apare Ordonanţa nr.65 privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaţi. Această Ordonanţă a Guvernului României este legiferată
prin Decretul nr.121 din 23 mai 1995, privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 65/1994. Legea şi Decretul au fost publicate în Monitorul Oficial nr.103 Partea
I din 29 mai 1995. Până la acea dată, corpul de experţi contabili era constituit din cadre cu
studii economice şi cu un anumit stagiu în specialitatea contabil-financiară şi care au obţinut
titlul de expert contabil în urma unui examen organizat de Ministerul Finanţelor.
Cadrul juridic legal iniţial, care a stat la baza organizării şi desfăşurării activităţii de
expertiză contabilă, l-au constituit normele de drept prevăzute în Decretul nr.434/1957,
precum şi cele cuprinse în Codurile de procedură civilă şi penală. Ulterior au fost adoptate noi
acte normative, care constituie, împreună cu prevederile Codului de procedură civilă şi a
Codului de procedura penală, cadrul juridic şi organizatoric al activităţii de efectuare a
expertizelor contabile: Decretul nr.79/1971 şi HCMnr.845/1971.
Alte reglementări privind expertiza judiciară tehnică (inclusiv cea contabilă) apar în
Ordonanţa Guvernului nr.2/2000. Organizarea activităţii de expertiză contabilă a fost
legiferată prin Ordonanţa nr.65/1994, a fost modificată prin Ordonanţa nr.50/28.08.1997 şi
apoi alte modificări au fost făcute în 1999.
Organizarea expertizei contabile prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr.65/1994
prevăzută în Legea nr.42/24.05.1995 e modificată prin Ordonanţa nr.50/1997 prevăzută în
Legea nr.126/14.07.1999 modificată ulterior prin Legea nr. 186/02.10.1999.

Tema nr. 2. EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ

6
2.1. Definiţie

 Expertiză contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiţie, o formă de cercetare

şi lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economico–financiară indicate de
organele judiciare în scopul soluţionării litigiilor dintre persoanele juridice, dintre
acestea şi persoanele fizice precum şi a proceselor penale privind infracţiuni prin care
au fost aduse pagube patrimoniului public sau privat.
 Expertizele contabile dispuse din oficiu sau acceptate la cererea părţilor în fazele de
instrumentare şi de judecată ale unor cauze civile şi/sau comerciale, ataşate sau nu
unui proces penal, se numesc expertize contabile judiciare.
 Expertiză contabilă judiciară constituie un mijloc de probă la care organul de urmărire
penală sau instituţie de judecată apelează la cererea părţilor sau din oficiu în vederea
lămuririi unor neprezentări de fapt şi a stabilirii adevărului.
 Expertiză contabilă judiciară constituie un mijloc de probă prin care se aduce la
cunoştinţă organelor judiciare opinia unor specialişti cu privire la acele împrejurări de
fapt pentru a căror lămurire sunt necesare cunoştinţe deosebite, opinie care se
formează pe baza unei activităţi de cercetare concretă a cazului şi a aplicării unor date
de specialitate de către persoane competente desemnate de către organul judiciar.
Fiind mijloace de probă în justiţie, expertizele contabile judiciare pot fi dispuse din
oficiu sau acceptate, la cererea părţilor implicate în procesul judiciar, în toate fazele de
desfăşurare a acestuia. Scopul principal al expertizelor contabile judiciare este contribuţia
acestora la stabilirea adevărului material şi justa soluţionare a litigiilor sau a cauzelor aflate în
faza de cercetare sau de judecată. Concluziile acesteia nu pot fi automat însuşite de către
organul judiciar care a dispus-o sau a acceptat-o. Acesta trebuie să aprecieze forţa probantă a
expertizei potrivit liberului arbitru bazat pe lege şi conştiinţă, putând să admită sau să respingă
concluziile, în funcţie de nivelul ştiinţific şi calitatea acesteia.
Expertizele contabile judiciare se află la punctul de interferenţă dintre domeniul
contabilităţii şi domeniul dreptului, îndeplinind funcţia de probă  ştiinţifică. Obiectul de
cercetare al expertizelor contabile judiciare îl constituie fenomenele şi procesele economice
reflectate de documentele cu valoare probatorie indicate de către fiecare parte aflata în litigiu.
Obiectul expertizei contabile judiciare îl formează dosarele de anchetă, cercetare sau
judecată, iar obiectivele expertizei contabile sunt stabilite sub forma unor întrebări de către
organul de urmărire penală sau instanţă la cererea părţilor sau din oficiu, la care trebuie să
răspundă expertul.
Principalele trăsături caracteristice expertizei contabile judiciare sunt:
 este un mijloc de probă în justiţie care intervine numai atunci când organele judiciare o
consideră necesară pentru elucidarea cauzelor în curs de anchetă sau de judecată;
 este activitatea prin care organele judecătoreşti primesc informaţii de natură
economico–financiară cu scopul de a stabili adevărul necesar soluţionării temeinice şi
legale a cauzelor privind faptele cercetate şi anchetate sau judecate;
 se limitează la cercetarea problemelor cu caracter economic şi financiar indicate de
organele judecătoreşti;
 are competenţa de examinare a documentelor şi evidenţelor tehnico-operative şi
contabile necesare pentru lămurirea obiectivelor stabilite de  organele judiciare;

7
 confirmă sau infirmă constatările controlului cu privire la pagube, abateri deficienţe,
lipsuri, etc.;
 intervine ca probă administrată de organele de urmărire penală şi de judecată în
vederea convingerii asupra realităţii şi asupra condiţiilor apariţiei pagubei, deficientei,
abaterii, etc.;
 este o activitate ocazională care are loc doar când se dispune de către organele
judiciare.

2.2. Comparaţie între controlul financiar şi expertiza contabilă judiciară

Expertizele în general şi expertiza contabilă în particular, sunt asociate activităţii de

control (economic, financiar, contabil, gestionar, fiscal, etc.).   
Ca sferă de întindere, expertiza depăşeşte însă limitele acţiunii de control şi/sau
verificare, întrucât constituie în sine ideea de exprimare a punctului de vedere aparţinând
expertului în ceea ce priveşte faptul sau faptele asupra căruia/cărora s-a efectuat expertiza.
Mai mult chiar,  spre deosebire de control, care este o activitate continuă de verificare, analiză
şi îndrumare, expertiza are, de regulă, caracter de discontinuitate (fragmentat), intervenind
numai în anumite împrejurări, care impun punctul de vedere al unei persoane autorizate legal
şi profesional.  
Succint punctele de interferenţă şi limitele dintre activitatea de control şi cea de
expertiză contabilă judiciară prezintă următoarele aspecte:
Trăsăturile comune ale expertizei contabile şi ale controlului financiar se referă la
faptul că:
 se efectuează de specialişti în domeniul financiar contabil cu reputaţie neştirbită;
 au ca bază de documentare informaţiile furnizate de documentele financiar-contabile;
 examinează diferite laturi ale activităţii economico–financiare după criterii care au la
bază aceleaşi dispoziţii legale şi acelaşi domeniu de activitate, contabilitatea;
 în principiu utilizează aceeaşi metodologie de investigaţii;
 atunci când cauzele aflate la organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt
constatate de controlul financiar, expertul contabil utilizează şi analizează concluziile
controlului financiar pentru a se pronunţa cu privire la existenţa şi mărimea pagubei,
cele două activităţi se completează reciproc pentru stabilirea adevărului în cauza
supusă anchetei sau judecării;
 investigaţiile efectuate se raportează în ambele situaţii la reglementări cu caracter
juridic din diverse domenii de specializare;
 ambele activităţi presupun respectarea  principiilor etice şi deontologice reglementate
printr-un cod etic şi prin urmare, un înalt nivel de moralitate;
 în cazul săvârşirii unor abateri foarte grave în exercitarea mandatului, atât organul de
control cât şi expertul contabil suportă sancţiuni de natură administrativă, civilă şi
penală care pot conduce chiar şi la pierderea dreptului de exercitare (a funcţiei sau a
profesiei, după caz) ; 
 nici una dintre cele două activităţi  nu poate fi delegată unor terţe persoane.
Deosebiri între controlul financiar şi expertiza contabilă judiciară:
 controlul financiar este o funcţie a conducerii şi o formă de cunoaştere a problemelor
dezvoltării economice;

8
 expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiţie care intervine numai
atunci când organele judiciare o consideră necesară pentru elucidarea cauzelor în
cursul de anchetă sau de judecată;
 controlul financiar este o activitate prin care conducerea cunoaşte modul în care se
îndeplinesc sarcinile economice şi financiare, se păstrează, se utilizează şi se valorifică
patrimoniul în scopul prevenirii, constatării şi înlăturării abaterilor al stabilirii
răspunderii pentru abateri şi al îmbunătăţirii activităţii;
expertiza contabilă judiciară este activitatea prin care organele judiciare primesc
lămuriri de natură economico–financiară în scopul de a stabili adevărul necesar
soluţionării temeinice şi legale a cauzelor privind faptele cercetate, anchetate sau
judecate;
 controlul financiar cuprinde pe o anumită perioadă întreaga activitate economico–
financiară sau unele laturi ale acesteia;
expertiza contabilă judiciară se limitează la cercetarea problemelor cu caracter
economico– financiar indicate de organele judiciare;
 controlul financiar pe baza constatărilor şi concluziilor sale acţionează în justiţie când
se constată pagube sau abateri cu repercusiuni şi prejudicii;
expertiza contabilă judiciară intervine ca probă administrată de organele de urmărire
penală şi de judecată în vederea convingerii asupra realităţii şi condiţiei apariţiei
pagubei, deficienţei sau abaterii;
 controlul financiar este o activitate cu caracter permanent;
expertiza contabilă judiciară este o activitate ocazională care are loc numai când se
dispune de organele judiciare;
 controlul financiar examinează întreg sistemul de documente şi evidenţă a
documentelor de evidenţă tehnic–operativă şi contabilă privind activitatea şi perioada
controlată;
expertiza contabilă judiciară are competenţă de examinare numai a documentelor de
evidenţă tehnic–operativă şi contabilă necesară pentru lămurirea obiectelor stabilite de
organele judiciare;
 controlul financiar constată pagubele, abaterile, deficienţele, lipsurile etc.;
expertiza contabilă judiciară confirmă sau infirmă constatările controlului financiar cu
privire la pagube, abateri, deficienţe, lipsuri etc.;
 activitatea de control financiar poate fi executată de către orice specialist de formaţie
economică;
activitatea de expertiză contabilă judiciară constituie apanajul activităţii definite prin
reglementări speciale, pentru  persoanele fizice autorizate conform legii;
 activitatea de control financiar este exercitată de către specialişti având calitatea de
salariat, în baza unui contract individual de muncă;
activitatea de expertiză contabilă judiciară reprezintă misiunea specifică expertului
contabil, fiind prestată în baza unei încheieri de şedinţă sau unei ordonanţe emise de
către organul de cercetare;     
 activitatea de control financiar are  obiective stabilite sub directa coordonare a
entităţii care o gestionează, în conformitate cu specificul actului de control şi cu
particularităţile domeniului controlat;

9
 activitatea de expertiză contabilă judiciară are obiective stabilite numai de către
organul de cercetare abilitat, iar obiectivele sunt individualizate în funcţie de un
ansamblu de factori (natura cauzei, tehnica prin care se construieşte apărarea,
modalitatea de interpretare a reglementărilor juridice de către fiecare parte sau de către
apărătorii angajaţi,  specializarea magistraţilor, etc.);
 activitatea de control financiar implică  responsabilitate în conformitate cu contractul
individual de muncă şi fişa postului;
activitatea de expertiză contabilă judiciară se subordonează sub aspectul
responsabilităţii atât legilor speciale (cod de procedură civilă, cod de procedură
penală) cât şi reglementărilor emise de administraţie  (ordonanţa  guvernului nr.
65/1994 completată şi modificată) sau profesie (regulamentul de organizare şi
funcţionare al CECCAR, standardele profesionale, codul etic opozabil profesiei
contabile, etc.). Din acest punct de vedere activitatea expertului contabil judiciar este
mai restrictivă decât activitatea organului de control; 
 activitatea de control se efectuează în prezenţa părţilor, controlul fiind un atribut al
conducerii;
activitatea de expertiză contabilă judiciară presupune parcurgerea unor  proceduri
specifice cum ar fi condiţiile şi modalităţile de contactare a părţilor;
4 activitatea de control este reglementată prin acte normative, norme metodologice,
instrucţiuni, îndrumătoare şi  tematici care precizează concret modalitatea de
exercitare;
demersul activităţii de expertiză contabilă judiciară se raportează la ştiinţa
contabilităţii, norme şi standarde profesionale;
 activitatea de control reflectă constatări ale specialistului desemnat, prin raportare la
documente justificative şi reglementari legale; controlorul face încadrări juridice,
menţionând în actul de control actul normativ încălcat şi persoanele responsabile;
activitatea de expertiză contabilă judiciară cercetează fenomene şi procese
economice, exprimând opinia personală a expertului contabil, fără încadrări juridice
sau stabilirea de vinovaţii;
 constatările formulate de organul de control, împotriva cărora se depun plângeri la
organele de cercetare abilitate, pot fi supuse examinării, analizei şi concluziilor
exprimate prin expertizarea judiciară a obiectivelor dispuse;
calitatea activităţii expertului contabil este monitorizată numai de către organismul
profesional al cărui membru este (CECCAR), în conformitate cu standardele profesiei.
Împotriva constatărilor şi concluziilor  exprimând punctul de vedere al expertului
contabil, părţile  procesuale pot formula obiecţiuni la organul judiciar care
instrumentează cazul sau plângeri disciplinare la organismul profesional care
gestionează profesia; 
 calitatea actului de control se evaluează pe cale ierarhică, în conformitate cu rolul
atribuit  funcţiilor întreprinderii.
calitatea expertizelor contabile judiciare este  apreciată de către organul de cercetare
abilitat, acesta fiind sigurul în măsură să sancţioneze neconformitatea, prin anularea
lucrării de expertiză contabilă şi dispunerea alteia; organismul profesional
sancţionează de asemenea abaterile de la respectarea principiilor etice fundamentale,

10
 în cazuri foarte grave sancţiunile îmbrăcând forma suspendării dreptului de exercitare
a profesiei pe o anumită perioadă de timp şi chiar a interdicţiei; 
4 în cazul unui act de control, responsabilitatea întocmirii revine întregului colectiv de
specialişti care au contribuit la fundamentarea respectivului act de control, fără
restricţii din partea unui organism profesional; 
responsabilitatea asupra constatărilor şi concluziilor unei lucrări de expertiză
contabilă judiciară revine în mod exclusivist expertului contabil; această
responsabilitate este consolidată prin jurământul profesional; în cazul expertizei
contabile extrajudiciare, expertul contabil trebuie să se asigure asupra respectării
principiilor deontologiei  profesionale de către toţi  colaboratorii care şi-au adus
aportul la fundamentarea constatărilor şi concluziilor din raport;
 calitatea necorespunzătoare a unui act de control poate fi atacata la instanţele de drept
comun;
calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de expertiză contabilă judiciară se
sancţionează prin anulare de către organele care au dispus-o, evitându-se astfel
consecinţe de natura jurisprudenţei .       
Aspectele menţionate evidenţiază rolul social pe care îl deţine expertiza contabilă
judiciară, precum şi particularităţile care-i conferă caracter unic în ansamblul activităţilor din
resortul economico-financiar.

2.3. Obiectivele expertizei contabile judiciare

Obiectivele expertizei contabile judiciare se limitează din punct de vedere al

conţinutului şi perioadei la fapte şi împrejurări care au generat litigii. Obiectivele expertizei
contabile respectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul se stabilesc de către
organele de urmărire penală sau instanţele de judecată din oficiu sau la cererea părţilor când
pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt necesare cunoştinţele unui expert.
Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc şi se
consemnează în scris în ordonanţă de către organele de urmărire penală sau în încheiere de
şedinţă de către instanţele de judecată.

Tema nr. 3. REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARĂ

3.1. Numirea experţilor contabili

11
 Expertizele contabile pot fi efectuate de către persoana care are calitatea de expert şi
care figurează în evidenţa Biroului Central pentru Expertize Contabile.
Recomandarea experţilor contabili se face de către birourile locale de expertiză
contabilă sau de cel central. Numirea experţilor contabili se face de organul care dispune
efectuarea expertizei, dintre experţii recomandaţi de birourile locale. Expertul contabil odată
ales, nu mai poate refuza decât în baza unor motive temeinice: boală, concediu, plecări în
străinătate, etc.
Expertul este în incompatibilitate de a efectua expertiza contabilă în anumite cazuri:
-este solicitate sa se pronunţe în dosarul la care a participat în calitate de organ de control, de
conducere, de organ de specialitate, a luat parte la întocmirea actelor primare, a evidenţelor
contabile, tehnic-operative, etc.
-asupra sa a fost declanşată acţiunea de urmărire penală sau s-a dispus trimiterea sa în
judecată.
Expertul care cunoaşte că este în incompatibilitate sau că există un motiv de refuzare
în privinţa sa este obligat să declare Biroului Local de Expertize Contabile, preşedintelui
instanţei că se abţine de la efectuarea expertizei.
În cazul expertizelor contabile judiciare, experţii contabili numiţi din oficiu sau la
recomandarea părţilor nu pot delega efectuarea lucrărilor deoarece au fost nominalizaţi de
către un organ în drept să dispună proba cu expertiza contabilă, printr-un act procedural
(Încheiere de şedinţă sau ordonanţă), şi prin urmare trebuie să îşi îndeplinească personal şi
integral mandatul.
 Procedura de înscriere a experţilor contabili în „Listele cuprinzând experţii contabili
pe specializări”.
În scopul sprijinirii organelor îndreptăţite să dispună efectuarea expertizei contabile
judiciare, respectiv pentru numirea experţilor contabili, se întocmesc „Listele cuprinzând
experţii contabili pe specializări” care se transmit Ministerului Justiţiei, după parcurgerea
următoarelor etape:
 Filialele Corpului, prin grija directorilor executivi ai filialelor, vor întocmi anual "Lista
experţilor contabili pe specializări" în două exemplare. Acestea se transmit la direcţia de
specialitate din cadrul aparatului central al Corpului, până la data de 20 februarie a fiecărui
an.
 Pentru întocmirea "Listei experţilor contabili pe specializări", se va solicita, de la toţi
experţii contabili înscrişi în Tabloul Corpului din raza filialei care au dreptul şi
disponibilitatea de a efectua expertize contabile judiciare, completarea şi depunerea "Fişei
de opţiuni", până la data de 15 februarie a fiecărui an.
 Directorul executiv al filialei are obligaţia de a asigura verificarea "Fişelor de opţiuni"
prezentate de către experţii contabili în ceea ce priveşte pregătirea profesională şi
experienţa acestora în specializările pentru care au optat şi a lua sau propune măsuri în
consecinţă, după caz. În "Lista experţilor contabili pe specializări", vor fi înscrişi numai
experţii contabili care şi-au exprimat disponibilitatea şi îndeplinesc condiţiile de exercitare
a profesiei, în concordanţă cu principiul privind competenţa profesională şi prudenţa
prevăzut de Codul etic naţional al profesioniştilor contabili.
 "Lista experţilor contabili pe specializări" va fi actualizată în cursul anului în caz de
suspendare sau interdicţie a dreptului de exercitare a profesiei, deces, plecare din ţară,
mutarea domiciliului în alt judeţ, obţinerea calităţii de expert contabil şi înscrierea în
12
 Tabloul Corpului de noi membri, retragerea expertului contabil la solicitarea acestuia,
modificarea datelor de identificarea ale experţilor contabili, şi altele, după caz.
 Direcţia de specialitate din cadrul Aparatului central al Corpului primeşte "Listele
experţilor contabili pe specializări" de la filialele Corpului, le analizează şi ia sau propune
măsuri de rectificare, după caz, după care le prezintă conducerii Corpului în vederea
comunicării acestora la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Servicii
Conexe, până la data de 15 martie a fiecărui an.
 Modificările ce intervin în "Lista experţilor contabili pe specializări" primite de la filialele
Corpului se comunică, după aceeaşi procedură la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti - Direcţia Servicii Conexe, în termen de 5 zile de la primirea modificărilor
transmise de filiale.

3.2. Drepturile şi obligaţiile expertului contabil numit

 Drepturile expertului contabil

- să ia cunoştinţă de materialul necesar pentru efectuarea expertizei care se face

numai cu încuviinţarea organului de urmărire penală, respectiv să examineze dosarul cauzei şi
alte lucrări necesare;
- să participe la stabilirea obiectivelor expertizei şi să solicite organului de urmărire
penală sau instanţei de judecată completarea întrebărilor (obiectivelor) la care trebuie să
răspundă;
- să primească cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul care a dispus
efectuarea expertizei, lămuriri şi explicaţii de la părţi;
- să solicite efectuarea controlului în cazul în care constată că expertiza nu se poate
efectua fără un control prealabil;
- să ceară lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire
la anumite fapte sau alte împrejurări ale cauzei ce face obiectul urmăririi penale;
- să fie remunerat pentru munca depusă.

 Obligaţiile expertului contabil numit

- Să sesizeze organul de penală sau instanţa de judecată dacă se află în situaţia de

abţinere sau recuzare (incompatibilitate);
- Să aplice principiile etice ale organismului profesional în activitatea de expertiză
contabilă;
- Să execute personal cu competenţă şi la termen mandatul încredinţat de instanţă
sau de organul de urmărire penală;
- Să respecte deontologia privind expertiza contabilă (normele profesionale) şi să
aplice întocmai prevederile legislaţiei în materie economico-financiară şi contabilă;
- Să se prezinte la chemările organului judiciar pentru a i se aduce la cunoştinţă
obiectul expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă, să dea explicaţii suplimentare, să
completeze raportul de expertiză sau să efectueze o expertiză suplimentară dacă este cazul.

3.3. Interdicţii ale expertului contabil numit

13
 Expertul contabil numit să efectueze o expertiză contabilă în materie penală are
următoarele interdicţii:
- să încredinţeze altei persoane efectuarea expertizei pentru care a fost numit;
- să divulge datele sau informaţiile de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea
mandatului încredinţat;
- să ridice şi să păstreze la domiciliul său dosarul cauzei sau materiale din acesta;
- să ridice de la părţi acte de orice fel pe care să le depună la dosarul cauzei sau să le
ataşeze la raportul de expertiză;
- să efectueze controlul financiar de gestiune, inventarierea sau aducerea la zi a
evidenţei contabile precum şi alte operaţiuni legate de activitatea financiar-contabilă a
părţilor;
- să ia explicaţii scrise de la părţi sau de la terţe persoane implicate în proces;
- să elibereze părţilor în cauză sau terţilor copii de pe raportul de expertiză.

3.4. Incompatibilitatea expertului contabil

Expertul contabil este incompatibil să efectueze expertiză contabilă într-o cauză

penală în următoarele situaţii:
- a pus el în mişcare acţiunea penală;
- a fost expert recomandat de una din părţi;
- a fost martor situaţiei în care calitatea de expert contabil este incompatibilă cu
aceea de martor în aceeaşi cauză, unde calitatea de martor are întâietate;
- există împrejurări din care rezultă că expertul contabil este interesat sub orice
formă, el soţia sau vreo rudă apropiată în soluţionarea cauzei într-un anumit mod care este de
natură să-l facă subiectiv;
- face parte din sistemul organizatoric al uneia din părţile aflate în proces;
- s-a pronunţat anterior asupra unor aspecte care fac obiectul dosarului de cercetare
în calitate de organ de control, auditor;
- a luat parte ca executant la întocmirea documentelor primare (justificative conform
Legii contabilităţii) a evidenţei tehnico-operative şi contabile ale uneia din părţi.

 procedura de urmat pentru un expert contabil numit să efectueze o expertiză

contabilă judiciară care a constatat, după ce a consultat dosarul cauzei, că se află în
incompatibilitate cu una dintre părţi
Un expert contabil care a constat după ce a consultat dosarul că se află în
incompatibilitate cu una din părţi are obligaţia să declare preşedintelui instanţei de judecată
sau procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că
se abţine de la efectuarea expertizei, cu indicarea cazului de incompatibilitate ce constituie
motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce expertul contabil a luat cunoştinţă
de existenţa situaţiei de incompatibilitate.
În cazul în care expertul contabil incompatibil nu a făcut declaraţia de abţinere de a
participa la efectuarea expertizei, poate fi recuzat în cursul urmăririi penale şi al judecării, de
oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat de existenţa cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul recuzării. Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea
14
expertului, dacă motivul există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data
când s-a ivit motivul de recuzare. Recuzările se judecă în şedinţă publică cu citarea părţilor şi
a expertului.
Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa de judecată fără participarea
expertului care a declarat că se abţine sau este recuzat. Examinarea declaraţiei de abţinere sau
a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul, când este prezent în instanţă,
iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi expertul care se abţine sau a cărui recuzare se
cere. Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea sau recuzarea nu este supusă
niciunei căi de atac.
 procedura de urmat pentru un expert contabil numit să efectueze o expertiză
contabilă judiciară care a constatat, după ce a consultat dosarul cauzei, că se află în
incompatibilitate cu una dintre părţi (este duşmănie între vărul său şi vărul uneia
dintre părţi)
După consultarea dosarului, expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă
va constata că se află într-un caz de incompatibilitate, conform Art. 48: Alte cauze de
incompatibilitate lit. g) ” există duşmănie între el, soţul sau una dintre rudele sale până la
gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea
inclusiv” din Codul de Procedură Penală.
Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei,
procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se
abţine de a participa la procesul penal, cu prezentarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul abţinerii.
Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat
cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate.

3.5. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil

Expertul incompatibil are obligaţia să declare preşedintelui instanţei de judecată sau

procurorului care supraveghează cercetarea penală că se abţine de la efectuarea expertizei cu
prezentarea cauzei de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii.
Declaraţia de incompatibilitate se face deîndată ce expertul contabil aluat cunoştinţă
de numirea sa şi de existenţa incompatibilităţii.
În cazul în care expertul contabil este incompatibil dar nu a făcut declaraţia de abţinere
de la efectuarea expertizei poate fi recuzat în cursul urmăririi penale şi al judecării de către
din părţile care au aflat de existenţa situaţiilor de incompatibilitate.
Recuzarea se face oral sau în scris ca arătarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul recuzării.
Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa de judecată prin examinarea
declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare după caz, ascultându-se părţile şi expertul care
se abţine sau a cărui recuzare se cere.
Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea sau recuzarea după caz nu sunt
supuse nici unei căi de atac.
În cursul urmăririi penale asupra abţinerii sau recuzării se pronunţă procurorul care
supraveghează cercetarea penală.

15
 Participarea ca expert de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie motiv de
recuzare.

3.6. Elementele pe care organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare le

stabileşte în încheierea de şedinţă sau în ordonanţă

Instanţele de drept civil, atunci când consideră necesar să cunoască părerea unor
experţi contabili, pot numi, la cererea părţilor sau din oficiu, unul sau trei experţi contabili
prin Încheiere de şedinţă, care trebuie să cuprindă:
1. numele expertului contabil sau experţilor contabili numit(ţi) din oficiu sau la cererea
părţilor în proces;
2. obiectivele (întrebările, punctele) la care expertul contabil sau experţii contabili
numit(ţi) trebuie să răspundă. Obiectivele expertizei contabile trebuie să fie
formulate de instanţă concis, fără echivoc şi fără a se solicita expertului contabil sau
experţilor contabili numit(ţi) să se pronunţe asupra încadrărilor legale ale faptelor
supuse judecăţii;
3. termenul în care trebuie să se efectueze expertiza contabilă, ţinându-se seama de
faptul că raportul de expertiză contabilă trebuie depus la instanţa care a dispus-o cu
cinci zile înainte de termenul de judecată. Dacă termenul iniţial fixat de instanţă
pentru depunerea expertizei contabile judiciare este considerat de către expertul
contabil sau experţii contabili numit(ţi) ca fiind inadecvat (prea scurt), el (ei) este
(sunt) îndreptăţit(ţi) să solicite instanţei un termen adecvat, minim necesar pentru
efectuarea unei expertize contabile judiciare de calitate;
4. plata expertului contabil sau experţilor contabili numit(ţi), care trebuie să fie
remuneratorie. Dacă expertul contabil sau experţii contabili numit(ţi) pentru
efectuarea expertizei contabile judiciare consideră onorariul stabilit de instanţă
neremuneratoriu, el (ei) este (sunt) îndreptăţit(ţi) să solicite instanţei mărirea
acestuia.
Obiectivele expertizei contabile judiciare se limitează din punct de vedere al
conţinutului şi perioadei la fapte şi împrejurări care au generat litigii.
Obiectivele expertizei contabile respectiv întrebările la care trebuie să răspundă
expertul se stabilesc deci de către organele de urmărire penală sau instanţele de judecată din
oficiu sau la cererea părţilor când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt
necesare cunoştinţele unui expert.
Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc şi se
consemnează în scris în ordonanţă de către organele de urmărire penală sau în Încheiere de
şedinţă de către instanţele de judecată.
Actul de dispunere a expertizei contabile concretizată în ordonanţă sau în încheiere
după caz trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:
- organul care a dispus efectuarea expertizei;
- numărul dosarului şi părţile implicate în litigiu;
- scopul efectuării expertizei contabile;
- încadrarea juridică a faptelor deduse spre soluţionare;
- obiectul expertizei contabile respectiv întrebările la care se solicită răspunsuri;
- actele şi alte documente ce urmează a fi avute în vedere pentru expertizare;

16
 - numele expertului desemnat şi a expertului parte aduşi la recomandarea părţilor
aflate în litigiu;
- onorariu provizoriu cuvenit expertului desemnat;
- termenul de depunere a raportului de expertiză.
Întrebările la care răspunde expertul contabil (obiectivele expertizei) trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie formate cu obiectivitate în mod clar şi concret şi în strictă ordine de
succesiune logică în limita competenţei drepturilor şi obligaţiilor expertului
contabil;
- să se refere la problemele ce necesită cunoştinţe teoretice şi practice de
contabilitate;
- să fie în strânsă legătură cu conţinutul cauzei ce se judecă şi să decurgă din
împrejurările concrete ale cauzei (litigiului);
- să epuizeze toate aspectele neclare în dosarul respectiv, să cuprindă toate
împrejurările cauzei astfel încât să prevină formularea ulterioară de noi obiective;
- să nu solicite expertului contabil încadrări juridice ale faptelor cercetate.
În cazul în care obiectivele expertizei contabile nu sunt suficient precizate expertul
contabil trebuie să solicite organului care a dispus efectuare expertizei contabile să
concretizeze în scris problemele care trebuie să formeze obiectivele expertizei.
Expertul contabil sesizează organul care a dispus efectuare expertizei contabile atunci
când în timpul efectuării expertizei se ivesc situaţii care necesită extinderea obiectivelor fixate
sau pentru a răspunde la anumite întrebări este necesară efectuarea prealabilă a unor expertize
tehnice, grafologice sau de altă natură.

3.7. Stabilirea onorariului, plata onorariului şi decontarea altor cheltuieli cuvenite

expertului

Reglementarea profesională de stabilire a onorariilor experţilor contabili pentru

activitatea desfăşurată este Regulamentul din 12/01/2009 publicat în Monitorul Oficial, Partea
I nr.87 din 13/02/2009 privind stabilirea criteriilor şi modalităţilor pentru determinarea
onorariilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor cuvenite experţilor contabili şi contabililor
autorizaţi, precum şi societăţilor de profil, membri ai Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România.
Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse din oficiu în cursul procesului
penal, conform art. 116, 124 şi 125 din Codul de procedură penală, în cauzele privind
infracţiuni prevăzute în Codul penal sau în legi speciale, prin care a fost prejudiciat avutul
public, vor fi avansate de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului Justiţiei, Ministerului
Public sau Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, după caz, urmând ca sumele să
fie recuperate de la persoanele vinovate la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive.
Onorariile se calculează în funcţie de tarifele orare sau zilnice în vigoare, pentru
fiecare participant la misiune, la nivelul fiecărei firme, fiecărui profesionist. Un profesionist
contabil nu trebuie să propună servicii profesionale pentru onorarii subestimate.
Când se propune un onorariu unui client, profesionistul contabil trebuie să se asigure
că nu este sacrificată calitatea sa şi că se respectă normele organismului internaţional cu
privire la calitate.

17
 Cheltuielile şi diversele rambursări – deplasări de exemplu – se înregistrează distinct.
Perceperea de comisioane sau plata de către un profesionist contabil ca liber profesionist,
este strict interzisă.
Criteriile de care se ţine seama în stabilirea onorariilor sunt:
a. competenţa şi cunoştinţele necesare serviciului prestat;
b. nivelul de formare, instruire şi experienţă a persoanei participante la misiune;
c. timpul afectat (ore, zile);
d. riscurile şi gradul de responsabilitate a misiunii.
Organul judiciar care dispune efectuarea unei expertize contabile şi care numeşte
expertul contabil trebuie să stabilească şi plata acestuia. CECCAR a elaborat Regulamentul
privind disciplina onorariilor, indemnizaţiilor şi criteriile pentru restituirea cheltuielilor
pentru prestaţiile profesionale ale experţilor contabili şi contabililor autorizaţi şi aprobarea
tarifului profesional. Potrivit acestui Tarif profesional, pentru activitatea desfăşurată în
beneficiul unui client, profesionistului contabil i se cuvin compensaţii pentru:
- restituirea cheltuielilor de călătorie şi sejur;
- indemnizaţii;
- onorarii.
Compensaţiile pentru restituirea cheltuielilor şi pentru indemnizaţii sunt cumulate în
fiecare caz, dacă nu se prevede altfel prin Tariful profesional.
În situaţia în care onorariul stabilit nu este îndestulător, expertul contabil este
îndreptăţit să solicite majorarea onorariului pe baza unui decont justificativ al cheltuielilor

Tema nr.4. EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE JUDICIARE

4.1. Metodologia efectuării expertizei judiciare

18
 Procedura efectuării expertizei presupune examinarea materialului documentar,
examinarea unor documente aflate la părţi sau la terţi, analiza explicaţiilor părţilor şi a
martorilor, analiza actelor de control şi de expertiza anterioare, studierea concluziilor
experţilor tehnici, etc.
În vederea întocmirii raportului de expertiză contabilă, expertul contabil trebuie să
studieze materialul documentar adecvat. Studierea materialului documentar adecvat constituie
premisa şi condiţia necesare întocmirii unui raport de expertiză contabilă temeinic
fundamentat, bazat pe documente justificative şi evidenţieri contabile, şi nu pe prezumţii,
declaraţii ale părţilor şi/sau ale martorilor.
Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile are un caracter particular şi se
limitează strict la ceea ce este necesar pentru a răspunde la obiectivele (întrebările, punctele)
fixate expertului contabil de către organul în drept să dispună expertiza contabilă judiciară,
prin Încheiere de şedinţă (în dosarele civile) sau ordonanţă a organului de urmărire şi
cercetare penală (în dosarele penale), sau la obiectivele contractului privind expertiza
extrajudiciară.
Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune: examinarea materialului
documentar aflat la dosarul cauzei; examinarea unor documente, acte, evidenţe aflate la părţi
sau terţi (expertiza la faţa locului); analiza explicaţiilor părţilor şi martorilor; analiza actelor
de control financiar şi expertiza contabilă anterioară în aceiaşi cauză; studierea concluziilor
expertizei tehnice.
Lucrările expertului contabil se menţionează într-un raport de expertiză contabilă care
se înaintează instanţei.
Termenul de depunere a lucrării se fixează de organul care a dispus efectuarea
expertizei.
În funcţie de situaţia constatată cu ocazia expertizei contabile, expertul întocmeşte
actele:
-raportul de expertiză contabilă;
-decontul de cheltuieli privind costul expertizei;
-nota de deficienţe;
-răspunsuri în scris la observaţiile şi obiecţiunile formulate de părţi;
-suplimentul de expertiză;
-proces verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile.

Decontul de cheltuieli - documentul pe baza căruia îşi încasează expertul, onorariul.

Procesul verbal - când documentele societăţii nu sunt puse la dispoziţie de agentul
economic.

4.2. Documentele care se pot încadra ca „material documentar” în cazul unei expertize
judiciare

19
 Orientativ, materialul documentar într-o expertiză contabilă judiciară se compune din:
-Dosarul cauzei, aflat la instanţa de judecată care a dispus proba cu expertiza contabilă;
-Documentele justificative şi registrele de contabilitate aflate în păstrarea părţilor implicate în
proces;
-Procesele verbale întocmite de organele de control abilitate;
-Particularizat, in cazul expertizelor contabile dispuse in dosarele penale, expertul contabil are
dreptul sa ia cunostinta despre continutul dosarului penal numai cu incuviintarea organului de
cercetare si urmarire penala(politie, parchet) sau a instantei de judecată;
- Explicatiile date de catre parti (chiar in scris) nu constituie material documentar. Expertul
contabil trebuie sa aibe in vedere explicatiile partilor, dar trebuie sa le analizeze in raport cu
actele justificative si contabile expertizate, mentionand in raportul de expertiza contabila
concordanta sau neconcordanta dintre explicatiile partilor si actele examinate.In cazul
expertizelor contabile dispuse in dosarele penale, partile implicate pot da explicatiile necesare
numai cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta
de judecata.
Materialul documentar examinat de expertul contabil nu poate fi ridicat de catre acesta
de la partile care il au in pastrare.

4.3. Conţinutul raportului de expertiză contabilă

În finalul cercetărilor, expertul contabil întocmeşte raportul de expertiză contabilă.

Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte un nivel
calitativ ridicat, să contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective.
& Raportul de expertiză contabilă judiciară conţine de regulă trei capitole:
Capitolul I. Partea introductivă trebuie să cuprindă cel puţin următoarele paragrafe:
 identificarea expertului numit să efectueze expertiza contabilă judiciară – nume,
prenume, domiciliu, număr carnet, poziţia din Tabloul Corpului;
 identificarea organului care a dispus efectuarea expertizei: numărul si data
încheierii de şedinţă (în cazul dosarelor civile) sau al Ordonanţei de numire (in
cauzele penale), identificarea părţilor din proces si a calităţii procesuale a lor
(reclamant, pârât, inculpat) iar in cazul expertizelor contabile extrajudiciare in
acest paragraf se identifică clientul cu adresa, domiciliu, număr contract;
 identificarea împrejurărilor in care a luat naştere litigiul in care s-a dispus ca
mijloc de probă expertiza contabilă (procesele civile si penale) sau a condiţiilor in
care a fost contractată expertiza contabilă;
 enumerarea obiectivelor expertizei contabile; în cazul celor judiciare aceste
obiective se preiau ad literam din încheierea de şedinţă iar in cazul celor
extrajudiciare formularea se preia din contract;
 identificarea perioadei si a locului in care s-a efectuat expertiza contabilă;
 nominalizarea materialului documentar care are legătură cu obiectivele expertizei;
 menţionarea datei de depunere a raportului de expertiză contabilă, dacă s-au
solicitat alte termene decât cel stabilit de instanţă si dacă in cauză au mai fost
efectuate alte expertize contabile;

20
  precizarea onorariului provizoriu stabilit de instanţa de judecată si dacă in acelaş
dosar au mai fost efectuate si alte expertize contabile judiciare, cu indicarea
numelui expertului/experţilor;
 dacă părţile care au participat la expertiză au dat explicaţii în cursul expertizei.
În acest capitol sunt identificate următoarele: datele de identificare ale expertului
contabil - experţii trebuie să se autoidentifice prin nume, prenume, domiciliul stabil, numărul
carnetului de expert contabil şi poziţia în Tabloul Corpului -, organul care a dispus efectuarea
expertizei - denumirea şi data actului de numire al expertului, numărul dosarului şi părţile
implicate în proces, precum şi calitatea procesuală a părţilor -, circumstanţele care au
determinat litigiul în cauza - acestea rezultă, de regulă, din acţiunea civilă şi/sau plângerea
penală; se menţionează obiectul dosarului judiciar şi partea care a solicitat proba cu expertiză
contabilă judiciară admisă de organul judecătoresc -, obiectivele (întrebările) expertizei - în
redactarea acestui paragraf, rolul expertului este pasiv, acesta nefiind abilitat să schimbe
formularea obiectivelor organului juridic care a dispus expertiza -, materialul documentar
folosit - materialul documentar de bază rezultat din obiectul dosarului judiciar în care s-a
dispus expertiza şi din ansamblul obiectivelor fixate expertizei contabile judiciare -, perioada
de editare a raportului de expertiză şi data stabilită pentru depunerea raportului - data
depunerii trebuie să fie cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.
Capitolul II. Desfăşurarea expertizei contabile cuprinde:
 descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei contabile;
 obiecţiile sau explicaţiile părţilor;
 analiza obiecţiilor ori explicaţiilor părţilor în lumina celor constatate de expertul
contabil.
Sunt redate în paragrafe distincte obiectivele expertizei, explicitarea modului de
soluţionare - prin specificarea materialului documentar analitic expertizat pe care se
fundamentează concluzia - şi răspunsul dat de expertul contabil pentru fiecare obiectiv, acesta
trebuie să fie clar, concis şi fără ambiguităţi la obiectivul stabilit.
Capitolul II Desfăşurarea expertizei contabile trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
paragrafe:
- Fiecare obiectiv (întrebare) al expertizei, cu descrierea amănunţită a operaţiilor
efectuate de expertul contabil cu privire la structura materialului documentar, a actelor şi
faptelor analizate, a surselor de informaţii utilizate;
- Fiecare paragraf trebuie să se încheie cu concluzia (răspunsul) expertului contabil la
obiectivul (întrebarea) formulată, care trebuie să fie precis, concis, fără ambiguităţi redactat
într-o manieră analitică, ordonată şi sistematizată şi fără aprecieri ale expertului asupra
calităţii documentelor justificative. Este de menţionat că expertul analizează evenimente şi
tranzacţii şi nu încadrarea juridică a acestora. În cazuri deosebite, în care expertul contabil, în
executarea misiunii sale, se confruntă cu acte şi documente care nu întrunesc condiţiile legale,
care exprimă situaţii nereale sau care sunt suspecte, el nu trebuie să le ia în considerare în
stabilirea concluziilor sale la obiectivele expertizei contabile, dar trebuie să menţioneze
aceasta în raportul de expertiză contabilă. În fiecare astfel de paragraf trebuie prezentat
ansamblul calculelor şi interpretarea rezultatelor acestora. Dar dacă aceste prezentări ar
îngreuna înţelegerea expunerii de către beneficiarul raportului de expertiză contabilă, este
recomandabil ca ansamblul calculelor să se facă în anexe la raportul de expertiză contabilă, iar
în textul expertizei contabile să se prezinte doar rezultatele calculelor şi interpretarea acestora.

21
- Daca raportul de expertiză este întocmit de mai mulţi experţi care au opinii diferite, într-un
paragraf al capitolului II fiecare expert trebuie să-şi motiveze detaliat şi documentat opinia pe
care o susţine.
Pentru fiecare constatare se menţionează materialul documentar pe care se sprijină şi
dispoziţiile legale în limita cărora a fost făcută constatarea, cu indicarea textelor
corespunzătoare.
Examinarea problemelor se face în raport cu materialul documentar şi dispoziţiile
legale avute în vedere de organele care au stabilit anterior un prejudiciu (de exemplu, organele
de control), motivându-se documentat şi legal deosebirile de opinii ale expertului contabil faţă
de cele ale organului de control. Actele dubioase, fictive sau suspecte nu se iau în considerare
de către expert la calcularea prejudiciului, dar se menţionează în raportul de expertiză
contabilă. Constatările consemnate în raportul de expertiză contabilă se redactează în aşa fel
încât, din coroborarea cu actele anterioare prin care s-a constatat prejudiciul, să se obţină
concluzii în conformitate cu faptele şi dispoziţiile normative.
În raportul de expertiză contabilă se menţionează şi eventualele documente noi
utilizate de expert, care n-au fost avute în vedere de către organul care a stabilit iniţial
prejudiciul.
Capitolul III. Concluzii
În acest capitol se înscriu răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului contabil
asupra obiectului expertizei. Răspunsurile la obiective se formulează clar, concis şi precis.
Capitolul trebuie să conţină câte un paragraf distinct cu concluzia (răspunsul) la
fiecare obiectiv (întrebare) al (a) expertizei contabile preluat(ă) în maniera în care a fost
formulat(ă) în Capitolul II Desfăşurarea expertizei contabile.
În conformitate cu examinările materialului documentar menţionat în introducerea şi
cuprinsul prezentului raport de expertiză contabilă, formulăm următoarele concluzii
(răspunsuri) la obiectivele (întrebările) fixate acesteia:
La obiectivul nr. 1 __________________________________
La obiectivul nr. 2 __________________________________
La obiectivul nr. n __________________________________
(Se vor relua răspunsurile din Capitolul II Desfăşurarea expertizei contabile)
În unele situaţii raportul poate să cuprindă şi Capitolul IV Consideraţiile personale ale
expertului contabil.
Acest capitol cuprinde consideraţii sau precizări suplimentare vis a vis de obiectivele
fixate expertizei, cu precizarea că acest paragraf poate fi introdus numai dacă expertul
contabil consideră ca i-ar fi util organului judiciar. Acest paragraf trebuie uzitat cu precauţie
deoarece simpla lui existenţă într-un raport de expertiză judiciară vine în contradicţie cu
principiul deontologic privind secretul profesional şi confidenţialitatea în misiunile privind
expertizele. Practic, expertul relevă mai mult decât i se cere, fapt pentru care se recomandă a
fi evitat acest capitol final.
& Alte aspecte privind întocmirea raportului de expertiză contabilă
Atunci când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de
expertiză contabilă care implică o prezentare mai detaliată se întocmesc anexe.
Anexele trebuie să fie corecte şi corelate cu datele din raport.
Raportul de expertiză contabilă se semnează de expertul contabil pe fiecare filă,
inclusiv pe anexe. Orice modificare de cifre este autentificată de expert prin semnătura sa.

22
 În situaţia în care expertiza contabilă se efectuează de mai mulţi experţi (inclusiv cei
recomandaţi de părţi), se întocmeşte un singur raport de expertiză.
Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate se consemnează în cuprinsul raportului
sau într-o anexă. Dacă între experţi este dezacord total, fiecare expert contabil întocmeşte
raport de expertiză separat.
Experţii contabili şi experţii tehnici numiţi în aceeaşi cauză se pot consulta reciproc,
dar redactează rapoarte de expertiză separate, deoarece întocmirea unui raport comun
presupune asumarea răspunderii pentru toate concluziile raportului, adică şi cele din afara
specialităţii.
În raportul de expertiză contabilă este obligatorie menţionarea privind efectuarea sau
nu de alte expertize contabile în aceeaşi cauză, deoarece dacă s-au mai efectuat expertize
contabile în aceeaşi cauză, cu obiective (întrebări) similare şi/sau corelative, atunci expertul
contabil trebuie să-şi motiveze concluziile (răspunsurile) şi vizavi de concluziile expertizelor
contabile anterioare. Mai mult dacă concluziile expertizelor contabile consecutive sunt diferite
şi/sau contradictorii, în spiritul colegialităţii şi al respectului reciproc, este recomandabil ca
experţii contabili implicaţi să se întâlnească pentru a discuta concluziile la care au ajuns.
Aceasta deoarece expertizarea profesională a aceluiaşi material documentar ar trebui să
conducă la concluzii relativ similare, eventual doar nuanţate.
Dacă în aceeaşi cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă care ajunge la concluzii
diferite faţă de prima din cauza utilizării altor criterii si metode de investigaţie, organul în
drept care le-a dispus are posibilitatea de a se opri la aceea pe care o consideră mai
fundamentată sub aspect ştiinţific, respectiv de mai bună calitate. Nici expertizele contabile
extrajudiciare nu trebuie să facă rabat din punct de vedere al calităţii. Independenţa si
competenţa profesională a expertului contabil trebuie să asigure o documentare si o
fundamentare ştiinţifică si expertizelor contabile extrajudiciare.
În raportul de expertiză contabilă, prezentarea materialului trebuie să fie completă, să
răspundă la toate întrebările puse, iar concluziile să fie suficient motivate, pentru ca instanţa
să fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii.
Concluziile expertizei contabile constituie numai elemente de convingere, lăsate la
libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe. Indiferent dacă foloseşte sau nu
concluziile expertizei contabile instanţa are obligaţia să motiveze poziţia sa.
& Anexele raportului de expertiză contabilă
Anexele raportului de expertiză contabilă, indiferent de tipul acestuia (obişnuit, cu
observaţii sau cu imposibilitatea efectuării expertizei contabile), fac parte integrantă din
raportul de expertiză contabilă şi se întocmesc de către experţii contabili cu scopul de a detalia
o constatare cuprinsă în raportul de expertiză contabilă. Prin întocmirea acestora se
degrevează conţinutul raportului de expertiză contabilă de prezentări ample, cifre multiple sau
alte elemente de natură similară.
Anexele la raportul de expertiză contabilă trebuie întocmite atunci şi numai atunci
când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de expertiză contabilă.
Nu pot constitui anexe la raportul de expertiză contabilă documentele justificative sau
registrele contabile originale sau reproduse prin tehnici de multiplicare.
Anexele raportului de expertiză contabilă sunt un produs al muncii experţilor
contabili.
& Condiţiile de redactare a raportului de expertiză contabilă

23
 În redactarea raportului de expertiză contabilă este necesar să se asigure:
 redactarea corectă şi clară a problemelor date spre rezolvare expertului;
 analiza cu competenţă a tuturor întrebărilor formulate de organul care a dispus
efectuarea expertizei contabile, a materialului documentar pus la dispoziţia expertului;
 argumentarea constatărilor expertului pe bază de documente legale;
 întemeierea analizei efectuate de expert pe materialele ce i-au fost puse la dispoziţie şi
nu pe presupuneri, asimilări sau aprecieri care nu au la bază documente legale şi date
reale din contabilitate;
 corelarea datelor documentare cu alte elemente ce influenţează situaţia analizată;
 neluarea în considerare a actelor nevalabile prezentate de părţi direct expertului
contabil, ocolindu-se organul care a dispus efectuarea expertizei;
 necomiterea de către expertul contabil a unor imixtiuni în atribuţiile organului judiciar;
 aplicarea în mod corespunzător a actelor normative;
 folosirea concluziilor expertizei tehnice, în cazul în care s-a dispus în cauza respectivă
efectuarea unei astfel de expertize;
 prezentarea cauzelor diferenţelor stabilite faţă de rapoartele de expertiză anterioare sau
actele de control în situaţia în care s-au mai efectuat expertize contabile sau control în
aceeaşi cauză;
 concordanţa deplină între constatările făcute şi concluziile raportului de expertiză
contabilă;
 stabilirea precisă a valorii prejudiciului;
 contribuţia efectivă a concluziilor expertului contabil la elucidarea obiectivelor supuse
expertizei.
& Formele de completare a expertizei contabile sunt:
4 Explicaţiile verbale:
– desluşiri orale pe care expertul contabil le prezintă organului care a dispus efectuarea
expertizei, în faţa căruia este chemat;
– reprezintă o audiere a expertului contabil care, în calitate de specialist, prezintă
organului judiciar concluzii asupra cazului supus cercetării.
4 Lămuriri suplimentare în scris
Această formă de completare a raportului de expertiză contabilă se dispune atunci
când sunt necesare clarificări contabile care, implicând unele examinări în plus, nu pot fi
efectuate printr-un simplu dialog oral al organului care a dispus efectuarea expertizei cu
expertul contabil.
4 Suplimentul de expertiză contabilă
Se dispune de organul de urmărire penală sau instanţă de judecată când constată, la
cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, şi anume:
– concluziile raportului de expertiză contabilă nu satisfac integral cerinţele organului
juridic;
– nu s-a răspuns la toate întrebările;
– sunt întrebări care n-au fost suficient clarificate;
– concluzia la o întrebare este în contradicţie cu materialul probator pus la dispoziţia
expertului;
– pe parcursul soluţionării cauzei au apărut noi obiective – obiecţiuni;

24
 – s-au omis, de către organul beneficiar al expertizei, întrebări cu importanţă pentru
clarificarea justă a cauzei.
Poate fi efectuat de acelaşi expert sau de altul.
Are caracterul unei Expertize în continuare, limitată însă la obiectivele adăugate sau
neclarificate. Se redactează separat, ca o lucrare de sine stătătoare şi nu ca o continuare a
raportului de expertiză, dar urmează aceleaşi reguli ca raportul iniţial.
Organul beneficiar poate dispune din oficiu completarea raportului de expertiză
contabilă, pentru stabilirea adevărului, peste voinţa părţilor, în scopul evidenţierii tuturor
împrejurărilor esenţiale ale cauzei. Această completare din oficiu contribuie la prevenirea
oricărei erori în cunoaşterea, dovedirea şi caracterizarea situaţiilor constante. În acest fel se
stabileşte relaţia exactă între concluzii şi realitatea obiectivă. Pentru părţi, completarea
expertizei contabile constituie o garanţie procesuală pentru aflarea adevărului.
Formele de completare sunt adaosuri la lucrarea de bază, fac parte integrantă din
raportul de expertiză contabilă şi au putere de expertiză.
În cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu
privire la exactitatea raportului de expertiză contabilă, dispune efectuarea unei noi expertize
contabile, de către alt expert contabil.

4.4. Actele de expertiză contabilă judiciară – conţinut şi valorificare

Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte un

nivel calitativ ridicat, deoarece contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective. În vederea
asigurării nivelului său calitativ ridicat, raportul de expertiză contabilă nu este considerat
satisfăcător din oficiu, ci este supus în prealabil unei exigente aprecieri critice.
Expertiza contabila judiciara nu are forta probanta absoluta, ponderea ei in rezolvarea
cauzei fiind egala cu orice alt mijloc de proba, deci eficienta ei ca mijloc de proba este
determinata de contributia sa la solutionarea cauzei.
În sistemul de neierarhizare a probelor, expertiza contabilă nu este acceptată ca
superioară altor probe. Caracterul ştiinţific şi aportul expertizei contabile la rezolvarea cauzei,
rezultă după analiza amănunţită a întregului material din dosar.
În consecinţă, eficienţa raportului de expertiză contabilă, ca mijloc de probă cu
fundamentare ştiinţifică, depus la dosarul cauzei, este determinată de contribuţia sa la
soluţionarea cauzei.
Capacitatea de a evalua plenar concluziile raportului de expertiză contabilă revine
organului care a dispus efectuarea expertizei, deoarece aceasta răspunde de hotărârea ce se
pronunţă pe baza probelor.
Valorificarea expertizei contabile în activitatea judiciară presupune însuşirea
concluziilor acesteia de către organul beneficiar. Sunt, însă, cazuri în care, după examinarea
de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, care a dispus efectuarea
expertizei contabile, a raportului de expertiză contabilă, se ajunge la concluzia că acesta este
necorespunzător.
În asemenea situaţii, organul care a dispus efectuarea expertizei poate dispune, la
cererea părţilor sau din oficiu, măsuri de refacere sau completare a expertizei contabile.

25
Tema nr.5. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN PROCESUL CIVIL

În cazul procesului civil, expertiza contabilă este solicitată să exprime punctual de

vedere privind stabilirea drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a
hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege.
Părţile în procesul civil sunt persoana interesată în apărarea dreptului său subiectiv nesocotit
sau încălcat şi persoana care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv.
Expertiza în materie civilă şi comercială se reglementează de Codul de procedură
penală şi diferitele legi specifice, de exemplu, expertiza contabilă.
Expertiza contabilă este necesară şi poate fi dispusă de instanţă în situaţiile în care
lămurirea faptelor, ce formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite
împrejurări invocată de părţi şi acele fapte încalcă cunoştinţa din domeniul financiar-contabil.
Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în litigiile cu caracter civil
care dau prilejul efectuării expertizei contabile şi anume: asociaţiuni între societăţi; operaţii cu
imobile; cumpărări-vânzări cu caracter civil; operaţiuni de mandat; contracte de serviciu;
partaje.
Expertiza contabilă în procesul civil se efectuează de expertul contabil care este un
consultant, nu se substituie judecătorului, nu se confundă cu judecătorul, nu este martor.
În procesele civile, expertiza poate fi efectuată în instanţă şi în afara instanţei.

5.1. Consideraţii generale privind procesul civil

Procesul civil este activitatea desfăşurată de instanţă, părţile aflate în litigiu, organul
de cercetare şi alte organe sau persoane care participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile
precum şi raporturile dintre aceşti participanţi în vederea realizării sau stabilirii drepturilor ori
intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau altor titluri
executorii conform procedurii stabilită de lege.
Procesele privind drepturile juridice civile, comerciale, de muncă, administrative şi de
altă natură civilă se judecă de către instanţă.
Aflarea adevărului presupune că toate pricinile ce se judecă să fie stabilite aşa cum s-
au petrecut în realitatea lor şi în acest sens judecătorii sunt datori să stăruie prin toate
mijloacele legale pentru a descoperii adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea
faptelor, iar probele să fie apreciate de judecător potrivit convingerii sale intime.
În categoria probelor administrate în procesele civile se include şi expertiza contabilă.
Pentru declanşarea unui proces civil este necesară introducerea unei acţiuni civile.
Acţiunea civilă este mijlocul legal prin care o persoană cere instanţei judecătoreşti
recunoaşterea sau realizarea dreptului său prin încetarea piedicilor puse în exercitarea sa de o
altă persoană sau printr-o despăgubire corespunzătoare.
Acţiunea civilă presupune trei elemente:
- părţile
- obiectul
- cauza acţiunii civile
PĂRŢILE în acţiunile civile sunt:
a. persoana interesată în apărarea dreptului său obiectiv nesocotit sau
încălcat de către o altă persoană;
b. persoana care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv;
26
 c. terţe persoane.
OBIECTUL acţiunii civile constă în ceea ce se cere prin acţiunea introdusă respectiv
pretenţia reclamantului: plata unei sume de bani, constatarea unui drept , protejarea unui
interes.
CAUZA acţiunii civile este:
- temeiul juridic al cererii respectiv fundamentul legal al dreptului pe care
una din părţile îl invocă împotriva celeilalte părţi (temeiul de drept)
- neînţelegerea sau conflictul care există între reclamant şi pârât cu privire la
temeiul dreptului subiectiv (temeiul de fapt sau motivele)
- scopul către care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără
Cauza acţiunii civile trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume:
- să existe;
- să fie reală;
- să fie licită;
- să fie morală.

5.2. Actele procesului civil

a. actele părţilor aflate în litigiu:

- cererea de chemare în judecată formulată de reclamant
- întâmpinarea formulată de pârât
- cererea reconvenţională formulată de pârât când şi acesta vine cu
pretenţii împotriva hotărârii judecătoreşti
b. actele instanţei de judecată:
- încheierile de şedinţă
- hotărârea judecătorească
- dispoziţia de comunicare a hotărârii judecătoreşti
- dispoziţia de punere în executare a hotărârii judecătoreşti.
c. actele altor participanţi la proces:
- raportul de expertiză întocmit de expert
- depoziţia de martor
d. actele organelor auxiliare justiţiei:
- dovezile de comunicare a actelor de procedură
- procesele verbale de luare la cunoştinţă a măsurilor asiguratoare
e. actele de executare ale executorilor judecătoreşti.
În funcţie de natura lor actele pot fi:
- judiciare care se îndeplinesc în faţa instanţei aşa cum sunt:
 interogatoriul părţilor
 depoziţiile martorilor
 pronunţarea hotărârii judecătoreşti
- extrajudiciare care se îndeplinesc în cadrul procesului civil dar în afara
instanţei cum este cazul:
 expertizelor;
 somaţiilor;
 actelor de executare silită.

27
5.3. Măsurile asiguratorii

Prin măsurile asiguratorii instanţa urmăreşte prevenirea dispariţiei sau degradării

bunului în legătură cu care s-a născut litigiu, iar atunci când în discuţie sunt acţiunile
personale, diminuarea activului patrimonial.
Măsurile asiguratorii sunt:
- sechestru judiciar;
- sechestrul asigurator;
- poprirea asiguratorie.
Sechestru judiciar constă în indisponibilizarea bunului şi numirea de către instanţă a
unei persoane căreia i se încredinţează pe timpul cât durează procesul, bunul în litigiu spre
păstrare şi conservare.
Sechestrul judiciar se aplică asupra unui bun anume determinat şi care face obiectul
litigiului între părţi.
Sechestru asigurator constă în indisponibilizarea unor cantităţi de bunuri mobile ale
pârâtului, bunuri ce urmează să fie executate silit pentru realizarea creanţei reclamantului
(creditorului) în situaţia în care acesta câştigă procesul iar pârâtul devenit debitor nu-şi
exercită obligaţia de bună voie. bunurile asupra cărora se instituie sechestrul asigurator fac
parte din patrimoniu pârâtului dar nu formează obiect al litigiului.
Poprirea asiguratorie costă în indisponibilizarea prin hotărârea instanţei a sumelor de
bani sau a altor titluri de credit pe care debitorul le are de primit de la un terţ care îi este
datornic pentru ca ulterior în baza titlului executoriu obţinut creditorul să-şi îndestuleze
creanţa din această sumă prin validarea popririi.
Cauza judiciară şi dezbaterile orale în timpul procesului civil de la pornire până la
definitiva rezolvare se materializează în încheieri de şedinţe.
Încheierea de şedinţă nu este altceva decât un proces verbal al celor petrecute în
şedinţă, constituind o oglindă scrisă a dezbaterilor orale care permite să se urmărească
evoluţia procesului şi soluţionarea sa.

28
Tema nr.6. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

Efectuarea expertizei contabilă este necesară şi poate fi dispusă de instanţă conform

prevederilor art.201 Cod de procedură civilă, în situaţia în care în lămurirea faptelor ce
formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite împrejurări invocate de părţi şi
acele fapte sunt necesare cunoştinţe din domeniul financiar contabilitate.
Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în diverse litigii cu
caracter civil aşa cum ar fi: asocieri în participaţie dintre societăţile comerciale şi dintre
societăţi şi persoane fizice, operaţiuni de vânzare – cumpărare cu imobile (tranzacţii
imobiliare), operaţiuni de mandat, contracte de servicii, partaje etc.
Expertiza în materie comercială se efectuează într-o gamă largă de litigii de această
natură care pot fi grupate astfel:
1. litigii între comercianţi sau între comerciant şi un particular privind operaţiuni
comerciale.
2. litigii în materie de societăţi comerciale.
- stabilirea părţii din profit ce se cuvine unui acţionar, asociat sau manager
- răspunderea civilă a managerului faţă de asociaţi, terţi sau stat pentru faptele
sale.
- gestiunea patrimonială frauduloasă a societăţii dacă sunt bănuieli fondate pe
grave neregularităţi.
3. litigii în materia asigurărilor. În acest domeniu expertiza se efectuează pentru a
stabili valoarea bunurilor asigurate la data producerii unei calamităţi. Se pot face
expertize şi în situaţia când există suspiciuni că asiguratul a avut un interes direct
să provoace un eveniment extraordinar aşa cum este cazul incendiilor sau să
participe la înscenarea unui furt.
4. litigii în materie de moratorii şi de concordat juridic
Moratoriu:
a) amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor acordată acestuia
de către instanţa de judecată înainte sau după declararea lui în stare de faliment.
b) amânare cu caracter general a plăţii unei datorii acordată de lege pe o anumită
perioadă în care există împrejurări speciale, aşa cum ar fi: război, calamităţi naturale, crize
economice etc.
Concordat: convenţie încheiată de un comerciant cu creditorii săi prin care acesta
obţine o reducere a datoriei sau o amânare a plăţii.
În aceste litigii expertiza este necesară pentru a se stabili cauzele încetării plăţilor şi dacă
activul depăşeşte valoarea pasivului (averea materială este mai mare decât datoriile) prin
verificarea registrelor şi a bilanţului contabil.
5. litigii în caz de faliment. În cazul societăţilor intrate în incapacitate de plată,
expertiza poate fi dispusă pentru a stabili situaţia materială a falitului prin
inventarierea şi evaluarea bunurilor din avere.
Expertiza contabilă în litigiile civile şi comerciale se efectuează urmare:
- propunerii de către părţile aflate în litigiu şi în aceste situaţii instanţa trebuie să
o admită.
- dispunerii din oficiu de către instanţă după punerea în discuţia prealabilă a
părţilor.

29
6.1. Numirea expertului contabil pentru efectuarea expertizelor contabile într-un proces
civil sau comercial

În efectuarea expertizei contabile, expertul contabil este în postura de consultant care

ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate ale procesului (civil sau
comercial). Atunci când pentru lămurirea unor împrejurări instanţa are nevoie de părerea unor
persoane care au cunoştinţe în domeniul financiar contabil numeşte unul sau trei experţi
contabili cărora le stabileşte punctele nelămurite la care trebuie să se pronunţe (obiectivele).
În realizarea expertizei contabile şi întocmirea raportului trebuie avute în vedere
următoarele considerente privind poziţia expertului contabil şi anume:
1. expertul contabil nu se substituie judecătorului. Atunci când instanţa este pusă în
faţa unor probleme pe care nu le poate rezolva singură (nu se poate cere
judecătorului să aibă o instrucţie universală) în vederea înlesnirii descoperirii
adevărului poate recurge la ajutorul experţilor. Judecătorul recurge la cunoştinţele
de specialitate ale expertului contabil, dar aceasta nu înseamnă că expertul se
substituie judecătorului, care la rândul său are dreptul la liberă apreciere a
administrării probei cu expertiza contabilă pentru a-şi forma convingerea intimă
asupra adevărului în cauza ce se judecă.
2. expertul contabil nu se confundă cu judecătorul. Expertul examinează materialele
în baza dispoziţiei judecătorului, iar concluziile sale ca mijloc de probă se supun
aprecierii şi verificării de către judecător întocmai ca celelalte probe administrate
în proces.
3. expertul nu este martor. Martorul relatează instanţei fapte percepute şi cunoscute
personal, expertul cunoaşte faptele procesului şi instanţa îi cere părerea din punct
de vedere al cunoştinţelor sale de specialitate în domeniul financiar – contabil.
Expertul se numeşte direct de instanţa de judecată afară de cazul în care părţile se
învoiesc în şedinţa de judecată asupra persoanei expertului. În lipsa unei astfel de învoieli
expertul se numeşte de către instanţă dintre persoanele nepropuse de părţi prin tragere la sorţi.
Expertiza contabilă poate fi efectuată numai de către experţii contabili care au această
calitate dobândită conform prevederilor legale.
În funcţie de etapele procesului civil sau penal şi de calitatea lucrărilor de expertiză
desemnarea expertului contabil se face astfel:
a) este numit de instanţă din oficiu sau la cererea părţilor în cazul expertizei
dispuse pentru prima dată în litigiu respectiv.
b) este numit pentru a face o expertiză contradictorie (contraexpertiză) atunci
când instanţa nu este lămurită asupra adevărului de către prima expertiză ce
urmează a se efectua de regulă de 3 experţi. Contraexpertiza poate fi efectuată
şi la cerere motivată a părţii nemulţumite de conţinutul primului raport de
expertiză contabilă. (art.105 Cod procedură civilă)
c) este numit să efectueze un supliment de expertiză, suplimentul de expertiză se
efectuează de acelaşi expert care a participat la expertiza propriu zisă. (prima
expertiză sau contraexpertiza) dar care urmăreşte obiective suplimentare la
cererea instanţei (altele decât cele din raportul iniţial).

30
6.2. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil într-un proces civil sau comercial

În situaţia în care există posibilitatea ca expertul contabil să nu fie obiectiv cu ocazia

efectuării expertizei contabile, acesta trebuie să se abţină de la efectuarea expertizei, în caz
contrar poate fi recuzat sau se poate constata nulitatea raportului de expertiză.
Împrejurările care duc la abţinerea în efectuarea expertizei contabile se comunică
preşedintelui instanţei sau altui beneficiar al expertizei (parchet, organe de cercetare, poliţie)
pentru a se analiza temeinicia acestora.
Recuzarea este dreptul pe care-l au părţile din proces de a cere în cazurile stabilite de
lege, ca expertul contabil să se retragă de la efectuarea expertizei contabile.
Cazurile de abţinere sau de recuzare după caz a expertului contabil se întâlnesc în
următoarele situaţii:
- Când expertul contabil, soţul sau soţia, ascendenţii ori descendenţii lor au un
interes în judecarea cauzei sau este soţ, rudă sau afin până la gradul IV inclusiv
cu una din părţi;
- Între expertul contabil şi una din părţi a existat o judecată penală în ultimii 5 ani
dinaintea recuzării;
- Este tutore, curator sau consilier al unei părţi, pentru care primeşte o
remuneraţie. (curator = persoană care administrează bunurile şi apără interesele
altei persoane care deşi are capacitate civilă nu-şi poate exercita drepturile sau
executa obligaţiile din cauza bătrâneţii, infirmităţii fizice sau a altor boli).
- Şi-a spus părerea cu privire la cauza ce se judecă
- A primit de la una din părţi daruri sau făgădueli de daruri ori alte îndatorări
- Există vrăjmăşie între expertul contabil, soţul sau una din rudele sale până la
gradul al IV- lea de rudenie inclusiv, şi una din părţi, soţie sau rudele acesteia,
până la gradul al III –lea inclusiv.
Recuzarea expertului contabil poate fi cerută în 5 zile de la numirea sa când se
cunoaşte deja momentul sau de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
Cererea de recuzare adresată instanţei sau altui beneficiar al expertizei şi soluţionarea
în şedinţa publică (în cazul instanţei) cu citare obligatorie a părţilor şi a expertului contabil
recuzat.

31
Tema nr.7. EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE ÎN PROCESELE CIVILE

Obiectivele expertizei contabile şi întrebările formulate clar şi exact la care trebuie să

răspundă expertul se stabilesc de instanţă prin încheiere de şedinţă.
Expertiza se poate efectua:
- În instanţa, dacă problemele asupra cărora urmează să se pronunţe expertul
contabil pot fi lămurite prin simpla expunere a părerii expertului, în această
situaţie expertul contabil este ascultat de instanţă în şedinţă publică iar părerea
lui este consemnată de grefier într-un proces verbal (note de şedinţă)
- În afara instanţei, în cazul în care pentru efectuarea expertizei contabile sunt
necesare verificări şi analize de documente, măsurători, confruntări, declaraţii;
Procedural, fără a fi limitative, efectuarea expertizei contabile presupune realizarea
următoarelor activităţi:
1. Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei
2. Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au
legătură cu cauza, prin expertiză la faţa locului;
3. Analiza explicaţiilor părţilor
4. Analiza actelor de control financiar şi de expertiză contabilă efectuate anterior
în aceeaşi cauză;
5. Studierea concluziilor expertizelor tehnice, acolo unde este cazul.

1. Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei:

Se face la sediul instanţei de judecată sau al altui beneficiar al expertizei. Dacă
materialul aflat în dosar este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile, expertul
contabil solicită motivat organului beneficiar, completarea acestuia.
În cazul proceselor civile, completarea dosarului se impune în situaţiile în care lipsesc
înscrisurile ce trebuie supuse expertizării.

2. Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au
legătură cu cauza, prin expertiză la faţa locului:
Se efectuează atunci când expertul contabil apreciază că pentru a răspunde
obiectivelor ce i s-au dat spre rezolvare nu îi sunt suficiente documentele existente la dosarul
cauzei, şi în acest caz este necesară extinderea cercetării şi asupra altor acte, evidenţe tehnic –
operative şi contabile care se află la părţile în litigiu.
Pentru expertiza la faţa locului expertul contabil are obligaţia să anunţe părţile prin
citare despre data, locul şi când începe şi se termină lucrările la sediul acestora.
Citarea (anunţarea) de către expertul contabil a părţilor despre data şi locul efectuării
expertizei contabile sau cercetării documentelor este necesară în toate cazurile în care se
cercetează şi alte documente la sediul uneia din părţi sau la terţe persoane care au legătură cu
litigiu.
Expertiza contabilă este valabilă dacă părţile au fost citate cu scrisoare recomandată,
dar acestea nu s-au prezentat la data, locul şi ora comunicate.
Expertiza contabilă făcută fără citarea părţilor poate intra sub incidenţa nulităţii,
nulitatea decurgând din necitare, poate fi invocată de oricare din părţi la primul termen după
depunerea raportului de expertiză contabilă.

32
 Anularea raportului presupune refacerea expertizei contabile cu respectarea procedurii
de citare a părţilor. Nu este necesară citarea părţilor când se face un supliment de expertiză
contabilă bazat pe documente din dosarul cauzei existent la instanţă.
Oricare ar fi natura unei expertize contabile respectiv amiabilă sau judiciară în materie
civilă, lucrările tehnice referitoare la verificarea registrelor şi actelor justificative sunt
aceleaşi. În orice verificare care i se încredinţează, în primul rând expertul contabil trebuie să
analizeze organizarea şi conducerea contabilităţii pe care este însărcinat să o examineze şi să s
asigure de sinceritatea acesteia.

3. Analiza explicaţiilor părţilor.

Această operaţiune se realizează în funcţie de datele epuizate şi are menirea de a
stabili concordanţa sau neconcordanţa dintre explicaţii şi aceste date.
Cu ocazia efectuării expertizei părţile au obligaţia să dea expertului orice lămurire în
legătură cu obiectivele lucrării, împiedicarea expertului contabil de a efectua lucrările
necesare ordonate de instanţă, nu poate fi înlăturat decât prin mijloace procedurale, aşa cum ar
fi:
- Obligarea părţii la despăgubiri pentru împiedicarea lucrărilor;
- Dispunerea prin încheiere executorie ca părţile să permită accesul
expertului contabil şi să-i dea tot sprijinul precum şi solicitarea concursului
autorităţilor publice locale, poliţie, procuratură în cazuri deosebite.

4. Analiza actelor de control şi de expertiză contabilă efectuate anterior în

această cauză.
Pentru asigurarea calităţii expertizei contabile, expertul contabil trebuie să analizeze şi
conţinutul actelor de control şi a eventualei expertize contabile anterioare în aceeaşi cauză
pentru a se convinge dacă au fost respectate toate normele legale, dacă au fost efectuate
concret calculele şi dacă au fost delimitate just perioadele de gestiune şi răspunderile
persoanelor implicate în cauză.
Expertul contabil prezintă comparativ pe fiecare problemă situaţia stabilită de
controlul şi de eventuala expertiză anterioară în raport cu cea stabilită de expertiza contabilă
curentă. Dacă în cauza respectivă s-au făcut mai multe acţiuni de control pe aceeaşi problemă
dar cu concluzii diferite este necesar ca expertul să analizeze separat fiecare proces verbal de
control şi să arate documentat cauzele care au dus la concluzii diferite precum şi poziţia sa
faşă de aceste concluzii.
Expertul contabil examinează procesul verbal de control care a condus la declanşarea
cauzei în instanţa de judecată atât sub aspectul formei cât şi al fondului.
Sub aspectul fondului actelor de control expertul contabil are în vedere:
- Dacă documentele şi evidenţele pe care s-au întemeiat concluziile controlului au
fost întocmite cu respectarea normelor legale şi dacă conţin date reale.
- Dacă există documente care au legătură directă cu obiectivele expertizei, dar nu au
fost luate în considerare de control;
- Dacă s-au determinat argumentat cuantumul lipsurilor şi s-au stabilit legal
răspunderea persoanelor vinovate;
- Dacă concluziile controlului sunt în concordanţă cu prevederile legale.

33
 5. Studierea concluziilor expertizei tehnice.
Această activitate presupune să se efectueze mai întâi expertiza tehnică şi apoi cea
contabilă.
Concluziile expertizei tehnice nu sunt obligatorii pentru expertiza contabilă care pe
baza datelor contabile le poate confirma sau infirma.
Expertiza tehnică se stabileşte în diverse situaţii cum ar fi: stabilirea integrităţii
valorilor materiale, realizarea unor operaţiuni, determinarea calităţii unor produse, conţinutul
unor anumite lucrări, volumul manoperei şi a materialelor necesare pentru executarea lor şi
altele.
Aceste expertize se realizează de către experţi tehnici, specialişti în diverse domenii
ale vieţii economice.
Expertul contabil poate fi pus în imposibilitatea efectuării expertizei contabile din
diverse situaţii cum ar fi:
- Necesitatea efectuării unui control gestionar prealabil;
- Aducerea la zi a evidenţei tehnic-operative şi contabile;
- Necesitatea efectuării prealabile a unor expertize tehnice şi grafologice;
- Insuficienţa actelor de control puse la dispoziţie ş.a.
Pentru constatarea imposibilităţii efectuării expertizei contabile, expertul are obligaţia
să analizeze cu răspundere materialul de la dosarul cauzei astfel că numai în situaţii absolut
necesare să recurgă la asemenea măsură care are drept efect prelungirea termenului de
soluţionare a cauzei.
Când nu se poate efectua expertiza dintr-unul din motivele arătate mai sus se
întocmeşte proces verbal de imposibilitate a efectuării expertizei care se depune la
beneficiarul acesteia pentru înlăturarea cauzelor şi asigurarea în viitor a condiţiilor de
întocmire a raportului.
Sunt şi situaţii în care pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei se poate răspunde
numai la o parte din obiectivele stabilite.

34
Tema nr. 8. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE PENALĂ

8.1. Consideraţii generale

În materie penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu

privire la existenţa infracţiunilor, a făptuitorilor şi a răspunderii pentru a se constata dacă este
sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Ea se efectuează de către procurori, organele
de cercetare penală (organele de poliţie şi cele de cercetare speciale).
În măsura în care urmărirea penală constată că există condiţiile pentru trimiterea în
judecată, atunci intervine instanţa de judecată, care îşi exercită atribuţiile în mod activ, în
vederea aplicării adevărului şi realizării rolului educativ al judecăţii. Instanţa îşi formulează
convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Printre aceste probe poate fi şi expertiza
contabilă.
Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care
constituie infracţiuni astfel încât: orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită
potrivit vinovăţiei sale; nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
El se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii.
Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au
săvârşit infracţiuni şi se poate exercita în tot cursul procesului penal.
Părţile în procesul penal sunt: inculpatul (persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare
procesul penal); partea vătămată (persoana care a suferit prin fapta sa o vătămare fizică,
morală sau materială, dacă participă în procesul penal); persoana chemată în procesul penal să
răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau
inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente.
Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii
responsabile civilmente. Poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin
constituirea persoanei vătămate ca parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi
persoanei responsabile civilmente.
Expertiza contabilă în materie penală au loc atunci când justiţia ar avea interesul de a
verifica gestiunea unor comercianţi în stare de faliment sau a administratorilor de rea-credinţă
ai unor societăţi comerciale. Ea poate fi considerată ca mijloc de probă şi administrată ca atare
de către organul de urmărire penală şi instanţa de judecată.
În cazul procesului penal, expertul contabil este numit de organul de urmărire penală
sau de instanţa de judecată. El este incompatibil să efectueze expertiza contabilă într-o
anumită cauză penală dacă:
• a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare, a dispus trimiterea în
judecată, a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată etc.;
• a fost reprezentant din apărător al vreuneia dintre părţi;
• a fost martor etc.

8.2. Urmărirea penală organele de cercetare penală

Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa

infracţiunilor identificabile făptuitorilor şi stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata
dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea lor în judecată.
Urmărirea penală se efectuează de către:
35
 - procurori
- organele de cercetare penală, respectiv, organele de cercetare ale poliţiei şi
organele de cercetare specială (ofiţeri anume desemnaţi pentru
instrumentarea cazurilor infracţionale din structurile armatei, Ministerului
Administraţiei şi Internelor, servicii de informaţii)
Organul de urmărire penală în activitatea sa este obligat:
- să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei
sub toate aspectele în vederea justei soluţionări a acesteia.
- să explice învinuitului sau inculpatului după caz şi celorlalte părţi aflate în
cauză drepturile lor procesuale.
- să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau
favorizat săvârşirea infracţiunii precum şi o multitudine de alte date care să
servească la soluţionarea cauzei.
În desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală dispune asupra actelor şi
măsurilor procesuale luate prin emiterea de ordonanţe.
Supravegherea actelor de urmărire penală se exercită de către procuror, care conduce
şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe.
Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în următoarele
infracţiuni care pot constitui obiectiv al expertizei contabile şi anume:
a) subminarea economiei naţionale. Fapta unei persoane de a se folosi în
săvârşirea infracţiunii de o unitate de interes public ori de a împiedica
activitatea normală a acesteia, dacă această faptă este de natură să submineze
economia naţională, ori a produs pagube importante economiei naţionale.
b) compromiterea unor interese de stat, care constă în distrugerea, alterarea ori
ascunderea unui document în care sunt stabilite drepturi ale statului român în
raport cu o putere străină, dacă fapta este de natură să compromită interesele de
stat.
c) comunicarea de interese false, care constă în comunicarea sau răspândirea prin
orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false, ori de documente falsificate
dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor
internaţionale ale României.
d) divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului. Divulgarea unor
documente sau a unor date care constau în secrete de stat ori a altor documente
sau date de către cel care le cunoaşte datorită activităţii de serviciu în condiţiile
în care fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului.
e) neglijenţa în păstrarea secretului de stat, care are drept consecinţă distrugerea,
alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat
precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret,
dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului.

Actele de constatare încheiate de organul de control

Obligaţia să procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au
fost de faţă la săvârşirea infracţiunilor şi să întocmească procesul verbal de constatare despre
împrejurările concrete ale săvârşirii acestora o au:

36
 a) Organele inspecţiilor de stat şi ale unităţilor de interes public pentru infracţiunile
care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o
controlează aceste organe potrivit legii;
b) Organele de control şi cele de conducere ale administraţiei publice pentru
infracţiuni săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub
controlul lor. Aceste organe de inspecţie şi de control au dreptul să reţină corpurile
delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor şi să efectueze orice alte acte potrivit
legilor lor de organizare şi funcţionare.
Actele încheiate se înmânează procurorului în cel mult trei zile de la descoperirea
faptei ce constituie infracţiune în afară de cazul când legile speciale dispun altfel (cu referire
la termen). În caz de infracţiuni flagrante organul inspecţiilor de stat şi de control al
administraţiei publice au obligaţia să înştiinţeze de îndată procurorul cu privire la făptuitor şi
să remită acestuia lucrările efectuate şi mijlocul material de probă respectiv procesele verbale
încheiate în decursul activităţii lor privind fapta infracţiunii.

Supravegherea exercitată de procurori în activitatea de urmărire penală

În exercitarea supravegherii exercitării legii în activitatea de urmărire penală,
procurorul veghează ca orice infracţiune să fie descoperită şi orice infractor să fie tras la
răspundere penală. De asemenea procurorul supraveghează ca nici o persoană să nu fie
urmărită penal fără să existe indicii temeinice că acesta a săvârşit o faptă infracţională
prevăzută de legea penală.
Procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor
organe speciale de cercetare penală şi supraveghere ca actele de urmărire penală să fie
efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Sesizarea organelor de urmărire penală
Organul de urmărire penală poate fi sesizat în următoarele modalităţi:
a) Plângere penală care reprezintă încunoştinţarea scrisă făcută de o persoană
sau de o unitate de interes public căreia i s-a cauzat o vătămare prin
infracţiune. În general plângerea trebuie să cuprindă numele, calitatea şi
domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi mijloacele de probă pe care se
întemeiază plângerea.
b) Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană sau de către o
unitate de interes public despre săvârşirea unei infracţiuni. Denunţul scris se
semnează de denunţător, iar cel oral se semnează într-un proces verbal de
către organul în faţa căruia a fost făcut.
c) Cercetarea organului competent urmată de sesizarea specială când legea
prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare
specială, aceasta se face în scris şi se semnează de organul de poliţie
competent care este obligat să înştiinţeze procurorul sau organul special de
cercetare penală şi să ia măsuri să nu dispară urmele infracţiunii, corpurile
delicte şi orice alte mijloace de probă.
Persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit atât timp cât
nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Acţiunea penală se pune în mişcare de procurori prin ordonanţă care cuprinde:

37
  Data şi locul întocmirii
 Numele şi calitatea celui care o întocmeşte
 Cauza la care se referă
 Obiectul măsuri procesuale
 Temeiul legal al acestuia
 Date cu privire la persoana inculpatului
 Fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia
 Semnătura celui care a întocmit ordonanţa.

8.3. Numirea expertului contabil în procesul penal

Expertul contabil este numit de organul de urmărire penală sau de instanţa de

judecată care a fost investită cu un asemenea proces (penal).
Fiecare dintre părţi au dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la
efectuarea expertizei contabile.
Expertul contabil recomandat de parte are drepturi egale cu experţii numiţi de instanţă
şi este obligat să participe efectiv la realizarea expertizei contabile.
Participarea expertului contabil recomandat de parte este un drept al acesteia (părţi)
care nu poate fi restrâns de organele care dispun efectuarea expertizei.
Drepturile legale ale expertului recomandat de parte (expert parte) rezultă din calitatea
lui de expert contabil şi este obligat să nu acţioneze ca un contabil apărător al părţii ci să
exercite mandatul primit cu principialitate, să interpreteze ştiinţific şi obiectiv actele contabile
şi problemele supuse expertizei, să fie imparţial şi să acţioneze numai în spiritul aflării
adevărului.
Expertul parte poate fi cerut pe cheltuiala părţii alături de expertul numit de instanţa de
judecată sau de organul de cercetare penală.
Aceasta presupune că expertul parte nu poate fi cerut decât în situaţia în care în cauza
respectivă a fost desemnat un expert de către organele de justiţie.
Expertizele contabile judiciare pot fi efectuate numai de către persoane care au
calitatea de expert contabil şi figurează în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi publicat în Monitorul Oficial.

38
Tema nr. 9. EXPERTIZA CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ SAU AMIABILĂ

Expertize contabile extrajudiciare – sunt cele efectuate în afara procedurilor

reglementate privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justitiei. Sunt efectuate în afara
unui proces justitiar. Nu au calitatea de mijloc de proba în justitie, ci, cel mult, de argumente
pentru solicitarea de către părti a administrării probei cu expertiza contabilă judiciară sau
pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.
Expertizele contabile extrajudiciare sunt cele efectuate în afara procedurilor
reglementate privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justitiei. Sunt efectuate în afara
unui proces justitiar. Nu au calitate de mijloc de proba în justitie, ci, cel mult, de argumente
pentru solicitarea de catre parti a administrarii probei cu expertiza contabila judiciara sau
pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabila.
Expertiza Contabila este mijlocul legal folosit ca proba în justitie, prin care se poate
demonstra un prejudiciu pecuniar produs unui proprietar de catre administratorul unei
Asociatii de Proprietari.
Expertiza Contabila poate fi efectuata doar de un Expert Contabil autorizat de Corpul
Expertilor-Contabili.
În cazul expertizelor contabile extrajudiciare, expertul contabil poate delega
executarea unor lucrări asistenþilor sau colaboratorilor săi, păstrându-şi răspunderea finală
asupra conţinutului şi concluziilor raportului de expertiză contabilă extrajudiciară. Raportul de
expertiză contabilă se parafează şi se semnează filă de filă, inclusiv anexele.
Raportul de expertiză contabilă se depune la beneficiarul acestuia în termenul legal
sau contractual.
Expertiza contabilă extrajudiciară (amiabilă) are loc, în afară de orice intervenţie
judecătorească, direct între părţile în litigiu sau este solicitată de personae fizice sau juridice
în vederea stabilirii şi respectării adevărului şi legalităţii în activitatea lor.
Expertiza contabilă extrajudiciară (amiabilă)
Este acea expertiză care în afară de orice intervenţie judecătorească are loc direct între
părţile aflate în litigiu sau este solicitată de persoane fizice sau juridice în vederea stabilirii
adevărului şi legalităţii în raporturile lor de activitate.
Contribuţia expertizei contabile la prevenirea pagubelor, păstrarea integrităţii
patrimoniului şi respectarea legalităţii este mai operativă şi eficientă în condiţiile utilizării
acesteia nu numai ca mijloc de probă în justiţie ci şi ca mijloc de fundamentare a activităţii de
arbitraj judecătoresc sau penal care se declanşează prin acţiuni adresate organelor judiciare.
Expertiza contabilă extrajudiciară (amiabilă) se mai utilizează pentru certificarea
bilanţurilor contabile, a altor situaţii financiare privind patrimoniul agentului economic.
Prin expertiza contabilă amiabilă se previne stabilirea de relaţii de comerţ cu agenţi
economici care s-ar găsi în imediata stare de încetare de plăţi respectiv de faliment cu
consecinţe extrem de dăunătoare privind recuperarea creanţelor.
Expertiza amiabilă poate fi solicitată de o serie întreagă de persoane aşa cum ar fi:
- managerii pentru a cunoaşte situaţia patrimonială a întreprinderii
- asociaţii - atât la înfiinţarea societăţii cât şi în cursul funcţionării acesteia,
precum şi în alte situaţii cum ar fi: fuziunea, dizolvarea sau divizarea
societăţii comerciale.
- diverse persoane fizice sau juridice aflate în litigiu

39
 - de către particulari şi de către oricare altă persoană care doreşte clarificarea
unor probleme de natură financiar – contabilă.

Tema nr.10. CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR ÎN A CĂROR CONSTATARE

POATE FI UTILIZATĂ EXPERTIZA CONTABILĂ

Infracţiunile generatoare de cauza penale în care poate fi dispusă proba cu expertiză

contabilă se pot structura astfel:
I. Structura infracţiunilor contra patrimoniului cuprinde:
1. Furtul presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia unei
persoane fără consimţământul acesteia cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
2. Abuzul de încredere presupune însuşirea unui bun mobil al altuia deţinut cu
orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de al restitui.
3. Gestiunea frauduloasă constă în pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea
credinţă cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia de către cel
care are astfel de sarcini.
a) Crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase;
b) Nedeclararea în scris în termenul legal de către gestionar a plusurilor din
gestiunea sa despre a căror cantitate şi valoare are cunoştinţă şi au
provenit în orice alt mod decât cel fraudulos.
c) Înstrăinarea bunurilor mobile constituite garanţie suplimentară a
gestionarului fără înştiinţarea prealabilă a unităţii, autorităţii sau
instituţiei publice în favoarea cărora s-a constituit garanţia suplimentară.
4. Înşelăciunea presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea
ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul a unui folos
material injust.
5. Delapidarea constă în însuşirea, folosirea sau traficarea de către un
funcţionar în interesul său ori pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe
care le gestionează sau le administrează.
6. Tăinuirea presupune primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori
înlesnirea valorificării acestuia cunoscându-se că provine din săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea
pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
II. Structura infracţiunilor contra autorităţii cuprinde două fapte:
1. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri presupune sustragerea sau
distrugerea unui dosar, registru, document sau al oricărui alt înscris care se
află în păstrarea ori deţinerea unei instituţii de stat ori de interes public.
2. Sustragerea de sub sechestru presupune sustragerea unui bun care este legal
sechestrat.
III. Structura infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul presupune:
1. Abuzul în serviciu constă în fapta funcţionarului public care în exerciţiul
atribuţiunilor sale de serviciu cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl
îndeplineşte în mod defectuos şi astfel cauzează o vătămare a intereselor

40
 legale ale unei persoane, o tulburarea însemnată bunului mers al unei
instituţii de stat ori publice sau o pagubă patrimonială acestora.
2. Neglijenţa în serviciu constă în încălcarea din culpă de către un funcţionar
public a atribuţiunilor sale de serviciu care prin îndeplinirea acestora
defectuoasă sau neîndeplinirea lor a cauzat fie o vătămare a intereselor legale
ale unei persoane ori tulburarea însemnată a bunului mers a unui organ de
stat sau instituţii publice sau o pagubă adusă patrimoniului acestora.
IV. Structura infracţiunilor de fals cuprinde:
1. Falsificarea de valori presupune falsificarea de titluri de credit public,
cecuri, efecte comerciale şi alte titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor
şi punerea în execuţie în orice mod a valorilor falsificate care pot cauza o
pagubă importantă sistemului financiar – bancar. În cadrul acestei
infracţiuni intră şi falsificarea de timbre, mărci poştale, bilete ori foi de
călătorie ori transport.
2. Falsul material în înscrisuri oficiale presupune falsificarea unui scris oficial
prin contrafacerea scrierii sau prin alterarea lui în orice mod de natură să
producă consecinţe juridice.
3. Falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul
întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiunilor de
serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoarea
adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera în document unele date
sau împrejurări.
4. Uzul de fals presupune folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată
cunoscându-se faptul că este fals în vederea producerii unor consecinţe
juridice.
V. Structura infracţiunilor la regimul unor activităţi economice cuprinde:
1. Specula constă în cumpărarea de produse industriale sau agricole în scop
de prelucrare în vederea revinderii, dacă ceea ce a rezultat din prelucrarea
nu poate face legal obiectul comerţului particular.
2. Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor presupune folosirea ori
substituirea de mărfuri precum şi expunerea prin vânzare sau vânzarea de
astfel de bunuri cunoscându-se faptul că sunt falsificate sau substituite.
3. Divulgarea secretului economic presupune dezvăluirea unor date sau
informaţii care nu sunt destinate publicităţii de către cel care le cunoaşte
datorită atribuţiunilor sale de serviciu dacă fapta este de natură să producă
pagube.
4. Deturnarea de fonduri presupune schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti
sau a resurselor materiale fără respectarea prevederilor legale dacă fapta a
cauzat o perturbare a activităţii economico – financiare sau a produs o
pagubă unui organ de stat sau instituţii publice (în special activităţile
financiare din credite bugetare)
VI. Structura infracţiunilor referitoare la evaziunea fiscală presupune printre altele
următoarele fapte:

41
 1. Refuzul de a prezenta organelor de control financiar – fiscale a
documentelor justificative şi actele de evidenţă tehnic operativă şi
contabilă necesare pentru stabilirea obligaţiilor faţă de stat.
2. Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare documentelor primare sau
de evidenţă contabilă ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de
a împiedica controlul financiar – contabil – fiscal pentru identificarea
cazurilor de evaziune fiscală.
3. Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate
statului prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede
obligaţia înregistrării în scopul obţinerii de venituri.
4. Sustragerea de la plată a obligaţiilor fiscale în întregime sau în parte prin
nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei
impozabile sau taxabile.
5. Neevidenţierea prin acte contabile sau alte documente legale în întregime
sau în parte a veniturilor realizate ori înregistrarea de cheltuieli care nu au
la bază operaţiuni reale dacă aceste fapte au avut ca urmare neplata ori
diminuarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor.
6. Organizarea sau conducerea de evidenţe contabile duble de către
conducătorii unităţii sau alte persoane cu atribuţii financiar contabile ori
alterarea memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor mijloace de
stocare a datelor în scopul diminuării veniturilor impozabile.
7. Declararea fictivă făcută de contribuabili sau împuterniciţii acestora cu
privire la sediul unei societăţi comerciale sau la schimbarea acestuia fără
îndeplinirea obligaţiilor declarative prevăzute de lege în scopul sustragerii
de la controlul fiscal.
VII. Structura infracţiunilor referitoare la societăţile comerciale vizează în principal:
1. Fapte de natură penală săvârşite de către fondatori, administratori,
directori, directori executivi sau de către orice reprezentant legal al
societăţii şi care constau în:
a. prezentarea cu rea credinţă în prospectele, rapoartele şi alte
comunicări adresate publicului, de date neadevărate asupra constituirii
societăţii ori asupra condiţiilor economice ale acesteia sau ascunderea
ce rea credinţă a în tot sau în parte a unor asemenea date;
b. prezentarea cu rea credinţă a unui bilanţ contabil inexact sau a unor
date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii în vederea
ascunderii situaţiei reale a activităţii acesteia.
c. refuzul de a depune la dispoziţia experţilor a documentelor necesare
sau împiedicarea acestora să-şi îndeplinească însărcinările primite în
cazurile privind evaluarea aporturilor în natură, a avantajelor rezervate
fondurilor sau a operaţiunilor încheiate de fondatori în contul societăţii.
d. dobândirea în contul societăţii de acţiuni a altor societăţi la un preţ pe
care îl ştie vădit superior valorii lor efective sau vinderea pe seama
societăţii a acţiunilor pe care le deţine la preţuri despre care are
cunoştinţă că sunt inferioare valorii lor efective în scopul obţinerii

42
 pentru el sau pentru alte persoane a unui folos material injust în dauna
societăţii;
e. folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură
societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui
propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct
sau indirect (bancrută simplă sau frauduloasă)
f. se împrumută sub orice formă direct sau printr-o persoană interpusă de
la o societate pe care o administrează de la o societate controlată de
acesta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o
administrează sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde
garanţie pentru datorii proprii.
g. răspândeşte ştiri false sau întrebuinţează alte mijloace frauduloase care
au ca efect mărirea sau scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiilor
societăţii ori a altor titluri ce aparţin acesteia în scopul obţinerii pentru
el sau pentru alte persoane a unui folos în dauna societăţii.
h. Încasarea sau plata de dividende din beneficii fictive sau care nu
puteau fi distribuite din lipsă de bilanţ contabil ori contrarii datelor ce
rezultă din acesta.
2. Fapte de natură penală săvârşite de către administrator:
a. nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege
b. începe operaţiuni în numele societăţilor cu răspundere limitată înainte
de a se fi efectuat vărsarea integrală a capitalului social.
c. Dobândeşte acţiuni ale societăţii în contul acesteia în cazurile interzise
de lege.
Nu constituie infracţiune fapta de dobândire a acţiunilor societăţii dacă este efectuată cu
acordul AGA pentru:
- reducerea capitalului social prin anularea unui număr de acţiuni proprii la
valoarea corespunzătoare reducerii;
- cesionarea către salariaţii societăţii a unui număr de acţiuni proprii;
- regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră şi extrabursieră
dar şi cu avizul CNVM.

Tema nr.11. CALITATEA DE EXPERT CONTABIL

& Potrivit Ordonanţei Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activităţii de

expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi expertul contabil este persoana care a
dobândit această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi are competenţa
profesională de a organiza şi conduce contabilitatea, de a supraveghea gestiunea
societăţilor comerciale, de a întocmi situaţiile financiare şi de a efectua expertize
contabile. Asupra constatărilor, concluziilor, opiniilor şi recomandărilor sale,
expertul contabil întocmeşte raport.
& Expertul contabil este persoana care a dobândit aceasta calitate în condiţiile legii şi are
competenţa profesională de a verifica şi de a aprecia modul de organizare şi de
conducere a activităţii economico-financiare de contabilitate, de a supraveghea

43
 gestiunea societăţii comerciale şi de a verifica legalitatea bilanţului contabil şi a
contului de profit şi pierdere.
& Dobândirea calităţii de expert contabil şi contabil autorizat
Accesul la profesia de expert contabil şi contabil autorizat se realizează pe bază de
examen de admitere şi prin efectuarea unui stagiu de trei ani, după care urmează susţinerea
unui examen de aptitudini la terminarea acestuia.
 1. Pentru susţinerea examenului de acces la profesia de expert contabil fiecare
candidat trebuie să îndeplinească condiţiile:
a) are capacitate de exerciţiu deplină;
b) are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului;
c) nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare, interzice dreptul
de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale.
 2. La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi conferenţiarii
universitari, doctorii în economie şi doctorii docenţi, cu specialitatea finanţe sau
contabilitate, au acces la profesia de expert contabil pe baza titlului de doctor, cu
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.1 lit. a) şi c) şi susţinerea unui interviu privind
normele de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi.
 3. Recunoaşterea calităţii de expert contabil sau contabil autorizat persoanelor fizice
străine membre ale unor organisme de acreditare recunoscute pe plan internaţional se
obţine prin susţinerea unui interviu potrivit normelor elaborate în acest sens de Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
 4. La cerere, persoanele care au calitatea de contabil autorizat şi care, ulterior
dobândirii acestei calităţi, îndeplinesc condiţia prevăzută la alin.1 lit. b) au acces la
profesia de expert contabil prin susţinerea unui examen de diferenţă la disciplinele:
Contabilitate, Expertiza contabilă, Doctrina şi deontologia profesiei contabile, Audit
financiar şi Evaluare economică şi financiară a întreprinderilor. Aceste examene se
susţin în cadrul sesiunilor de examene organizate pentru admiterea la stagiu a
experţilor contabili.
Calitatea de expert contabil se atribuie de către comisiile de examinare stabilite prin
ordin comun al Ministerului Finanţelor şi al Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pe
baza de examen.
Examenul de admitere se organizează de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România (CECCAR). Stagiul de pregătire se efectuează de persoanele care au
promovat examenul de admitere pentru accesul la profesia de contabil autorizat şi expert
contabil. După efectuarea stagiului de pregătire sub autoritatea profesională a tutorelui de
stagiu se organizează examenul de aptitudini, care constă în probe scrise şi orale, ce conduc
spre o apreciere finală complexă şi completă.
 1. Accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se face pe bază de
examen de admitere, la care să se obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la
fiecare disciplină, efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susţinerea unui examen de
aptitudini la terminarea stagiului.
 2. La cerere se pot înscrie direct la stagiu absolvenţii cursurilor de master, organizate
de facultăţile de profil, pe baza protocoalelor de echivalare a disciplinelor de la

44
 examenele de master cu cele de la examenul de admitere în profesie, încheiate de
universităţi cu Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
După obţinerea examenului final, înscrierea în Tabloul Corpului a experţilor contabili
şi a contabililor autorizaţi se face, la cerere, de către filialele judeţene şi a municipiului
Bucureşti. După înscrierea în tablou, experţii contabili şi contabilii autorizaţi depun jurământ
scris.

Tema nr.12. EXERCITAREA PROFESIEI DE EXPERT CONTABIL

Exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat se face fie individual, ca

persoană fizică, fie în societăţi comerciale de profil, ca personae juridice. Indiferent de modul
de exercitare a profesiei de expert contabil şi contabil autorizat există obligativitatea înscrierii
în Tabloul CECCAR care cuprinde toţi membrii – persoane fizice şi juridice de profil, grupate
în funcţie de criteriul teritorial.
Publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil
autorizat se efectuează sau se autorizează de către Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi, în interesul profesiei membrilor săi.
& Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice şi juridice următoarele
lucrări:
a) ţine sau supraveghează contabilitatea şi întocmeşte sau verifică şi semnează
situaţiile financiare;
b) acordă asistenţă privind organizarea şi ţinerea contabilităţii;
c) efectuează analize economico-financiare şi evaluări patrimoniale;
d) efectuează expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de
persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege;
e) execută alte lucrări cu caracter financiar-contabil, de organizare administrativă şi
informatică;
f) îndeplineşte, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile prevăzute în mandatul de cenzor
la societăţile comerciale;
g) acordă asistenţa de specialitate necesară pentru înfiinţarea şi reorganizarea
societăţilor comerciale;
h) efectuează pentru persoane fizice şi juridice servicii profesionale care presupun
cunoştinţe de contabilitate.
Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activităţile
de audit financiar, consultanţă fiscală şi evaluare numai după dobândirea, în condiţiile legii, a
calităţii de auditor financiar, consultant fiscal sau evaluator autorizat, după caz.
Experţii contabili pot să-şi exercite profesia individual ori se pot constitui în societăţi
comerciale potrivit legii.
& Societăţile comerciale de expertiză contabilă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil;
b) majoritatea acţionarilor sau asociaţilor să fie experţi contabili şi să deţină
majoritatea acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) consiliul de administraţie al societăţii comerciale să fie ales în majoritate dintre
acţionarii sau asociaţii experţi contabili;

45
 d) acţiunile să fie nominative şi orice nou asociat sau acţionar să fie admis de adunarea
generală.
Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate,
membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, au obligaţia
să comunice filialelor acestuia toate modificările intervenite în componenţa asociaţilor sau
acţionarilor lor.
& Persoanele fizice sau juridice străine care nu au domiciliul ori, după caz, sediul în
România pot exercita activitatea de expert contabil sau de contabil autorizat, potrivit
prevederilor legale, dacă în ţările lor au această calitate, respectiv exercită în mod legal aceste
activităţi, în condiţiile stabilite prin convenţiile bilaterale încheiate în acest scop de România
cu alte state, şi dacă au susţinut, potrivit normelor elaborate în acest sens de Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, interviul vizând cunoaşterea legislaţiei
naţionale în domeniul organizării şi funcţionării societăţilor, precum şi a celei fiscale şi
contabile.
& Cetăţenii unui alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic
European ori Confederaţiei Elveţiene şi cetăţenii români care au obţinut calificarea
profesională necesară într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului
Economic European ori Confederaţiei Elveţiene pot dobândi calitatea de expert contabil sau
de contabil autorizat în România, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. Recunoaşterea
diplomelor şi a calificărilor profesionale obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau
aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, necesare dobândirii în
România a calităţii de expert contabil sau contabil autorizat, va fi efectuată potrivit Legii nr.
200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile
reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.
& Cetăţenii unui alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic
European ori Confederaţiei Elveţiene şi cetăţenii români care au dobândit calitatea de expert
contabil sau de contabil autorizat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, calitate certificată de organismele
profesionale recunoscute în acele state, se pot înscrie în Tabloul Corpului, în vederea
exercitării profesiei în România, în condiţiile legii, fiind exceptaţi de la procedurile de
examinare. În baza cererilor formulate de solicitant, Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România recunoaşte documentul de atestare profesională emis de
autoritatea competentă din statul de origine şi îl înscrie în Tabloul Corpului pe baza acestuia,
însoţit de copii ale documentelor care atestă dobândirea calităţii de expert contabil sau de
contabil autorizat ori a calităţilor echivalente în statul de origine.
& Persoanele juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European, unde exercită în mod legal activitatea, se pot înscrie în Tabloul
Corpului, în vederea exercitării profesiei în România, fiindu-le recunoscut dreptul de
exercitare a activităţii de expert contabil sau de contabil autorizat dobândit în statul de origine.
& Cetăţenii unui alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic
European ori Confederaţiei Elveţiene şi cetăţenii români care au dobândit calitatea de expert
contabil sau de contabil autorizat ori calităţi echivalente într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene şi exercită
profesia cu titlu permanent în unul din aceste state pot profesa în România şi în mod temporar
sau ocazional, fiind exceptaţi de la procedura de înscriere în Tabloul Corpului.

46
& Persoanele juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European, unde exercită în mod legal activitatea, pot exercita aceste
activităţi şi în mod temporar sau ocazional în România. În această situaţie, persoanele juridice
sunt exceptate de la procedura de înscriere în Tabloul Corpului.
& În cazul în care, în vederea exercitării temporare ori ocazionale a profesiei de expert
contabil sau de contabil autorizat, solicitantul se află la prima cerere în România ori dacă
intervine o modificare substanţială a situaţiei sale, acesta va înainta Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România o declaraţie privind serviciile pe care le va
presta, însoţită de următoarele documente:
a) dovada cetăţeniei într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene;
b) atestatul de cunoaştere a limbii române;
c) dovada calificării profesionale;
d) dovada din care să rezulte domiciliul stabil într-un stat membru al Uniunii Europene
sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene şi că nu îi
este interzis să practice profesia, chiar şi cu caracter temporar, la momentul eliberării
acesteia;
e) dovada că a desfăşurat o activitate specifică profesiei de expert contabil sau de
contabil autorizat timp de cel puţin 2 ani în decursul ultimilor 10 ani, pentru cazul în
care profesia nu este reglementată în statul în care este stabilit.
& În cazul în care este necesară verificarea legalităţii documentelor depuse în vederea
autorizării, aceasta se poate realiza prin contactarea de către Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România a autorităţilor competente din statul membru al Uniunii
Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, prin
Sistemul de informare în cadrul pieţei interne (IMI), în conformitate cu prevederile legale.
& Înscrierea experţilor contabili sau contabililor autorizaţi, precum şi a persoanelor
juridice prevăzute mai sus, în Tabloul Corpului, respectiv luarea în evidenţă de către Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi prevăzuţi se face în cel mult 30 de zile de la data prezentării de către
solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale.
& Dispoziţii generale privind exercitarea profesiei de expert contabil.
Experţilor contabili şi contabililor autorizaţi le este interzis să efectueze lucrări pentru
operatorii economici sau pentru instituţiile la care sunt salariaţi şi pentru cei cu care
angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurenţă. De asemenea, le este
interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini
până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor.
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi nu pot efectua pentru terţi lucrări de
specialitate, în situaţia în care există elemente care atestă starea de conflict de interese sau de
incompatibilitate.
Activitatea de cenzor poate fi desfăşurată, potrivit legii, de către experţii contabili,
persoanele cu studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului şi experienţă în activitatea financiar-contabilă de cel puţin 5 ani,
precum şi de către societăţile comerciale membre ale Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România.
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi garantează răspunderea civilă privind

47
activitatea desfăşurată, prin subscrierea unei poliţe de asigurare sau prin vărsarea unei
contribuţii la fondul de garanţii.
Relaţiile experţilor contabili, contabililor autorizaţi şi societăţilor comerciale de profil
cu clienţii se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.

Tema nr.13. RĂSPUNDERILE EXPERTULUI CONTABIL

Inaintea inceperii efectuarii expertizei contabile în fata instantei, expertul depune

juramant, iar relatiile expertilor contabili cu clientii se stabilesc prin contracte scrise de
prestari de servicii. Pentru lucrarile efectuate expertii primesc onorarii stabilite fie prin
contracte, fie de catre organul care a dispus efectuarea lucrarii.
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar,
administrativ, civil şi penal, după caz, potrivit legii.
Limitele răspunderii civile a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi se stabilesc
prin contractele de prestări de servicii încheiate în condiţiile legii, în funcţie de uzanţele
interne şi internaţionale ale profesiei contabile.
Expertul contabil răspunde disciplinar, civil sau penal după caz, pentru faptele care
reprezintă abateri de la normele profesionale şi juridice în vigoare. Faptele care pot atrage
răspunderea disciplinară a expertului contabil privesc conduita acestuia ca membru al unei
organizaţii profesionale (CECCAR), careare un Regulament propriu de organizare şi
funcţionare, şi care are stabilitenorme profesionale şi etice de comportament. La acest
Regulament şi lanormele profesionale şi etice aderă fiecare membru al Corpului din
momentulîn care dobândeşte calitatea de expert şi solicită să fie înscris în Tabloul Corpului.În
mod concret abaterile disciplinare ale experţilor contabili se referăla:- neplata cotizaţiei
profesionale;- absenţa nemotivată şi repetată de la adunarea generală a
filialei;- absenţa nemotivată de la formele de pregătire şi perfecţionare profesională;- prestarea
de servicii fără contract scris încheiat cu clientul;- divulgarea secretului profesional;-
nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor cu scopul sustrageriide la plata obligaţiilor
faţă de Corp;- efectuarea de lucrări în cazuri de incompatibilitate;- refuzul de a se supune
controlului efectuat de Corp; - declaraţii nereale care produc consecinţe juridice;- alte abateri
de la Codul de conduită etică şi profesională.
Sancţiunile disciplinare ce se pot aplica pentru abaterile referitoare la faptele de mai
sus sunt în raport cu gravitatea faptei şi consecinţele acesteia.
Ele sunt: mustrarea, avertismentul, suspendarea dreptului de a exercita profesia pe o anume
perioadă de timp (de la trei luni la un an), interzicerea dreptului de a exercita profesia. Ori
care ar fi sancţiunea ea se poate aplica numai în cel mult un an de la data săvârşirii faptei
imputate.Răspunderea civilă a expertului contabil decurge din prevederilecontractelor dintre
acesta şi clienţi (răspundere civilă contractuală), sau din săvârşirea unei fapte ilicite în
realizarea contractului cu clienţii (răspunde recivilă delictuală). Răspunderea civilă
contractuală este urmare a neexecutării sau executării defectuoase a obligaţiilor contractuale.
Efectuarea defectuoasă are în vedere erorile săvârşite, dar şi întârzierile care cauzează
pagube clienţilor.
Răspunderea civilă delictuală decurge dintr-o faptă ilicită care produce clientului o
pagubă. Fapta ilicită poate fi o acţiune sau o inacţiune prin care se încalcă prevederile legale

48
Pentru a garanta clienţilor pentru pagubele cauzate experţii contabili pot încheia un contract
de asigurare pentru risc profesional, sau pot vărsa ogaranţie la dispoziţia clienţilor.
Răspunderea penală a expertului contabil este urmare a săvârşirii unei infracţiuni de
către acesta. Infracţiunile pe care le poate săvârşi un expert contabil se referă la:- obţinerea de
foloase necuvenite, solicitarea sau primirea unor avantaje mai mari decât onorariul stabilit;-
cuprinderea unor date nereale în raportul de expertiză contabilă;
Trebuie făcută distincţia între acest gen de fapte în cazul expertizelor în cauze civile
şi cele în cauze penale, în cazul expertizelor în cauze penale,cuprinderea unor date nereale în
raportul de expertiză poate avea drept scopacoperirea unor infracţiuni, şi în acest caz avem de
a face cu reaua-credinţă înconcluziile expertizei contabile.- în cazurile penale îngreunarea
aflării adevărului poate fi o faptă de natură penală şi ea se manifestă prin întocmirea unei
expertize contabile necorespunzătoare sau incorecte. Deşi nu se referă la experţii contabili
activi, trebuie să amintim despre infracţiunea prevăzută de Legea 186/1999, respectiv,
exercitarea oricărei atribuţii ce decurge din calitatea de expert contabil de către
persoaneneautorizate sau aflate într-o situaţie de incompatibilitate.
Sanctiuni:
-raspunde disciplinar, administrativ, civil şi penal dupa caz.
Sanctiunile disciplinare sunt: mustrare, avertisment scris, suspendarea dreptului de a
exercita profesia pe o perioada de la 3 luni -; 1 an, interzicerea dreptului de a exercita
profesia.
Sancţiunile disciplinare ce se aplică experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, în
raport cu gravitatea abaterilor săvârşite, sunt următoarele:
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil
autorizat pe o perioadă de timp de la 3 luni la un an;
d) interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil
autorizat.
Abaterile în funcţie de care se aplică sancţiunile disciplinare se stabilesc prin
regulamentul de organizare şi funcţionare.
Membrii CECCAR pot fi radiaţi din Tabloul CECCAR la nivel teritorial în
următoarele situaţii:
• nedepunerea la bugetul de stat a impozitului asupra onorariilor încasate de la
persoane fizice;
• neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an etc.
Membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi au obligaţia să
plătească cotizaţiile profesionale.
Neplata acestora pe o perioadă de un an atrage radierea din Tabloul Corpului.
De asemenea, sunt radiaţi din evidenţă experţii contabili şi contabilii autorizaţi care au
suferit o condamnare de natura celor prevăzute la art. 4 lit. c) sau la art. 5 lit. c), ori au săvârşit
abateri grave de altă natură, prevăzute în regulament, precum şi cei care nu depun în contul
bugetului statului, în termenul şi la nivelul prevăzut de lege, impozitul asupra onorariilor
încasate de la persoane fizice.
Exercitarea oricărei atribuţii specifice calităţii de expert contabil şi de contabil
autorizat de către persoane neautorizate sau care se află într-o situaţie de incompatibilitate

49
constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
Persoanele care exercită atribuţii specifice calităţii de expert contabil şi de contabil
autorizat fără viza anuală se sancţionează disciplinar potrivit Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.

Tema nr.14. DEONTOLOGIA EXPERTULUI CONTABIL – NORME DE

COMPORTAMENT PROFESIONAL SPECIFICE MISIUNILOR
PRIVIND EXPERTIZELE CONTABILE

Principiile fundamentale care trebuie sa-i ghideze pe expertii contabili în conduita şi

activitatea lor în relatiile personale cu ceilalti parteneri pot fi:

-integritatea -; drept, cinstit, sincer;

-obiectivitate, independenta, secret profesional;
-respectarea normelor tehnice şi profesionale;
-competenta profesionala şi competenta deontologica (buna reputatie).

Profesia de contabil autorizat şi expert contabil îşi întemeiază codul de etică şi

conduită profesională pe o serie de principii fundamentale: integritate profesională; secretul
profesional; respectarea normelor tehnice şi profesionale; competenţa profesională;
comportarea deontologică.
În activitatea pe care o desfăşoară, contabilii autorizaţi şi experţii contabili răspund
pentru rezultatele muncii lor disciplinar, administrativ, civil şi penal
Profesia de contabil autorizat şi expert contabil îşi întemeiază codul de etică şi
conduită profesională pe o serie de principii fundamentale: integritate profesională; secretul
profesional; respectarea normelor tehnice şi profesionale; competenţa profesională;
comportarea deontologică.
În activitatea pe care o desfăşoară, contabilii autorizaţi şi experţii contabili răspund
pentru rezultatele muncii lor disciplinar, administrativ, civil şi penal. În funcţie de nivelul
pregătirii profesionale, contabilii autorizaţi şi experţii contabili pot efectua anumite lucrări
specifice de care răspund în integralitate.
Pentru toate activităţile desfăşurate, experţii contabili şi contabilii autorizaţi, organizaţi
în societăţi comerciale de profil sunt analizaţi de CECCAR sub aspectul controlului de calitate
în cadrul profesiei contabile.

 Procedura de lucru/metodologia auditorilor de calitate în activitatea de auditare

a expertizelor contabile

Auditul de calitate poate fi clasificat în:

 auditul structural - cunoaşterea modului de organizare a cabinetului, a sistemelor şi
procedurilor în vigoare în cadrul acestuia;
 auditul tehnic - aprecierea modului în care sunt aplicate normele profesionale,
examinându-se prin sondaj dosarele de lucru corespunzătoare misiunilor selecţionate
pentru audit;
 auditul de conformitate - îndeplinirea obligaţiilor de membru al Corpului în ceea ce
priveşte educaţia, etica, plata cotizaţiilor, depunerea raportului anual de activitate,
participarea la activităţile organizate de Corp.

50
Bibliografie

1.Toma Marin, Introducere în expertiză contabilă, CECCAR, Bucureşti, 2008

2.Luminiţa Ionescu, Expertiza contabilă în România, Editura: C. H. Beck, 2011
3.Florea Ion, Florea Radu, Introducere în expertiza contabilă şi în auditul financiar, ediţia a
II-a, revizuită şi adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008
4.Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a
contabililor autorizaţi, republicată în Monitorul Oficial nr.13 din 08.01.2008
5. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi contabililor
Autorizaţi din România, republicat în Monitorul Oficial nr.153 din 28.03.2001, cu
modificările şi completările aduse prin Hotărârea nr.08/90 a Consiliului Superior al CECCAR
din 14 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 23.06.2008
6. Codul de procedură penală
7. Codul de procedură civilă, dispoziţiile referitoare la expertizele judiciare.
8. Regulamentul privind auditul de calitate în domeniul serviciilor contabile, cu modificările
ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr. 472 din 26 iunie 2008
9. Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile
filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, republicat în Monitorul Oficial nr. 25 din 13 ianuarie 2010.
10. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică
judiciară şi extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 26 din 25 ianuarie 2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
11. Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 53 alin. (1) lit. b), art.
76. lit. d), art. 254, art. 260, art. 260-261.
12. Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, art. 998, art. 999-1000.
13. Procedura privind întocmirea, actualizarea şi comunicarea către Ministerul
Justiţiei – Direcţia pentru servicii juridice conexe a „Listelor experţilor contabili pe
specializări” (publicată şi pe site-ul CECCAR, http://www.ceccar.ro).
14. ***, Standardul profesional nr. 35: Expertizele contabile, ediţia a III-a, revizuită,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2009.
15. ***, Cartea expertului contabil şi a contabilului autorizat – Culegere de acte
normative şi reglementări ale profesiei contabile elaborate de CECCAR în perioada
1994-2009, ediţia a Va, revizuită şi adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009.
16. ***, Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, ediţia a V-a, revizuită şi
adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2011
51