SCOLIOZA

Scolioza este o deformare a axului coloanei vertebrale in planul frontal,

sagital si orizontal. Afecteaza mai ales copiii si adolescentii, insa poate aparea si la
adulti, uneori, pe fondul unei maladii sau al existentei unor malformatii. Poti citi in
continuare despre cauzele scoliozei, simptomele acesteia, cum afecteaza copiii,
precum si despre cum poate fi tratata.

Scolioza este o afectiune care duce la curbarea coloanei vertebrale. Poate

afecta orice parte a coloanei, insa mai ales zona toracica (scolioza toracica) si zona
inferioara a spatelui (scolioza lombara). De cele mai multe ori, cauzele schimbarii
formei coloanei nu sunt cunoscute, insa medicii cred ca are de-a face cu:

 Unele afectiuni neuro-musculare – acestea afecteaza muschii si nervii si

includ poliomielita, distrofia musculara si paralizia cerebrala;
 Unele gene – se crede ca exista cel putin o gena implicata in transmiterea
scoliozei;
 Lungimea picioarelor – o persoana care are un picior mai lung decat altul
poate dezvolta scolioza;
 Osteoporoza – scolioza poate aparea ca un efect al acestei boli, odata ce
degenerarea osoasa afecteaza alte zone ale corpului, deci si coloana;
 Postura incorecta – la birou sau purtarea inadecvata a rucsacului.

Factori de risc in scolioza

 Scolioza este principala problema care afecteaza copiii de varsta scolara, iar la
aproximativ 80% dintre pacienti, cauza este necunoscuta. Printre factorii de risc ce
contribuie la aparitia bolii se afla:

 Varsta – scolioza debuteaza odata cu perioada de crestere, in timpul

pubertatii;
 Sexul – desi scolioza poate afecta ambele sexe, boala progreseaza mai
repede la fete si femei;
 Prezenta defectelor congenitale;
 Realizarea de rasuciri sau indoiri anormale ale coloanei vertebrale.

Semne si simptome
Deseori, simptomele sunt observate mai ales de cei din jur. Odata ce coloana
vertebrala creste, aceasta impinge umerii si soldurile, astfel ca acesti pot parea
asimetrici. De cele mai multe ori, scolioza nu afecteaza miscarea si nici nu
provoaca dureri de spate consistente, pana in momentul in care curbura devine
severa.

Uneori, pot aparea dureri inexplicabile de spate, deoarece curbura coloanei

vertebrale pune presiune asupra nervilor spinali si, uneori, asupra intregii maduve a
spinarii. Pe langa durerea usoara, cel putin la inceput, pot aparea slabiciunea,
amorteala si durerea la nivelul extremitatilor inferioare.

Un alt indiciu al scoliozei este senzatia de oboseala, dupa perioade lungi de

sedere sau de stat in picioare. Pe masura ce coloana devine mai deformata, muschii
trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a mentine corpul aliniat. In timp si in
lipsa tratamentului, scolioza avanseaza si ajunge sa exercite o presiune asupra
cavitatii toracice, restrangand capacitatea persoanei de a respira usor si amplu.
Tipuri de scolioza
Scolioza poate fi de mai multe tipuri, in functie de cauza, de zona afectata si
de modul de deformare al coloanei.

In functie de cauza

In functie de cauza, exista doua mari categorii de scolioze, respective

scolioza structurata si nestructurata, dar si alte forme .Ambele forme au o serie de
caracteristici si simptome diferite, iar tratamentul depinde de acestea. Sa le luam pe
rand, pentru mai multe detalii.

Scolioza nestructurata (functionala)

Scolioza nestructurata consta in curburi ale coloanei, fara rotatie. Este o

afectiune ireversibila si poate fi cauzata de spasme musculare, apendicita acuta sau
alte tipuri de inflamatii, membre inferioare inegale, o postura incorecta.

Scolioza structurata

Scolioza structurata consta in curburi ale coloanei vertebrale, cu rotatie, iar

forma scoliozei este ireversibila si poate progresa in timp, in lipsa tratamentului. In
general, are o cauza necunoscuta sau apare ca un simptom al unor afectiuni precum
tulburarile congenitale, tulburarile nervoase sau musculare, unele leziuni, tumori
sau infectii.

Scolioza congenitala
 Apare la nastere si este cauzata de un defect de segmentare si/sau unul de
formare. Aceasta forma de scolioza este caracterizata prin aparitia unei vertebre
anormale. De cele mai multe ori, diagnosticul este pus la nastere, insa exista cazuri
in care acesta se stabileste mai tarziu. Aproximativ 75% dintre pacientii cu scolioza
congenitala necesita interventia chirurgicala, iar restul trebuie tinuti sub
supraveghere medicala, pentru a se putea interveni la timp.

Scolioza idiopatica

Scolioza idiopatica este acea forma de scolioza in care deformarea sinuoasa

a coloanei sau pe cele trei planuri ale spatiului nu are o cauza precisa. In general,
este o forma moderata a bolii si nu provoaca durere.

Scolioza neuro-musculara

Scolioza neuro-musculara consta intr-o curbura a coloanei vertebrale,

cauzata de anomalii ale sistemului neuro-muscular din organism. Poate fi severa,
mai ales in cazul persoanelor cu un stil de viata sedentar. Avansarea curburii este
mai mare decat in cazul scoliozei idiopatice si poate creste pana la maturitate.
Purtarea corsetului ajuta la mentinerea unei posturi corecte, insa nu impiedica
progresul bolii.

De la caz la caz, este posibil ca pacientii sa poata sa mearga sau nu. Unele forme
ale bolii permit mersul; in cazul copiilor mici, insa, acestia pot necesita folosirea
scaunului cu rotile in adolescenta. De regula, scolioza neuro-musculara este
asociata unor boli precum:

 Paralizia cerebrala;
 Atrofia musculara spinala;
  Sindromul Angelman;
 Malformatia Arnold-Chiari;
 Existenta unui traumatism la nivelul maduvei spinarii.

Scolioza sindromica

Scolioza sindromica apare atunci cand curbarea coloanei vertebrale este un

simptom al unei boli cunoscute. Aceasta forma de scolioza este printre cele mai
rare si are o implicare genetica. Scolioza sindromica este legata de afectiuni
precum:

 Tulburarile miopatice (distrofia musculara, artrogripoza, poliomielita,

spina bifida);
 Boli ale tesutului conjunctiv (sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-
Danlos);
 Unele boli genetice (sindromul Noonan, neurofibromatoza, nanismul,
malformatiile congenitale, sindromul VATER).

Scolioza degenerativa

Scolioza degenerativa apare mai ales la persoanele de peste 50 de ani si

frecvent la femei. Este cauzata de insuficienta discului intervertebral, asociata cu
osteoporoza, slabirea ligamentelor si pierderea masei musculare. Deformarea
coloanei poate, in acest caz, sa duca la un dezechilibru general, cauzand
instabilitate mecanica si probleme neurologice. Tratamentul depinde de gradul de
deformare al coloanei.

In  functie de zona afectata

In functie de zona afectata, scolioza este de patru tipuri: scolioza cervico-toracala,
scolioza toracica, scolioza toraco-lombara si scolioza lombara.

Scolioza cervico-toracala

Scolioza cervico-toracala face parte din categoria scoliozelor care au curbura

principala unica. Aceasta forma de scolioza se manifesta prin deformari mult mai
vizibile ale coloanei, prin comparatie cu deformarile din alte regiuni.

Scolioza toracica

Curbura include vertebrele din partea de mijloc a spatelui. Scolioza toracica

descrie locatia curburii si este cea mai frecventa forma de scolioza. Aceasta forma
de scolioza este tratata mai ales prin kinetoterapie. Prin tratament, se doreste
incetinirea sau chiar prevenirea accentuarii curburii.

Scolioza toraco-lombara

Scolioza toraco-lombara poarta acest nume deoarece curbura apare in zona

vertebrelor situate in portiunea inferioara a toracelui si intr-o parte a zonei lombare
superioare. Tratamentul poate include interventia chirurgicala.

Scolioza lombara

Scolioza lombara se formeaza in partea inferioara a coloanei vertebrale. Prin

tratament, se doreste prevenirea accentuarii curburii.

In functie de modul de deformare al coloanei

Scolioza se caracterizeaza prin devierea coloanei in plan frontal, intr-o parte.

In general, apare la mijlocul spatelui sau in partea de jos, respectiv in zona
lombara. In aceste situatii, in loc sa formeze o linie dreapta in josul spatelui,
coloana vertebrala se curbeaza in forma literei S sau a literei C. In acest context,
putem vorbi de scolioza toracala sinistroconvexa, in C, si scolioza dextroconvexa –
lombar sinistroconvexa, in S.

Scolioza toracala sinistroconvexa, in C

Scolioza toracala sinistroconvexa, in C, se remarca prin curbura in forma

literei C. Acest tip de curbura este numita si dextroscolioza toraco-lombara. Este
vorba despre o singura curbura, care incepe de la toracele inferior si ajunge pana la
vertebrele lombare superioare.

Scolioza dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S

Scolioza dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S, poarta si numele de

dextroscolioza toracica – levoscolioza lombara. La nivelul coloanei, exista doua
curburi: curbura superioara apare la nivelul coloanei vertebrale toracice si se
inclina spre dreapta, iar curbura inferioara se formeaza la nivelul coloanei
vertebrale lombare si se inclina spre stanga.

In functie de severitate

In functie de severitate, scolioza poate fi usoara, moderata sau severa.

Scolioza usoara se remarca prin unghiul curburii mai mic de 20 de grade, iar lipsa
interventiei sau exercitiile fizice de recuperare ajuta la tratarea sa. Scolioza
moderata variaza intre 20 si 40 de grade, iar in acest stadiu, se recomanda purtarea
unui corset. Scolioza severa este recunoscuta prin unghiul mai mare de 40 de grade
la adolescenti si 45 de grade la adulti. In acest caz, interventia chirurgicala nu mai
poate fi evitata.
Scolioza la copii
Statistic, scolioza afecteaza mai ales adolescentele, in proportie de 80%, iar
formele severe ale bolii apar tot la fete, pentru fiecare baiat cu scolioza severa
existand 10 fete cu aceeasi forma a bolii. In general, este vorba despre scolioza
idiopatica, ceea ce inseamna ca nu se stie care este cauza exacta a bolii.
Majoritatea cazurilor de scolioza la copii apar intre varsta de 10 ani si 18 ani.

Durerea apare rareori, iar curbele mici sunt adesea neobservate de parinti, insa pot
fi detectate in timpul unui control periodic la pediatru. De regula, curbele de
scolioza sunt mici si nu necesita interventie. Cu toate acestea, daca apar curbe mai
mari, este nevoie de purtarea unui corset si chiar de interventii chirurgicale. La
copii, scolioza se imparte in:

 Scolioza infantila idiopatica – de la nastere pana la varsta de 3 ani. Curbele

usoare sunt mai frecvente decat cele mari. Daca un copil este in crestere,
curba de scolioza poate avansa rapid in timpul cresterii;
 Scolioza juvenila idiopatica – de la 3 ani pana la pubertate. Poate afecta
deopotriva baietii si fetele, insa formele severe apar mai ales la fete, unde
curbele sunt mai mari si necesita tratament de durata;
 Scolioza adolescentului – survine dupa pubertate si afecteaza mai ales fetele.
Diagnosticarea scoliozei este destul de usoara, insa identificarea sa inainte de
aparitia curburii coloanei se poate dovedi a fi dificila. Deseori, scolioza trece
neobservata atat in cazul copiilor, cat si al adolescentilor. De multe ori,
modificarea coloanei este observata abia la pubertate sau chiar mai tarziu. Exista,
totusi, o serie de semne care le pot indica parintilor prezenta scoliozei:

 Diferente intre inaltimea umerilor, a omoplatilor sau a soldurilor;

 Proeminenta unor vertebre pe o parte a corpului;
  Lungimea diferita a bratelor, atunci cand cel mic sta drept;
 Aparitia inexplicabila a durerilor de spate si/sau a problemelor de
respiratie.
 Daca observi astfel de semne, este important sa ceri evaluarea medicului
si consultul unui kinetoterapeut, pentru o terapie adaptata nevoilor
copilului.

Diagnosticarea scoliozei
Scolioza este observata in timpul unui consult periodic la medicul pediatru,
la o examinare de rutina la scoala sau daca parintele sau un profesor remarca o
curbura laterala a coloanei. Diagnosticarea medicului specialist ajuta la stabilirea
unui tratament pentru tipul si stadiul scoliozei, precum si la excluderea unor alte
posibile cauze ale deformarii coloanei, asa cum sunt boala Scheuermann,
spondilita anchilozanta sau tulburarea discului juvenil.

Medicul va ruga micul pacient sa se aplece in fata, la un unghi de

aproximativ 90 de grade, cu bratele intinse pe podea si cu genunchii drepti.
Aceasta pozitie va oferi o imagine clara asupra asimetriilor coloanei si trunchiului.
Medicul va observa daca un umar este mai ridicat decat celalalt, daca unul dintre
solduri este mai proeminent decat celalalt, daca talia este neuniforma, corpul se
inclina intr-o parte sau daca un picior pare mai scurt decat celalalt.

Testele de imagistica pot ajuta la stabilirea severitatii scoliozei. Daca

medicul crede ca scolioza este determinata de o alta problema de sanatate, poate
recomanda realizarea unui RMN.

Tratamentul scoliozei
 Tratamentul se stabileste in functie de tipul scoliozei si de stadiul bolii.
Astfel, pentru curburi mai mici de 30 de grade, se recomanda kinetoterapie. Pentru
curburi cuprinse intre 30 si 50 de grade, sunt indicate kinetoterapia si tratamentul
ortotic (purtarea unui corset). Pentru curburi mai mari de 50 de grade, se
recomanda inclusiv interventia chirurgicala.

Tratament kinetoterapeutic

Cea mai eficienta forma de tratare a scoliozei usoare spre moderate este
kinetoterapia. Prin practica regulata:

 Se amelioreaza pozitia coloanei;

 Creste flexibilitatea coloanei;
 Creste forta musculara, abdominala si paravertebrala;
 Se amelioreaza respiratia.
Pentru a atinge obiectivele de mai sus, kinetoterapia se foloseste de:

 Exercitii pentru corectarea posturii;

 Posturi fixe;
 Exercitii propuse de tehnica Cotrel (extenie, derotatie, elongatie, flexie
laterala);
 Exercitii pentru tonifierea musculaturii abdominale;
 Exercitii pentru tonifierea musculaturii fesiere;
 Exercitii pentru tonifierea si reechilibrarea muschilor din zona spatelui;
 Exercitii pentru imbunatatirea respiratiei;
 Exercitii pentru cresterea fortei musculare respiratorii;
 Exercitii specifice folosite in tehnica Schroth.
De la caz la caz, kinetoterapia poate cuprinde:
  Masaj si intindere tegumentara;
 Educatie pentru o postura corecta;
 Exercitii statice pentru cresterea tonusului muscular;
 Exercitii de respiratie dirijata, pentru a schimba schema respiratorie gresita.

Este indicat ca tratamentul prin kinetoterapie sa fie efectuat doar de catre

specialisti. Daca medicul considera necesar, poate fi indicata si purtarea unui
corset. De asemenea, kinetoterapia poate fi recomandata si postoperator, pentru a
ajuta in procesul de recuperare.

Tratamentul ortotic

Pe langa kinetoterapie si mai ales in cazul scoliozelor medii spre severe, este
indicat si tratamentul ortotic. Cea mai comuna forma a sa este purtarea unui corset.
Acesta poate preveni agravarea curburii scoliotice, insa nu o poate corecta.
Scoliozele mai mici de 30 de grade nu necesita tratamentul ortotic, deoarece
acestea pot fi neevolutive.

Medicul specialist poate recomanda purtarea corsetului timp de 8-12 ore pe

zi sau chiar mai mult (20-22 de ore), in functie de tipul curburii, agresivitatea bolii
si varsta pacientului. Uneori, purtarea corsetului alterneaza cu kinetoterapia.

In general, corsetul este recomandat mai ales in cazul copiilor inca in

crestere. Cele mai comune tipuri de corsete sunt din plastic si se adapteaza formei
corporale. Deseori, acestea sunt invizibile sub haine, iar eficienta lor creste odata
cu numarul de ore purtate. De regula, copiii care le poarta pot participa la
majoritatea activitatilor, avand putine restrictii.
 Corsetul este indepartat dupa ce oasele isi inceteaza cresterea. Acest lucru
are loc, la fete, la doi ani dupa inceperea menstruatiei, iar la baieti, in momentul in
care este nevoie sa se barbiereasca sau cand nu mai apar schimbari in inaltime.

Tratamentul chirurgical

Daca unghiul curburii coloanei este de 45-50 de grade, medicul poate

recomanda interventia chirurgicala. Operatia pentru corectarea scoliozei nu este
simpla, ci impune un grad mare de dificultate. Obiectivul sau este realizarea unei
bune artroze vertebrale, prin asocierea unor instrumente metalice cu suruburi
perpendiculare. In cazul in care interventia are loc timpuriu, sansele de vindecare
completa cresc.

Recuperarea dupa interventia chirurgicala variaza de la o persoana la alta.

Dupa operatie, medicul poate recomanda analgezice, pentru a tine durerea sub
control. De asemenea, este indicata kinetoterapia, pentru a ajuta pacientul sa poata
merge din nou. Pe masura ce persoana se recupereaza, este importanta
reconstruirea fortei musculare. De acest aspect se ocupa tot kinetoterapeutul. In
general, recuperarea dureaza pana la sase saptamani, iar revenirea la activitatile
normale poate avea loc in cel mult sase luni.

Ca orice forma de interventie chirurgicala, si aceasta prezinta o serie de

riscuri. Nivelul riscului depinde de varsta pacientului, gradul de curbura, cauza
curburii si de masurile luate pentru corectarea sa (prin purtarea corsetului,
kinetoterapie, masaj etc.). In timpul interventiei, chirurgul monitorizeaza functiile
maduvei spinarii si pe cele ale structurilor nervoase. Daca exista riscul de
deteriorare a acestora, chirurgul poate ajusta procedura, pentru a reduce acest risc.
Exista si un risc de infectie destul de mic, de aceea, sunt recomandate antibiotice.
Alte posibile riscuri includ leziuni nervoase, sangerare si leziuni ale vaselor de
sange, progresia curburii chiar si dupa interventie, ruperea tijelor sau a suruburilor,
precum si necesitatea unei noi interventii, insa acestea se intampla rar.

Tratamentul igieno-dietetic

Medicii recomanda ca pacientii cu scolioza sa aiba o greutate corporala

normala pentru inaltimea, varsta si stilul lor de viata. Acest aspect este necesar,
deoarece excesul ponderal poate accentua deviatiile coloanei.

Se recomanda o dieta sanatoasa si echilibrata, precum si reducerea sau eliminarea

alimentelor procesate, foarte dulci sau care contin grasimi saturate. Dieta unei
persoane cu scolioza ar trebui sa includa:

 Alimente bogate in fibre – in special cereale integrale, nuci si seminte;

 Legume proaspete – in mod ideal, ar trebui sa consume minimum 4-5 portii
pe zi;
 Fructe proaspete – 3-4 portii de fructe intregi pe zi;
 Alimente cu un continut de probiotice – ajuta la reducerea inflamatiei.
Acestea includ iaurtul, chefirul si legumele murate;
 Oua si carne slaba;
 Peste – contine acizi grasi Omega 3, vitamina D, proteine, zinc, fier, seleniu
si complexul de vitamina B;
 Ciorbe si supe cu carne – contin colagen si ajuta la mentinerea sanatatii
oaselor si a articulatiilor.
De asemenea, este indicata reducerea alimentelor care cauzeaza inflamatia:

 Uleiuri rafinate – de exemplu, ulei de porumb sau rapita;

  Produse pasteurizate din lapte sau carne;
 Carbohidrati rafinati si produse cu un continut mare de zahar. In aceasta
categorie intra painea alba, unele conserve, cerealele dulci, gustarile
ambalate, in special napolitanele, snacksurile si alte dulciuri procesate;
 Grasimi saturate si trans – se gasesc in majoritatea produselor prajite.
Pe langa ajustarea dietei, este important ca organismul sa primeasca nutrienti,
antioxidanti si compusi, cu rol antiinflamator. Acestia includ vitamina D, care ajuta
la cresterea, dezvoltarea si mentinerea densitatii osoase, si magneziu – multi
pacienti cu scolioza au deficit de magneziu. Acesta este important pentru
dezvoltarea muschilor, a oaselor si a maduvei spinarii.

Exercitii fizice

Scolioza este o deviatie posturala cu un unghi mai mare de 10 grade. Scolioza

structurata depinde de insasi structura osoasa si nu poate fi foarte bine tinuta sub
control, insa scolioza nestructurata poate fi corectata printr-un program de exercitii
fizice. Pentru a corecta scolioza, sunt indicate mai multe tipuri de exercitii, printre
care:

 Exercitiile pentru flexibilitate – imbunatatesc capacitatea de miscare a

oaselor si articulatiilor. Un program eficient va contine exercitii pentru ca
pacientul sa isi recapete flexibilitatea spatelui si a coloanei. Pe langa
flexibilitatea in sine, exercitiile vor ajuta si la reducerea durerii si a riscului
de accidentare;
 Exercitii pentru mentinerea echilibrului – sunt esentiale pentru a creste forta
musculara si pentru a imbunatati postura. Astfel de exercitii vor fi utile
pentru a inlesni mersul, urcarea si coborarea scarilor, statul pe scaun si
ridicarea unor obiecte;
  Exercitii pentru cresterea puterii fizice – din cauza dezechilibrelor care au
loc pe fondul scoliozei, este importanta si introducerea exercitiilor de acest
tip. Acestea vor ajuta la intarirea musculaturii aflate de-o parte si de alta a
coloanei vertebrale si vor permite un echilibru intre parti, pentru a evita
subdezvoltarea unei zone in defavoarea celeilalte.

Prevenirea aparitiei scoliozei

Scolioza este dificil de prevenit. Totusi, in cazul copiilor, se pot lua cateva
masuri, pentru a reduce riscul aparitiei acestei boli. Acestea includ:

 Practicarea unei activitati fizice precum inotul sau dansul sportiv;

 Corectarea posturii in banca, la scoala, in timpul mersului si al purtarii
ghiozdanului;
 Incurajarea dormitului pe toate partile, nu doar intr-o singura pozitie;
 Daca sunt prezenti factorii de risc, poti include si consultul medical
periodic.
Majoritatea persoanelor cu scolioza pot avea o viata perfect normala si
activa, cu speranta de viata apropiata de normal. Femeile care au scolioza pot
ramane insarcinate si nasc fara complicatii. De asemenea, tehnica medicala
avanseaza de la an la an, astfel ca interventiile pentru corectarea scoliozei severe
sunt minim invazive, cu durere redusa, iar perioada de recuperare este scurta, daca
pacientul apeleaza la kinetoterapie.

In lipsa tratamentului, pot aparea deformari grave ale coloanei, dificultati

grave de mers si probleme respiratorii, care pot duce pana la deces. Din fericire,
tratamentul, desi de durata, este eficient si nedureros, iar persoana poate reveni
destul de repede la activitatile preferate.