CUPRINS

Introducere .............................................................................
CAP. 1 Aspecte teoretice, metodologice privind datoriile
comerciale ............................................................................
1.1 Bazele teoretice şi metodologice ale datoriilor comerciale.....
1.2 Criterii de recunoaştere şi evaluare a datoriilor comerciale...
1.3 Inventarierea datoriilor comerciale ........................................
CAP. 2 Reflectarea datoriilor comerciale în contabilitatea
societăţilor comerciale............................................................
2.1 Generalităţi privind funcţionarea conturilor de datorii
comerciale ............................................................................
2.2 Generalităţi privind înregistrarea în contabilitate a conturilor
de datorii comerciale ............................................................
2.3 Indicatori de analiză economico financiară a datoriilor
comerciale ................................................................................
CAP. 3 Studiu de caz privind contabilitatea datoriilor comerciale
ale cooperativei Meşteşugarul Mediaş ...............................
3.1 Prezentarea Cooperativei Meşteşugarul Mediaş ..........…........
3.1.1 Scurt istoric al Cooperativei Meşteşugarul Mediaş .................
3.1.2 Obiectul de activitate……………………………………......
3.1.3 Trăsăturile caracteristice ale cooperativei în raport cu unităţi
similare din cadrul aceleiaşi ramuri .......................
3.1.4 Structura organizatorică şi funcţionarea cooperativei ….........
3.2 Elementele organizării contabilităţii la Cooperativa
Meşteşugarul Mediaş ........ ......................................................
3.3 Studiu de caz privind contabilitatea datoriilor comerciale ale
Cooperativei Meşteşugarul Mediaş ......................................
3.4 Analiza economico-financiară a datoriilor comerciale la
Cooperativa Meşteşugarul Mediaş.......................................
Concluzii şi propuneri…………………………………........
Bibliografie……………………………………………..........
Anexa
2
 CAP.1 – ASPECTE TEORETICE, METODOLOGICE PRIVIND
DATORIILE COMERCIALE

1.1 Bazele teoretice şi metodologice ale datoriilor comerciale

datoriilor comerciale la suma actualizată a ieşirilor nete viitoare de numerar
care se aşteaptă Societăţile comerciale îşi desfăşoară activitatea în contextual unui
sistem complex de relaţii de decontare cu furnizorii, cu clienţii, cu angajaţii, cu
organismele de asigurare şi protecţie social, cu bugetul statului şi cu alte organism
publice, cu grupul de asociaţi, precum şi cu alte personae fizice şi juridice, care în
contabilitate poartă denumirea de terţi.
Aceste relaţii comerciale curente se concretizează, în contabilitate, în două
categorii patrimoniale distinct, şi anume:1
 apariţia şi stinegrea drepturilor de creanţă – componente ale activului
patrimonial;
 apariţia şi stinegrea angajamentelor de plată, respectiv ale obligaţiilor sau a
datoriilor – componente ale pasivului patrimonial.
Termenele de decontare a acestor datorii şi creanţe nu depăşesc, de regulă, un
an.
Datoriile societăţii reprezintă surse străine atrase de la creditori. Esenţa lor
este generată de decalajul de timp dintre momentul primirii şi cel al livrării unui
echivalent valoric sau a unei contrapresaţii pe măsură. Agenţii economici care au
avansat valorile economice poartă denumirea de creditori.
O altă definiţie dată datoriilor ar fi că datoria reprezintă, în general, obligaţia
exprimată în bani şi/sau în diverse alte bunuri sau valori pe care societatea
economică, în calitate de debitor, o are faţă de terţe personae fizice sau juridice
(creditori), fie în baza unor contracte încheiate, fie în baza unor prevederi legale2.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.
Conform dicţionarului explicativ al limbii române o datorie este o sumă de
bani sau orice alt bun datorat cuiva.
Caracteristica esenţială a unei datorii este faptul că societatea are o obligaţie
actuală, adică înregistrează un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-
un anumit fel. În mod normal, datoriile pot apărea din neachitarea sumelor aferente
bunurilor şi serviciilor primate de la terţi, dar pot fi generate şi de activitatea
normală, de dorinţa de a menţine bune relaţii de afaceri.

1
Pop A. – Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele contabile europene şi standardele
internaţionale de contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002, pag.287, 589-595
2
Balteş N., Ciuhureanu A.T. – Contabilitate Financiară, Editura Universităţii Lucian-Blaga, Sibiu, 2007, pag.128

3
 În funcţie de gradul de exigibilitate, datoriile societăţii sunt împărţite în două
mari categorii: datorii pe termen scurt (curente) şi datorii pe termen lung.
a) Datorii curente - sunt acele datorii care se aşteaptă să fie achitate în cursul
normal al ciclului de exploatare sau sunt exigibile in termen de 12 luni de la data
bilanţului.
Datoriile pe termen scurt cuprind:
 Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni care reprezintă fondurile
asigurate prin vânzarea de titluri de credite negociabile către terţi.
Societatea care angajează un astfel de împrumut trebuie să ramburseze,
la scadenţă, valoarea emisiunii şi să plătească o dobândă sub forma
cupoanelor ataşate titlurilor de credit;
 Sumele datorate instituţiilor de credit care se compun din creditele pe
termen scurt ce sunt destinate, după caz, finanţării investiţiilor şi
cheltuielilor curente privind ciclul de exploatare. Aceste credite sunt
purtătoare de dobândă şi garantate prin activele societăţii;
 Avansurile încasate în contul comenzilor nu presupun o datorie bănească
ci evidenţiază faptul că societatea a încasat o anumită sumă în schimbul
căreia trebuie să livreze o cantitate de produse sau să presteze un
serviciu;
 Datoriile comerciale se creează în cadrul relaţiilor de decontare cu
furnizorii pentru aprovizionările de care societatea a avut nevoie;
 Sumele datorate societăţilor din cadrul grupului;
 Sumele datorate privind interesele de participare, se referă la obligaţiile
societăţii privind achitarea sumelor generate de achiziţionarea intereselor
de participare;
 Alte datorii, inclusive datoriile fiscal şi alte datorii pentru asigurările
sociale. În cadrul acestor datorii se includ datoriile faţă de personal,
concretizate în salarii, ajutoare de boală, stimulente, sume neridicate în
termenul legal, reţineri şi popriri din salarii, precum şi alte datorii în
legătură cu personalul; datoriile faţă de asigurările sociale şi protecţia
socială: asigurări sociale (contribuţia unităţii şi salariaţilor la asigurările
sociale, contribuţia unităţii şi a salariaţilor la asigurărilor sociale de
sănătate, contribuţia unităţii şi a salariaţilor pentru constituirea fondului
de şomaj, alte datorii sociale); datoriile faţă de bugetul statului, bugetul
local şi fondurile speciale: impozitul pe profit, impozitul pe venituri de
natura salariilor, alte impozite, taxe şi vărsăminte assimilate (accizele,
impozitul pe ţiţei şi gaze naturale, impozitul pe dividend, impozitul pe
clădiri, impozitul pe terenuri, taxe pentru mijloacele de transport, alte
impozite şi taxe), fonduri special – taxe şi vărsăminte assimilate;

4
 datoriile faţă de asociaţi sau acţionari, respective cele rezultate din
nerambursarea capitalului sau din neplata dividendelor.
b) Datoriile pe termen lung sunt cele care nu se încadrează în definiţia
datoriilor curente. În cadrul acestei grupe de datorii sunt incluse toate categoriile
prezentate anterior, cu menţiunea că trebuie să fie exigibile într-o perioadă mai
mare de 12 luni.
Datoriile curente au o structură variată şi şi cuprind: datoriile faţă de furnizorii
de bunuri, lucrări şi servicii; datoriile faţă de salariaţi, datoriile faţă de bugetul
asigurărilor sociale; datoriile faţă de bugetul statului, bugetul local şi fondurile
special; datoriile faţă de grup şi asociaţi; datoriile faţă de creditori diverşi.
Datoriile comerciale pot fi definite ca fiind contravaloarea achiziţiilor de
bunuri şi servicii, care va fi plătită după efectuarea tranzacţiei de cumpărare, la o
dată scadentă acceptată între furnizor şi cumpărător.
Datoriile comerciale cuprind angajamentele de plată ale societăţii faţă de
furnizori, antreprenori şi alţi creditori pentru activele procurate, serviciile de care a
beneficiat şi avansurile primite. În mod normal, datoriile pot apărea din neachitarea
sumelor aferente bunurilor şi serviciilor primate de la terţi, dar pot fi generate şi de
activitatea normală, de dorinţa de a menţine bune relaţii de afaceri.
Datoriile comerciale se referă la obligaţiile întreprinderii faţă de terţe persoane
fizice sau juridice, rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea serviciilor.
Datoriile comerciale se impart în mai multe categorii, astfel:
 datorii faţă de furnizorii de stocuri, lucrări şi servicii;
 datorii faţă de furnizorii de imobilizări corporale şi necorporale;
 datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările şi serviciile achiziţionate de
întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparaţii la bunurile
de folosinţă îndelungată, servicii telefonice, poştale, etc.
Terţii reprezintă persoanele fizice sau juridice cu care societatea intră în relaţii
pentru realizarea obiectului său de activitate (furnizori, clienţi, salariaţi, bugetul
statului, asociaţi).
Furnizorii reprezintă datoriile faţă de terţi determinate de achziţionarea pe
credit a bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor care fac obiectul activităţii
societăţii. Furnizorii sunt persoane fizice sau juridice de la care se aprovizionează
cu materii prime, materiale etc. sau care prestează un serviciu pentru societate.
Furnizorii pentru imobilizări sunt reprezentaţi de persoanele fizice sau juridice
de la care societatea achiziţionează corporale sau necorporale.
Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare, negociabile pe termen scurt
sau imediat, care atestă, după caz, datorii în cadrul relaţiilor comerciale cu
furnizorii. Ele circulă sub diferite denumiri generice cum ar fi cambia, biletul la
ordin, cecul.
5
 Cambia - instrument de plată de încasare si titlul de cont prin care o persoana
numită trăgător dă ordin unei a doua persoane, tras, să plătească o sumă
determinată de bani la o anumită dată, scadenţa, unei a treia persoane, beneficiar.
Participanţii: - trăgătorul - persoana ce emite instrumentul de plată, dă ordinul de
plată a unei sume determinate de bani. Se află în poziţie juridică de creditor, iar lui
îi corespunde în economia reala vânzătorul mărfurilor, adică furnizorul sau
exportatorul; - trasul - persoana căreia îi este destinat instrumentul, el trebuie să
plătească suma înscrisă în acesta. Din punct de vedere juridic se află în poziţia de
debitor şi are corespondent în economia reală pe compărătorul mărfurilor, adică
beneficiarul mărfurilor, respectiv importatorul; - beneficiarul - persoana ce
încasează suma înscrisă în instrument, poate fi chiar trăgătorul cambiei, emitentul,
sau un terţ din economie, care este creditor (i-a livrat marfa, i-a dat o suma de bani
trăgătorului).
Biletul la ordin - instrumentul prin care o persoană emitent promite ca va plăti
la scadenţă o sumă determinată de bani unei a doua persoane numită beneficiar.
Cecul - instrumentul de plată prin care o persoană numita trăgător, posesoare a
unui cont într-o bancă în care se află disponibilităţi, dă ordin unei a doua persoane,
tras, o bancă mereu, să plătească la prezentarea documentului o sumă determinată
de bani unei a treia persoane beneficiar.

1.2 Criterii de recunoastere şi evaluare a datoriilor comerciale

Potrivit legii, în contabilitate nici o operaţiune economică sau financiară nu
poate fi înregistrată decât atunci când aceasta se exprimă în etalon valoric.
Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în
cuantificare, măsurarea în expresie bănească a existenţei, mişcării şi transformării
elementelor de bilanţ în scopul reflectării acestora în contabilitate3.
Criteriile de recunoaştere a datoriilor comerciale în bilanţ sunt prezentate şi
în IAS 39 “Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare”. Acestea trebuie
recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca
urmare, are obligaţia legală de a plăti.
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 “Prezentarea situaţiilor
financiare” recomandă clasificarea elementelor în bilanţ potrivit criteriului
curent/necurent. Creanţele pe termen lung şi datoriile pe termen lung fac parte din
categoria activelor necurente, respectiv a pasivelor necurente. Atât activele
necurente cât şi pasivele necurente sunt definite într-o manieră reziduală ca fiind
alte active şi datorii decât cele curente.
Recunoaşterea elementelor de datorii în situaţiile financiare se realizează pe
baza a două criterii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ:
3
Nicolae Balteş, A.T. Ciuhureanu – Bazele contabilităţii – fundamente teoretice şi practice, Editura Universităţii
“Lucian Blaga”, 2010, pag.141

6
  probabilitatea realizării unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii
economice (pentru datorii);
 evaluarea să se poată realize în mod credibil.
În aceste condiţii, o datorie comercială este recunoscută în bilanţ atunci când
este probabil că va rezulta o ieşire de resurse, purtătoare de beneficii economice
din lichidarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această
lichidare poate fi determinată în mod credibil.
Evaluarea datoriilor comerciale se face în momentul apariţiei lor la valoarea
nominală consemnată în documente, adică a sumelor datorate de societate către
furnizori.
Datoriile comerciale exprimate în devize se înregistrează “în contabilitate
atât în lei la cursul de schimb de la data efectuării operaţiunilor comunicat de BNR,
cât şi în valută”4
Diferenţele de curs valutar ce apar între data plăţii datoriilor în valută şi data
la care au fost înregistrate iniţial, sunt recunoscute ca venituri financiare (la datorii
cursul valutar creşte) în perioada în care apar.
Din punct de vedere al momentului decontării datoriei comerciale în valută
apar următoarele situaţii:
 dacă decontarea se face în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar în care a
survenit, atunci întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel
exerciţiu;
 dacă decontarea se face într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs
valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, care intervine până în
exerciţiul decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de
schimb survenită în cursul fiecărui exerciţiu financiar.
La data întocmirii situaţiilor financiare, datoriile comerciale în valută se
evaluează la cursul publicat de BNR, valabil pentru ultima zi a perioadei de
raportare.
În situaţiile financiare întocmite de către societate sunt utilizate baze de
evaluare diverse şi combinaţii ale acestora: costul istoric, costul curent, valoarea
realizabilă (de decontare), valoarea actualizată.
Potrivit costului istoric, datoriile comerciale sunt înregistrate la valoarea
echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei sau la valoarea ce se aşteaptă să fie
plătită în numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, în cursul
normal al afacerilor.
Costul curent are în vedere înregistrarea datoriilor comerciale la suma în
numerar sau echivalent de numerar necesară pentru a stinge aceeaşi obligaţie care
ar lua naştere în prezent.
4
Art.184-185 - Anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglemetărilor
contabile conforme cu directivele europene, M.O.766bis/2009

7
 Valoarea realizabilă (de decontare) presupune înregistrarea datoriilor
comerciale la suma în numerar sau echivalent de numerar necesară pentru a stinge
obligaţia în prezent.
Valoarea actualizată are în vedere înregistrarea să fie necesare pentru a
deconta datoriile în cursul normal al afacerilor.5

1.3 Inventarierea datoriilor comerciale

Inventarierea elementelor de natura datoriilor comerciale reprezintă
ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor
respective, valoric, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor
elementelor de datorii comerciale ale fiecărei societăţi în vederea întocmirii
situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare şi a performanţei întreprinderii pentru respectivul exerciţiu financiar.6
În temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată,
societăţile comerciale au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor de datorii
comerciale la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar
pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în
următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor
organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot
fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Inventarierea anuală a elementelor de datorii comerciale se face, de regulă,
cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul
activităţii fiecărei societăţi.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit
prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de
credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării societăţii. În vederea
efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate
specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.

5
Mihai Ristea şi colectivul,Contabilitatea financiară a întreprinderii,Editura Universitară,Bucureşti,2004,pag.275
6
Art.(2) – Ordinul Ministrului Finanţelor publice nr.2861/9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

8
 Pentru inventarierea elementelor de datorii comerciale se întocmesc situaţii
analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel întocmite se verifică cu
soldurile conturilor sintetice corespunzătoare, care se preiau în "Registrul-
inventar". Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate
faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă
(fişele de magazie) şi din contabilitate.
Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor reglementărilor
contabile aplicabile. Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului
permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare trebuie
menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Datoriile comerciale faţă de terţi sunt supuse verificării şi confirmării pe
baza extraselor soldurilor creditoare ale conturilor de datorii care deţin ponderea
valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" sau
punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de
confirmare constituie abateri de la prezentele norme şi se sancţionează potrivit
legii. În situaţia societăţilor care efectuează decontarea datoriilor comerciale pe
bază de deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de către
parteneri, aceste documente pot ţine locul extraselor de cont confirmate.
Evaluarea datoriilor comerciale cu ocazia primei recunoaşteri în contabilitate
se face la valoarea nominală sau la valoarea de rambursare, dacă cele două valori
sunt diferite.
Evaluarea la inventar se face de regulă la valoarea probabilă de plată, iar
inventarierea datoriilor pe termen lung se face pe bază de extras de cont.

CAP.2 – REFLECTAREA DATORIILOR COMERCIALE ÎN

CONTABILITATEA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

2.1 Generalităţi privind funcţionarea conturilor de datorii comerciale

9
 Contabilitatea este considerată a fi arta si ştiinţa stăpânirii afacerilor,având
ca scop măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor,
datoriilor şi al capitalurilor proprii pe de o parte, precum şi cuantificarea
rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice pe de alta parte.
Scopul principal al acestei discipline este de a asigura înregistrarea
cronologică si sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la
situaţia patrimoniului şi al rezultatelor generate.
Pentru reflectarea relaţiilor de decontare a datoriilor comerciale, legate de
achiziţionări de bunuri şi servicii, asimilate ciclului de exploatare al societăţii, se
utilizează conturile din grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate”.
Pentru evidenţa datoriilor coemerciale pe care societatea şi le creează în
calitatea sa de beneficiar de bunuri materiale, lucrări şi servicii, se folosesc, după
caz, conturile 401 „Furnizori”, 404 „Furnizori de imobilizări” şi 408 „Furnizori-
facturi nesosite”. Aceste conturi, fiind de pasiv, evidenţiază în creditul lor datoriile
comerciale create, iar în debit, stingerea acestora, odată cu plata lor, soldul lor
reflectând datoriile existente la un moment dat.
Datoriile se înregistrează pe baza documentelor de livrare emise de furnizori,
respectiv facturi.
Decontarea datoriilor faţă de furnizori se poate face:
a) prin achitarea lor pe bază de facturi şi instrumentele de plată
corespunzătoare formelor de decontare aplicate;
b) pe seama creditului comercial acordat de furnizor, în care scop, beneficiarul
emite furnizorului un bilet la ordin sau acesta acceptă cambia emisă de
furnizor.
Aceste înscrisuri, numite efecte de comerţ, sunt titluri negociabile care
reprezintă creanţe decontabile la vedere sau pe termen scurt, în beneficial
persoanelor care le posedă.
Pentru evidenţa obligaţiilor de plată stabilite prin intermediul efectelor de
comerţ se folosesc, după caz, conturile de pasiv 403 “Efecte de plătit” şi 405
“Efecte de plătit pentru imobilizări”. Contul 403 “Efecte de plătit” se creditează cu
contravaloarea creditului commercial acordat societăţii de către furnizor odată cu
acceptarea valorii biletelor la ordinal cambiilor şi se debitează cu plăţile effectuate
la scadenţă pe baza efectelor de comerţ. Soldul său creditor reprezintă sumele
datorate terţilor pe bază de efecte comerciale. În mod similar funcţionează şi contul
405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”.
2.2 Generalităţi privind înregistrarea în contabilitate a conturilor de datorii
comerciale

10
 Datoriile comerciale se referă la obligaţiile societăţii faţă de terţe persoane
fizice sau juridice, rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea serviciilor.
Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
 datorii faţă de furnizorii de stocuri, lucrări şi servicii;
 datorii faţă de furnizorii de imobilizari corporale şi necorporale;
 datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările şi serviciile achiziţionate de
societate, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparaţii la bunurile de
folosinţă îndelungată, servicii telefonice, poştale etc.
Contabilitatea sintetică a decontărilor cu furnizorii se realizează cu ajutorul
grupei 40 „Furnizori şi conturi asimilate”, care cuprinde următoarele conturi: 401
„Furnizori”, 403 „Efecte de plătit”; 404 „Furnizori de imobilizări”; 405 „Efecte de
plătit pentru imobilizări” şi 408 „Furnizori-facturi nesosite”.
Contul 401 „Furnizori”: după conţinutul economic este un cont de datorii
comerciale pe termen scurt, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv utilizat
de către clienţi, care ţine evidenţa datoriilor faţă de furnizori pentru achiziţionări de
bunuri şi servicii.
În creditul contului se înregistrează:
 valoarea stocurilor achiziţionate de la terţi şi diferenţele de preţ aferente, în
cazul în care evidenţa acestora se tine la preţ standard

 valoarea materialelor nestocate achiziţionate şi consumul de energie şi apă,

incluse direct pe cheltuieli;

 valoarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate de către terţi (611 la

626, 628, 471);

11
  valoarea materialelor achiziţionate şi incluse direct pe cheltuieli, în cazul
utilizării inventarului intermittent;
 TVA înscrisă în facturile furnizorului;
 valoarea timbrelor fiscal şi poştale, biletelor de tratament şi călătorie şi a
altor valori achiziţionate;
 valoarea despagubirilor, amenzilor şi penalităţilor datorate terţilor (6581);
 valoarea facturilor primite, în cazul în care au fost evidenţiate anterior ca
facturi nesosite;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la
furnizori şi valoarea avansurilor facturate;
 diferente nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută, stabilite
la închiderea exerciţiului financiar;
În debit se înregistrează:
 plăţile efectuate către furnizori;
 plăţile efectuate către furnizori din credite bancare;
 valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit;
 regularizarea avansurilor acordate anterior furnizorilor şi valoarea
ambalajelor care circulă în sistem de restituire predate furnizorilor;
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută, stabilite la
achitarea acestora sau la încheierea exerciţiului financiar;
 reţinerea impozitului pe veniturile din salarii şi a fondului de asigurări de
sănătate din sumele datorate colaboratorilor;
 sumele nete achitate colaboratorilor;
 sconturile primite de la furnizori;
 valoarea produselor cuvenite societăţilor prestatoare ca plată în natură,
potrivit prevederilor contractuale;
 datorii aferente exerciţiilor financiare anterioare, prescrise sau anulate;
 datorii prescrise sau anulate, aferente exerciţiului curent;
 valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării.
Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate furnizorilor la un
moment dat.
Contul 403 „Efecte de plătit”: după conţinutul economic este un cont de
datorii comerciale pe termen scurt, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv,

12
care ţine evidenţa obligaţiilor de plătitpe bază de efecte comerciale (bilet la orin,
cambii, etc.).
În credit se înregistrează:
 valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401);
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente efectelor comerciale de
plătit, stabilite la închiderea exerciţiului financiar (665).
În debit se înregistrează:
 plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale (5121, 5124);
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente efectelor comerciale de plătit,
stabilite la decontare sau la închiderea exerciţiului financiar (765).

Contul 404 “Furnizori de imobilizări”: după conţinutul economic este un

cont de datorii comerciale pe termen scurt, iar după funcţia contabilă este un cont
de pasiv, care ţine evidenţa datoriilor faţă de furnizoriide imobilizări necorporale şi
corporale.
În credit se înregistrează:
 valoarea imobilizărilor facturate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor
executate de terţi pentru realizarea acestor imobilizări:
 rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile constatate în
exerciţiul financiar current, aferente exerciţiilor financiare precedente:
 dobânzi datorate şi facturate, în cazul leasingului financiar:
 TVA înscrisă în facturile furnizorilor de imobilizări:
În debit se înregistrează:
 plăţile efectuate către furnizori:
 valoarea garanţiilor depuse la terţi:
 plăţile efectuate către furnizori de credite bancare:
 valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit:
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.

Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”: după conţinutul

economic este un cont de datorii comerciale pe termen scurt, iar după funcţia
contabilă este un cont de pasiv, care ţine evidenţa obligaţiilor de plătit furnizorilor
de imobilizări pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambii).
În credit se înregistrează:
 valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări:

13
  diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente efectelor comerciale de
plătit, constatate la închiderea exerciţiului financiar.
În debit se înregistrează:
 plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale:
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente efectelor comerciale de plătit,
constatate la decontare sau la închiderea exerciţiului financiar:
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit pentru
imobilizări.

Contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, după conţinutul economic este

un cont de datorii comerciale pe termen scurt, iar după funcţia contabilă este un
cont de pasiv, care ţine evidenţa datoriilor privind aprovizionările de bunuri, lucrări
şi servicii, pentru care nu s-au primit facturi.
În credit se înregistrează:
 valoarea bunurilor achiziţionate, a lucrărilor executate şi a serviciilor
prestate către furnizori, pentru care nu s-au primit facturi:
 rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate
în exerciţiul financiar curent, aferente exerciţiilor financiare precedente:
 diferentele nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută stabilite
la închiderea exerciţiului financiar:
În debit se înregistrează:
 valoarea facturilor sosite:
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută, stabilite la
sfârşitul exerciţiului financiar:
Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care
nu s-au primit facturi.

2.3 Indicatori de analiză economico financiară a datoriilor

1. Viteza de rotaţie a creditelor furnizori: acest indicator aproximează numărul de
zile de creditare pe care societatea îl obţine de la furnizorii săi.
sold n ediufurnizori∗365
Viteza de rotaţie a creditelor furnizori = cifra de afaceri
cifra de afaceri
Număr de rotaţii = sold mediu furnizori
Viteza de rotaţie a creditelor furnizori exprimă creditul furnizori primit de
societate, adica durata medie în zile de plată a contravalorii bunrilor sau serviciilor
achiziţionate de la furnizori. Practic indică decalajul mediu în zile între data
facturării şi data plăţii contra bunurilor achiziţionate.

14
 Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor faţă
de furnizori este de cel puţin 8 rotaţii care corespunde unei durate medii de plată a
facturilor de 45 zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.
Mărimea acestui indicator este influenţată de poziţia societăţii furnizoare pe
piaţă comparativ cu clienţii săi, relaţiile stabilite între societate şi furnizor,
specificul activităţii, conjunctura economică, politica de credit practicată pe piaţă.
2. Durata de folosire a surselor atrase: acest indicator este calculat pentru a putea
previziona necesarul de surse pentru finanţarea exploatării în perioadele viitoare.
Datoriile trebuie să fie analizate în raport de gradul de vechime. Intervalele
de vechime utilizate sunt diferite. În cadrul studiilor de restructurare efectuate în
ţara noastră în anul 1994, s-au folosit urmatoarele intervale: pâna la 90 de zile,
între 90 de zile si 1 an şi peste 1 an.
sold mediu conturi de datorii comerciale
Df = rulaj creditor alconturilor de datorii comerciale *365
3. Lichiditatea curentă: este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei
societăţi şi arată capacitatea acesteia de a achita datoriile pe termen scurt utilizand
activele pe termen scurt din bilanţ. Se calculează ca raport între activele circulante
şi totalul datoriilor pe termen scurt.
active circulante
Lichiditatea curentă = datorii pe termen scurt
Cu cât valoarea sa este mai mare, cu atât societatea are o capacitate mai
mare de a-şi plăti datoriile curente fără să apeleze la resurse pe termen lung sau la
noi împrumuturi. O valoare subunitară înseamnă că societatea are nevoie să se
împrumute sau să vândă o parte din activele imobilizate pentru a-şi plăti datoriile.
În general, dacă societatea are o lichiditate curentă mai mica decat 1 e un semnal
negativ. Valoarea optimă pentru acest indicator este in jur de 2, însa ea poate varia
în funcţie de sectorul de activitate.
4. Lichiditatea imediată: măsoară capacitatea societăţii de a achita datoriile pe
termen scurt folosind activele cu cel mai mare grad de lichiditate din bilanţ.
Formula de calcul este asemănătoare cu cea a lichiditatii curente, adică raportul
dintre activele circulante din care se scad stocurile şi totalul datoriilor pe termen
scurt, însa de data aceasta sunt excluse stocurile, acestea fiind considerate mai greu
de valorificat şi cu o valoare incertă.
active circulante−stocuri
Lichiditatea curentă = datorii pe termen scurt
Lichiditatea imediată poate fi de multe ori mai folositoare decât lichiditatea
curentă pentru ca stocurile sunt trecute în bilanţ la o valoare care uneori nu reflectă
preţul care ar putea fi obţinut din vanzarea lor.

15
 Valoarea optimă pentru acest indicator este în general 1, activele cu
lichiditate mare, si anume numerarul, investitiile pe termen scurt îi creantele fiind
în acea situaţie suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, indiferent de
valoarea reală a stocurilor. Şi aici însa, există domenii unde lichiditatea imediată
poate fi mai mică decât 1, în principal acolo unde stocurile au o pondere mare în
totalul activelor circulante.
5. Solvabilitatea financiară: reprezintă capacitatea unei societăţi
comerciale de a rambursa la scadenţă ratele şi dobânzile aferente creditelor
angajate faţă de bănci sau alte instituţii financiare. Dacă lichiditatea vizează
obligaţiile pe termen scurt, solvabilitatea se referă la toate obligaţiile pe care firma
le are faţă de creditori indiferent de perioada de angajare a acestor obligaţii: pe
termen scurt, mediu sau lung.
Solvabilitatea financiară exprimă una din stările generale ale echilibrului
financiar al unei societăţi comerciale şi se poate măsura prin indicatorul
"solvabilitate generală (SG)" sau rata solvabilităţii generale(RSG).
SG = active totale - datorii totale
active totale
RSG = datorii totale

AICI POATE MAI SPUNETI DOMNULE PROFESOR CE

INDICATORI AS MAI PUTEA CALCULA

16
 CAP 3. – STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA
DATORIILOR COMERCIALE LA COOPERATIVA
MEŞTEŞUGARUL MEDIAŞ
3.1 Prezentarea Cooperativei Meşteşugarul Mediaş
3.1.1 Scurt istoric al Cooperativei Meşteşugarul Mediaş

Jumătatea secolului XX găseşte oraşul Mediaş, care este situat în Podişul

Transilvaniei, Bazinul Târnavei Mari, într-o conjunctură economică promiţătoare,
în special datorită activităţilor meşteşugăreşti care convieţuiau pe aceste meleaguri
din secolul XIII, de la prima atestare a oraşului nostru sub numele de Civitas
Mediensis.
Meseriaşii şi meşteşugarii care practicau meseria de croitor se asociază in
cooperative de producţie meşteşugărească sub denumirea de “21 Decembrie-
Îmbrăcămintea”, al cărei act constitutiv era atestat şi vizat la Judecătoria Mediaş la
data de 29 noiembrie 1949 şi confirmat ulterior prin adresa numărul 64/12.01.1950
in care se aprobă şi se vizează primul statut propriu al cooperativei 21 Decembrie
cu obiectul de activitate: croitorie, lenjerie, boiangerie, pălării.
La data de 15.12.1949 cooperativei 21 Decembrie I se alătură cooperativa
Munca din Mediaş cu un efectiv de 32 cooperatori şi un capital social de 463.163
lei.
La data de 15.08.1952 a luat fiinţă Cooperativa „Cizmarii Progresişti” din
Mediaş care mai târziu absoarbe prin reorganizare secţiile cooperativei Higiena sub
denumirea comună de cooperativa „Victoria” Mediaş care funcţionează sub această
formă cu un număr de 13 secţii productive şi un număr de 166 cooperatori până în
anul 1961 când se afiliază la cooperativa „Meşteşugarul” Mediaş.
La aceeaşi dată de 15.08.1952 cooperativa „6 Martie” Târnăveni se comasează
cu cooperativa 21 Decembrie iar la data de 21.01.1952 cooperativa 30 Decembrie
Blaj trece prin unificare la cooperativa 21 Decembrie Mediaş funcţionând ca o
singură cooperativă până la data de 01.01.1957 când se vor desprinde ca unităţi de
sine stătătoare.
La data de 13.02.1957 cooperativa 21 Decembrie-Îmbrăcămintea işi schimbă
denumirea în Cooperativa „Meşteşugarul” Mediaş, denumire sub care funcţionează
şi în prezent. Prin reorganizarea şi fuzionarea cu alte cooperative şi datorită
cooptării unor noi membrii cooperatori, in rapoartele anului 1969 este menţionat că
cooperativa „Meşteşugarul” Mediaş deţinea 99 de secţii şi un nr. de 825
cooperatori.

17
 Datorită acestei situaţii organizatorice şi numărului mare de cooperatori
cooperativa mamă s-a divizat prin desprinderea unui număr de 41 unităţi intr-o
cooperativă nouă denumită Cooperativa „Medieşana” Mediaş.
Începând cu data de 09.01.1969 cooperativa”Meşteşugarul” Mediaş se
organizează sub conducerea unui consiliu de conducere care a ales in funcţia de
preşedinte pe domnul Bajdechi Tache şi ca vicepreşedinţi pe Cantacuz Ioan şi
Moldovan Iosif. Anii 1980 inseamnă pentru cooperativa „Meşteşugarul” Mediaş
decada cu cele mai mari realizări economice şi cu rezultate financiare deosebite
care aduc cooperativei recunoaşterea ca unitate fruntaşă primind diploma de
onoare pentru relaţii de colaborare in domeniul comerţului exterior.
În anul 1985 cu ocazia pensionării d-lui Bajdechi Tache, în funcţia de
preşedinte al cooperativei este ales d-l Irimie Ioan care deţine această funcţie şi în
prezent prin votul Adunării Generale a Acţionarilor din anul 2009.
La sfârşitul anului 2009 au fost înregistrate în cadrul cooperativei un număr de
15 secţii dispersate în tot oraşul şi un efectiv de 43 cooperatori.
Sediul social al cooperativei „ Meşteşugarul” Mediaş se află în oraşul Mediaş,
judeţul Sibiu, pe strada Malului nr.3. Cooperativa este inscrisă la Oficiul
Registrului Comerţului Sibiu sub nr. C32/30/2005 iar codul de înregistrare fiscală
este RO 803905.
Capitalul social al cooperativei este impărţit în părţi sociale a 10 lei/parte
socială. Capitalul social subscris şi vărsat al cooperativei este în prezent de
470.954 lei.
Cooperativa „Meşteşugarul” Mediaş se organizează şi funcţionează potrivit
prevederilor legale şi ale statutului propriu şi este condusă de organele alese în
adunările generale ale asociaţilor.

3.1.2 Obiectul de activitate al Cooperativei Meşteşugarul Mediaş

În conformitate cu statutul propriu şi cu contractul de societate, unitatea noastră
are ca obiect principal de activitate prestarea de servicii, producţia şi
comercializarea de mic mobilier precum şi încasarea de chirii pentru spaţiile
proprii.
Cooperativa işi desfăşoară activitatea pe principiile contabilităţii şi eficienţei, în
conformitate cu legea şi pe baza prevederilor din statut.
Activitatea cooperativei „Meşteşugarul” Mediaş poate avea ca obiect
următoarele:
lucrări de comandă şi prestări servicii pentru populaţie, unităţi proprii şi
alţi beneficiari din ţară sau străinătate;
producţia de bunuri de consum pentru nevoile pieţei interne şi pentru
export;
achiziţii, recondiţionări şi valorificări de bunuri de la şi pentru populaţie;
18
 desfacerea de mărfuri;
importul, exportul, schimbul de marfă, cooperarea economică
internaţională şi alte operaţii de comerţ exterior.
Activitatea cooperativei se desfăşoară în ateliere de producţie şi unităţi
prestatoare de servicii sau la domiciliu. În prezent secţiile de prestări servicii sunt:
frizerie, coafură, cosmetică, otica, reparaţii TV, ceasuri iar atelierul de producţie
este reprezentat de o secţie de tâmplărie unde se fabrică mic mobilier.
Pentru desfăşurarea activităţii sale de prestări servicii, unitatea se
aprovizionează cu materii prime şi materiale auxiliare de la diferiţi furnizori.
Serviciile executate trebuie să îndeplinească caracteristicile calitative prevăzute de
normele de calitate. Principalii clienţi ai cooperativei „Meşteşugarul” Mediaş sunt
diverse persoane fizice care beneficiază de serviciile cooperativei pentru coafor,
frizerie, cosmetică, reparaţii ceasuri, TV, optica precum şi pentru întreţinerea şi
repararea de mic mobilier.

3.1.3 Trăsăturile caracteristice ale cooperativei Meşteşugarul

Mediaş în raport cu unităţi similare din cadrul aceleiaşi ramuri
Potrivit Declaraţiei privind identitatea cooperatistă „o cooperativă este o
asociaţie autonomă de persoane reunite în mod voluntar, în scopul satisfacerii
nevoilor şi aspiraţiilor de natură economică, socială şi culturală prin intermediul
unei instituţii deţinute în comun şi controlată în mod democratic”.
Cooperativa evidenţiază următoarele trăsături caracteristice:
- este autonomă, deci cât mai independentă faţă de Guvern şi firme private;
- este o asociere de „persoane”.
Membrii se reunesc „din proprie iniţiativă” iar calitatea de membru a
cooperatorilor nu trebuie să fie obligatorie, cooperativa se organizează de către
membrii săi şi pentru membrii săi.
Valorile care stau la baza cooperativei sunt: autoajutorarea, democraţia,
egalitatea, echitatea şi solidaritatea.
Declaraţia privind identitatea cooperatistă enumeră şapte principii de bază ale
cooperaţiei, şi anume:
1. Asocierea voluntară şi deschisă
2. Controlul democratic al membrilor
3. Participarea economică a membrilor
4. Autonomia şi independenţa
5. Educarea, instruirea şi informarea
6. Cooperarea între cooperative
7. Preocuparea pentru comunitate

19
 După forma de proprietate asupra capitalului, cooperativa este o unitate
economică privată de grup, patrimoniul fiind împărţit în părţi sociale a 10 lei/parte
socială.
După mediul în care-şi desfăşoară activitatea şi după gradul de participare la
patrimoniul unităţii, cooperativa este o unitate naţională, deoarece întreg
patrimoniul se află în proprietatea unor persoane din România.
Din punctul de vedere al clasificării întreprinderilor după mărime cooperativa
este o unitate mijlocie.
În raport cu gradul de continuitate al activităţii cooperativa este o unitate cu
funcţionare continuă, ea vânzând tot timpul anului produsele proprii, după modul
de organizare al producţiei este o unitate cu producţie de serie.
Din punct de vedere al operaţiunile efectuate este o unitate de producţie şi
prestatoare de servicii, deoarece se aprovizionează cu materii prime pe care le
transformă în produse finite.

3.1.4 Structura organizatorică şi funcţionarea cooperativei

„Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor şi al
subdiviziunilor astfel constituite încât să creeze condiţii organizatorice capabile să
ducă la îndeplinirea obiectivelor firmei”.7
Documentele de reprezentare a structurii organizatorice utilizate de cooperativa
„Meşteşugarul” Mediaş sunt: statutul, organigrama, regulamentul de ordine şi
funcţionare a firmei, regulamentul de ordine interioară, fişa postului.
Organigrama cooperativei „Meşteşugarul” Mediaş se prezintă astfel:

7
„Culegere de prelegeri privind MANAGEMENTUL în organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti” – Asociaţia naţională a
cooperaţiei meşteşugăreşti UCECOM – Bucureşti 2001, pag.335

20
 ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Consiliul de administraţie

Juridic Preşedinte Director

Economic

Prognoză , Aprovizionare Organizarea

organizarea desfacere, producţiei, Contabilitate
şi transporturi, tehnic,
normarea administrativ investiţii, Financiar
muncii, CTC
salarizare, protecţia Control
statistic. muncii financiar de
gestiune,

Unitate de producţie Unităţi de prestări servicii

“Tâmplărie” Frizerie,coafor,ceasuri,optica,
etc.

21
 3.2 Elementele organizării contabilităţii la cooperativa „Meşteşugarul”
Mediaş

Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, art.1, alin. (1)

„societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, instituţiile naţionale de
cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie, respectiv
contabilitatea financiară, ...”.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,
gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure
înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii,
creditorii, clienţii şi alţi utilizatori.
Contabilitatea cooperativei Meşteşugarul se ţine în limba română şi în monedă
naţională iar contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în monedă
naţională cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în
momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în
contabilitate. Registrele de contabilitate pe care cooperativa Meşteşugarul le
utilizează sunt cele obligatorii, prevăzute de legea contabilităţii, şi anume:
registrul-jurnal, registrul inventar şi cartea mare. Acestea sunt utilizate în strictă
concordanţă cu destinaţia lor şi sunt prezentate în mod ordonat şi astfel completate
încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile
efectuate. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate se întocmeşte
balanţa de verificare .
Cooperativa Meşteşugarul foloseşte un sistem informatic de prelucrare
automată a datelor care colectează automat, pe parcursul unei luni, toate
operaţiunile înregistrate în aplicaţia financiar contabilă pe conturi de datorii
comerciale.
Datoriile comerciale cuprind datoriile rezultate ca urmare a cumpărărilor de
stocuri, avansuri încasate, precum şi alte datorii rezultate ca urmare a unor
prevederi contractuale.
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care,
până la finele lunii, nu s-au primit facturile, se evidenţează distinct în contabilitatea
societăţii (contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”), pe baza documentelor care
atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
22
 În contabilitatea analitică, furnizorii se grupează pe furnizori interni şi externi
şi pe termene de plată.

23
 Evidenţa furnizorilor pentru imobilizări şi a furnizorilor pentru bunuri şi
servicii se efectuează în conturi distincte.
Sumele încasate în avans de la clienţii societăţii, pentru bunurile şi serviciile
care nu au fost încă livrate sau prestate, se evidenţiază distinct în contabilitate.
Conturile de datorii comerciale se închid ca urmare a plăţii datoriilor, a
compensării cu creanţe reciproce, cu respectarea legislaţiei în domeniu, sau la
prescrierea lor.
Operaţiunile privind cumpărările de bunuri şi prestările de servicii efectuate
pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile
corespunzătoare de efecte de plătit.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond
prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau
anulată.
Datoriile legate de efectele de comerţ se evidenţiază distinct în conturile 403
“Efecte de plătit” şi 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”. Utilizarea biletului la
ordin şi a cambiei trebuie efectuată cu respectarea condiţiilor cuprinse în
prevederile legale (Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu
modificările şi completările ulterioare).
Conturile utilizate de Cooperativa Meşteşugarul Mediaş pentru evidenţierea
operaţiunilor privind datoriile comerciale sunt:
401 Furnizori
403 Efecte de platit
404 Furnizori de imobilizari
405 Efecte de platit pentru imobilizari
408 Furnizori - facturi nesosite
În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operaţiunile privind
cumpărările, de mărfuri şi produse, serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni
similare efectuate.
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la
care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în
contabilitate (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"), pe baza documentelor care
atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
În baza contabilităţii de angajamente, societatea trebuie să evidenţieze în
contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv datoriile rezultate ca urmare a
unor prevederi legale sau contractuale.
În conturile de furnizori se evidenţiază distinct datoriile, din penalităţi
stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte
întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară.
Avansurile acordate furnizorilor, se înregistrează în contabilitate în conturi
distincte.
24
 Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de
avansurile acordate altor furnizori.
În conturile de terţi se înregistrează distinct operaţiunile de scontare,
forfetare şi alte operaţiuni, efectuate cu instituţii de credit.
Scontul comercial - reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect
de comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului
creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente),
fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept de recurs asupra
beneficiarului fondurilor.
Forfetarea - reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător
anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau
prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.
Operaţiunile privind vânzările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe
baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile
corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond
prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau
anulată.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un
cont în afara bilanţului (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenţă") şi se
menţionează în notele explicative.
Datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor societăţii, se
înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu respectarea prevederilor
prezentele reglementări:
- o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată sau necesită decontarea
într-o altă monedă decât moneda naţională (leu), inclusiv tranzacţiile rezultate
atunci când societatea:
a) cumpără bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută;
b) împrumută fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sunt exprimate în valută;
sau
c) achiziţionează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii
exprimate în valută.
- Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
- Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit
număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
În vederea aplicării regulilor privind contabilizarea operaţiunilor în valută,
datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute,
sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
- O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar,
comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
25
a) în cazul serviciilor achiziţionate cu plata în valută, data efectuării operaţiunii se
consideră a fi data facturii;
b) în cazul bunurilor care sunt achiziţionate în cadrul unui contract de servicii,
atunci când bunurile se înregistrează pe cheltuieli fără a fi întocmit NIR, data
efectuării operaţiunii se consideră a fi data facturii;
c) pentru achiziţii complexe de sisteme integrate, de utilaje cu montaj, care
presupun încorporarea de servicii şi de bunuri, cu facturări parţiale pe măsura
livrării/prestării, documentul care probează efectuarea operaţiunii în scopul
stabilirii cursului de schimb valutar se consideră factura parţială de servicii sau
bunuri achiziţionate după caz (recepţia are loc după livrarea finală, nefiind posibilă
recalcularea facturilor parţiale la acest curs);
d) în cazul bunurilor achiziţionate din Comunitatea Europeană sau din import, al
căror preţ este exprimat în valută, cursul valutar utilizat la înregistrarea în
contabilitate este cursul BNR valabil la data recepţiei.
- În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul
de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data
acordării finanţării. În situaţia în care data acordării finanţării este zi nebancară, la
calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb
al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară
anterioară acesteia. Acelaşi tratament se aplică şi în cazul datoriilor de leasing
financiar în lei, cu decontare în funcţie de cursul unei valute.
- Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării datoriilor în valută la
cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau
faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în
care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
Atunci când datoria în valută este decontată în decursul aceleiaşi luni în care
a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci
când datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs valutar
recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină
ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării datoriilor exprimate în
lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe
parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie
recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci
când datoria este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga
diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună.
Atunci când datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa
recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină
ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.

26
 La finele fiecărei luni, datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a
lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la
venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Evaluarea lunară a datoriilor în valută se aplică şi în cazul avansurilor
acordate pentru imobilizări corporale şi necorporale (conturile 232 “Avansuri
acordate pentru imobilizări corporale” şi 234 “Avansuri acordate pentru imobilizări
necorporale”).
Stingerea obligaţiilor reciproce în valută se face în baza acordului scris al
părţilor la cursul de schimb al facturii emise de cooperativa Meşteşugarul Mediaş.
Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în
momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în
contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare
este probată de orice document în care se consemnează aceasta.
În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a
mărfii, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea
în contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.
La scăderea din evidenţă a datoriilor ale căror termene de încasare sau de
plată sunt prescrise, cooperativa Meşteşugarul Mediaş trebuie să demonstreze că au
fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.
Contabilitatea furnizorilor şi a celorlalte datorii comerciale se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii se grupează astfel: interni
şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.

27
3.3Studiu de caz privind contabilitatea datoriilor comerciale ale Cooperativei
Meşteşugarul Mediaş

Pentru a evidenţia înregistrările contabile aferente datoriilor am ales ca lună

de referinţă luna ianuarie 2013. În decursul acestei luni s-au efectuat următoarele
înregistrări contabile:
- Cooperativa Meaşteşugarul se aprovizionează cu materii prime pe baza
facturii de la furnizor în valoare de 18.600 lei, TVA inclus. Furnizorul
acceptă de la cooperativă un credit comercial - bilet la ordin pe termen de o
lună:
% = 401 „Furnizori” 18.600 lei
301 „Materii prime” 15.000 lei
4426 „TVA deductibilă” 3.600 lei
401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit” 18.600 lei
- la scadenţă se achită contravaloarea biletului la ordin:
403 “Efecte de plătit” = 5121 „Conturi la bănci în 18.600 lei
lei”
- pe baza facturii de la furnizor se înregistrează achiziţionarea a 4 birouri în
scopul reamenajării biroului contabilitate, în valoare de 2.480 lei, TVA
inclus. Achitarea facturii se face prin ordin de plată la 15 zile de la achiziţie:
% = 401 „Furnizori” 2.480 lei
303 „Obiecte de inventar” 2.000 lei
4426 „TVA deductibilă” 480 lei
401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în 2.480 lei
lei”
- pe baza facturii de la furnizor se înregistrează achiziţionarea unor rechizite
pentru secţiile de coafor, frizerie, cosmetică, optica şi tesa în valoare de
1.860 lei inclusiv TVA:
% = 401 „Furnizori” 1.860 lei
604 „Cheltuieli privind 1.500 lei
materialele nestocate”
4426 „TVA deductibilă” 360 lei
- pe baza facturii de la furnizor se înregistrează valoarea consumurilor de
energie şi apă pentru toate secţiile cooperativei în valoare de 9.398 lei
inclusiv TVA:
% = 401 „Furnizori” 9.398 lei
605 „Cheltuieli privind 7.579 lei
energia şi apa”
4426 „TVA deductibilă” 1.819lei

28
- pe baza facturii de la furnizor se înregistrează valoarea reparaţiilor efectuate
la secţiile de coafor în valoare de 19.580 lei inclusiv TVA:
% = 401 „Furnizori” 19.580 lei
611 „Cheltuieli cu 15.790 lei
întreţinerea şi reparaţiile”
4426 „TVA deductibilă” 3.790 lei
- inspecţia tehnică anuală a autoturismului deţinut de cooperativa
Meşteşugarul a fost facturată de atelirul de service auto în valoare de 248 lei
inclusiv TVA:
% = 401 „Furnizori” 248 lei
611 „Cheltuieli cu 200 lei
întreţinerea şi reparaţiile”
4426 „TVA deductibilă” 48 lei
- recepţionarea unor materii prime de la furnizori, pentru care nu s-a primit
factura şi care se evaluează la suma de 4.526 lei:
% = 408 „Furnizori facturi 4.526 lei
nesosite”
301 „Materii prime” 3.650 lei
4428 „TVA neexigibilă” 876 lei
- odată cu primirea facturii se înregistrează:
408 “Furnizori facturi = 401 „Furnizori” 4.526 lei
nesosite”
4426 „TVA deductibilă” = 4428 “TVA neexigibilă” 876 lei
- cooperativa are un leasing financiar pentru achiziţia unui autoturism. În luna
ianuarie 2013 se înregistrează factura aferentă ratei scadente şi a dobânzii:
% = 404 „Furnizori de 2.562 lei
imobilizări”
167 “Alte împrumuturi şi
datorii asimilate” 1.875 lei
666 “Cheltuieli cu dobânda” 179 lei
4426 „TVA deductibilă” 493 lei
668 “Alte cheltuieli 15 lei
financiare”
404 “Furnizori de = 5121 “Conturi la bănci în 2.562 lei
imobilizări” lei”
- cooperativa are un contract de execuţie cu un furnizor pentru nişte lucrări de
modernizare iar în 07 ianuarie s-a plătit furnizorului un avans în valoare de
11.500 lei; la sfârşitul lunii a sosit factura de lucrări executate conform
situaţiilor de lucrări în sumă de 25.000 lei, TVA 24%:

29
 232 “Avansuri acordate = 5121 “Conturi la bănci în 11.500 lei
pentru imobilizări corporale” lei”
% = 404 “Furnizori de 31.000 lei
imobilizări”
231 “Imobilizări corporale în 25.000 lei
curs de execuţie”
4426 „TVA deductibilă” 6.000 lei
404 “Furnizori de = % 31.000 lei
imobilizări”
232 “Avansuri acordate 11.500 lei
pentru imobilizări
corporale”
5121 “Conturi la bănci în 19.500 lei
lei”
212 “Construcţii” = 231 “Imobilizări 25.000 lei
corporale în curs de
execuţie”
- pe baza facturii de la furnizor se înregistrează valoarea unor cheltuieli de
protocol în valoare de 3.143 lei inclusiv TVA care se achită prin banca:
% = 401 „Furnizori” 3.143 lei
623 „Cheltuieli de protocol, 2.535 lei
reclamă, publicitate”
4426 „TVA deductibilă” 608 lei
401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în 3.143 lei
lei”
- cooperativa acordă prin virament bancar un avans pentru achiziţionarea unui
computer în sumă de 1.000 lei. Furnizorul emite factura aferentă avansului.
După 5 zile furnizorul livrează computerul în valoare de 5.500 lei, TVA
24% şi emite factura atât pentru computer cât şi cea pe roşu aferentă
stornării facturii de avans. Pentru restul de plată furnizorul acceptă de la
cooperativă un bilet de CEC scadent peste o lună:
% = 404 „Furnizori de 1.000 lei
imobilizări”
232 „Avansuri acordate 806 lei
pentru imobilizări corporale”
4426 „TVA deductibilă” 194 lei
404 “Furnizori de = 5121 “Conturi la bănci în 1.000 lei
imobilizări” lei”

30
 % = 404 “Furnizori de 6.820 lei
imobilizări”
2132 “Aparate şi instalaţii de 5.500 lei
măsurare, control şi reglare”
4426 “TVA deductibilă” 1.320 lei

% = 404 “Furnizori de -1.000 lei

imobilizări”
232 “Avansuri acordate -806 lei
pentru imobilizări”
4426 “TVA deductibilă” -194 lei
404 “Furnizori de = 405 “Efecte de plătit 5.820 lei
imobilizări” pentru imobilizări”

31