COMEDIA

O scrisoare pierdută
de I.L.Cragiale
-tema și viziunea-

Între genurile literare, cel dramatic se distinge prin organizarea în

acte, scene sau tablouri, prezența didascaliilor, a dialogului ca mod de
expunere principal, accentul fixat asupra conflictelor și personajelor.
Una dintre cele mai vechi specii dramatice este comedia care
surprinde contrastul dintre aparență și esență, prin intermediul comicului
(de situație, de limbaj, de caracter), cu scop moralizator. Caracteristice
comediei sunt: conflictul exterior, lipsit de substanță, prezența loviturilor
de teatru, a răsturnărilor de situație, a evoluțiilor inverse. Personajele
sunt caricaturale, iar finalul este întotdeauna fericit.
Reprezentativă pentru comedia românească este lucrarea lui
I.L.Caragiale, ,,O scrisoare pierdută”, o comedie de moravuri în care se
satirizează viața publică și de familie.
Opera este o comedie clasică de moravuri întrucât valorifică
motivul consacrat al triunghiului conjugal și satirizează funcționarea
defectuasă a instituțiilor publice, precum și moravurile politicienilor.
Personajele sunt clasice, întrunind defecte general umane: lașitate,
servilism, demagogie, adulter. Caracteristice comediei sunt: spațiul și
timpul vag precizate (,,capitala unui județ de munte în zilele noastre”),
numeroasele lovituri de teatru, cauzate de pierderea și găsirea succesivă
a scrisorii, precum și finalul fericit în care se inversează rolul
personajelor, șantajistul Cațavencu devenind șantajat.
 Textul se circumscrie Epocii Marilor Clasici prin apariția în anul
1884, fiind apreciat de junimiști și mai ales de Titu Maiorescu și jucat
imediat pe scena Teatrului Național din București.
Temele sunt caracteristice speciei și vizează: funcționarea
defectuasă a instituțiilor publice, lupta pentru putere, relațiile familiale
degradante, demagogia.
Tema centrală a comediei satirizează modul defectuos în care
funcționează instituțiile publice și corupția politicienilor care își
urmăresc interesul personal.
O primă scenă sugestivă este reprezentată de dialogul dintre
Tipătescu și Pristanda pe marginea articolului publicat în ziarul
,,Răcnetul Carpaților” în care prefectul este acuzat de conducere
abuzivă. Servil, polițistul întărește spusele stăpânului, iar acesta îi
răsplătește fidelitatea trecând cu vederea faptul că își însușise sume
destinate steagurilor pentru alegeri. La rândul său, polițistul spionează
pentru prefect, al cărui slugă devine în timpul serviciului.
O altă scenă relevantă este arestarea lui Nae Cațavencu, ordonată
în disperare de Tipătescu, după ce adversarul său politic refuză toate
șantajele propuse de Tipătescu în schimbul returnării scrisorii. Deși e
conștient că e ,,violare de domițil , Pristanda execută ordinele stăpânului,
încălcând legea.
1.Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență
și esență. Pretinsa luptă pentru puterea politică se realizează, de fapt,
prin lupta de culise, având ca instrumente de șantaj politic ,,o scrisoare
pierdută”-textul dramatic al comediei.Articolul nehotărât indică atât
banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei (pierderile succesive ale
aceleiași scrisori).
 2. Incipitul fixează timpul și spațiul (,,în capitala unui județ de
munte în zilele noastre”, în salonul din locuința lui Tipătescu, într-o
,,anticameră bine mobilată și cu multe uși”). Scena inițială din actul I
prezintă personajele Ștefan Tipătescu și Pristanda care citesc ziarul lui
Cațavencu, ,,Răcnetul Carpaților” și numără steagurile pentru alegeri.
3. Finalul restabilește echilibrul prin victoria în una nimitate a lui
Dandanache, umilința lui Cațavencu, continuarea relației adulterine
dintre Zoe și Tipătescu, muzica ce acoperă definitiv imaginea acestei
lumi pe dos. Excipitul recompune momentul de la incipitul piesei, fără
să se schimbe absolut nimic din starea inițială. După agitația care atinge
adesea apogeul, după zbuciumul personajelor și conflictele ce par de
nerezolvat, totul revine la normal, fără să se petreacă nicio modificare a
stărilor de fapt sau vreo rezolvare a problemelor care au constituit
subiectul comediei.
4. Structura respectă convențiile comediei: debutează cu o listă a
personajelor care oferă și informații succinte despre fiecare și stabilește
ierarhia. Structurată în patru acte, fiecare se construiește în jurul unei
lovituri de teatru: actul I- amenințarea cu șantaj, actul al II-lea- pierderea
scrisorii de către Cațavencu, actul al IV-lea- paralelismul situației.
Fiecare act debutează cu didascalii autonome care fixează cadrul
acțiunii: în primul și al doilea act, acesta se desfășoară acasă la
Tipătescu, într-un spațiu închis, în actul al III-lea acțiunea se derulează
în sala mare a primăriei unde se țin discursurile lui Farfuridi și
Brânzoveanu, iar acțiunea din ultimul act are loc în grădina publică unde
se sărbătorește victoria lui Dandanache.
5. Conflictele sunt exterioare, au o evoluție rapidă, se dezvoltă pe
evoluții inverse, răsturnări bruște de situații, confuzii între personaje și
se sting neobișnuit de repede prin împăcarea tuturor personajelor și
refacerea echilibrului inițial. Conflictul dramatic principal constă în
înfruntarea pentru obținerea puterii politice a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul- Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache- președintele grupării locale a partidului și Zoe,
soția acestuia) și gruparea independentă consituită în jurul lui Nicolae
Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ,,Răcnetul
Carpaților”. Conflictul se soluționează prin recuperarea scrisorii de amor
de la Cațavencu și câștigarea alegerilor de Dandanache.