Sunteți pe pagina 1din 4

EDUCATIE PENTRU SANATATE

C5

А duce un mod de viaţă sănătos – nu e complicat. Cu toate acestea,


doar unii din noi se pot lăuda cu un set complet de aceste abilităţi în viaţa lor de zi
cu zi

Acţiuni de informare şi educare


1. Programe şcolare
Dezvoltarea diverselor programe de informare şi educare eficiente este o necesitate
stringentă, dar şi o mare provocare. Programele educaţionale implementate în şcoli
oferă oportunitatea de a preveni iniţierea comportamentelor cu risc pentru sănătate
în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor.
Avantaje:
 se adresează unei audienţe mari (mulţi tineri merg la şcoală);
 sunt oportunităţi pentru comunicare interpersonală, care sunt importante pentru
buna înţelegerea a mesajului;
 mulţi educatori şi persoane din conducerea şcolilor recunosc importanţa educaţiei
şi a consilierii pentru sănătate a tinerilor.
2. Campanii mass-media
Campaniile mass-media au fost frecvent utilizate în multe ţări în vederea educării
populaţiei cu privire la diferite aspecte, inclusiv promovarea unui stil de viaţă
sănătos şi sunt văzute ca o modalitate foarte bună de a adresa mesaje educaţionale
diferitor grupuri populaţionale. Mesajele transmise prin mass-media au potenţialul
de a ajunge la diferite categorii de populaţie, inclusiv la cei mai puţini educaţi şi care
nu sunt cuprinşi în alte tipuri de programe educative. Mesajele trebuie să aibă în
vedere tot timpul - grupul ţintă, iar campania mass-media nu trebuie să fie un
eveniment izolat, ci să aibă o durată suficient de mare, să se repete la anumite
intervale de timp şi chiar să fie combinată cu alte acţiuni, cum ar fi programe de
educaţie în şcoli
Diferite studii arată că programele şcolare şi educaţia în mass-media au mai
mari şanse de reuşită dacă sunt derulate împreună, iar efectul este mult mai bun
decât dacă aceste acţiuni se derulează separat.
3 Măsuri socio-economice
Factorii socio-economici sunt cei care limitează uneori posibilitatea populaţiei de a
adopta un comportament sănătos. De aceea, adoptarea unor măsuri care urmăresc
îmbunătăţirea mediului social şi economic pot duce la promovarea unui stil de viaţă
sănătos.
Astfel de măsuri sunt, spre exemplu:
 oferirea unui mic-dejun consistent şi/sau a prânzului în cantinele instituţiilor
şcolare,
 organizarea unor puncte de distribuţie a alimentelor pentru grupurile sociale
defavorizate în vederea îmbunătăţirii comportamentelor alimentare,
 ajutorarea familiilor cu situaţie socio-economică deficitară şi crearea de
oportunităţi profesionale şi economice pentru adolescenţii şi tinerii din aceste familii
în vederea prevenirii violenţei juvenile, menţinerea unor preţuri ridicate la
produsele de tutun şi băuturile alcoolice.
4 Măsuri legislative
Măsurile legislative urmăresc modificarea comportamentului prin legi şi reguli care
însă sunt eficiente numai dacă există un sistem adecvat de promovare şi control al
respectării acestora. De asemenea, trebuie să se explice populaţiei importanţa şi
motivele care au dus la adoptarea acestor legi.
Exemple de legi care pot contribui la promovarea unui stil de viaţă sănătos:
 interzicerea vânzării de tutun şi băuturi alcoolice minorilor;
 interzicerea reclamei care se face în mijloacele mass-media produselor de tutun,
alcool;
 etichetarea adecvată a produselor alimentare;
 obligativitatea purtării centurilor de siguranţă de către persoanele care circulă în
autoturisme, obligativitatea purtării de cască în cazul motocicliştilor
5 Măsuri tehnice
Măsurile tehnice sunt în general măsuri pasive de care grupul ţintă beneficiază fără a
necesita nici un efort din partea acestuia.
Exemple de astfel de măsuri sunt:
 pernele de aer din maşini, centurile de siguranţă, construirea unor drumuri sigure
în vederea prevenirii accidentelor;
 fortificarea unor produse alimentare, cum ar fi pâinea;
 fluorizarea apei;
producerea şi oferirea posibilităţii de procurare a unor produse cu un conţinut
scăzut de grăsimi saturate, colesterol, sodiu şi zaharuri în vederea promovării unei
alimentaţii sănătoase.

OMS a subliniat încă din 1986 că sănătatea este mult prea importantă pentru a fi
lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi elaborarea de politici
trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel individual, comunitar şi
naţional.
Experienţa specialiştilor din domeniu, începând cu anul 1974, a permis identificarea
a cinci principii care stau la baza promovării sănătăţii:
– Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea unui program de
fiecare zi, care favorizează sănătatea, în loc de a se orienta preponderent şi exclusiv
asupra indivizilor la risc, care au legături cu serviciile medicale;
 – Promovarea sănătăţii este orientată asupra cauzelor care produc îmbolnăviri;
 – Promovarea sănătăţii foloseşte diferite abordări care contribuie la îmbunătăţirea
stării de sănătate;
 – Promovarea sănătăţii depinde în mod special de participarea populaţiei;
 – Asistenţa primară de sănătate are un rol important în facilitarea acţiunilor de
promovare a sănătăţii.
La Conferinţa de promovare a sănătăţii care a avut loc la Ottawa în anul 1986,
principiile enunţate anterior au fost dezvoltate, elaborându-se “Charta de la Ottawa
de promovare a sănătăţii”:
 – Elaborarea unor politici publice care favorizează sănătatea;
 – Crearea unor medii favorabile;
– Întărirea acţiunii comunitare;
– Dezvoltarea (îmbunătăţirea) abilităţilor individuale;
– Reorientarea serviciilor medicale.
În cadrul celei de-a 4-a Conferinţe Internaţionale de Promovare a Sănătăţii de la
Jakarta, s-au identificat priorităţile în acest domeniu pentru secolul XXI (OMS,
1997):
 – Promovarea responsabilităţii sociale pentru sănătate;
– Creşterea investiţiilor pentru îmbunătăţirea stării de sănătate;
– Consolidarea şi extinderea parteneriatelor pentru sănătate;
– Creşterea capacităţii comunitare şi împuternicirea individului;
– Asigurarea unei infrastructuri de promovare a sănătăţii.
Asistenta medicala are rol in prevenirea imbolnavirilor, mentinerea starii de
sănătate .
Exista patru niveluri de prevenire , fiecare corepunde unei faze din evolutia bolii si
anume :
1. Preventia primordiala
2. Prevntia primara
3. Preventia secundara
4. Preventia tertiara

Preventia primordiala –are scopul de a impiedica aparitia si stabilirea unor modele


sociale , economice si culturale de viata care ar contribui la cresterea riscului de
boala .Acest tip de preventie s-a dezvoltat ca rezultat al acumularii cunostintelor
despre epidemiologia bolilor. Preventia primordiala este de asemenea necesara in
legatura cu efectele globale ale poluarii atmosferice si cu efectele pe care le are
smog-ul urban asupra sanatatii ( boli pulmonare si cardiace).
Preventia primara are drept scop limitarea incidentei bolilor prin controlul
cauzelor si factorilor de risc.Interventiile asistentei constau in educatie pentru
sănătate ( regim de viata , regim alimentar, metode contraceptive,etc), preventie
specifica ( imunizari),prin vaccinari prevenirea sau chiar eradicarea unor boli ( expl.
Variola), elaborarea de programe educative ,protejarea grupurilor poulationale cu
risc,protejarea mediului ambiant.
Preventia secundara are ca scop vindecarea pacientilor si reducerea
consecintelor grave ale unor boli prin diagnostic si tratament precoce . Preventia
secundara include masuri disponibile pentru individ si pentru populatie , care permit
o interventie prompta si eficienta.Aceasta prevenire este aplicata intre perioada
dintre instalarea bolii si momentul normal al diagnosticului si are drept tinta
reducerea prevalentei bolii.
Preventia tertiara are ca scop reducerea evolutiei si complicatiilor unei boli
declarate , fiind un capitol important al medicinii terapeutice si de reabilitare .
Preventia tertiara consta in aplicarea de masuri care au ca scop reducerea
sechelelor , reducerea suferintei si promovarea adaptarii pacientilor la conditiile unei
boli incurabile , servicii paliative la nivel institutional si / sau la domiciliu si sunt
servicii specializate acordate de furnizori de servicii de sănătate supraspecializati ,
cu competenta sau atestat in vederea alinarii suferintei fizice , acordarea suportului
social , emotional sau spiritual.

S-ar putea să vă placă și