PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE INVĂȚĂMANT:Şcoala Gimnazială Pictor Nicolae Grigorescu, Titu

CLASA: a VI -a A : 2 ore /săptămână
DATA: 20-01-2021
PROFESOR: Ivănoiu Vasilica Cristina
ARIA CURRICULARA: MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII
DISCIPLINA: BIOLOGIE
UNITATEA DE INVATARE: FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
SUBIECTUL LECTIEI: Respirația în medii de viață diferite
TIPUL LECŢIEI: transmitere-însuşire de cunoştinţe

SCOPUL:
1.Familiarizarea elevilor cu aspectele privind respirația la diferite categorii de viețuitoare
2.Îmbogăţirea cunoştintelor elevilor despre diferite tipuri de respirație

COMPETENTE GENERALE :
1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor, cu instrumente și metode științifice
2. Explorarea sistemelor biologice
3. Utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii
4. Comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei

Competenţe specifice:

1.1. Identificarea si observarea alcătuirii şi funcţiilor organelor şi sistemelor de organe ale corpului uman
1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fișe de lucru date
2.1 Utilizarea metodelor şi a mijloacelor adecvate studierii organismului uman
3.2 Elaborarea şi aplicarea unor altgoritmi de identificare, investigare , experimentare şi rezolvarea unor
situaţii problemă
4.2 Prezentarea informaţiilor folosind diverse metode de comunicare

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1: Să exemplifice tipurile de respirație
O2: Să descrie principalele componente ale diferitelor sisteme respiratorii
O3 .Să asocieze tipul de respirație cu mediul de viață

Activități de învățare:
- identificarea tipurilor de respirație din diferite medii de viață
- identificarea caracteristicilor sistemelor respiratorii pe categorii de viețuitoare
- să comunice oral între membrii gupelor ce se vor constitui care să ducă la soluționarea sarcinilor ce le au
spre rezolvare

1
METODE ŞI PROCEDEE:
-conversaţia, explicaţia, observaţia, exerciţiul, metoda Mozaicul

MATERIALE ŞI MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:

-manual, fotografii, fişe de lucru;resurse online, laptop

FORME DE ORGANIZARE:frontală, individuală, în grupuri;

STRATEGII DIDACTICE:formativă, exersativă, semidirijată;

BIBLIOGRAFIE:
1.Manual Biologie cl. a VI-a, Ștefania Giersch, Camelia Manea, Elena Camelia Afrim, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 2018
2. ’’Metode de învățămant’’, Cerghit Ioan, EDP, București ,1980;
3 . www.didactic.ro

2
 Momentele Obiective Activitatea profesorului Activitatea Metode Material Timp/min Evaluare
lecţiei elevilor şi procedee didactic .
1. Moment Asigur condiţiile necesare Elevii se conversaţia -manual, 1’
organizatoric pentru buna desfăşurare a pregătesc fotografii,fişe
lecţiei.Pregătesc materialele pentru ora . de lucru;
necesare.
2. Adresez întrebări referitoare la Răspund la conversaţia 3’ Orală
Reactualizarea lecţiile anterioare despre întrebările explicaţia
cunoştinţelor respirație adresate exerciţiul

3.Captarea Prezin imagini cu diferite conversaţia 3’

atenţiei categorii de viețuitoare explicaţia Imagini

4. Anunţarea -Anunţ tema şi obiectivele 1’

temei şi a urmărite pe parcursul orei. conversaţia
obiectivelor Elevii au primit ora trecută ca explicaţia
activitate independentă o fişă de
lucru despre ‘’Respirația în
diferite medii de viață’’

5. Dirijarea Tema” Respirația în diferite conversaţia

învăţării medii de viață’’ explicaţia
Tema are 5 sub-teme:

3
 - tipuri de respirație în diferite Orală
medii de viață (subtema 1)
-respirația la insecte(subtema 2) 25’
-respirația la amfibieni și reptile
(subtema 3) exerciţiul Fişe de lucru
-respirația la păsări (subtema 4) Elevii au lucrat munca Fomativă
- respirația la pești (subtema 5) independent independenta
Experții explică
Fiecare subtemă trebuie să ce au învățat
atingă obiectivele propuse: Fac schimb de
O1:Să exemplifice tipurile de informații și
respirație ajung la
O1 O2:Să descrie principalele concluzii
componente ale diferitelor Fiecare grup își Metoda
O2 sisteme respiratorii notează ideile “Mozaicul”
O:3Să asocieze tipul de celorlalte
respirație cu mediul de viață grupuri
O3 Elevii se impart în 5 subgrupe
corespunzătoare celor 5
subteme ale lecţei.
Elevii au trebuit să studieze
temeinic tema propusă deoarece
unul din fiecare grupă va
deveni expert în subtema sa şi îi
va învăţa şi pe colegii lui.
Fiecare grup va constitui un
grup cooperativ.Elevilor li s-a
solicitat să reţină grupul
cooperativ din care face parte.
Elevii care au acelaşi număr şi
aceeaşi subtemă de abordat se

4
 constituie în grupuri de experţi.
Experţii studiază şi
aprofundează împreună
materialul distribuit,identifică
modalităţi eficiente de predare a
respectivului conţinut,verifică
modul în care s-a realizat de
către colegii din grupul
cooperativ.
Se reconstituie grupurile
cooperative.
Fiecare expert predă
conţinuturile aferente subtemei
sale.
Fiecare membru al grupului
cooperativ are sarcina de a
reţine cunoştinţele pe care le
transmit colegii lui,experţi în
diferite probleme.

6.Obţinerea Propun pentru fixare şi 5’ orală

performanţei consolidare realizarea unei Elevii răspund
schimb de întrebări între grupe, la întrebări
sau întrebări suplimentare
adresate de către profesor.
7.Tema pentru Realizarea unei fișe de Notează tema. conversaţia 2’
acasă portofoliu în care fiecare elev să explicaţia
scrie concluzii cu privire la
asemănări și deosebiri ale
respirației în funcție de mediul
de viață

5
 Schema Lecției

Tema : Respirația în diferite medii de viață

Subtema 1: Tipuri de respirație în diferite medii de viață

6
Respirația în mediu de viață acvatic

1.Respirația cutanată se întalnește la majoritatea nevertebratelor acvatice.

Organul de respirație -pielea.
Nu există organe respiratorii specializate, schimburile de gaze se realizează prin toată suprafața corpului

2. Respirația branhială întalnită la:

a) unele moluște, pești
Organele de respirație sunt : branhii interne -se găsesc în camere branhiale;
-formate din lame subțiri, de culoare roșie, bogat vascularizate;
-la moluște (scoică, melci acvatici, sepie) se găsesc în camera mantalei;
-la peștii cartilaginoși (rechin) sunt acoperite de fante;
-la peștii osoși (crap) sunt acoperite de opercule, care se închid în inspirație
(apa cu oxigen este înghițită) și se deschid în expirație (apa cu dioxid de carbon este evacuată).

b)larvele amfibienilor (mormoloci), proteu

Organele de respirație sunt branhii externe -extensii tegumentare bogat vascularizate.

3. Respirația pulmonară întalnită la mamifere acvatice (delfin, balenă)

Organe de respirație - plămâni -spre deosebire de pești, se ridică la suprafața apei pentru realizarea schimbului de gaze;
-orificiul respirator este așezat în creștetul capului

7
Respirația în mediu de viață terestru

1.Respirația cutanată la viermi inelați (râma)

Organul de respirație este pielea
-prezintă piele umedă, bogat vascularizată;
-dacă este expusă la soare, râma moare.

2.Respirația traheală la Artropode (insecte)

Organe de respirație - trahei -un sistem de tuburi care pornesc de pe fața ventrală a segmentelor abdomenului, sunt permanent
deschise;
-respirație foarte eficientă, oxigenul ajunge prin trahei direct la cellule

3.Respirația pulmo - cutanată la amfibieni adulți.

Organul de respirație - plămâni și piele
-plămânii sunt slab dezvoltați, cu aspect de saci au o suprafață mică de respirație (aport insuficient de oxigen);
-când animalul este scufundat, dar și ca o completare a respirației pulmonare, când se află pe uscat, este folosită respirația prin pielea
subțire, umedă, bogat vascularizată (completează respirația pulmonară).

8
4.Respirația pulmonară

a) Reptile – organul de respirație-plămâni

-plămâni mai dezvoltați decât la amfibieni, suprafața de contact cu aerul fiind mai mare iar respirația mai intensă;
-la șerpi, din cauza formei, este dezvoltat numai plămânul drept.
b) Păsări – organe de respirație - plămâni conectați cu 9 saci aerieni
-plămâni bine dezvoltați, în legătură cu 9 saci aerieni, unii ajungând și în interiorul oaselor și chiar unor organe interne (pneumatice)/
adaptare pentru zbor;
-în timpul zborului, pasărea ridică aripile iar aerul intră în plămâni (este preluată numai o parte din oxigen) apoi în sacii aerieni
(inspirația).Când pasărea coboară aripile, aerul este evacuat din sacii aerieni, trece încă odată prin plămâni (este preluat și restul
oxigenului) apoi este expirat;
-deci, în timpul zborului, la o inspirație se realizează două expirații, ventilația pulmonară fiind foarte eficientă.
c) Mamifere – organe de respirație- plămâni
-organe pereche, elastici, străbătuți de tuburi terminate cu saci alveolari, pereții fiind formați din alveole care măresc suprafața de
contact;
-respirația se realizează la nivelul alveolelor pulmonare.

Subtema 2:Respirația la insecte

9
https://youtu.be/n38t7gHUNjo

Insectele sunt animale nevertabrate care realizează schimb de gaze cu mediul înconjurător. Folosesc oxigenul, și elimină dioxid de
carbon, în procesul de respirație.
Insectele nu au dezvoltat niciodată plămâni și respiră într-un mod diferit. Au un schelet extern articulat, dar rigid, care oferă protecție
împotriva deshidratării și, de asemenea, oferă suport mecanic. La suprafața acestui schelet se deschid niște orificii numite spiracule
sau stigme care corespund unor tuburi pline cu aer numite trahei.
Sistemul traheal complet al unei insecte este în general format din trei canale principale situate paralel și longitudinal în raport cu
corpul său. Alte conducte mici trec prin traheele principale, formând o rețea de tuburi care cuprinde întregul corp al insectei.
Sunt structuri complexe, ce au în componența lor chitină, prin care aerul ajunge în sânge și organele interne ale insectei prin procesul
de difuzie sau prin pomparea aerului prin mișcări generate de mușchi.
Ventilația prin trahei este slabă, schimbul de gaze este controlat prin deschiderea și închiderea spiraculelor.
La insecte acvatice, sunt prezenți sacil de aer, ce le permite să-și „țină respirația“, în timp ce sunt sub apă. Pur și simplu pot stoca aer
până când ies la suprafață din nou
. Insectele din regiuni cu climă umedă, pot stoca, de asemenea, de aer și pot păstra spiraculele lor închise, pentru a împiedica
pătrunderea apei în corpurile lor.
 Unele insecte sufla cu fortă, aerul din sacii de aer prin spiracule atunci când sunt amenințate, făcând un zgomot suficient de tare
pentru a îndepărta un pradator potențial sau o persoană curioasă.

10
11
 Subtema 3: Respirația la amfibieni și reptile

Respiraţia la amfibieni:
- La amfibieni există două tipuri de respiraţie:
- una pulmo – cutanată, caracteristică adulţilor;
- una branhială, caracteristică larvelor;
- există cazuri când respiraţia se face numai prin piele sau toată viaţa prin branhii.
- Adulţii respiră prin plămânii înghiţind aerul şi prin piele ( care este umedă,bogat vascularizată şi subţire).

Plămânii sunt slab dezvoltați cu aspect de saci încrețiți, care au o suprafață interioară cutată, care este împânzită cu capilare. Aici se
produce schimbul de gaze. Broasca trage aerul în cavitatea orofaringiană, obținută prin coborârea podelei gurii și deschiderea nărilor.
Apoi, fundul gurii se ridică, iar nările sunt închise din nou cu supape, iar aerul este forțat în plămâni.
Respirația cutanată se caracterizează prin schimbul de gaze la nivelul întregii suprafețe a corpului, prin piele. Oxigenul întră prin ăiele
în vasele de sange și apoi transportat prin corp. Dioxidul de carbon urmează calea inversă.Pielea este subțire, umedă în permanență
datorită prezenței mucusului produs de unele celule ale pielii.

ATENŢIE !
Respiraţia prin piele completează pe cea prin plămâni.

12
Respirația la reptile

Reptilele reprezinta o grupa de animale foarte diverse care se gasesc pe fiecare continent mai putin pe continentul Antarctica. Serpii si
soparlele sunt probabil cele mai cunoscute reptile din lume. Toate reptilele respira aer (chiar si cele care petrec o mare a vietii in apa)
si sunt vertebrate.
Pilea nu mai are rol în respirație ,ca la amfibieni, deoarece este groasă, dotat cu plăci cornoase,uneori, cu rol de protecție.
-au respiratia exclusiv pulmonara; au plămanii bine dezvoltati.
La reptile plămânii au tot formă de sac, dar pereţii au o pliere mai pronunţată. De aceea suprafaţa de schimb creşte faţă de cea a
amfibienilor, fapt care nu mai face necesară respiraţia tegumentară.
Căile respiratorii sunt mai lungi şi condiţionează mai eficient aerul. Apar cavităţi nazale separate de cavitatea bucală.

13
 Subtema 4: Respirația la păsări

Păsările respiră prin plămani.Dintre toate vertebratele prezinta plămanii cei mai eficienți în concordanță cu efortul mare legat de zbor.
Căile respiratorii cuprind:- cele doua nari situate pe falca superioară
-laringe, care nu prezintă epiglotă sau corzi vocale,
- trahee, un tub susținut de inele cartilaginoase care se bifurcă în cele două bronhii primare, care prezintă, de asemenea, inele
cartilaginoase.
- bronhiile primare se divid in plămani în cate 4 perechi de bronhii secundare, foarte scurte, care se indreapta spre diferitele
zone ale plămanilor și care se ramifică formand parabronhii.
 Plămanii își au originea in partea anterioaraa tubului digestive. plămanii au o elasticitate redusă ventilatia fiind realizata prin intermediul unor saci
aerieni care sunt diverticuli ai plămanului, în număr de 9 saci aerieni. Sacii prezintă prelungiri în cele mai multe oase, în zona subcutană și printre
organe situația fiind foarte diferită de la specie la specie.
În sacii aerieni nu are loc vreun schimb de gaze.
Respiratia decurge la pasari diferit, dupa modul de deplasare.
În timpul mersului sau alergatului , ventilația se realizează prin contracția mușchilor respiratori care măresc cavitatea pulmonară și aerul pătrunde în
plămani.
În timpul zborului cutia toracica se rigidizeaza iar ventilația este asigurată de către sacii aerieni. Aerul cu oxigen trece prin plămani, ajunge în sacii
aerieni , apoi iese din sacii aerieni, spre plămani, conținand dioxidul de carbon.
Coborarea aripilor este corelata, de regula, cu inspiratia iar ridicarea lor cu expiratia.
Uneori bataile aripilor si ritmul respirator precum si cel cardiac sunt corelate.. 

14
15
 Subtema 5: Respirația la pești

Peștii sunt primele vertebrate (animale care au o coloană vertebrală) care au trăit pe Pământ.
Respirația la pești se realizează  cu ajutorul unor organe speciale, numite branhii, aflate pe părțile laterale ale capului. Ele sunt formate dintr-un
număr foarte mare de plăcuțe foarte fine, bine vascularizate, numite lame brahiale, sub formă de pieptene. Branhiile sunt acoperite de opercule.

La pești, branhiile s-au dovedit a fi un sistem respirator de succes. Acestea folosesc o rețea densă  de vase de sânge pentru a extrage
oxigenul din apă difuzăndu-l apoi prin membrane.
La majoritatea peștilor, branhiile funcționează la fel. Sunt specializate în a extrage oxigenul din apă și a elimina dioxidul de carbon. Acest schimb
se face “contra-curent”. Când peștele deschide gura, se creează un curent de apă care curge prin branhii. Țesutul roșcat, foarte vascularizat, din
branhii, absoarbe oxigenul și elimină dioxidul de carbon, precum vasele capilare din alveolele umane,.

16
Trebuie menționat faptul că schimbul de gaze și transportul acestora prin sânge are loc datorită ajutorului proteinelor respiratorii, cum ar fi
hemoglobina.

17