GHID DE CONDUITA ETICA IN CAZUL

PACIENTILOR INFECTATI CU VIRUSUL HIV

Rotaru Ioana,anul I,gr 6

Specializare:Stomatologie Generala

Virusul imunodeficientei umane reprezinta doua virusuri înrudite, din categoria

retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite
(SIDA). Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că
acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. O
infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de ani la declanșarea bolii SIDA.(1)
Virusul HIV se transmite prin sange, prin contaminare cu sange infectat sau de la mamă
infectată la făt, în timpul sarcinii, al nasterii și al alaptarii,prin contact sexual si prin  lichid
cefalorahidian . Porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde
din mucoasa (oculară, bucală, vaginală, anală) sau rănile nevindecate sau insuficient protejate
de pe oricare parte a pielii corpului.O alta modalitate de transmitere este pe cale parenterala.
Un grup de risc il reprezintă și personalul medical care poate veni în contact cu secrețiile și
sângele pacientului infectat, riscul direct reprezentand înțepături, tăieturi sau contactul direct
pe pielea lezată, neprotejată corespunzător.Riscul de transmitere profesionala a virusului de la
un pacient la personalul medical a fost estimat la 0,3% dupa o singura expunere percutanata la
sangele infectat cu HIV.(2)
Riscul de contaminare poate fi apreciat, din considerente etice medicale, doar prin statistici
retroactive sau în baza unor studii de laborator si este este direct dependent de următorii
factori:concentrația de viruși din produsul contaminat;contagiozitatea (virulența)
virusului;transferul de celule infectate;starea generală a sistemului imun a celui expus.
Intr-un studiu s-a aratat ca putem imbunatati eficacitatea medicatiei,rata de succes a
tratamentului si calitatea vietii,oferind o ingrijire orala buna persoanelor seropozitive HIV.
(3,4).Cu sanse de supravietuire imbunatatite,in viitorul apropiat mai multi pacienti
seropozitivi vor cauta ingrijiri stomatologice(5).Lipsa de dorinta de a trata pacientii cu HIV de
catre medicii stomatologi a fost asociata cu o cunoastere inadecvata a procesului bolii,a
transmiterii,diagnosticarii si tratarii pacientilor infectati cu HIV,ceea ce la randul sau a dus la
teama cu privire la contagiunea sau fobia acestei boli(6,7,8,9,10).
 In ceea ce priveste conduita terapeutica fata de pacientii sub tratament imunosupresor in tara
noastra,interventiile chirurgicale dento-alveolare de mica amploare se pot realiza in cabinetul
stomatologic la pacientii controlati terapeutic si in spital la pacientii necontrolati terapeutic
sau la pacientii controlati terapeutic cu alte afectiuni generale care necesita spitalizarea.Printre
recomandarile pentru interventiile efectuate in cabinetul de medicina dentara se
gasesc:evaluare de specialitate efectuată înaintea programării intervenției; nu se întrerupe
medicația de rutină înaintea intervenției; se va administra antibioprofilaxia complicațiilor
infecțioase locale, dacă este indicată de medicul specialist curant; dacă este necesară
antibioterapia la pacienții tratați cu ciclosporine, nu se administrează eritromicină sau
metronidazol(11).
Pentru a preveni transmiterea virusului in cabinetul de medicina dentara trebuie sa se realizeze
o decontaminare eficienta a suprafetelor de lucru si a instrumentarului,cel din urma
presupunand sterilizare prin autoclavare.Personalul medical va purta echipament de
protectie ,iar pentru dezinfectia mainilor medicului este eficace spalarea cu apa si sapun si
utilizarea solutiilor antiseptice.Dezinfectantii chimici nu se folosesc pentru
ace,seringi,instrumentar taios decat ca metoda suplimentara,premergatoare spalarii si
autoclavarii. Dintre dezinfectanþii chimici, s-au dovedit eficienti în dezactivarea HIV :
Hipocloritul de sodiu 0,1 - 0,5% • Cloramina 2-5 - 10% • Alcoolul izo-propilic 70% • Iodura
de poliridonã 2,5% • Formaldehida 4 - 8% • Glutaraldehida 2 • Apa oxigenatã.
Precautiile Universale includ, dar nu sunt limitate la urmãtoarele principii: • Foloseste bariere
adecvate de precautie (mãnusi, mascã, si ochelari de protectie) pentru a preveni expunerea
pielii si mucoasei atunci când este anticipat contactul cu sângele sau lichidele biologice ale
pacientului. Schimbã mãnusile dupã contactul cu fiecare pacient si nu refolosi mãnusile. •
Spalã mâinile si alte suprafete tegumentare imediat si insistent dacã au fost contaminate cu
sânge sau produse biologice. Spalã mâinile imediat dupã ce au fost îndepãrtate mãnusile.
Personalul medical cu leziuni exudative sau dermatite supurate trebuie retinut de la orice
contact direct cu pacientul si obligat sã poarte echipament de protectie pânã când afectiunea
se rezolvã. • Mânuieste obiectele ascutite cu atentie pentru a preveni accidentele. Nu acoperi,
nu îndoi si nu rupe acele folosite. Se aseazã toate obiectele ascutite în containere speciale. Se
poartã mãnusi si se curãtã picãturile de sânge imediat.(12)
Instrumentarul manual va fi sterilizat dupã fiecare pacient pentru cã saliva cu sângele
pacientului pot fi aspirate în aceste piese, mâner etc. Piesele care nu pot fi sterilizate vor fi
flambate intens dupã ce au fost bine spãlate si dezinfectate chimic si clãtite,dupã fiecare
pacient. Instructiunile producãtorului precizeazã modalitãtile de sterilizare pentru fiecare
instrument.Sângele si saliva de pe instrumentarul folosit în gura pacientului, vor fi spãlate
temeinic si cu grijã. Mulajele se spalã atât dupã scoaterea din gura pacientului, când sunt
trimise la laboratorul dentar, cât si înainte de introducerea în gura pacientului. Echipamentul
stomatologic si suprafetele dificil de dezinfectat (echipament radiologic) care pot fi
contaminate se înfãsoarã în material impermeabil si impenetrabil (ex: plic de plastic) pentru a
fi protejat,iar invelisul respectiv se înlocuieste cu unul nou la fiecare pacient.
Expunerea profesională la HIV a fost intens studiată și monitorizată. Expunerea percutanată,
mucoasă și cutanată la fluidele corporale contaminate constituie surse posibile de expunere
virală în multe situații de îngrijire a sănătății. [13] Virușii pot fi transmiși în medii de îngrijire
a sănătății, inclusiv în stomatologie, deși rar, mai ales în cazul în care nu sunt implementate
măsuri standard de control al infecției. Informațiile disponibile indică faptul că riscul
transmiterii HIV în cabinetul stomatologic este foarte scăzut. [14] Există un acord general că
poate exista un anumit risc de transmitere a HIV de la un profesionist din domeniul sănătății
infectat cu HIV la un pacient, dar este mic și poate fi redus la minimum prin utilizarea
măsurilor standard de control al infecției. [15] În comparație cu alți furnizori de servicii
medicale, profesioniștii din domeniul dentar au un risc mai mic de a fi infectați cu HIV, din
cauza cantității reduse de încărcătură virală din salivă, care conține activitate anti-HIV, deși
un alt autor a raportat că „Saliva pură nu conține viruși dacă nu este contaminat cu sânge.
”[16] Prin urmare; posibilitatea transmiterii HIV în mediul bucal este foarte rară. Având în
vedere aceste informații, acest studiu și-a propus să evalueze percepțiile OHCW dintr-un
spital didactic din Nigeria cu privire la transmiterea HIV în practica dentară și riscul
profesional.
În Arabia Saudită, nu numai că mulți medici au avut o dezinformare cu privire la modurile de
transmitere a HIV (de exemplu, 13,8% au identificat mușcăturile de țânțari și 49,7% au
implicat sărutări ocazionale), 33,8% nu știau că tatuajul este un mod de transmitere cunoscut.
[17] Acest studiu confirmă, de asemenea, astfel de rapoarte, deoarece unii dintre respondenți
au afirmat în mod eronat că expunerea pielii intacte la sângele și fluidele corporale infectate,
sărutările ocazionale și mușcăturile de țânțari sunt surse de transmitere a HIV. Rapoartele
studiilor efectuate pe furnizorii de servicii de sănătate orală din Pacific au arătat că
principalele motive ale refuzului lor de a acorda îngrijire bolnavului de sănătate au fost frica
de transmiterea HIV în clinicile dentare, procedurile inadecvate de control al infecției în
clinici pentru a preveni transmiterea încrucișată și că le lipseau cunoștințe despre
managementul pacienților cu HIV în clinicile dentare. [18] Respondenții din acest studiu au
fost, de asemenea, de părere că procedurile de control al infecției disponibile în spital ar putea
să nu fie suficiente pentru a evita transmiterea virusului.
În cadrul celui de-al șaselea workshop mondial privind sănătatea și bolile orale în SIDA, care
a avut loc în perioada 21-24 aprilie 2009 la Beijing, China, participanții din peste 30 de țări au
analizat dovezile științifice care au devenit disponibile în ultimii 20 de ani referitoare la
transmiterea HIV în mediul dentar de la profesioniștii din domeniul sănătății bucale la
pacienți.A observat și a luat în considerare inconsecvențele în reglementarea capacității unui
profesionist din domeniul sănătății orale HIV pozitiv de a continua practica. Ei au ajuns la
concluzia că dovezile susțin acum opinia că profesioniștii din domeniul sănătății bucale cu
HIV nu prezintă un risc de transmitere la pacienți în mediul dentar (cu condiția să se respecte
practici adecvate de control universal al infecției).(19)
Medicii stomatologi trebuie să ia decizii cu privire la tipul de tratament stomatologic oferit.
Stomatologii nu ar trebui să refuze tratamentul unui pacient numai pe baza statutului lor HIV
pozitiv si trebuie acordată o educație dentară continuă pentru a reduce refuzul medicilor
stomatologi de a trata pacienții infectați cu HIV.
BIBLIOGRAFIE
1. Saad Ahmed Khan,Min Li Liew,Hanan Omar Role of ethical beliefs and attitudes of
dental students in providing care for HIV/AIDS patients, Saudi Dent J.,Ian 2017
2.Prasanth PB, Sreenivasan V, Goel A. Knowledge of HIV/AIDS and attitude of dental
students towards HIV/AIDS patients: A cross-sectional survey. J Educ Ethics Dent. 2011
3. Rohn EJ, Sankar A, Hoelscher DC, Luborsky M, Parise MH. How do social-psychological
concerns impede the delivery of care to people with HIV? Issues for dental education. J Dent
Educ.  2006;
4. Azodo CC, Ehigiator O, Oboro HO, Ehizele AO, Umoh A, Ezeja EB, et al. Nigerian dental
students’ willingness to treat HIV-positive patients. J Dent Educ. 2010
5. Oberoi SS, Mohanty V, Sharma N, Oberoi A. Self-reported knowledge and attitude toward
the treatment of HIV/AIDS infected individuals by the Dental Practitioners working in a
public sector institute: A cross sectional study. J Educ Ethics Dent. 2015
6. Sadeghi M, Hakimi H. Iranian dental students’ knowledge of and attitudes towards
HIV/AIDS patients. J Dent Educ. 2009;
7. Kemppainen JK, Dubbert PM, McWilliams P. Effects of group discussion and guided
patient care experience on nurses’ attitudes towards care of patients with AIDS. J Adv
8. Khandwalla HE, Luby S, Rahman S. Knowledge, attitudes and practices regarding sexually
transmitted infections among general practitioners and Medical specialists in Karachi,
Pakistan. Sex Transm Infect. 2009
9. Shaikh FD, Khan SA, Ross MW, Grimes RM. Knowledge and attitudes of Pakistani
medical students towards HIV-positive and/or AIDS patients. Psychol Health Med. 2007
10. Nasir EF, Astrom AN, David J, Ali RW. HIV and AIDS related knowledge, sources of
information, and reported need for further education among dental students in Sudan- a cross
sectional study-parent article. BMC Public Health. 2008
11. Managementul perioperator al pacienților cu afecțiuni generale asociate care necesită
intervenții chirurgicale de mică amploare, autori Alexandru Bucur, Octavian Dinca,Cristian
Vladan,2019
12. hivability Streinu-Cercel
13. Nigerian Institute of Medical Research. Published by Niyi Faniran (Nig) Ent; 2006.
Report on the ‘Human Capacity Development for Treatment, Care and Support of PLWHA's
in Nigeria’: 2004-2005.
14. Scully C, Greenspan JS. Human immunodeficiency virus (HIV) transmission in
dent11. Gooch BF, Cardo DM, Marcus R, McKibben PS, Cleveland JL, Srivastava PU, et al.
2006
15.Percutaneous exposures to HIV-infected blood. Among dental workers enrolled in the
CDC Needlestick Study. J Am Dent Associstry. J Dent Res. 2006;
16. Mahfouz AA, Alakija W, al-Khozayem AA, al-Erian RA. Knowledge and attitudes
towards AIDS among primary health care physicians in the Asir Region, Saudi Arabia. J R
Soc Health. 1995;115:23–5.
17. Comfort AO, Vandana M, Cuttress T, Tuisuva J, Morse Z, Maimanuku L.
Attitude/practices of oral healthcare provider to management of HIV/AIDS patients in the
Pacific. Pac Health Dialog. 2008
18. Flint SR, Croser D, Reznik D, Glick M, Naidoo S, Coogan M. HIV transmission in the
dental setting and the HIV-infected oral health care professional: Workshop 1C. Adv Dent
Res.  2011;23:106–11.